Orthodoxy for dummies...
 

Doamne ajuta!

Cred ca acest subiect a mai fost abordat aici pe forum, daca nu intr-un topic dedicat atunci cu siguranta pe "bucatele" in cadrul altor discutii.

Cum prezentati voi ortodoxia ne-ortodocsilor din jurul vostru? Prin ce metode ii convingeti ca aceasta este calea spre mantuire?
Stiu ca propriul exemplu este esential, trebuie sa ne conformam tuturor rigorilor si sa practicam o ortodoxie cat mai aproape spiritul in care si-a trait viata Iisus Hristos. Asadar posturile trebuie tinute, spovedania si impartasania regulata trebuie sa fie de asemenea nelipsite, casa trebuie sa fie sfintita, cu icoane pe pereti, o cruce, Sfanta Scriptura, Ceaslovul si Psaltirea la loc de cinste. Dam milostenie, ne facem canonul, ne imbracam astfel incat sa nu ispitim, iubim aproapele, nu judecam, nu radem prea mult pentru ca e iarasi motiv de sminteala, samd.
Cum credeti voi ca sunt percepute toate aceste manifestari / practici de catre cei din afara ortodoxiei in anul 2010?
In tara in care locuiesc "ortodox" echivaleaza cu "habotnic" (probabil conotatia provine de la evreii ortodocsi) iar oamenii ridica involuntar o spranceana in momentul in care le spun ce credinta am. Dupa ce le explic ca este vorba de crestinismul ortodox est-european le mai vine inima la loc.

Cum putem noi asadar prin comportament sa chemam la ortodoxie?

Daca e sa analizez continutul unor topicuri extrem de animate de pe acest forum si apoi sa aplic unele din ideile promovate acolo (vezi folosirea sapunului neparfumat, scoaterea din uz a parfumului, etc.), ma tem ca prietenii mei ar intoarce spatele ortodoxiei iar pe mine m-ar privi cu o netarmurita mila. Nu ca mi-ar pasa mie de atitudinea lor (atat timp cat scopul meu ar fi bine determinat iar credinta mea nestramutata) insa ma gandesc ca nici un protestant / ateu / musulman ar fi vreodata interesat sa afle mai multe despre ortodoxie daca ii prezentam "adevarata ei fata".
Voi ce credeti? Sunt foarte interesata de opiniile voastre.

Doamne ajuta!

Eu sunt medic si problema pentru mine e cat va puteti imagina de actuala si se tot reactualizeaza. E inimaginabil de greu sa faci indiferent ce bine cu puteri proprii, iar a face pe cineva dreptmaritor din altceva, omeneste, am incercat pe piele proprie si pot spune: e cu neputinta.
Ortodoxia asa cum o pot "incape" eu in cat mai putine cuvinte este cea mai mare cinstire la care se poate ridica omul si anume el, finit, sa salasluiasca pe Dumnezeu infinit; omul, suferind de ignoranta, sa transforme suferinta in eliberare; omul, muritor, sa poata dobandi trup perfect din Dumnezeu intrupat. Ortodoxia este conlocuirea lui Dumnezeu cu omul in cel mai inalt grad. "Neamestecat, neschimbat, nedespartit, neimpartit" spune Sf. Ioan Damaschinul, si odata cu aceasta marturisire practic a pus capat ereziilor "hristocentrice", adica nelamuririlor ce fel putem descrie "om si Dumnezeu in Iisus".
De aici la intelegerea fiecarui om de langa noi diferenta ne este noua ca oameni cu neputinta sa o facem. Dar deindata ce e nevoie, putem constata (eu unul am avut fericirea asta in putine randuri) ca asa cum Dumnezeu a facut sa vorbeasca un magar ca sa indrepte un om, poate face si pe cel mai pacatos om sa-si ajute aproapele. Nu e nimic "complicat" in asta.
Am sa-mi aduc aminte de un episod frumos. Povestea parintele Rafail Noica despre oscilatiile lui cand s-a reconvertit de la baptism la ortodoxie si zicea "si m-am rugat zicand Doamne, sunt un prost". El care nu prea seamana a prost, a zis-o cu foc, stiind ca toata inteligenta omeneasca nu foloseste. De asta "orthodoxy for dummies" nu suna asa rau. Fata de inaltimea scopului putini pot sa se socoata "destepti".

Cum sa chemi la ortodoxie? Prin virtutile tale, reflectate in tot ce faci, ce zici, ce gandesti.

Nu te sfatuiesc sa povestesti despre pacatul folosirii sapunului parfumat sau despre scoaterea din uz a parfumului, pana cand nu patrunzi sensul acestor interdictii. Ele nu sunt pentru noi, oamenii cu pacate grosiere, ci pentru cei avanasati duhovniceste, si care au de luptat cu pacate subtile.
Dovada, cati s-au oripilat la gandul ca ar trebui sa renunte la sapunul parfumat si la parfumurile lor. Pana la aceste renuntari, mai e cale lunga. Sa nu zicem hop! pana nu am sarit.

Sora, sa ma ierti, daca tu numesti "ortodoxie" renuntarea la sapun parfumat, tin sa-ti amintesc ca numim sfant pe Imparatul Justinian, si atat pe vremea lui cat si mai tarziu, Bizantul atinsese un adevarat rafinament in podoabe, parfumuri, bijuterii. Asta, vorbind de Bizant. Ca apropos de sapun parfumat, ai un pasaj edificator cine cartea la episodul risipei (!) de mir de nard al desfranatei. Ca sa intelegi ca nu apar vreo "moliciune" proprie, eu ma spal cu apa chioara plus dezinfectante plus ce sapun s-o nimeri (de obicei, cel putin la servici, se nimereste "cel mai ieftin pe care-l cumpara o clinica privata cu patron nu tocmai darnic"), dar ca sa intelegi ce cred eu ca reprezinta renuntarea la sapun parfumat, apoi exista niste frati si niste surori care se "parfumeaza" cu niste indreptatiri de numa-numa in fata "ereticilor" si "ratacitilor". Numai ca spre deosebire de muntii spiritului Antonie, Sisoe sau Eftimie, astia mai "moderni" cand ridica la cer mainile (nespalate cu sapun parfumat) nu fac nici o minune. Iar cand intalnesc un om "cazut intre talhari" dau sa se intoarca la Ierusalim, nu prea se risca la Ierihon. Eu poate o sa starnesc vreo sminteala, dar cred ca necurat nu e uzul niciunei materii a lumii, ci gresita identificare a locului care i se cuvine. Daca-i cumpar sapunul cel mai parfumat sotiei mele legitime, savarsesc in lume acelasi lucru pe care-l face preotul tamaind biserica. Daca crezi altceva, sa fii convinsa ca tocmai ai iesit din ortodoxie in plin catolicism sau mai rau, pe la protestantii lui Calvin din Geneva.

Sunt de acord, ar trebui sa incepem cu "inceputul", cu ABC-ul ortodoxiei. Asadar, care ar fi acela? Cu ce ar trebui sa debuteze "initierea" ne-ortodocsilor in tainele ortodoxiei? Cum pastram masura ca sa nu smintim din start?

Mai intai trebuie sa ajungem noi la o masura duhovniceasca... pentru ca, altfel, ii smintim si mai tare. Trebuie sa ajungem modele pentru altii. la concluzia aceasta am ajuns eu, dupa ce m-am tot framantat pe aceeasi tema si am facut altora mai mult rau decat bine. In rest, rugaciunile pentru ei fac mult bine. Si rabdarea, rabdarea....

Nu, frate, eu nu consider folosirea sapunului parfumat drept o mare ratacire de la ortodoxia "adevarata", am facut doar o referire (poate nefericita, recunosc) la o alta discutie de pe acest forum. Eu gandesc exact ca tine in privinta ingrijirii corporale versus ingrijirea sufletului.
In postarea initiala am vrut doar sa aduc un exemplu "extrem" de ceea ce presupune trairea ortodoxa a celor avansati duhovniceste, si anume renuntarea la tot ceea ce poate alimenta o oarecare sminteala / ispita / fior de mandrie. La fel de bine as fi putut sa mentionez purtarea hainelor largi, inchise la culoare, sobrietatea, etc.

La o inaintata masura duhovniceasca ajungem dupa o constanta, acerba si neobosita practicare a ortodoxiei, de acord?
Ei, intrebarea este cum poti sa faci acest lucru in vecinatatea unei persoane pentru care toate cele pe care le implica practicarea ortodoxiei reprezinta o ciudatenie (ca sa nu spun o bizarerie)? In ascuns banuiesc ca nu ne putem manifesta, doar trebuie sa fim modele, nu? (nu la modul fatarnic, fireste)
Asadar cum dozam cantitatea de "practica" ortodoxa ca sa nu producem sminteala si sa nu pierdem o batalie chiar inainte de a o fi inceput?

Sunt de acord cu rugaciunea, totul e clar in privinta ei. Si cu rabdarea.

Doamne ajuta!

Nu prin lucruri exterioare care par exotice o sa le dam celorlalti un iz de ortodoxie, chiar daca ele sunt bune (cum ar fi postul, sa zicem).

Cred ca un om care are o viata in Hristos arata asta prin privire, prin lumina care i se citeste pe fata. Astea pot impresiona.
Si bineinteles se vede in purtarea lui fara de aproapele.
Alt lucru care atrage: bucuria care se citeste pe fata omului.

Frate, fii amabil si cearta-te cu monahul Agapie Criteanu, caruia ii apartine cartea "Mantuirea pacatosilor" si care scrie la pagina 85 despre pacatel ce ne vin prin simturi in general si ispitirea prin miros in special; nu cu mine, care doar l-am citat. Te inteleg ca-i cumperi sotiei tale cel mai bun sapun parfumat, dar eu am depasit varsta aceea, in care sapunul parfumat mi-ar mai aduce unele foloase trupesti. Iar apa si sapun de casa am din belsug. :5:
P.S. O abordare mai amiabila ar fi de dorit pe viitor. Si inca ceva. Am renuntat si la podoabe, doar crucea o mai port; crezi ca ma paste catolicismul din cauza asta?

Of, lasati parfumurile astea odata! :31: Chiar totul trebuie otravit cu parfum acuma? :D

parfumul ortodoxiei
 

Vad ca are succes acest element inconfundabil al ortodoxiei.
E vina mea ca am adus aminte de el.
:4:

Cum prezentam ortodoxia?
Pai cred ca prima cale spre inima ceorlalti sunt faptele bune si dragostea,si comportamentul priin care sa te darueisti celorlalti.
Apoi ,acei oameni se vor uita mai atent la tine.Te pot vedea ca postesti sau ca mergi la Biserica.Chiar si in acest punct fiind,fara sa zici ceva,samanta cea buna a fost aruncata,daca ei vad dragostea asociata cu Biserica,deja o luminita de respect s-a aprins in sufletul lor.
Iar daca te intreaba cumva vreunul mai multe,de regula vorbesti cu oameni cu opinii formaate deja.E suficient sa spui,de ce mergi la Biserica,de ce trebuie sa te rogi etc
Nu trebuie in nici un caz sa incerci sa convingi pe cineva ,sau sa te astepti ca cineva va fii convins.Nu trebuie decat ,ma repet,sa arunci seminte bune.Restul,va lucra Dumnezeu.
Sa ai puterea deci,ca,chiar daca acum cineva te ia in ras pentru ce zici,totusi,vorbele tale,vor rasari odata in inima lui,exact cand va avea nevoie.
Deci vedeti-va de drum cu sarg si bunavointa,si roadele vvor veni unde nu va asteptati

Sa fie iertat daca am ajuns la "neamiabil". Cu regret spun, dar nici Biblia nici Sfintii Parinti nu proscriu parfumurile, ma tem ca Moise a fost instruit "de sus" privind niste retete foarte parfumate ale slujirii si as fi foarte dispus sa consider ca orice ispita prin miros are din cauza aceasta o contrapondere alta decat abtinerea "pe sec". Moise, e adevarat, cu cele 5 esente prefigura darurile necesare inimii ca sa coboare acolo mintea. De netagaduit, dar tocmai de aceea... nu era rau nimic nici in materialitatea esentelor tocmai ca prefigurau pe cele care nu se vad.
Sau ca sa spun altfel, cand faceam practica (si evident unii bolnavi miroseau a orice numai a parfum nu), un amic doctor spunea: ce mirositi acum e parfumul adevarat pentru medic. Nu e mai frumos asa?
Sa fie iertat daca am ajuns la "neamiabil". Cu regret spun, dar nici Biblia nici Sfintii Parinti nu proscriu parfumurile, ma tem ca Moise a fost instruit "de sus" privind niste retete foarte parfumate ale slujirii si as fi foarte dispus sa consider ca orice ispita prin miros are din cauza aceasta o contrapondere alta decat abtinerea "pe sec". Moise, e adevarat, cu cele 5 esente prefigura darurile necesare inimii ca sa coboare acolo mintea. De netagaduit, dar tocmai de aceea...
Sau ca sa spun altfel, cand faceam practica (si evident unii bolnavi miroseau a orice numai a parfum nu), un amic doctor spunea: ce mirositi acum e parfumul adevarat pentru medic. Nu e mai frumos asa?
Indiscutabil ca unele esente animale din parfumuri nu sunt altceva decat feromoni sexuali ai unor animale iar efectul asupra omului poate fi din aceeasi directie. Dar pana si aici medicina spune ca diferenta intre otrava si parfum este data de intentie si doza.

Daca nici Biblie si nici Sfintii Parinti nu mentioneaza proscrierea parfumului, atunci mai cauta si poate intr-un tarziu vei da peste smeritul monah Agapie Criteanu, care ne vorbeste despre "Mantuirea pacatosilor".
Dar acum ca ai adus aminte de contraponderea ispitei prin miros, mi-ai trezit curiozitatea si te intreb: care este aceea?
Cum sa-ti spun ca te-am iertat, cand nici nu m-ai suparat?

Ai mare dreptate aici, Fani.

Si as mai adauga ceva, desi stiu ca o sa sara multi in sus: ortodox nu este cel cu certificat de ortodox, ci cel care traieste in acest spirit. Era si o povestioara oarecum comica pe undeva, cu ortodoxul si ne-ortodoxul care asteptau la Poarta Raiului, sa le deschida Sfantul Petru. Si pana la urma cel care a intrat n-a fost cel cu certificatul...

acesta a trait in sec. XVIII, adica pe la 1700 si ceva. oare ce insemna sapunul parfumat pe vremea aceea ? dar oricum, Noesis are dreptate, deja frizeaza ridicolul insistarea pe tema asta.

"Dar acum ca ai adus aminte de contraponderea ispitei prin miros, mi-ai trezit curiozitatea si te intreb: care este aceea?"

Acum sa nu-ti fie suparare nici asta, exista hristoitii ale unor monahi atoniti care spuneau ca pacatuiesti in ultimul hal umbland cu automobilul sau inainte de asta - ca nu se cuvine sa umbli pe cal sau in trasura. Insa ca sa nu ajungem sa despicam firul in patru unde nu e cazul, eu sunt un "nene" cu pacate groase si cred ca oricine va zice cand bubuie artileria grea sa nu te prea ocupi de sageti.
Eu nu sunt monah, deci sa iei ce urmeaza sa spun ca fiind strict de la mine si sub beneficiul dubiului cum se spune. Ispita nu are drept contrapondere absoluta abtinerea ci virtutea, iar virtutea nu reprezinta un "antidot" al ispitei decat in prima instanta, ci punerea ispitei in imposibilitate de a actiona. Raul nu reprezinta ceva prin sine, el corupe o virtute preexistenta. Am sa incep cu un exemplu "pur laic". Toulouse-Lautrec era cunoscut pentru amestecul lui in medii "scandaloase" si pentru tendinta la a picta subiecte considerate licentioase in acea vreme. La o expozitie el a prezentat un tablou (devenit faimos) cu un cuplu intrand in dormitor si doamna in curs de a ajunge la... o "tinuta sumara". O doamna din mediul aristocratic l-a apostrofat: Am auzit ca esti un degenerat, dar iata si dovada. Cum ai putut picta o asemenea porcarie, o tarfa care se pregateste sa se prostitueze, un ticalos care se dezmata??? La care Lautrec: regret, doamna, nu exista acolo nici o tarfa si nici un ticalos. Tabloul meu este despre noaptea nuntii in care o pereche de indragostiti se pregatesc sa traiasca prima lor impreunare dupa cununie. V-as fi recunoscator daca nu mi-ati mai spurca tablourile privindu-le asa cum o faceti.

In rezumat "frumusetea este in ochiul privitorului". Pentru un fariseu Maria Magdalena era, nu-i asa, o desfranata. Pentru Iisus, desi era si desfranata, ea a fost cu totul alta priveliste. Nu este cazul din cauza lui Lautrec sa devenim amatori de pornografie, nici din pricina conversatiilor lui Iisus cu Maria Magdalena sa cautam cu dinadinsul conversatii prin bordele, dar ambele situatii spun ceva: este cu neputinta sa indepartezi ispita pe cai negative.

Un barbat se impreuna cu sotia, va rezulta un copil. Pana si felul cum respira si orice alt eveniment de la facerea lumii, potential vorbind, pot influenta decisiv ce fel de copil. Motivul din partea barbateasca e simplu: un barbat aliniaza la start sute de milioane de celule. Orice, si o respiratie, si ce am facut si ce nu am facut, si faptele bune si cele rele, si o privire si o aducere aminte vor contribui la selectia acelei unice celule din sute de milioane. Nu putem controla tot procesul, este ametitor. In schimb, de cand se naste, o femeie are cateva zeci de mii de celule intr-un proces de maturizare suspendata (din doua diviziuni necesare e parcursa una si o parte din a doua) asteptand sa devina fecunde. Daca la un barbat e cat de cat rational ca vorbim de alinierea la o cursa, la femei este cu adevarat cu neputinta sa stim ce va determina sa astepte la capatul cursei celula cutare si nu alta. Imagineaza-ti populatia a doua orase mici, cu cate 15000 de locuitori stand cu ochii inchisi ridicati spre cer si deodata un cetatean deschide ochii, foarte rar doi sau mai multi. Nu stim (si de aceea femeia este partea misterioasa a reproducerii) ce va determina sa "faca ochi" spre lume si spre lumina cutare sau cutare. Mai mult, prin simplul fapt ca mergem pe strada, ca respiram, ca ne rugam, ca mirosim, influentam pur si simplu acelasi proces de selectie la altii. A fantasma ca putem controla ce facem este peste fire.

Dar ce putem controla e felul cum concepem gesturile ! Daca am privit pe aproapele cu iubire, va merge la capatul cursei un "atlet" echipat cu mai mult bine si mai putin rau. Daca am numit "parfum" taina cununiei (cu sau fara parfum vazut) si nu podoaba desarta, atunci iubita va selecta sa "faca ochi" un cetatean mai iubit... si mai parfumat. Dar si ce n-am facut poate conta. N-am cumparat parfum ca sa hranim un sarac. N-am deschis gura de rau. Am fi putut gandi sminteala si am gandit "frumusetea trebuie sa fie in ochiul meu". Iar mai presus de toate, omul e singura fiinta apta sa transforme. Te rog sa nu iei ce spun ca afisare nici ca trufie. Cand resusciti un bolnav si n-ai timp de intubatie, faci gura la gura. Aproape inevitabil cand isi revin (daca isi revin) bietii oameni iti vomita direct pe fata, uneori le inghiti voma. Ei bine, odata am patit si eu asta si iti spun: acela parfum. Daca gusti odata transformarea mortii in viata, a pacatului in virtute, a pocitaniei in frumusete, nu mai poti pierde nici gustul nici mirosul cu prea mare usurinta. Sigur, poti fi ispitit, e rau sa te lasi ispitit de trufie, dar pana si cel mai smerit om se simte partas cu Dumnezeu. E simplu de ce, e cea mai mare dregatorie pe care o avem, ingerii cei mai mari din cei buni nu pot suferi cu sens, iar cei rai sufera dar e degeaba. Hristos este "pharmakon", remediul care comuta raul in bine. Un monah va alege mai degraba sa se lipseasca de multe si desigur el va fi un inaintemergator al transformarii oamenilor in ingeri. Dar cei care folosesc materiile lumii si stiu ca exista tinta "sa facem din rau bine urmand pe Hristos" nu isi vor pierde partea lor. Daca avem tinta aceasta, nu este cu putinta sa cadem. Daca insa suntem parasiti, devine inevitabil orice am face...

punct ochit, punct lovit. foarte plastica exprimarea. si sincer, nu ma asteptam din partea unui medic. mai ales dupa experienta recenta, cu cineva anume.

PS: pilda cu aproapele celui cazut intre talhari este preferata mea. nu stiu de ce, poate pentru ca traiesc printre straini. dar nu ma simt straina niciunde.

Bine, fara sa fac parada de smerenie, eu in istoria asta am jucat frecvent rolul talharilor... dar sa speram ca e loc de mai bine... :)

Multumesc. Nu stiam ca e din sec.18; deci e relativ apropiat de noi; spre deosebire de pacatele , pe care le facem datorita simturilor, printre care si prin miros, inca de al caderea protoparintilor din rai. Si apoi, ce conteaza 200-300 ani fata de vesnicia pe care o vom petrece unii in rai, si altii in iad?

Ti-am mai zis: prin fapte bune, nu cu vorbe.

E posibil chiar sa fie si o carte Orthodoxy for Dummies, stiu ca eram in SUA si am vzut Catholicism for Dummies, deci de ce n-ar fi. :D

Da, chiar azi m-am confruntat cu situatia asta. Colegul meu de apartament, vag ortodox, vorba lui Fani, mi-a cerut ac si ata sa isi coase ceva. Nu mi-am dat seama pe moment ca azi e duminica, si nu se coase, si i-am dat. Intre timp mi-am adus aminte, si cand mi le-a returnat m-a mancat limba si i-am spus ca azi e duminica si nu se coase. Bleah, parca in asta sta credinta, sau asta ar fi problema lui majora intr-ale credintei, dar ce sa faci, daca o viata intreaga traiesti cu unele idei, cand de fapt nu asta e esentialul.

Cred ca am spus pe alt thread care a fost experienta mea in explicarea postului ortodox. FAIL! :24: Bun, aproape, fiindca a decis ca in schimbul netinerii postului alimentar sa faca ceva pentru cineva este in nevoie. :D Nu mai stiu daca a gasit...dar intentia conteaza, si-i un prim pas.

da, cam ai dreptate, si eu am patit la fel pe propria piele (as fi vrut ca viitorul meu sot sa treaca de la catolici la ortodocsi, inainte sa ne casatorim). ceea ce insa mi-a fost mie cu neputinta, a fost in puterea altcuiva. nu stiu prin ce minune un preot antiohian, cu vasta exprienta de viata si un erudit printre altele, a reusit sa-l catehizeze pe nesimtite.

Apoi o alta problema pe care am avut-o si o am traind atatia ani intre oameni care n-au auzit in viata lor de ortodoxie -- cum explici, pe scurt si pe intelesul tuturor, ce este ortodoxia fara a intra in prea mult detaliu istoric, unui om care stie ca exista catolici, protestanti, evrei, musulmani, budisti si cam atata. Hmmmm.

poate ar trebui dat exemplul evreilor ortodocsi. adica oarecum construit pe modelul acesta.

problema este insa : exista interes, doresc sa auda vorbindu-se despre asa ceva? nu ca fapt divers.

Este foarte greu.
Am facut multe greseli aici si din asta am invatat dar cred ca tot nu se poate da un raspuns care sa mearga peste tot. Trebuie sa ne dezvoltam un simt interiro, sua poate sa invatam sa ne ghidam dupa ce ar vrea Dumnezeu sa auda acel om..
Apoi, de multe ori noi prezentam celorlalti o viziune idealista a ortodoxiei, comparand-o cu una adesea utopica a celorlalti crestini.
Nu pot sa uit cand o colega careia ii explicam odata nu stiu ce m-a intrebat brusc: Tu imi explici acuma cum este cu adevarat la ortodocsi sau ca de obicei cum zici ca ar trebui sa fie? ;-)

:13: Huh??? Lol.

da, ideea era de a scoate cumva in evidenta traditionalismul crestinilor ortodocsi, fata de ceilalti. nu crezi ca ar fi un inceput bun de discutie? :26:asta in cazul ca auditoriul ar fi auzit vreodata de evrei ortodocsi si stie cu ce se mananca.

Asta este ortodoxia asa cum o prezinta unii de pe forum, cum ar fi Zaharia.
Eu nu cred ca asta este adevarata ortodoxie. Traditia, nu traditionalismul:
Adevarata ortodoxie este cea care bea din apa pura a izvorului credintei.

O carte de catehism nu ar fi buna?
Explica totul f logic...

Dar care?
Eu recomand 'Dumnezeu este viu', catehism pentru familii. Insa este totusi grea pentru cineva care nu stie nimic. Este bazata si pe Scriptura, si pe ciclurile liturgice.

ptr Fani si Noesis
 

ok, nu m-am facut inteleasa.

deci, vroiam sa zic ca trebuie gasit acel "ceva" care sa atraga cumva atentia asupra acestui subiect. odata pornit din loc, nu trebuie mers pe asemanarea in litera cu ce inseamna evreii ortodocsi vs crestinii ortodocsi.

Eu am una f buna,scrisa la cluj ,nu stiu acu cum se numeste.

Orcum nici eu nu as stii ce sa scot din ortodoxie ca e vasta.Dar as invita pe subiect la o slujba,si ei-as explica ce se intampla

Sigur, eu nici nu arat a mare cuvioasa, nici nu initiezi discutii despre religie ca nu aduc nimic constructiv. Dar am ramas pe ganduri ultima data cand m-am confruntat cu problema asta, acum o luna, in cel mai banal mediu, mergeam cu trenul dinspre Utrecht spre Amsterdam, foarte aglomerat, eu cu bagaj maricel, un singur loc liber, ma asez fara macar sa bag in seama langa cine, imi aranjez bagajele cum pot, imi scot ipod-ul, imi pun castile si gata, ma duc in lumea lui Bach. Pana ce vecinul de scaun pe care nici nu-l bagasem in seama, dar era un tanar de vreo 20 de ani, frumusel, olandez, ma intreaba ceva. Scot castile, repeta, ma intreaba ce ascult. Ii spun, si il intreb de ce. Ca avem ipod si casti Sennheiser exact la fel si era curios. De acum lumea lui Bach deja era departe asa ca intru in joc si il intreb si eu ce asculta. Spune ca "a sermon" , o predica. Eu: HUH? Credeam ca mai toti care vin din sud (e si el la universitatea la care merg eu) sunt catolici, daca sunt religiosi. Dar nu, el e din Groningen, multi protestanti. Si de aici ma intreaba ce sunt eu, si i-am spus. De unde intrebarea logica: ce e aceea ortodox. Cumva explic cu biserica universala, 1054, catolici blah, blah blah, deja prea lunga explicatia. Si de unde intrebarea si mai logica: ce anume faci ca si ortodox? Bleah. Ce spui aici? Am spus ca incerc sa il urmez pe Dumnezeu... Bun, dar asta spun si catolicii, si protestantii...Sa spui de post super lung, de fuste pana in pamant, de baticuri, de alte ciudatenii ortodoxe? Dar asta este important despre ortodoxie? Si de aici am dus discutia pe cu totul alte meleaguri, Apple, calculatoare, etc.

Concluzia: e foarte greu sa explici ce inseamna a fi ortodox unui om care nu stie ce e aceea ortodox. Probabil ca cei care stau in Romania, sau nu au de a face cu situatii din astea, nu isi dau seama, dar cum spunea si Fani, atunci cand te confrunti cu asa o problema iti dai seama cat de usor este sa te complaci fara a sti sa explici esentialul credintei tale. Si cand te gandesti, esentialul nu este nici baticul, nici fusta, nici canoanele despre tot felul de chestii, pe care le discutam noi aici pe zeci de pagini, ci cu totul altceva, care e greu de definit. Si care sa poata fi descris intr-o calatorie cu trenul de maxim o ora. :D

Noesisaa
Nu cred ca a reusit cineva sa lamureasca pe un necunoscator intr-o ora.
Acela vine cu proprile lui opinii.Are o religie deja,sau niste convingeri.
Asa ca,pur informal,ii spui despre chestiile esentiale
Pogorarea Duhului,Euharistia,harul si libertatea ,si toate astea sustinute de o puternica traditie .Si in plus neschimbate.E de ajuns sa il faci curios

alte idei despre cursul orthodoxy for dummies
 

Imi amintesc ca am fost odata, cand eram studenta, la un curs de cateheza catolica pt studenti. Cursul era tinut de un tanar iezuit si era despre Iisus Hristos.
Nu o sa uit niciodata ce a spus, desi nu am putut pe urma sa ma mai duc la cursul lui.
A spus: daca sunteti in tramvai si va intreaba cineva: Asculta domne, eu cobor la statia urmatoare, spune-mi si mie ce e cu credinta asta crestina? Ce spune ea?
Puteti sa ii spuneti: Iisus este fiul lui Dumnezeu, a murit si a inviat pentru noi.

E adevarat, nu a incaput si sf. Duh aici, poate din cauza lui filioque :34:.

Noua ortodocsilor ne lipseste simplitatea, vorba directa, adesea. Ne incurcam in explicatii si ne definim mereu prin opozitie cu altii.

Cum zicea parintele Sofronie? Ortodoxia este starea fireasca a omului.
Si tot el zicea copiilor la cateheza: daca te intreaba cineva daca esti ortodox, sa ii spui: Incerc!

hahhahah, glumesti. Tu nu vezi ca s-au discutat pagini si pagini pe forum despre libertatea crestinului? Neschimbat? Neschimbat ce? S-au schimbat chiar si in ortodoxie unele lucruri de-a lungul timpului. Pogorarea Duhului, Euharistia, harul -- si cu ce ne deosebeste de catolici?

Nu, tanarul asta era doar curios, nu era de genul penticostalilor sau baptistilor din Romania care te intreaba ca sa gresesti si sa te atraga spre ei.

teoria ca teoria...
 

uite vezi, aici trebuia sa fi facut o parghie si sa il intrebi tu despre el, despre protestanti, ce fac ei etc. si apoi sa ii spui, punctual, ce e diferit la noi, fata de ei.

(:57: asta fiindca nu ti-a venit ideea cu evreii ortodocsi, pastrarea Traditiei etc.)

metoda comparativa e cea mai buna metoda de invatare, parerea mea. dar ca sa ai succes cu adevarat, atat maestrul cat si invatacelul trebuie sa aiba "pamant bun".

Ha! Fain. :)
Da, nu stiu de ce avem tendinta asta de a ne defini in opozitie cu altii. Asta incerc sa aflu, cum prezinti ortodoxia far sa ii bagi in oala pe catolici, pe protestanti si pe restul. Si daca nu se poate, ce inseamna asta despre noi?

Da, cred ca catolicii cu experienta lor in misionarism sunt mai buni in chestia asta decat ortodocsii care au raspandit ortodoxia nu ca scop, ci din nevoie prim emigratie.