Ti-ai lasa sotia(-ul),copiii...pentru calugarie?
 

Ma gandesc oare cati si-ar lasa familia pentru manastire,sa se calugareasca...cati ar avea puterea?cat credeti ca ar rezista acestia?si ce se va intampla cu familia lor dupa aceasta?

Poi io cred ca nu isi are rost intrebarea, oamenii au diferite chemari, unii pt calugarie altii pt intemeierea familiei, daca iti asumi jugul familiei il duci pan la capat
Cei cu familie intra in calugarie doar dupa ce raman vaduvi si copiii sunt mari si la casele lor, dar nu mi se pare normal sa-ti lasi sotul/sotia si copii mici si sa pleci in manastire, ar fi o lipsa de responsabilitate

Odata ce te-ai casatorit si ai facut acel legamant pe viata,cred ca schimbarea lui depinde sau ar trebui sa depinda in egala masura de ambii soti,dar si de copii.
Oricum,e un subiect tare delicat si nu stiu cat suntem noi in masura sa ne dam cu parerea.

Stupid, nici nu exista intelegere in aceasta afirmatie, nu stiu cu ce ne-am crede mai presus de sectanti si habotnicii islamici sau alte confesiuni, daca se ingaduie astfel de situatii. In mod teoretic nu se admite asa ceva in Biserica Ortodoxa, dar in realitate se mai intampla, si fara sa prezinte macar situatii delicate.
Trist !...imi aminteste de confesiunea Aum din Japonia...niste nenorociti cu creierele spalate vizibil.
Consider ca responsabilitatea morala fata de aproapele trebuie sa primeze, dincolo de orice consideratie religioasa.

Dupa savarsirea Tainei Cununiei mai exista doar doua cai de vietuire monahala.

1. Dandu'si amandoi acordul, din inima si de bunavoie, sa se retraga in cate o manastire (sotia la maici, iar sotul la calugari).
Aceasta s'a intalnit de mai multe ori in istorie. Este total buna, atata timp cat isi doresc amandoi acest lucru.
Unii nu pot avea copii si incep sa se nevoiasca din ce in ce mai mult, iar altii care au i'au crescut deja mari si sunt pe picioarele lor.

2. Pot vietui monahiceste impreuna.
De la o anumita varsta incep sa renunte la cele ingaduite trupului si incep sa se nevoiasca, fiecare dupa putere.
Vedeti cazul Sfintei Iuliana de Lazarevo.
Vrand sa plece la manastire, la o varsta mai inaintata, sotul nu i'a dat voie, ci i'a zis: "Stai langa mine, nu ne mai apropiem si poti face toata randuiala pe care ti'o doresti." Sfanta avea vreo 13 copii parca. A ramas langa ei ca mama si ca maica.

Ambele sunt ok.
Dar atunci cand doar unul vrea sa vietuiasca la manastire sau ca la manastire, iar al doilea nu... primul trebuie sa isi taie voia.
Nu te casatoresti cu un om pe care mai apoi sa'l parasesti, fara voia lui, plecand de langa el.

Daca cineva ar avea intentia asta, nu mi s-ar parea putere si rezistenta ,ci iresponsabilitate, e acelasi lucru cu a pleca din manastire dupa ce ai depus voturile monahale si te-ai calugarit, ca sa te casatoresti. Ba mise pare mai grav, pt. ca in primul caz, sunt implicate si alte persoane care nu au nici o vina si sufera din acuza iresponsabilitatii unora.
Cazurile in care cei doi soti au ajuns la o anumita varsta si au copii mari , asezati la casele lor e cu totul alta poveste. Dar nici asa nu se poate face pasul decat cu invoirea celuilalt.

Mie nu mi se pare deloc deplasata aceasta discutie. Mai deplasate mi se pare unele comentarii de mai sus, cu referiri la secte sau alte deviatii.
Drept e sa ai o casatorie curata si sa iti cresti copii in credinta de Dumnezeu si sa faci din ei oameni curati. Asta cere foarte mult efort si foarte multa intelegere. Insa daca te gandesti putin mai mult realizezi ca diferente foarte mari intre o casatorie curata in fata lui Dumnezeu si monahism nu este foarte mare.
Caci cel mai greu lucru dintre toate este sa fii curat cu inima si sa ai ascultare si iubire fata de ceilalti. Si in casatorie si in monahism. Multa lume considera ca fiind cel mai relevant aspect la monahism, lipsa relatiilor sexuale. Dupa parerea mea, asta e o diferenta importanta, dar nu e cel mai greu lucru de facut. Cel mai greu lucru de facut e sa ai dragoste fata de cel aproape.
Adica sa il intelegi si atunci cand nu face ce crezi tu ca e mai bine sa faca, sa ai rabdare cand celuilalt ii lipseste, sa fii bun si cand celalalt e rau, sa il coplesesti cu bunatate si speranta cand celalalt e in deznadejde. Sa il asculti si sa incerci sa il intelegi si sa faci asta indiferent de starile tale. Asta e cel mai greu si e chiar foarte greu. Si daca faci asta esti aproape de Dumnezeu, prin sotul/sotia ta si prin copii tai. Monahii incearca si ei acelasi lucru cu fratii/surorile lor si cu toti oamenii.
Insa e gresit, dupa parerea mea proasta, sa crezi ca a te refugia din lume, fie dintr-o casatorie sau nu, e o scapare. Cei care fac asta se inseala amar. E greu sa fii la inaltimea darurilor pe care le-am primit de la Dumnezeu si aici trebuie sa fie toata stradania noastra.
Eu nu spun sa ne facem toti monahi, ci spun ca o viata cu adevarat in frica si dragostea lui Dumnezeu, e in punctele esentiale aceeasi si in casatorie si in monahism. Caci nu oare toti dorim mantuirea noastra si a celorlalti? Diferenta e in aceea ca ascultarea monahului e fata de frati, iar ascultarea omului casatorit este fata de celalalt si fata de copii. In aceste conditii, in unele cazuri, daca exista o intelegere comuna si deplina asupra acestui lucru, se poate face acest pas. Insa situatiile sunt rare pentru ca astfel de familii imbunatatite sunt rare.

padreati, nu inteleg ce legatura are ce ai scris tu cu tema topicului.Aici se punea problema ca un om casatorit care a depus un juramant in fata lui Dumnezeu sa ,,dezerteze´´ si sa plece la manastire. Cu mantuirea nu ne jucam. Azi vreau sa fiu casatorit, dupa aia, ma gandesc eu mai bine, hai sa ma calugaresc...Sau invers...
Odata ce ai luat o hotarare si ai depus juramant in fata Sfantului Altar( pentru casatorie sau calugarie) nu mai e cale de intoarcere binecuvantata. Exceptiile s-au amintit deja mai sus( vaduvie sau invoirea ambilor soti dupa un anumit timp de casatorie binecuvantata).

scuze, am recitit postarea ta, padreati si am vazut ca ai atins subiectul

Pentru cei in nestiinta...cititi vietile sfintilor sau chipuri de calugari imbunatatiti(1) de Arhimandrit Ioanichie Balan.
Pentru aceeasi....am ''intrebat'' daca ti-ai lasa familia pentru calugarie...nu daca este o responsabilitate si nici nu am precizat ''cand vor fi copii la casele lor''...perfecta dreptate pentru cine a spus aceasta insa nu patim ca cel ce spune''Doamne stau pana la 30 de ani in lume sa vad cum e viata si dupa imi dedic sufletul tie''?..care a murit la 29 de ani...
Deci...stiu ca polemica este combustibil pentru un forum..care mentine ''focul''...
Cati si-ar lasa familia(asta categoric nu inseamna ca o lasa la un colt de strada,ai nimanui)?
Oamenii stiu ca au obiceiul sa le puna de mancare si apa pana si la animale daca stiu ca pleaca cateva zile..darmite la familia lui..
Si sunt foarte multe exemple de familii(tati cu fii,mame cu fiice)care au intrat impreuna in manastire copii avnd doar cativa anisori...
Si pentru toti Iertare mie daca v-am smintit!!!

Pentru Padreati:
Cred ca ai inteles cel mai bine la ce m-am referit...in fine...categoric ca te poti mantui(nu ''scapa'') si in casatorie..pentru asta e dealtfel binecuvantata..
Dar tot cum ai spus tu...sunt cazuri foarte rare de astfel de familii...si nu numai abstinenta ar fi diferenta...sunt de sute de ori mai multe ispite in viata de familie fata de cea din manastire...eu cred ca cei ce se mantuie in familie cu adevarat duc viata de sfinti..ganditi-va la cate se infraneaza ei...

....ca de exemplu viata Sf.Simeon cel Nebun pt Hristos si Sf.IOAN PUSTNICUL din 21 iulie! Despre Sf.Ioan Pustnicul este vorba... care in acelasi an fiinda casatorit din IUBIRE nu din obligatia parintilor (ex: Sf.Paraschiva de la Iasi sau Sf.Alexie Omul lui Dumnezeu) s-a casatorit... dar mergand in vizita cu Sf.Simeon prietenul sau la Ierusalim, la intoarcere s-au gandit sa paraseasca lumea. Simeon avea mama vaduva si singura si o iubea f.mult, iar Ioan era proaspat casatorit si avea tatal bolnav si singur! Si rugandu-se ei au tras la sorti si le-a cazut sa mearga la manastire... restul cititi fratiile voastre! dar nu pt ce au facut acesti sfinti, ci sa vedeti chemarea lui Dumnezeu pt fiecare om!!! Va va folosi f.mult!!!
Chemarea lui Dumnezeu cand iti aprinde inima nu tine de statutul social sau de altceva! Numai Lui sa urmam cu credinta! Amin!

Dar asta e putere???? Mie mi se pare o ispita pur si simplu...cum sa iti lasi familia?:13:

Vorbiti despre proaspat casatoriti, si deci fara copii...sau despre familii in care exista si copii totusi? In cazul din urma...mi se pare de neconceput, sincer...si ii poti " lasa" desi suna rau...numai dupa ce acestia din urma sunt la casele lor si e de acord si sotul/sotia!

Sa nu uitam ca peste tot sunt ispite, la tot pasul. Daca pentru un monah ispitele sunt mai putine legate de omul exterior, atunci cu siguranta ca lupta este foarte grea cu omul interior- diavolul plasmuieste o lume iluzorie , fantasmagorica.

...cum zice sf.pavel ca cine si-a luat femeie cauta sa placa femeii dar cine ramane al lui Hristos, cauta sa placa lui Hristos!
Sunt multe familii care traiesc ca la manastire! De exemplu in rusia! Am vazut un documentar cu Manastirea Poceaev si acolo spunea de mireni care vin acolo sunt fii duhovnicesti ai unor parinti de acolo si care traiesc ca la manstire, incepand cu tatal mama si copiii!

Important este NU sa ai program de manastire in casa, ci sa ai randuiala pe care sa o tii cu sfintenie! Nu tre sa postesti de sa iti usuci buzele si metanii de paralizezi, ci sa faci toate cu discernamant ca ai copii de crescut! Nu sa faci exces de zel si sa ajungi habodnic! Ci sa urmezi Invatatura lui Hristos si sa tii de duhovnic ca niciodata nu vei gresi!

Sunt atatea descoperiri in care arata ca un anume crestin cu viata sfanta a fost trecut de Hristos in ceata calugarilor!

Sau sunt multi mireni care au viata mai de sfintenie decat calugarii... A se vedea Patericul Egiptean (Sf.Antonie, Sf.Pafnutie... s.m.a.) dar si Pr.Cleopa spunea de un taran ce venea si se inchina dimineata in Biserica manastirii si l-a vazut prin usa altarului ca era inconjurat de lumina cereasca!

Exemmplele pot continua! Dar cum am spus si in prima mea postare de pe acest topic, sunt unii oameni ce au o chemare a lui DUmnezeu pt un anumit mod de viata! Si asa le randuieste de bine, incat ramai mut si nu poti sa decat sa Il slavesti pe Hristos! Dar chiar va rog sa cititi Vietile Sf.Simeon cel nebun pt Hristos si Sf.Ioan Pustnicul din 21 iulie! VA veti folosi enorm!!! Dumnezeu sa ne miluiasca!

Fratilor Dumnezeu sa va ajute sa faceti voia LUI! Si in viata Parintelui Ioanichie Moroi de la Sihastria vedem cum el casatorit fiind a plecat la manastire el cu baiatul si sotia a plecat si ea la manastire....Dar daca vei pleca trebuie sa te inarmezi dinainte "cind te apropii sa slujesti Domnului, pregateste-ti sufletul spre ispite". Daca va ganditi sa gasiti Raiul la manastire o sa dati de iad, in schimb daca te astepti sa gasesti demoni o sa gasesti ingeri! Ispitele in manastire sunt mult mai multe ca in lume, pt ca dusmanul e diavolulul. In lume te supara oamenii iar in manastire diavolii! Ai vazut icoana calugarului rastignit? Cel putin dupa calugarie, calugarul e ispitit de 7 ori mai mult! Aparent in manastire e pace si linistite, dar e razboi mare!!! Dar cel ce are chemare culege roade binecuvintate de pe urma suferintei.

Dap..se vede ca in pag 2 au vb mai mult cei ce sunt mai cititi...fara a le fi pricina de sminteala lauda....dar asa este..sunt foarte multi care au lasat familia pentru Hristos dupa cum a spus si geo...aaa...eu as fi vrut sa vad cati dintre noi(voi) ar putea face lucrul acesta...atat....si multumesc lui nektarios(sper sa nu greshesc..iar daca o fac iertare) pentru ca a adus undeva in discutie filmul ''ostrovul''....minunat film...

De unde se vede ca nu trebuie sa-i luam drept exemplu pe sfinti.
(Este o idee moralista asta, de altfel)
Sfintenia este originala. Caile Domnului sunt diferite pentru fiecare.
In general, a-ti parasi sotia ca sa te duci ma manastire, fara voia ei, este un lucru rau, este un act egoist si iresponsabil. Dar pot exista exceptii, foarte rare, pe care nu le judecam noi.

Da, asa este, poti trai o viata sfanta si fara sa mergi la manastore.; Dumnezeu ne-a cerut sa ne sfintim, nu neaparat sa ne calugarim.

Eu acum sincer spun, de ce nu se duc barbatii si cat timp sunt celibatari la Muntele Athos, si se duc fiind casatoriti???...pentru ca din ce stiu majoritatea vin cu idei de genul asta, insa din cei singuri care fac asta, isi vad de viata lor si se casatoresc si macar nu experimenteaza dupa...stiind din start ce vor!

Andrushka...dar sunt care se duc inainte de casatorie...eu unul,tot sincer ca si tine...nu am auzit de Athos pana acum 2 ani si am cativa..pfff..nenumarate sunt caile Domnului...noi judecam...dara doar El stie ce face cu noi ca sa ne intoarca la credinta..

Daca esti un vierme nemernic da iti lasi sotia si copilul

Ce se intimpla cu sotia si copiii tai dupa acest pas ticalos si LAS in totalitatea lui?

Ei ar trebui sa-si stearga din memoria lor orice urma a existentei tale !...si sa-ti ureze succes in ASA ZISA slujire a lui Hristos!

Frumos spus!
Eu sunt convinsa ca daca Bunul Dumnezeu te cheama astfel, nu numai ca o va face la un timp anume, dar ofera si conditiile necesare schimbarii, alternativa ; oricum, pentru cel ce simte cu adevarat aceasta chemare, bucuriile lumesti palesc rand pe rand, iar in suflet nu mai ramane decat dorul de Dumnezeu pe care incearca sa-l stinga rugandu-se... insa cu cat se roaga mai mult Lui, cu atat mai tare Ii simte chemarea...

Carmina draga, ce sa zic, sper sa simti cum placerile lumii palesc in fata acestei arzatoare chemari si sa consideri un act FRUMOS si cind vei fi mama cu copii lasata efectiv balta de tatal care arde de nerabdare sa se faca calugar. Stiu cazuRI reale..de aceea STIU ce vorbesc!

Bine cazul tau e unul fericit din ce am citit, sotia te intelege...copilul poate va intelege si el...insa gandeste-te ca in momentul in care sotia/sotul nu ar fi de acord, nu ar fi in ordine deloc...si texte ar fi cat lumea, dar conteaza totusi angajamentul pe care ti l-ai luat...tot in fata lui Dumnezeu, deci nu in intr-un alt context!!!!:68:

Tot asa s-ar gandi si in cazul in care un monah ar constientiza ca el si-ar gasi mantuirea prin casnicie, ia gandeste-te...ca vorba aia sunt si sfinti casatoriti, si monahi...deci daca joglam asa cu modelele!!!!

Bodo, eu cred ca daca macar acum nu ai avea ezitari...pentru ca banuiesc ca atunci cand te-ai casatorit nu ai avut....ar trebui sa te sfatuiesti cu duhovnicul tau in aceasta privinta, pentru ca el te va sfatui cu siguranta cel mai bine!!!:1:

Am inteles ca totusi decizia e ca si luata, vrei numai sa vezi ce opinie avem noi...sau daca mai exista soti care procedeaza ca tine???:22:

@ andreicozia

Nu stiu cum poate fi in situatia pe care ai amintit-o tu, dar eu una imi doresc sa ma retrag, copiii mei au peste 20 de ani, iar sotul este de acord.
Sa nu uit:de cand imi doresc acest lucru, sotul meu este intr-o continua schimbare, din necredinciosul de odinioara, acum iubeste din tot sufletul dupa-amiaza de duminica pt. a merge la Paraclisul Maicii Domnului! Pentru mine este o adevarata minune nu numai dorinta lui de a se apropia cat mai mult de Dumnezeu, dar mai ales reactia lui vis-a-vis de optiunea mea.
Toata aceasta transformare s-a produs in ceva vreme, si a inceput atunci cand ma ducea cu masina la slujba (la Sf.Nectarie) si nu voia nici macar sa intre in biserica sa se inchine!

Pentru andreicozia :sa judeci e usor...de unde stii ca ''viermele'' ala care si-ar lasa familia o nu o lasa cu cu vreun milion de euro(aaa ...ca sa nu judeci iarasi...si cu o educatie peste masura asupra copiilor),mai mult...pe maini bune,in famili,la bunicii copilului..etc...cat de suparata ar fi sotia unui astfel de ''vierme''...cand acesta a adunat bogatie pe pamant peste suficient si sufletul i-ar fi posomorat zi de zi...offf...nu mai judecati fratilor va rog...e peste puterile noastre sa judeca randuiala lui Dumnezeu,crede-ma

pentru andrei cozia:sa judeci e usor frate
zi-mi de unde stii ca ''viermele'' ala care si-ar lasa sotia nu are vreo cateva milioane de euro in banca(aa...si ca sa nu judeci iarasi...si o educatie peste masura asupra copiilor lui)...si cat de suparata ar fi sotia unui astfel de ''vierme'' daca ar sti ca pamanteste le-a asigurat traiul,dar l-ar vedea pe el posomorat mereu de dragostea lui Hristos?si de unde stii ca mai mult nu ar lasa-o pe mana parintilor lui?...aceeasi familie dealtfel care i-a fost si pana atunci..nu mai judecati fratilor va rog..eu stiu ca istetimea-i o mandrie dar smerenia ta care-i?

Si ca data viitoare inainte sa vorbesti cu '''gura'',sa judeci cu sufletul si mintea inainte iata cateva ex pentru tine:
-ieroschimonahul ioachim puscasu -manastirea neamt -sotie copii..randuit intrat in manastire la 50 ani
-monahul ioan buluc manastirea neamt a venit la manastire cu copilul de mana la 40 ani
-monahul varahil adascalitei de la schitul pocrov -neamt --la 44 ani
-schimonahul calistrat gaina de la manastirea secu neamt avea 4 copiicand a venit la manastire
-ieromonahul isidor grigoras de la schitul gologanu galati: sotia a murit a ramas cu 2 copii el a intrat in manastire(nu se specifica nicaieri ce s-a intamplat cu acestia)
-schimonahul paisie barbulescu
-monahul trifon voiculescu de la manastirea tismana gorj cu 3 copii,propietar de restaurant,mare boier
-parintele daniil tudor(alexandru teodorescu) poet,propietar de ziare,casatorit de 3 ori,initiatorul ''Rugului aprins''... (nu stiu daca a avut si copii acessta)...propietar de avion in perioada interbelica..a lasat totul si s-a calugarit

Si sunt sigur ca mai sunt zeci de exemple pe care poate nu le stiu sau nu am auzit...

Eu nu le stiu situatiile particulare a acestora( sotii decedate, sau divortate, copii adulti) atunci da, pot intelege
DAR, daca sotia este in viata, si copiii sunt mici iar tu o iei razna crezind ca milioanele tale de euro si avioanele particulare( ce argumente ciudate, ca la gradi:) te pot inlocui, numai pentru ca tie ti s-a facut de duca,... te inseli frate!
..si da, sa stii ca judec, Dumnezeu imi da acest drept, de a INCERCA sa-mi indrept si sa OPRESC aproapele de la a o lua razna in papusoi.

Frumos ce a zis carmina....andrei cozia...deja ai pierdut din incredere prin ceea ce ai spus,grabindu-te sa o judeci si neavand de unde sti ca,carmina este deja mama de copii...cel putin in fata mea...tind sa cred ca nu ai poate nici anii copiilor ei,daramite ai mei sau ai ei....sper sa greshesc si iarta-ma...dar felul tau de '' a judeca'' si nu de a raspunde te micsoreaza in ochii mei....mie imi plac oamenii care incep prin:Frate Bodo(asta e un exemplu) sau altele...prin care denota dragostea care o are in suflet chiar si pentru un netrebnic care pune astfel de intrabari''stupide'' cum a mai zis cineva,fata de uraciunea si dorinta ''unora'' de a polemiza din MANDRIE..crede-ma am avut o perioada foarte mare cand spuneam altora ''STIU CE VORBESC'' ........................din mandrie.....nu ca as fi vreun smerit acum....ia-o ca pe un sfat frate andreicozia

-.Nu judeca, ca să nu fii judecat (Matei 7:1).
-ca sa vorbesti tre sa stii,deci citeste ''situatiile particulare'' ale acestora(eu am cartile langa mine,daca vrei ti le imprumut frate)
-Nimeni nu a spus ''sotia de 28 de ani si copii de 2 si 4 ani''
-un milion de euro e nimic in ziua de azi,nu e un argument de gradinita..poate pentru tine
-frate ''de duca'' ti se face cand ai 20 de ani nu?
In fine...sa-ti dea Dumnezeu sanatate si viata lunga ca sa poti judeca,indrepta si opri aproapele de a fugi prin ''papusho''
Doamne ajuta!!!

intrebare
 

BUNA seara!AS AVEA SI EU O INTREBARE DE INDE ITI DAI SEAMA CA AI O ASTFEL DE CHEMARE(MA REFER LA CALUGARIT)

Carmina este in situatia ei particulara, nu ma pot pronunta. Ea le stie pe ale ei si numai ea poate stii exact care sunt amanuntele care o determina pe ea sa intre la minastire si sa-si lase casa si sotul si chiar pe copiii pe care dintr-un motiv stiut numai de ea!, si respect acest lucru, ii considera deja adulti( din cite stiu eu foarte putine mame pot spune ca copiii ei de 20 de ani sunt adulti)...( ce bine ar fi sa fie asa!, adulti si responsabili).
In acest caz prefer sa ma abtin...
Iertati!

Daca tii de duhovnic si faci ascultare cu sfintenie de el, te tii de rugaciune si randuiala duhovniceasca, sigur iti va vorbi Dumnezeu in inima TA! Si atunci auzi glasul Lui care te CHEAMA.... si nu ai nicio indoiala!!! :8:

Bodo, te-am mai intrebat o data; sper ca totusi ai fost sigur de ceea ce ai vrut macar in momentul in care te-ai casatorit...pentru ca acum parca ai vrea sa pari nesigur pe aceasta decizie de a te retrage in monahism, dar totusi sigur...si de aceea nu inteleg de ce ai ales sa intrebi printre oameni, care ar mai proceda ca tine???

In caz ca esti deja decis si toata lumea te sprijina, la ce iti mai trebuie opiniile unor muritori cu nevasta/familie pe post de ispita...pentru ca asa ai afirmat, ca femeia ar fi o ispita si ca asta e adevarul???:68:

Ce opinie ai avea despre un monah care s-ar trezi peste ani...ca vrea sa urmeze modelul unui sfant casatorit, nu i-ai da dreptate...ar fi la fel ca si tine ( in opinia mea)?

[quote=andreicozia;205479]Carmina este in situatia ei particulara, Ea le stie pe ale ei si numai ea poate stii exact care sunt amanuntele care o determina pe ea sa intre la minastire si sa-si lase casa si sotul si chiar pe copiii pe care dintr-un motiv stiut numai de ea!, si respect acest lucru.

M-a facut sa zambesc inainte de culcare...sper ca ce ai scris aici a fost din suflet..vezi fiecare este intr-o ''situatie particulara''...multumesc si iarta-ma si pe mine...m-a luat valul frate

De unde iti dai seama ca cel pe care l-ai ales poate sau il vei alege,este ''alesul inimii tale'' si ca il iubesti?De unde iti dai seama ca vrei sa iti vezi parintii cand ti-e dor de ei?

Stii cum e cu siguranta sau nesiguranta de a lua o decizie?Cam cum i-am scris lui andreicozia mai devreme...a fost o perioada cand spuneam cu mana pe inima ca eu ''STIU SIGUR''..Si am zis dealtfel ca nu sunt acum vreun sfant sa nu-mi mai fie frica de deciziile mele...dar daca as spune ca stiu sigur ,as spune-o tot din mandrie si maine poate mi-ar parea rau...numai Dumnezeu ne poate indruma pasii...prin cine?prin voi..prin aproapele meu...Am ajuns la stadiul sa cred din inima ca nimic din ceea ce faci nu iti este putinta fara de Dumnezeu..Faptul ca am afirmat ca familia,femeia este o ispita prea mare, o sustin,pentru ca sunt prea slab ca sa ma mantuiesc in familie,,,nu stiu ceilalti cat de puternici or fi...insa eu printr-o experienta proprie m=am lamurit ca e mai puternic diavolul decat mine...chiar nu m-as mantui..pe cand calugar...parca ash mai avea o speranta