credinta omului simplu
 

Il vedem peste tot :la Biserica,in metrou,la tara,la servici chiar.
Nu e el prea citit sau prea curios,dar are un lucru frumos si puternic :o credinta simpla si puternica.
Il vedem si in Pateric,luand cu sine doar Biblia si plecand in pustie.Il vedem in manastiri fratele de la grajduri,sau il vedem la tara,nemuncind in sarbatori ,sau spunand o rugaciune scurta,singura poate care o stie.
Ce ar trebui sa faca un astfel de om simplu,fara multa invatatura,pentru a se mantui?
Cum a-ti explica asta pe limbajul lui?

Sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului. Acest mare dar ii aduce mantuirea. E minunat sa studiezi, dar e trist sa vorbesti despre cineva cu care nu te-ai unit si doar l-ai intalnit in marturisirile altora.

Nu e cazul sa deplangem omul necitit si unit cu Hristos. Ar trebui plans cel care e necitit si neimpartasit sau cel care a ramas doar la citit.

Nu te mantuieste daca esti mai cult sau daca ai mai multe facultati(asta nu inseamna ca nu trebuie sa studiem daca avem ocazia) important, cred eu este modul de viata, daca il urmezi sau nu pe Hristos. Daca omul este foarte credincios nu-l poate dezlipi nimeni de Hristos.
Predicile care se tin in biserici sunt pe limba tuturor. Daca ne uitam la talcuirile sfintilor din Sfanta Evanghelie vedem ca nu sunt lucriri complexe si complicate ci dimpotriva lucruri simple(pe care totusi ai nevoie de Sfantul Duh pentru a le intelege).
Cred ca aici este cheia intelegerii -Duhul Sfant-.

Eu as zice pe scurt asa:
Sa se impartasasca - sa se roage- sa faca fapte bune.
Cred ca ar fi suficient.Ce ziceti?

Cel care s-a impartasit cu vrednicie nu poate sa ramana lipsit de rugaciune si de fapte bune.

Dar pentru omul citit,invatat,nu exista pericolul de a incerca sa se mantuiasca prin multimea cunostintelor? Nu e mai avantajat omul simplu,care nu citeste atat,dar se tine de faptele bune,si de simtirea reala?
Daca citesti multime de scrieri ale sfintilor,nu e pericolul sa crezi ca desavarsirea ta sta chiar in aceste carti,si nu in aceste acte simple care se cer de la tine:credinta-impartasire-fapte ?
E clar ca ele,cartile, sunt folositoare,dar atunci cand devin un scop in sine,ele pot chiar dauna.Caci daca ai citit un sfant parinte,nu inseamna ca ai si aplicat ce zice el.
Nu ar trebui sa ne indepartam niciodata de acest 'om simplu'.

Foarte adevarat, Iustin.

...
 

Spune Sf Ciprian : "Cine nu are Biserica de mama, nu poate avea pe Dumnezeu de Tata" .

Biserica Mama ne hraneste cu Trupul si Sangele Mantuitorului si ne indruma prin invataturile Sf. Parinti asemenea unei mame devotate - model de urmat al propriilor copii -, care le indruma pasii catre maturitate, prin exemplul propriu si prin sfaturi de urmat.

Cred ca, pe langa impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului, este mare nevoie si de cunoasterea si urmarea invataturilor Sf Parinti. Cunosc batrani care se impartasesc in fiecare post insa nu cred in viata vesnica si tineri, cunoscatori ai Traditiei ortodoxe, opriti de la Impartasanie care se lupta sa devina buni crestini, in vederea mantuirii.. deci..

Eu nu vad o baba(nu ca jignire o zic,dimpotriva) ducandu-se dimineata la slujba,apoi la piata,facand prajituri pt nepoti,si apoi citind din sf Vasile cel Mare .
Un om care are credinta si se duce la Biserica,deja ia contact cu mare parte din invataturile vii ale sfintilor parinti ai ortodoxiei .
Liturghia de la cine vine?De la un sfant parinte.Icoanele pe care ea le saruta?Cata lupta a fost pentru ele.Predica de la cine vine?Fixata tot de Traditie.Lacasul Bisericii la fel.Rugaciunile insusi vin din Traditia unor sfinti care le-au creat.
Iar cand acel om simplu se impartaseste,el face ceea ce descriu zeci de tratate despre sf Euharisitie.
Sfintii nu au fost rupti de noi,ci la fel ca noi oameni simpli si smeriti.Ei au fixat in Traditie ceea ce au primit la randul lor,pentru ca noi sa avem acum o Biserica in care totul e pregatit si ne asteapta.
Cred ca e necesara o cateheza mai degraba,ca oamenii sa stie ce reprezinta de fapt actele lor de credinta.
Iar scrierile sfintilor Parinti sunt necesare celor care vor sa inainteze in viata duhovniceasca,dar si acelea cu masura,si sub indrumarea duhovnicului,caci astfel usor poti cadea in ratacire
Deci continui sa cred ca nu litera ne duce la sporire duhovniceasca,ci aplicarea ei.

I. nici eu, dar vad o baba care, in loc sa se uite dupa "cat de lung am parul", asculta cu atentie slujba si predica preotului. am vrut sa subliniez faptul ca sunt oameni care SE IMPARTASESC FARA SA CREADA in Sf.Impartasanie, probabil ca urmare a necunoasterii si dezinteresului fata de Actul in sine. Stii tu treaba cu spiritul de turma...

II si III - si eu !

8NihilSineDeo9
Exista si intelesul simplitatii,sa actionezi mecanic ,in spirit de turma,si aici iti dau dreptate.
Dar exista si un sens al simplitatii nu cu mintea ci cu duhul,si anume : smerenia,credinta curata,fapta buna.Acestea nu se invata din carti.
Eu de acesti oameni vorbesc.Care stiu in ce cred,si apoi practica aceasta credinta.Care nu au nevoie de o teorie a virtutiilor ci chiar le pun in practica.

da Iustin, tu pomenesti de simplitatea smereniei iar eu de cea a neglijentei

incantata de cunostinta :)

Oameni curati
 

Daca faci fapte bune constant, inseamna ca ai si credinta,ai si smerenie, ai si suflet, ai si un caracter frumos, ai putin din toate si astea le faci si le ai numai pentru ca ai credinta. Iti iubesti aproapele si din putinul tau ii faci parte si lui,care poate nu a avut sansa nici sa studieze, nici sa invete sa faca ceva. Face lucruri simple,dar le face cu sufletul curat, tacut, smerit.Si nu vorbesc din ce observ,vorbesc din ce traiesc zi de zi. Locuiesc intr-un oras din tara noastra,dar am o stransa legatura cu o localitate rurala unde au locuit bunicii mei - Dumnezeu sa-i odihneasca.Ma duc saptamanal in acest sat,la casele ce ne-au ramas noua, dar imi fac timp sa trec pe la rudele ce le avem si imi face o placere deosebita sa stam de vorba si atunci chiar ii studiez,trag concluzii si invat si eu din simplitatea lor.Si taina lor. Parca sunt inconjurati de o taina,de un mister. Simplitatea lor si curatenia lor ii inalta mult in ochii mei. Mi-e drag tare de toti oamenii acelui sat si sunt mult diferiti de noi cei de la oras si m-am gandit ca "diferenta" consta in uniunea lor neatinsa cu natura,cu animalele ce fac parte integranta din viata lor. Noi ce-i de la oras,locuim intr-un confort artificial,intr-un lux sintetic,pe cand ei sunt una cu natura. Simt altfel viata si totul miroase a viata acolo. Sunt superbi si natura e divina. Va imbratisez cu drag,eu Junior Aniama

frumoasa afirmatie.. intr-adevar taranii par a fi una cu natura, traiesc intr-o armonie.

si eu simt ca, desi in orase densitatea populatiei este semnificativ mai mare decat la sate, izolarea spirituala a concitadinilor se resimte drastic la nivel individual.. suntem fizic aproape dar sufletesc la mii de km distanta.. de obicei nu generalizez, dar eu.. de la teama cu care am pasit pentru prima data in Bucuresti am ajuns la groaza..dupa cativa ani. inca nu am aflat de ce anume ma tem cand ies din apartament, de cine fug.. cred ca de tristetea celor ce trec pe langa mine.

Mi-a dat Dumnezeu insa cateva ocazii de a intalnii pe strada oameni..oameni simplii cu care, discutand, aveam senzatia ca ma cunosc de foarte mult timp. Le pastrez un loc in suflet desi nu stiu nici cum se numesc.

Cand moare cineva la tara,parca tot satul il insoteste,il ajuta!
Vin la patul sau sa isi ia la revedere,dupa ce o viata intreaga au trait impreuna.Si cel care moare stie ca va muri,si ii e greu sa se desparta de cei dragi.
Apoi participa toti la inmormantare,la pomana,si tristetea lor chiar e luminata de nadejdea unei invieri.
E impresionant.Cei de la oras ,daca nu au vazut asta ,nu inteleg.Si n-au citit tratatele despre viata viitoare,dar cred in ea.

Fiecare cu talantii sai, Iustin. Cu cat ai multi talanti, cu atat esti mai incercat si cu atat se va cere mai mult de la tine. Eu inteleg ce vrei sa spui, insa exista pericolul sa ascundem ruginitul de banut. Daca ti-a dat Dumnezeu minte, ti-a dat sa o folosesti, nu sa lancezesti. Ispitele vor exista mereu.
On topic: Omul care face mereu voia Domnului, si nu pe a sa.

http://prieteniisfmunteathos.wordpre...pelerinul-rus/

Cine impleteste cititul cu viata activa in credinta,cu rugaciunea si faptele, cinste lui.
Acela intradevar a primit multi talanti,si e bine sa se tina de invatatura si sa invete si pe altii,prin cuvant dar si prin fapta.
In schimb,unu ca mine,care a cautat mereu sa inteleaga cu mintea,imi face rau orice incercare de a ma bizui acum pe cunoastere.Simt ca am nevoie de actiune ,de ruga,de mers la Biserica de fapte.Pentru unu ca mine ,smerenia omului simplu,e un taram nou !Sunt ca filozoful acela care merge la tara,si constata ca e incuiat de intelepciunea unei babe :)

E tot o ispita si asta! Totul se face cu masura si cu dreapta socoteala. Inconjoara-te de oameni cu adevarat smeriti si poate te vei smeri si tu! :63:

Cred ca noi ne complicam prea mult pe aici.Credinta e simpla,si eu de aceea vorbesc.
Dumnezeu e cel care iti varsa linistea in suflet,atunci cand faci cele ce Ii sunt pe plac.
Vrem acelasi lucruri,dar unoeri punem boii inaintea carului:)

Eu unul cred ca sunt de ajuns si numai credinta si faptele bune...Pentru ca daca am afirma faptul ca fara Sfanta Impartasanie nu te mantuiesti, ar insemna ca numai ortodocsii ar putea sa se mantuiasca, iar eu nu cred asta...Eu cred ca si ultimul pigmeu are sansa egala cu noi la mantuire chiar daca nu citeste din Sfintii Parinti si nu se impartaseste...
Nu vreau sa diminuez importanta Sfintei Impartasanii...Cred ca este cel mai bun "medicament" spiritual...Insa cred ca ne sunt permise si leacurile babesti...

Ei,normal ca in alte tari sau culturi,ajung si doar faptele bune.
Dumnezeu stie,si El judeca.
Dar eu ma refeream la noi,intre ortodoxi.Cei mai multi suntem botezati in Hristos .Pina la sfarsitul vietii ar trebui sa ne si spovedim si sa gustam Trupul vesniciei macar o data.
Si cred ca cineva care are un dram de credinta in suflet,in cele din urma va ajunge si la parerea de rau pt ce a gresit ,si apoi la impartasanie.Macar de teama mortii,batran fiind,sau indrumat de cei de aproape.Si cainta lui poate fi sincera...