Cine s-ar casatori cu o desfranata ?
 

Am vazut, de curand, piesa de opera "Traviata". Am inteles ca ar fi scrisa dupa cartea "Dama cu camelii", a lui Alexandre Dumas.

Este vorba despre fiul unei familii nobile care se indragosteste de o femeie desfranata.
M'a atins profund tema, opera, ideea, fapta... caci se spune ca a fost scrisa dupa un fapt real.

Povestea adevarata din cartea "Dama cu camelii"

"Traviata" a fost inspirata de Rose Alphonsine Plessis (1824-1846) (nascuta in satul Nonant, nu departe de orasul Bayeux din Franta), care a fugit de acasa la varsta de 13 ani. Ajunsa la Paris fara bani, a inceput sa practice prostitutia. La 18 ani devenise deja o cunoscuta ca una din cele mai scumpe curtezane (care in limba italiana se numeste "traviata").

Spre a scapa de urmarirea familiei, si-a schimbat numele de fata in Marie-Duplessis. In aceasta perioada, l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas - fiul (1824-1895), care s-a indragostit de ea si cu care a intretinut stranse legaturi amoroase. Legatura lor au continuat chiar si dupa casatoria ei, pana la prematura ei moarte, in urma unei tuberculoze, la data de 3 februarie 1846, la varsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o multime de camelii, floarea ei preferata, a fost depus in cimitirul Montmartre.

In anul 1848, Alexandre Dumas fiul a publicat romanul "Dama cu camelii", roman puternic autobiografic, care a servit apoi ca sursa de inspiratie pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi - „La Traviata”, cu singura diferenta ca in opera, personajul feminin apare sub numele de "Violetta Valery".

Cati dintre noi ar putea iubi sincer o desfranata ? ... In afara de Hristos, eu nu cunosc pe nici un altul.

Sfantul Ioan Gura de Aur aseamana unirea lui Fiului lui Dumnezeu cu firea umana cu cea a unirii unui sot cu o desfranata.
El zice: "Care sot si'ar lua pentru el o desfranata?!" Si in continuare arata cum Fiul lui Dumnezeu nu se scarbeste de firea umana cazuta in toate pacatele si murdarita pana peste cap, in a o lua drept sotie, in a deveni una cu ea.

Precum Iisus Hristos a luat firea umana cea desfranata... ma intreb, cati ar putea lua de sotie o desfranata.

Cred ca mare plata are acela ce poate iubi deplin o asemenea femeia, trecand peste tot trecutul ei.

Bine spus, lareine... "sa o respecte din acea clipa ca si cum nu ar fi fost niciodata desfranata".

Probabil ca multi dar nu pot din cauza mandriei. Oare de ce invers nu este chiar asa greu?

Eu cred ca multi, daca lasam la o parte stereotipul machiat strident, cu gesturi vulgare si haine indecente, ahtiat dupa bani si putere.
Unele o fac pentru ca nu pot trai altfel. Exista prostituate care intretin singure un copil si indraznesc sa spun ca sunt mame bune, pe cat de bune pot fi. Ori, daca te gandesti la suferinta acelui om si la duiosia pe care o poate arata altei fiinte umane in afara "jobului", poti respecta si iubi acel om. Joaca de nevoie si de sila-n filmul porno al vietii ei dar dupa orele de program isi permite sa fie ea insasi, nefardata si trista, bucurandu-se atat cat se poate bucura, de giumbuslucurile copilului.

Multe nu stim noi despre aproapele nostru ;(

Adevarat, mandria este adevarata piedica.
Nu vedem mult prea buni si curati spre a vietui langa un om cu un asemenea trecut.

Maria Egipteanca a fost o femeie desfranta... apoi a devenit una dintre cele mai mari sfinte.
Totul poate fi curatit, totul poate fi indreptat, totul poate fi iubit.

Sper rusinea mea, o spun cu durere... momentan nici eu nu as putea.

Windorin, spui ca nici tu nu ai putea. Pe cazuri teoretice toti am putea totul sau nu am putea nimic. Dar daca ai ajunge sa cunosti una, cu nume si chip, in carne si oase si nu un caz ipotetic, abstract, eu cred ca ai putea.

Problema pe care am auzit'o ridicata n'ar fi partea vazuta a lucrurilor, ci cea nevazuta, anume trecutul cel tulbure. Am vorbit despre aceasta cu cativa colegi, mai demult, si am vazut cum toti ne puneam probleme daca am putea accepta trecutul ei.

In general, eu sunt sincer. In cazul de fata, nici teoretic nu as putea. Nu ma mint singur.

Spre exemplu, in alte situatii, teoretic spun asa: mi'ar placea si cred ca ar fi minunat sa vietuiesc in singuratate.
Practic insa, nu stiu cum este si sunt aproape sigur ca nu as avea taria suficienta.

Prostituata inteleg ce face dar ce inseamna cuvintul des-frinata?

...fara frine, femeie careia i s-au luat frinele, sau le-a pierdut?

Intrebare: cand vorbim despre desfrau la ce ne gandim?
La un trecut tulbure si incarcat de relatii sexuale pasagere, fiindca asa a avut ea chef sa zboare din floare-n floare?
Daca da, na. E dificil, nici eu n-as putea accepta un asemenea barbat pentru ca nu as avea incredere in el si-n motivatiile lui.
Dar daca ma gandesc la aspectul dramatic si profund nefericit al prostitutiei, adica un desfrau practicat nu pentru ca te rod "poftele" (urasc cuvantul asta :D) ci pentru ca nu ai de ales sau pentru ca ti-e in asa hal de avariat respectul de sine incat nu poti sa iesi din mocirla si crezi ca nu meriti nimic mai bun -- atunci lucrurile se schimba.

Windorin, nu vad rostul acestui topic.
Fieacare dintre noi este mai mult sau mai putin pacatos.
Desfranati sunt foarte multi, chiar daca nu li s-a pus aceasta eticheta.
Cu ce sunt ele mai de condamnat decat clientii lor? Nu ar exista desfranate daca barbatii nu ar fi desfranati.
Eu am avut in copilarie o vecina care a ajuns prostituata.. Ne jucam impreuna in ciclul primar. Am fost in casa ei o singura data si am fost socata de saracia lucie. Am si acum in fata ochilor patul ei: o saltea pusa pe jos. Alte lucruri le-am inteles mai tarziu: de ce era atat de slaba, aproape transparenta, de ce avea vanatai pe ea.. etc. Si ea nu a fost un caz extrem, probabil.
Cine sunt eu sa o judec pe ea? Si acum ma doare inima cand mi-o amintesc. A fost o victima de cand s-a nascut.

Noi trebuie sa avem in fata noastra propriile pacate, nu ale altora.
Nu am fost chemati sa punem etichete, sa judecam, sa acuzam. Ci sa iubim.

Si totusi de obicei cele din a doua categorie sunt mai judecate decat cele din prima.

Sa fiu sincer... eu nu as putea iubi o fata desfranata daca este prostituata..... dar asa daca ar fi fata cuminte dar are problema asta cred ca as iubio pentru a aduce pe calea cea buna, chiar daca acest lucru ar fi greu sau nu as putea niciodata , dar eu cred ca Dumnezeu miar da puterea sa o indrept pe aceasta fata daca vreau. Nu stiu exact ce gandesc alti dar eu poate as fi facut asa.

Asa le percep si eu.
Dar recunosc ca mi-ar displacea intens de tot o femeie care singura, de bunavoie si nesilita de nimeni s-a folosit de nuri ca sa-si satisfaca nevoia de atentie, de dragoste si de putere si s-ar mai si mandri cu asta pe deasupra :) Uite cum imi fac pacate numai gandindu-ma la asta si ascutindu-ma in sinea mea cand mi le imaginez, pffff.

Iata, cat de personala si purificatoare este iubirea lui Hristos, iar iubirea noastra partinitoare. As fi curios care sunt canoanele Bisericii- interzic?

@ Windorin
 

O prostituata din literatura: Sonia din "Crima si pedeapsa". Un personaj extraordinar.. Chiar de iubit :).

Desfranare cotidiana care trece neobservata: vizitatorii siturilor pt adulti, de ex. De ce acestia sunt mai putin de condamnat cand aduc desfranarea in propriile lor familii? Cate femei isi pun problema: nu m-as putea casatori cu acela ca a vazut sute de filme pt adulti? Ca ei nu au savarsit fapta fizica - sunt mai putin desfranati? Nu as spune!

Apoi sunt pacate mult mai grave decat desfranarea, in opinia mea. Pacatele cu trupul sunt vizibile, te dor, iti pare rau etc.. Este usor sa le observi, mai ales la altii.. Dar cele din mandrie pe care nici nu le simti? Dar hula? Imi par mai grave.

Ai dreptate, exista o diferenta in ceea ce priveste motivatia fiecarui om cazut in pacat.
Insa, cred ca tot grea este trecerea peste acel trecut. Sunt sigur ca diavolul se va folosi de el ca de o arma foarte puternica.
Este nevoie de o dragoste cum nu prea se gaseste spre a sterge tot trecutul unui om si a'l iubi in prezent, precum o face Hristos si sfintii Sai.

Interesant. Nu stiu nici eu.
Eu cred ca nu interzic.

Da, toate pacatele sunt rele, insa ca asta... parca nici unul.
Si drama este ca ne tine pe toti, intr'o masura mai mica sau mai mare.

Cu siguranta toti ar alege pe unul care doar s'a uitat la filme, etc, decat pe unul care a experimentat totul faptic.
Chiar daca nu se cade sa impartim pacatele in mari si mici, exista totusi o diferenta calitativa.

Eu cred ca nimeni nu s-ar casatori cu o desfranata. Cu o FOSTA desfranata, cred ca multi.

In arborele genealogic al Mantuitorului, vedem ca una din stramoasele sale a fost Rahav desfranata. Insa ea s-a lasat de desfranare cand s-a casatorit cu un israelit. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur comenta ca Dumnezeu a ingaduit sa aiba o stramoasa desfranata tocmai pentru a arata oamenilor ca El ii primeste pe cei care isi indreapta viata.

Ai dreptate, anna21. Daca nu ar fi barbati desfranati, nu ar fi nici femei desfranate.
Probabil era mai bun un titlu de genul: "V-ati casatori cu un desfranat/desfranata?"

Tocmai pacatele noastre ies in evidenta in acest topic.

Anume faptul ca, desi fiecare avem pacate mari, ne ferim de oamenii de langa noi pentru pacatele lor.

Am ramas surprins, dandu'mi seama ca pentru pacatele celui de langa mine, eu ma indepartez de el.
Si e dureros ca asta facem cam toti, dandu'ne seama sau nu.

Sau de frica de a nu iti putea pastra promisiunile pana la capat fata de o asemenea persoana, si de a nu si le pastra!!!

E simplu sa iubesti atunci cand iti imaginezi ca persoana se va schimba de dragul tau, dar mai greu sa iubesti pe cineva care datorita anumitor indicii...e posibil sa nu te iubeasca asa cum privesti tu iubirea, si nici sa faca efoturi de a-ti intelege viziunea.

Invers nu e atat de greu pentru femeii i se cer mai multe sub acest aspect, in timp ce in cazul barbatilor nu se pune prea mult accent pe acest aspect...si atunci femeile au ocazia sa se axeze pe alte calitati ale lor...banuiesc.

Nu stiu...dar nu e putin cam foarte ciudat sa comparam iubirea si casatoria unui barbat cu o desfranata, cu iubirea lui Hristos pentru OM om in general???

Iubirea dintre barbat si femeie e asemanatoare????...ca eu sincer nu pot privi lucrurile asa!!!

Eu chiar nu stiu cand s-a transformat Taina Casatoriei intr-un act de asistenta sociala premeditat, in vederea casatoriei cu homosexuali, hotzi, gigolo, canibali si mai stiu eu de care!!!!

Cine se indragosteste, foarte bine...treaba lui, dar depinde prin ce medii te invarti la urma urmei, cum sa te gandesti dinainte daca te-ai casatori cu nu stiu ce categorie, sau sa o iei asa ca pe un plan...adica sa ii cauti si sa ii rogi sa se casatoreasca cu tine, sau cum????:23:

La tara ,da se stia cine-i asa si pe dincolo, dar in jungla urbana unde majoritatea nu se cunosc ce te faci?
De unde poti stii cine a cunoscut multi barbati inainte de a te cunoaste pe tine ca doar nu se inregistreaza nicaieri in MOD VIZIBIL.
Deci practic poti lua o mare plasa, si astfel sa te impreunezi cu jumatate din oras.
Din aceasta cauza lumea in mod normal cauta virgine sau daca ai o anumita virsta, femei PROASPAT divortate.

Cel care este fara de pacat sa dea primul cu piatra...
 

Mereu am avut in vedere acest subiect. Si am plecat de la anumite premise, transformate in intrabari retorice.
Cand se poate numi cineva desfranat? Care este numarul de parteneri care te "ridica"la acest statut?
Era o vorba profana:"Imi plac femeile fara trecut si barbatii cu viitor."
Am fost confruntat de-a lungul timpului cu aceasta problema...Oare eu as putea trece peste acest "stigmat"?
Intotdeauna, in faza incipienta, mi-a venit acelasi raspuns: Nu. Un "Nu" categoric as spune. Iar asta nu din cauza ca n-as avea incredere in persoana care si-ar expune trecutul, in alegerile ei, ci pentru ca ma stiu slab. Iar slabiciunea trezeste o teama ca dragostea n-ar fi atat de puternica incat sa fie durabila in timp, dupa entuziasmul specific inceputurilor. Si e lesne sa se rupa ceva, purtati fiind prin tensiunile si problemele vietii de cuplu. S-ar putea ca, la un moment dat, la nervi, dezamagit fiind sau din orice alte motive, sa reprosez. Sa judec atitudini, sa condamn alegeri. N-as ucide sufleteste persoana respectiva? Care ar mai fi stabilimentul dupa un astfel de eveniment? Cum as mai putea privi in ochi pe cineva care se presupune ca imi e drag? Ca un judecator? Cu vina? Cu supunere?
Cand am intalnit astfel de cazuri m-am axat foarte mult pe binecuvantare. Dar si pe o cautare voluntara a ei. Nu am incercat sa fortez pe cineva sa-si asume propriile fapte, deci n-am insistat pentru o marturisire comuna, la un duhovnic care sa ne cunoasca pentru amandoi. Iar rezultatul a fost, ca toti, chiar si eu, ne asumam cu usurinta poverile pe care le purtam, de care suntem raspunzatori. Poveri care, indiferent de cronologie - trecut, prezent, viitor - afecteaza si viata celuilalt.Probabil avea dreptate Schiller(cred) cand spunea ca "Rusinea scade atunci cand creste in intensitate pacatul."

windorin, subiectul mi se pare cu mult mai delicat fata de toate nuantele care sunt aratate pe-aici. In primul rand ma surprinzi prin faptul ca nu vezi decat partea sensibila si romantica a povestii dar nu si efectul care precede cauza. Daca totul s-ar fi terminat cu casatoria ei, ar fi fost intr-adevar un happy-end, dar ea a continuat desfraul si dupa aceea. Astfel, Dumnezeu o pedepseste si nicidecum nu se lasa impresionat de siropoasa lor idila... Asemenea intamplari mai aflam si din propria noastra istorie, dar nu cred ca are rost sa dezvoltam prea mult o astfel de tema.

Eu sunt un om insurat acum, cu o familie de care ma bucur in fiecare clipa. Dar am fost candva si... holtei. Am cunoscut o astfel de femeie cu vreo doi ani inainte s-o cunosc pe actuala sotie. Nu stiam cu ce se ocupa si imprejurarile in care ne-am cunoscut au fost destul de ciudate. Am tinut mult la acea persoana (de altfel pastrez cu multa placere in amintirile mele pe toate cele care au ocupat pentru un timp un loc privilegiat in viata mea!) si pot sa spun ca avea niste calitati pe care nu le gaseai prea des la o femeie si nu ma refer la "acele calitati", ci la faptul ca avea un suflet urias, era o bucatareasa desavarsita si in timp ce gatea prefera sa ma stie citind ceva sau uitandu-ma la televizor, decat "s-o incurc" pe la bucatarie, si mai ales puteam oricand aborda orice subiect cu ea fiindca era extrem de bine documentata. Dupa un timp, am inceput sa aflu cate ceva, care pentru altii ar fi putut insemna ruptura imediata... Si totusi eu o pretuiam asa cum era. Am impartit "intre noi" garsonierele noastre aproape un an si chiar m-am pomenit spunandu-i ca nu-mi pasa de nimeni si ca pentru ea as fi in stare sa fac pasul casatoriei... Din pacate mai avea un viciu pe care nu stiu cum reusise sa-l tina ascuns destul de mult timp: alcoolul. Fusesera cateva intamplari la niste ocazii mai speciale, dar nu credeam ca se vor repeta prea des. Cand, in seara de Inviere, a ajuns la biserica "precum fularul", m-am simtit extrem de stingher si nu dupa mult timp am intrerupt acea relatie, dar nu fara o mare strangere de inima, fiindca ratiunea imi spunea sa o rup, iar pasii o luau parca mereu catre ea, nu pentru "chestia aia", ci pentru a fi in preajma ei si a vorbi despre... orice! Au trecut de-atunci aproape 20 de ani. Acum cativa ani, cautand ceva pe you-tube, am vazut-o intr-o emisiune de scandal alaturi de Naomi (subiectul era - cred - despre femeile care "o fac" pentru avantaje materiale si nu prea stiu ce cauta Naomi acolo). Dupa calculele mele, avea in jur de 45 de ani (cea in galben de langa Naomi - min. 5:34) si inca arata foarte bine...
Eu cred ca sunt multi barbati tentati sa accepte acest compromis. In ciuda unor pareri strict feministe, barbatii pot fi uneori extrem de sensibili si generosi. Problema vine din exterior: "Ce zic ceilalti despre asta?" Ca si cu biserica; multi sunt care s-ar mai duce din cand in cand, dar e acea jena de "Ce zic altii?"

Ce legatura are " Cine e fara de pacat, sa arunce primul cu piatra!"...cu decizia de a te casatori cu cineva cu a carui stil de viata nu esti de acord??

Mi se pare ca se emit judecati. Un om din punct de vedere duhovnicesc, este supus doar judecatii lui Dumnezeu. Corect?
Titlui post-ului meu e preluat dintr-o situatie in care era implicata o desfranata. Am gresit?

Precizez ca eu am manifestat doar atitudini. Pro si contra.

Pai evident ca se emit, sau mai bine zic ca emit, insa nicidecum de genul celor cu aruncatul cataroaielor in cei cu a caror stil de viata nu sunt de acord, ci in sensul ca judec...Gandesc, deci exist!

Titlul theradului era intr-adevar legat de o situatie in care era implicata o desfranata, o poveste care nu are absolut nicio legatura cu iubirea lui Hristos pentru oameni...ci o poveste mai mult sau mai putin frumoasa intre doi oameni, si in care " desfranata" s-a maritat cu altcineva...dar mai traia jumatate de poveste ( sau poate mai mult de atat) cu cel dinainte.

Oi fi eu mai " ganditoare"...dar as vrea sa cred ca asa ceva nu are cum sa fie crestinesc, si ca BOR nici nu mai e nevoie sa se pronunte, pentru ca e logic ca iubirea de tipul asta nu prea are nicio legatura cu modelul Hristic!!!:4:

Un idiot s-ar casatori cu o desfranata. Idiotul lui Dostoievski, desigur! :5:

Parintii Bisericii folosesc adesea aceasta imagine. Unirea dintre Hristos (mirele cel ceresc) si firea umana (mireasa cea desfranata) este adesea marturisica drept "nunta". Aceasta arata gradul de profunzime la care are loc unirea. Precum in cadrul Nuntii, cei doi miri devin una, tot asa si Hristos a devenit una cu firea umana, luand'o intru Sine si ridicand'o din desfranarea pacatelor.
(Vezi la Sfantul Ioan Gura de Aur)

Cat de minunat ai reusit sa pui in cuvinte acest gand.
Asta intuiam si eu, inca de la inceput... cine poate iubi fara a risca o cadere in reprosuri, etc ?! Este lucru mare si binecuvantat a putea iubi pe un om cazut foarte mult, fara a'l face sa simta nici macar un cuvintel de repros sau gand de mahnire.

Pai, eu nu spun ca imi place intreaga poveste. Spuneam doar ca m'a pus pe ganduri.
In carte vad ca difera lucrurile. In piesa de opera (Traviata) ea nu se casatoreste cu altul, ci doar isi continua viata de desfrau. Cu toate ca, tanarul nobil o vroia de sotie. Este tare interesanta. Se ridica multe probleme. Eu m'am folosit, vazand cat de proasta este iubirea mea fata de om si cat de putin pot iubi pe cel de langa mine.

Tu spui cum ca "problema vine din exterior: Ce zic ceilalti despre asta?".
Nu stiu ce sa zic. La unii asa se pune problema, insa, precum spunea mai sus ethereal, cred ca mai mare este riscul ca cel care iubeste in sine sa aiba ispite mult prea puternice, fara a fi venite din afara.

Da, printul Miskin s'ar casatori cu una, precum isi si dorea pe acea... Nastasia, parca.

Printul Mîşkin, personajul principal din romanul "Idiotul", intruchipeaza idealul crestin al fiintei umane.

Pai tot nu exista nicio legatura, ce vrei sa spui...ca tot asa si cei care aleg sa se casatoreasca cu un viciat...care nu da semne ca vrea sa se schimbe au vreo legatura cu prezenta lui Hristos in viata desfranatelor si pacatosilor???

Lasa imaginea folosita, de fapt ea nu se poate face decat daca nunta are loc intre doua persoane care au ajuns la comuniune, la constientizarea Tainei si aleg sa mearga pe acelasi drum ( poate dooooar asa)...dar tu ca cate persoane viciate ai intrat in contact si si-au revenit de cum te-au vazut, de tot faci referire la Hristos trunchiat asa???

Pilda celor 10 fecioare, cum a avut loc...celelalte nebune nu au pierdut ocazia de a intra la nunta, in timp ce numai celelalte au avut acces pentru ca erau pregatite???

Eu cred ca nunta e pentru doua suflete care ajung deja unul, care au ales sa devina unul undeva pana la decizia de a se casatori, si care in urma interactionarii si-au constientizat defectele si si s-au modelat impreuna, pe fondul acestei stari putand primi binecuvantarea lui Dumnezeu...altfel e ceva fara sens, si nu poate fi nimic crestinesc acolo...poate doar din cu totul si cu totul alte motive, fara a se mai invoca modelul Hristic pentru a innobila ceva ce nu e!!!

Eu cred ca pericolul cel mare intr-o asemenea relatie este ca cel desfranat/a sa nu traga pe celalalt dupa el in jos cu timpul. Diavolul deja are cararuse batute acolo si este foarte greu sa te lepezi cu totul de trecut din aceasta cauza. Si sa nu uitam de cei care au probleme din cauza unor afectiuni cum ar fi nimfomania. Stiam candva de o persoana care pur si simplu nu putea fara sa faca sex, nici macar o saptamana. Acolo este si mai greu.
Pe de alta parte acele ispite ale desfranatului/ei vor fi piatra de poticnire pentru partenerul "curat" care cu siguranta are si el patimile lui.
Deci ca sa se reuseasca intr-o asemenea casnicie ar trebui un efort si o determinare comuna, doar unul din ei nu va face nimic. Iar determinarea comuna trebuie sa se manifeste prin post si rugaciune si credinta si speranta. Si aici imi aduc aminte de acel exemplu: "si casa daca nu a fost maturata duhul cel rau s-a intors cu alte sapte si au fost cele din urma mai rele decat cele dintai". Astfel trebuie mare atentie caci altfel vor cadea ambii si ce trebuia sa fie izbavire va fi osanda.

Cati barbati si-ar dori o fata serioasa, care se imbraca decent, genul de fata de casa, devreme acasa, dar care nu se machiaza strident, nu rupe cuburile din club?

Care barbati si-ar dori o fata aranjata, parfumata, imbracata dupa ultima moda, care seara de seara e in orash, iar sambata rupe cuburile in cluburi ca asa e in trend?

Care din cele doua cazuri ar putea fi desfranata?

Ambele sau doar una sau niciuna!!

Io zic sa nu mai judecati, nu stiti niciodata ce a determinat-o sa aleaga calea respectiva. Mi se pare ca Anna spunea , ce femeie si-ar dori un barbat curvar, sau un fost curvar??? Cine ar asigura-o pe o fata, ca acel barbat plimbaretz, nu ar face si dupa casatorie.

La fel e si-n cazul barbatului !

Deschide-ti bine ochii cand vreti sa va casatoriti, si acultati de duhovnic, prin gura duhovnicului graieste Bunu Dumnezeu.

Nu mai judecati ca va cereti singuri osanda .

Pai se presupune ca un crestin adevarat are deja ochii deschisi cand stie ce inseamna notiunea de desfranat...nu e chiar ceva atat de abstract, si nu se reduce la dans, plimbari prin cluburi neaparat...sau make-up!!!

A sti ce inseamna sa fii desfranat, nu inseamna ca judeci persoana respectiva...dar inseamna implicit ca si tu ca si crestin ai deja idee despre cam cum trebuie sa fii si cum sa nu fii...pentru ca pentru a fi cumva, trebuie sa stii sa nu fii altcumva...mi se pare foarte simplu!

Iubirea nu e automat crestineasca daca ea se imbraca verbal in aceasta haina, pentru ca ea e de foarte multe feluri...si nu toate cuplurile sunt crestine si se casatoresc avand sfatul duhovnicului...asta e o realitate.

Dar atunci cand se face referire la iubirea lui Hristos si Taina Nuntii...deja se vorbeste despre un crestin cu ochii deschisi....care s-ar prezenta in fata altarului cu cineva care a inteles macar ceva din partea lui si caruia i s-a deschis o alta perspectiva asupra stilului de viata...cat de cat, altfel nu se incepe un drum comun...ci de la inceput paralel...si care nu se stie daca se va intalni vreodata.

1. Opera in sine este f.delicata.
Om-bun- cred ca ori n-ai vazut-o pana la sfarsit, ori n-ai inteles-o/simtit-o.
Eu plang de fiecare data cand o ascult/vad.
Pentru ca femeia aceea:
- nu a fost prostituata, ci intretinuta. Pentru mine este o diferenta. Ea a venit din saracie si a fost intretinuta de oamen bogati care au placut-o. Nu s-a oferit nici pe strada, nici in bordel.
- a avut un suflet deosebit, renuntand la iubirea ei (desi era pe moarte), pentru sora lui Alfredo, la rugamintea tatalui.
- de altfel batranul a respectat-o si iubit-o pentru sufletul ei ca ape fiica lui, spre deosebire de Alfred care a batjocorit-o si nu i-a inteles gestul
- nu a continuat desfraul - a murit curand singura si bolnava.

2. Sa nu uitam de pildele lui Iisus cu piatra si femeia desfranata si cu Maria Magdalena. Cine a ajuns ea pana la urma mai stiti.
3. De multe ori un om cazut in diverse pacate are mai mult smerenie si un suflet mai bun. Cand va citesc aici cum judecati si catra mandrie (deh, sunteti fara pata!)...
4. M-am in trebat si eu adeseori de ce atata discutie poentru femei cu un trecut, dar pentru barbati nu. La ei este normal?
Mi-a fost teama mereu cand am cunoscut un barbat, de trecutul sau, dar mi-am zis ca fiecare are un trecut si niste probleme private. Fiecare accepta ce poate.
5. Exista femei si femei. Unele o fac din nevoie, altele din placere. E o diferenta.
Pentru voi (barbatii) conteaza numai o femeie pura, cuminte, de casa? Oh, nu este asa? Cate astfel de fete stau si asteapta si nu se mai marita, pentru ca barbatii vor una experimentata, cu picioare lungi si cat mai dezbracata si vopsita.
Asta vreti voi, asta ofera femeile. Cele care nu pot, care sunt cuminti, pierd.
Ele nu se pricep la barbati, sunt timide, fricoase, chiar frigide, etc.
Ce probleme au fetele care se casatoresc virgine, habar n-aveti. Este greu, este un soc. Sunt nepregatite si raman poate cu probleme o viata intreaga.

Sunt surprinsa si cum judeca unele femei aici. Ele cum or fi intrat in casnicie si cat s-au priceput ci sotii lor, cate au de indurat cand barbatii cer diverse...Nu mai intru in amanunte.

Sophia nu e vorba de judecata, eu am impresia ca aveti o problema cu pietrele astea...nimeni nu are voie sa isi expuna punctul de vedere, desi threadurile astea sunt deschise pentru a lansa polemici...ca repede se tot citeaza aruncatul pietrelor!!!!:21:

E vorba de incompatibilitate pur si simplu uneori, nu e vorba ca judeci pe cineva sau nu...sau ca nu iubesti destul, pentru ca iubirea nu e asa...iti propui sa te indragostesti de primul care iti apare in cale si gata...poate fi orice si oricine, ca e de ajuns ca tu sa iti vezi de obsesia ta...si el de ale lui. Nu...iubirea se poate risipi si din cauza unui cuvant, sau a unei conceptii de viata incompatibile cu a ta...e foarte simplu dar si complicat in acelasi timp.

Cred ca la urma urmei te poti indragosti, si cand se intampla...nu mai e nevoie sa intrebi, sa ceri opinii...pentru ca iubirea atunci cand e reciproca se produce o simbioza/metamorfoza, chiar devii mai bun pentru ca schimbarea asteptata din viata ta s-a produs si devii implinit si mai puternic, asa ca o desfranata daca ar iubi la randul ei nu ar mai ajunge desfranata in momentul cererii in casatorie, deja ar fi o alta femeie, si si-ar evidentia si alte laturi ale ei, laturi frumoase, sensibile, de iubire si fidelitate pentru cel care o iubeste...asta incerc sa explic!

Hihihi....stii, poti avea picioare lungi, fara sa fii experimentata :21:...iar barbatii au tot dreptul la urma urmei sa se casatoreasca cu cine isi doresc.

Nu inseamna ca absolut toate fetele cuminti au si toate atuurile pentru a se marita, pentru ca mai e nevoie si de o chimie anume ...iar eu zau ca am vazut multe fete cuminti care s-au maritat, dar nu toate evident, pentru ca unele ori sunt ca niste presuri pentru barbati, altele cum dau de unul il obliga pe om sa se insoare, altele sunt genul capusa....ori nu poti sa alegi sa fii cuminte pentru barbati, de parca esti la mana lor...si esti dispusa sa faci un troc... Vand cumintenie in vederea casatoriei!

Barbatii poate vor sa mai si cucereasca, sa cunoasca in timp persoana iubita si sa tot aiba ce descoperi frumos la femeia de care se indragostesc...nu sa vada pe fruntea fetelor cuminti scris simplu " Cuminte, devreme acasa, gatesc iahnie buna de fasole!"...pentru ca in opinia unora iubirea e si mister...si nicidecum constituita numai din imaginea femeii cu sort si mestecand in tigaie :21:

100% de acord.

Absolut de acord cu toate cele zise de tine draga mea mai putin cu un lucru, daca-mi este ingaduit. eu nu cred ca "threadurile astea sunt deschise pentru a lansa polemici..." ci cred ca rostul lor este sa ne sfatuim unii pe altii, sa ne spunem parerile si nu sa "polemizam"...
uite ca pic si eu in pacatul de a incerca sa fac "educatie lingvistica" pe aici (sa-mi fie cu iertare)
POLÉMIC, -Ă, polemici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Discuție în contradictoriu, controversă pe o temă literară, științifică, politică etc. 2. Adj. Care ține de polemică (1), cu tendință de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu. – Din fr. polémique. (conform DEX)

Subiectul deschis de Dorin este unul extrem de profund si delicat. Daca Sfantul Ioan Gura de Aur, indrazneste sa spuna despre Hristos ca "Si-a luat de sotie o desfranata", referindu-se la firea umana asumata, nu o face in mod intamplator. Isi asuma cele spuse. El cunoaste prea bine, pe de-o parte starea firii umane cazute, iar pe de alta, lucrarea lui Hristos.

Hristos se smereste si isi asuma din dragoste pentru noi, firea umana, pentru a o ridica si a o insanatosi. Dar, in Hristos, firea umana nu a ramas o desfranata deoarece El i-a redat stralucirea si chipul de odinioara, de inainte de pacat.

In ceea ce ne priveste, oricare dintre noi ne ingrozim, la eventualitatea de a avea o sotie sau un sot desfranati. Noi, cei dusi la biserica, "tinem la eticheta", ii evitam, la drept vorbind, "pe vamesi si pacatosi". Nu prea avem partasie cu ei. Ne este mai usor sa-i judecam, sa ramanem numai la trecutul lor, fara a cauta insa spre ce pot fi, spre ce pot ei deveni. Vorbim, prin urmare, nu numai de o lipsa a smereniei, ci si de lipsa dragostei si a nadejdii.

Multi am "incremenit duhovniceste". Nu mai credem in schimbarea noastra si a celor de langa noi pentru ca sensul indemnului "sa te faci tuturor toate" ne este strain. De multe ori, nu ne mai asumam cele ale nostre, cu atat mai putin, ne mai asumam cele ale altcuiva.

Caci s-a zis: "Voi cei tari purtati neputintele celor slabi" (Rom. 15, 1) si: "indreptati pe cel ce a gresit, cu duhul blandetii" (Gal. 6, l)".