Omul..rob al lui Dumnezeu?
 

Cunoastem toti sensul cuvantului rob sau sclav conform lexicului romanesc.Canoanele ortodoxe folosesc cu nonsalanta termenul acesta facand din Creator o imagine de stapan de sclavi.Eu am o alta imagine despre Dumnezeu,..si sper ca si voi!

Ascultarea, supunerea sunt esentiale in crestinism.
Si smerenia.
Nu vad cum as putea eu.. o pacatoasa, un nimic si o gramada de tina sa vin inaintea lui Dumnezeu si sa stau drept. Nu gasesc nimic ofensator in cuvantul rob, in acest context.
Daca Adam si Eva au pacatuit prin nesupunere.. eu nu pot sa vin inaintea lui Dumnezeu decat absolut hotarata sa ma supun voii Lui (da, ca un rob).

da, daca as fi libera de patimi, daca as fi curata ca lacrima si nu as avea o voie a mea (adica m-as lepada complet de mine, de tot sinele lumesc..).. ci doar voia lui Dumnezeu ar lucra in mine.. atunci as fi libera. Ca nu poti fi liber decat in Hristos.
Dar chiar sunt departe de asa ceva.

Dumnezeu este Dragoste. ;)

Ne comportam noi oare ca fii ai lui Dumnezeu? Pana sa invatam sa fim fii ai lui Dumnezeu, suntem robi...

Si eu am cam aceeasi idee.. dar am fost apostrofata ca nu inteleg sf Taine daca nu ma consider fiica. Asa ca sunt mai atenta cu cuvintele.
Si nu numai lui Dumnezeu, ci si Preasfintei Nascatoare ne adresam cu "stapana". Nu vad cum as putea sa-i spun altfel.

una e ce intelege lumea prin rob, si alta ce inseamna "rob al lui Dumnezeu". unde ati mai vazut voi stapani in lumea aceasta care sa fie buni, sa iti asculte rugile, sa nu te lase singur in nici o secunda?

Dar suntem si fii, si robi, doar am fost rascumparati cu pretul sangelui Mantuitorului.

Gandeste-te mai bine si ai sa vezi ca a fi rob al lui Dumnezeu este de fapt adevarata libertate a omului, iar cea mai cumplită sclavie este atunci cand omul e rob al viciului , al pacatului.
Asa ca , nu te lua dupa sensul cuv. din dex .

coment
 

un articol f bun dupa parerea mea....
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...zeu-68708.html
citez.....
"Omul nu se maturizeaza decat daca se tranteste cu Dumnezeu, ca Iacov cu ingerul. Copilul trebuie sa se tranteasca cu tatal; el va ajunge om cu adevarat numai daca se va antrena cu tata. Lui Dumnezeu ii place sa se tranteasca cu omul, ii place ca acesta sa se ia la intrecere cu El, sa faca ceva; pentru ca altfel nu poate fi vrednic de Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu-si doreste copii handicapati, neputinciosi, bolnavi, prosti, fatarnici sau nenorociti, ci oameni intregi, impliniti pana la masura Lui, la "masura barbatului desavarsit, care este Hristos" (Sf. Ap. Pavel). Trebuie sa intelegem ca nu exista doua adevaruri: unul teologic si altul existential; sa intelegem ca adevarul teologic este numai existential."


Parere personala ....nu stiu ce as mai putea adauga ..."sa indraznim " spunea Iisus ....bine nici sa sarim peste cal....

sa fiu impacat cu mine insumi "sa nu simt"(adica sa le simt echilibrate) durere sau placere ...sa plang din toata inima si sa rad din tot sufletul........

Eu cred ca Dzeu vrea sa cucerim Universul ....pai de unde atata imaginatie despre statii spatiale si asa mai departe ....

Sau pot sa presupun ca niste demoni salbatici vor ataca planeta in cine stie ce an....gandire copilareasca ....dar totusi ce vom face daca nu vom fi luptatori desavarsiti ....

A fi robul lui Dumnezeu nu e deloc usor.Putini se pot lauda cu asta.A iti vedea nimicnicia in fata maririi Sale,e o smerenie la care putini ajung.
Orcum Hristos spune:"Nu va mai numesc robi ci fii "
Deci tu considera-te rob,si lasa-L pe Dumnezeu sa te vada ca fiu al Sau.

Oare Sfantul Ioan Botezatorul s-a considerat rob al lui Dumnezeu?

"[...]Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei"

Nu. Nici macar atat.

Eu mai degraba o vad ca pe o relatie intre Tata si copiii Sai.
Sclavii nu au drept de alegere,insa noua Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru.
Robi,probabil ca s-au numit cei care au dorit sa se smereasca foarte mult inainte Sa,pentru ca se stie cat de urata este demonilor aceasta si cat de bineplacuta lui Dumnezeu.

Noi am fost creati ca sa fim in relatie personala de iubire cu Creatorul nostru. A acest lucru presupune starea de bine, in care raul nu exista.

Dar raul a intrat in lumea noastra dintru inceput, asa ca Dumnezeu ne-a sarit in ajutor, invatandu-ne sa traim o viata bineplacuta Lui, o viata de pace si iubire cu semenii nostri si deci cu El. Acestor legi divine care la inceput au oprita caderea omului si mai apoi l-au indemnat sa se ridice inapoi spre Cer suntem invatati sa ne supunem. Acesta cred eu ca este sensul de "rob": urmarea de bunavoie a modului de viata a Lui Hristos, jertfindu-ne timpul si resursele pentru ceilalti oameni, facandu-ne slujitori lor, in scopul sporirii dragostei.

Deci robii Lui Dumnezeu sunt slujitorii oamenilor, nu unii care se dau cu capul de podea.

Rob al Iubirii nu este o jignire.
Este un vis. Este de negrait. Chiar de neinteles cum putem fi asta.

Sa auzim toti : Robule al Iubitorului de oameni vino de mosteneste pe Dumnezeu .


Caci ce stapan isi lasa imparatia robilor lui? Un Stapan care alege sa ii faca fii ai Sai , din robi.

Ce cuvinte frumoase!! Iata cat de simplu era de fapt raspunsul... Dumnezeu sa iti ajute!

Multumesc mult. :)

Robit lui Dumnezeu!
 

Rob ... da poate insemna sclav, poti sa vezi in felul asta in orice alta situatie, dar cind e vorba de Dumnezeu nu mai are aceiasi conotatie.
Ma voi opri doar la o singura imagine a robiei pentru Dumnezeu.
Rob lui Dumnezeu este omul eliberat de frica in toate sensurile si formele ei: teama pentru grija de miine, teama de necunoscut, teama de orice rau si mai ales esti eliberat de rodul fricii: deznadejdea.
Un rob al lui Dumnezeu stie ca are, un Stapin care ii poarta de grija si nu mai e singur, fara aparare si fara putere, numai ca Stapinul e prietenului lui si atunci dispare senzatia sufocanta ca esti rob.
Ar fi frumos sa fim intradevar robi ai lui Dumnezeu!!! Numai ca oamenii sunt incapatinati, tin la ,,dreptatea,, si autonomia lor, li se pare ca libertatea de care dispun, care ca tot veni vorba este darul cel mai de pret dat de Hristos noua, este mai de pret decit cuvintele pline de dragoste ,, Veniti la mine cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!,,
Sa te odihineasca Dumnezeu, frumoasa ... robie!

Grea "robie": Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu. Sa tot fii asa "sclav" la asa Stapan ...

http://www.youtube.com/watch?v=LA4rTz5Qx6M

Petre Tutea a definit libertatea crestinului ca o "robie" a lui Dumnezeu-"Robeste-ma Doamne, ca sa ma simt liber" sau Parintele Staniloae spunea ca: "libertatea este robia liber acceptata a binelui". Cu toate acestea noi suntem prin Botez fii ai lui Dumnezeu si frati intru Hristos. Prezenta cuvantului "rob" in rugaciuni sau cantari bisericesti accentueaza smerenia.

Mai bine rob lui Dumnezeu, decat patimilor si diavolului. Nu crezi?

Oricum, eu unul nu as apela la DEX pentru a intelege sensul "robiei lui Dumnezeu", care are o coordonata ontologica.

Inaintea lui Dumnezeu suntem robi si fii, in acelasi timp. El ne este si Stapan si Tata. Spre exemplu, in rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, Il numim "Doamne si Stapanul vietii mele", iar in Rugaciunea Domneasca, I ne adresam ca unui "Tata".

Dumnezeu nu este asemenea oamenilor. Daca un om iti cere sa-i fii rob, nu e acelasi lucru cu a fi rob lui Dumnezeu. Omul vrea sa-i fii rob ca sa profite de tine, sa-ti stoarca puterile, Dumnezeu vrea sa-i fii rob ca sa te impartasesti de El prin toate, sa te intareasca.

E adevarat ca Mantuitorul a spus "de acum nu va mai numesc robi, ci fii". Dar pentru mine fiul este robul prin excelenta, adica omul care implineste voia lui Dumnezeu oriunde si neincetat.

Daca robul lumesc are un chip istovit, strivit de munci, patimi, robul lui Dumnezeu are un chip de lumina, un chip care iti da odihna.

"Deci tu considera-te rob,si lasa-L pe Dumnezeu sa te vada ca fiu al Sau."

Am intalnit in literatura patristica ideea ca Dumnezeu e vazut de oameni in mod diferit, in functie de masura lor duhovniceasca. De exemplu, cei ce se lupta cu patimile, aflati la treapta despatimirii, il vad pe Dumnezeu ca pe un Stapan, iar celor desavarsiti, care au dobandit virtutea dragostei, Dumnezeu le apare ca un Parinte mult iubit.

Aşa este. De aici, pericolul de a schimba ordinea, de "a arde etapele". Ne luptăm cu patimile ? Atunci suntem servii lui Dumnezeu: să Îl chemăm în ajutor pe Stăpânul căruia slujim. Abia atunci când vom ieşi învingători din această luptă, va veni şi premiul. Stăpânul nostru, ca un tată bun şi iubitor de oameni, ne va întâmpina şi va spune: "Intraţi, fii Mei ! Luaţi parte la moştenirea pe care v-am pregătit-o vouă !"

Omul nu poate fi decat rob. Acest lucru se vede in toata istoria si in orice clipa, pana astazi.
El alege insa cui va sluji cu viata sa, pacatelor sau lui Dumnezeu.
Nu e om care sa nu fie robit de pacate... abia sfintii daca reuseau sa se izbaveasca de cele mai multe dintre ele.

A fi robul lui Dumnezeu inseamna a dobandi cea mai puternica si autentica libertate.
"Doamne, fa'ma robul Tau, ca sa fiu cu adevarat liber." (Fericitul Augustin)

Mult ma intristez cand vad va nici macar preotii nu mai inteleg corect acest cuvant.
La slujba Cununiei am tot auzit: "Se cununa 'credinciosul' lui Dumnezeu X, cu 'credincioasa' lui Dumnezeu Y."
Sau: "Se cununa X cu Y."
In loc de: "Se cununa robul lui Dumnezeu X, cu roaba lui Dumnezeu Y."

Fiind vorba de însăşi Sfânta Formulă, această omisiune este o abatere liturgică serioasă. Una e să ciunteşti o rugăciune începătoare, alta e să ciunteşti formula sacramentală.

Omul trebuie sa aleaga in robia cui intra. Hristos ne spune: nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui.
Si acesta se poate convinge ca robia lui Dumnezeu ii aduce odihna, nu il epuizeaza: jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.