nunta mixta
 

ce posibilitate este sa iti poti face cununie religioasa daca cele 2 parti sunt de religii diferite fara convertire?

Religii sau confesiuni crestine diferite?

A zis "cununie religioasa" deci daca exprimarea este corecta avem de a face cu vesnicul caz al perechii catolic-ortodox.

Pai fara convertire..nici una. Unul tot trebuie sa renunte la ceva.
Acum, oficial vorbind nu e o convertire dar e o mare concesie, pana la convertire lipseste un pas mic..mic.
Asa ca de ce sa nu-l faca si pe ala..

Alin, nu esti la curent cu ce se face. Prin iconomie se fac de mult cununii interconfesionale. Cunosc mai multe cupluri personal. Se cununa in Biserica ortodoxa. Exista multe hotarari in acest sens.

Ce intelegi prin interconfesional?

Adica cat de departe se merge cu exceptia?

Protestanti? Musulmani?

Sunt si impartasiti?

Alin, cand spui interconfesional te referi la diferite confesiuni ale unei religii, cum ar fi in crestinism: penticostali, baptisti, ortodocsi, adventisti, catolici, etc. Cand treci dintr-un grup in altul se cheama ca schimbi confesiunea, nu religia. Deci o casatorie intre doua persoane apartinand la doua grupuri crestine diferite se cheama casatorie interconfesionala. In Romania am auzit frecvent de casatorii intre ortodocsi si catolici, fie la biserica ortodoxa, sau la cea catolica, fara ca vreunul dintre cei doi sa trebuiasca sa isi schimbe confesiunea. Catolicii chiar accepta prezenta unui preot ortodox care sa dea binecuvantare, problema este ca de cand cu cazul Corneanu nici un preot ortodox nu prea mai indrazneste nici macar sa intre intr-o biserica catolica.
In schimb, cel putin la ortodocsi nu am auzit de casatorie, in biserica ortodoxa, a unui ortodox cu un neoprotestant fara ca neoprotestantul sa fie re-botezat.

Religiile sunt: crestinism, islam, iudaism, budism, hinduism, si care or mai fi, toate cu diferente majore si extreme intre ele.

Pai tocmai, cu catolicii mai vad un fel de "interconfesionalitate", dar nu cu protestantii.

Logic vorbind, astfel de casatorii mixte mi se par o absurditate.

Adica daca tu crezi ca binecuvantarea si in general tot ce se face in cealalta biserica este valid, de ce sa nu te convertesti?

Si invers, daca ai motive serioase sa nu te convertesti, de ce sa accepti administrarea unui ritual pe care tu nu-l consideri valid, cel din biserica ta fiind cel cu adevarat valid/eficient/autentic si de care astfel te lipsesti?
Si nu e vorba de ceva care ai putea sa "recuperezi" cu alta ocazie, sunt niste evenimente UNICE.

Or fi acceptand catolicii "prezenta unui preot ortodox", dar ce sa caute el acolo?
Adica ceea ce facem noi, facem dupa carte, da?
Conform carei randuieli canonice poate fi prezent acolo si ce fel de binecuvantare poate da, canonic vorbind?
Slujba casatoriei e clar ca nu o poate oficia.
Atunci? Scoate un fel de binecuvantare din burta asa cum scoate magicianul iepurele din palarie?

Ca totusi, nu este binecuvantare sa pornesti la drum sau sa faci nu stiu ce munca, este vorba de ceva care in Biserica este ridicat la rang de Taina.

Pai daca crezi ca este valid, de ce sa te mai convertesti, nu? Probabil ca ar trebui sa raspunda cineva care a trecut prin asta. Dar, poate fiindca ai trait toata viata intr-o anumita traditie? Ca familia ta toata e ortodoxa/catolica? Ca totusi iti place si te simti "acasa" unde te-ai format ca si crestin? Sau poate nu iti pasa asa de mult de credinta in general, deci oricum nu te intereseaza daca esti catolic sau ortodox, dar nici nu vrei sa depui efortul de a cunoaste credinta celuilalt destul cat sa o impratisezi? Sunt probabil nenumarate motive...care tie nu ti se par importante, dar pentru altii sunt.

In primul rand nu toti ortodocsii sunt la fel; pen,tru unii, mai putin inaintati in credinta, nu conteaza asa mult daca nu participa la taina ortodoxa a casatoriei. Nu zic ca este bine, dar asa este. Dar vor totusi sa se casatoreasca inaintea lui Dumnezeu, nu numai a oamenilor, si atunci accepta sacramentul catolic, al celuilalt, pentru care poate este mai important.

In al doilea rand exista ortodocsi, printre care ma numar (si de altfel printre care se numara majoritatea bisericilor locale) care accepta 'validitatea' tainelor catolice, si al unora protestante (botezul), adica accepta ca sfantul Duh pooate lucra si in afara granitelor canonice ale bisericii, chiar daca sa zicem mai estompat, dar lucreaza. De accea un catolic sau chiar protestant care devine ortodox in general nu etse botezat, ci este primit cu mirungerea.

Un ortodox chiar foarte credincios poate sa se indragosteasca, sa traiasca o dragoste adevarata cu un om de alta confesiune (definitia este cea pe care a dat-o Noesisaa), si poate sa vrea sa construiasca un cuplu si o familie cu el, luind ca baza comuna credinta comuna si toate aspectele umane (care si ele vin de la Dumnezeu daca sunt bune) pe care ei le impartasesc. Este mai greu, dar nu este imposibil.
Si atunci, pentru acest ortodox exista posibilitatea de a se casatori cu catolicul sau protstantul (de neoprotestanti intr-adevar nu am auzit, nu stiu daca se face, depinde poate) in biserica ortodoxa, cu slujba ortodoxa, dar fara impartasanie comuna. Asa a hotarat Biserica prin iconomie ca se poate face.
Catolicii nu au nici o problema sa recunoasca tainele ortodoxe in totalitatea lor. Ortorocsii spun ca mariajul catolic este putin problematic pt ca se spune ca 'pana ce moartea ii desparte' (ceea ce la noi nnu se spune), si pentru ca dogma oficiala este ca cei doi isi 'dau' unul altuia sacramentul, nu preotul li-l da.

Nu cred ca este bine sa spui ca este absurd si fara sens cand nu ai fost tu in situatioa asta, de a iubi cu adevarat pe cineva de alta confesiune, si poate nu ai cunoscut cupluri mixte. Eu cunosc.

Exista si cu protestantii. Si ei recunosc Sfanta Treime, pe Hristos Fiu al lui Dumnezeu mort si inviat pt noi, si lucrarea sfantului Duh in lume.
Tu poate te gandesti la secte. Este o diferenta intre cineva de traditie protestanta, luteriana sau reformata de ex., si un sectant.

Asa este Fani, ai dreptate.
Si nu este nimic absurd. Numai ca pana nu esti in situatia respectiva nu pricepi (ca multi de aici).
Eu nu inteleg care este problema voastra.
Exista niste reguli, preotii le stiu si gata. Se oficiaza astfel de cununii, in biserica catolica, ortodoxa, sau la greco-catolici (slujba mixta).
Nu se face impartasanie la cununie. Mie mi-a explicat preotul ca acel vin cu piscot baut la cununie nu este impartasanie.
Nu ma pricep la protestantism (exista si neo-protestanti?), dar catolicii au practic aceeasi credinta cu ortodoxii, cu exceptia unor lucruri marunte (termeni). Zau daca merita toata discutia si ura...
Si se poate trai f.bine in asa o familie. Credinta in Dumnezeu o au amandoi si pentru doua-trei cuvinte diferite nu este o problema.
E mai greu daca vreti cu diferenta de limba si traditie unde este cazul), decat cu credinta.

Si de ce sa te convertesti? Din moment ce totul este la fel? Botezul se recunoaste in ambele biserici. Mi se pare ca nici nu trebuie sa te rebotezi, ci se face numai ceva (nu stiu ce anume) pentru convertire.
In general fiecare tine la botezul si credinta primita de la parinti. Cum noi nu vrem sa renuntam la ortodoxie, asa nu vor nici ei sa renunte la catolicism. De ce trebuie sa le cerem asta in fond si de ce sa nu trecem noi la ei daca este asa o problema amestecul? (asa, teoretic vorbind).

Da. Protestanti sunt cei aparuti prin secolul 16, gen luterani si calvini, neoprotestantii sunt cei mai noi, gen penticostali, baptisti, adventisti, iehovisti...

Diferente exista totusi mai mari decat spui tu, insa cum spuneam, daca exista dragoste si intelegere poate functiona.
Este mai greu cand este vorba de botezul si educatia copiilor.
De multe ori ce se intampla insa este ca unul din cei doi este mai putin credincios, si atunci celalalt educa copilul in credinta lui.

Regula de care vorbesti exista doar in capul tau.
Nu exista in Biserica Ortodoxa nici o randuiala a "slujbei mixte" a vreunei taine.

Ma mir ca nu sugerezi si "Botezul mixt" si suntem doar la un pas de "Liturghia mixta".

Si uite asa se face o varza in Biserica ca sa se dea satisfactie celor care vor sa impace si capra si varza.

Cu piscot sau cu biscuit?

Daca tie ti se pare un lucru marunt pretentia Papei de a dicta asupra intregii crestinatati si pretentia de a fi venerat ca Loctiitorul lui Hristos pe pamant..
Chiar si numai termenul de "loctiitor" este o problema..

Na, ce simplu e. Cu doua vorbe am redus la zero toate problemele.
Dumneze sa binecuvinteze Sfanta Ignoranta ca ea e solutia la toate.

Ma intreb la ce spui tu "traditie"...

Ei.."ceva anume"..desigur e ceva fara importanta si nesemnificativ.

http://www.ortodoxie-catolicism.ro/3...ici-ori-altii/

Pai de ce nu treci tu, ca sa vedem in tine puterea exemplului personal?
Sau ai sa incepi sa te fandosesti cu toate argumentele celea marunte care le-ai dat la gunoi ceva mai sus..

Si ca o lamurire suplimentara:

Pentru cei are au avut poate pana acum impresia ca sunt "ecumenist" si acum vezi Doamne, intorc foaie si am trecut in grupa vajnicilor "anti", tin sa-i dezamagesc precizand ca nu sunt nici una nici alta.

Nu sunt nici pentru datul in gura la cei care intind o mana de prietenie catolicilor, nu sunt nici in grupa celor care se fac ca nu vad diferentele (desi unii probabil afirma asta sincer, fiind cu adevarat orbi).

Sunt de parere ca fiecare ar trebui sa stea in patratica lui, iar atat timp cat catolicii nu repara ce au gresit cam greu sa spui ca sunt un altfel de ortodocsi.
Si nu ma refer la 1054 (problema e mai ampla si vine cu mult dinainte de fatidicul an) ci chiar si fata de propriile principii, cu Vatican II si ce a mai urmat.

Apreciez Papa pentru pozitia sa morala intr-o lume in care mai are un cuvant de spus, avand in vedere cata ura starneste pentru afirmatiile sale (cele indreptatite).

Insa atat timp cat stiu ca exista probleme serioase, nu cred ca astfel de atitudini care incearca sa minimizeze diferentele isi au locul.

Chiar un prieten pe care il apreciez foarte mult a preferat sa treaca la greco-catolici decat sa ramana romano-catolic si cine stie ce inseamna schimbarea asta intelege ca nu se poate spune ca sunt diferente nesemnificative nici macar intre romano-catolici si greco-catolici ce sa mai vorbim de romano-catolici si ortodocsi.

Prefer sa nu duc discutia mai departe si in diferentele dintre greco-catolici si ortodocsi dar cred la fel ca nu trebuiesc tratate cu usuratate.

Desigur, oamenii o pot face, se pot gasi si preoti care sa faca compromisuri, dar pana la urma fiecare face ce face pe barba lui si nu e bine sa o recomande si altora.

De asemeni cunosc o familie in care el e romano-catolic si ea ortodoxa, copii sunt botezati unul intr-o parte si celalalt dincolo, o consider o familie reusita, pe el o persoane deosebita (pe ea o cunosc mai putin), dar nu consider ca este o situatie ideala sau recomandata si daca se poate e mai bine sa fie evitata.

Asta daca ambii au o viata spirituala autentica, daca e superficialitate de ambele parti sau numai de partea unuia din ei, cum spunea cineva, atunci lucrurile sunt intr-adevar foarte simple pentru respectivii.
Cel putin in lumea asta.

Vai, vai, vai !
 

Draga AlinB, din pacate pt.foarte multi "ortodocsi" problema e simpla. Ce sa mai inteleaga cand vii cu atatea argumente canonice ? Nu vezi ce simplu e pt.ei totul ? Daca iubesti, ce mai conteaza atata randuielile stabilite de Biserica ? Doar sa iubesti e important, nu conteaza cum (daca) crezi ?
Nu zic multi, ortodocsi sau eterodocsi, "doar e un singur Dumnezeu ", "doar e o singura credinta" ? Da, e un singur Dumnezeu, si o singura credinta ! Credinta drept-slavitoare, adica ortodoxa (ortos=drept; doxa=slava). Dar ei zic ca nu are importanta daca e ortodoxa sau nu, ci ca e suficient ca toti cred intr-un fel sau altul in acelasi Dumnezeu ! Ceea ce este total diferit !
Dar daca s-ar nevoi fiecare sa afle adevarata si dreapta credinta (ma refer la cei ce se numesc ortodocsi), atunci nu ar mai afisa indiferentismul sau ignoranta cu care vin si isi dau cu presupusul pe-aici. Da, e bine sa discutam, ca numai asa invatam, cei care nu stim, insa totusi sa vii cu seninatate si sa dai lectii altora, cand tu habar nu ai de preceptele credintei in numele careia vorbesti, e mult.
Marea problema este ca acest formalism care i-a cuprins pe multi se datoreaza lipsei catehezei sau a educatiei religioase din timpurile de trista amintire. Ce te faci insa cu cei care au fost catehizati mai recent, in timpurile de libertate ? Ori catehetul nu s-a ridicat la inaltimea misiunii sale ori cei care vorbesc acum in acest mod in care inteleg credinta ortodoxa nu si-au prea dat silinta sa se edifice intru-totul in cele ale credintei.
Stiu ca voi fi combatut, insa nu am vrut sa ofensez pe nimeni, daca asta vor fi inteles cei care se vor fi simtit ca atare. Datorita dragostei crestinesti nu vreau sa supar pe nimeni, insa trebuie sa cunosti despre ceea ce vrei sa vorbesti, nu de alta, dar smintesti pe cei care sunt si mai nestiutori, si mai ignoranti.
Asa ca, inainte de a veni cu niste chestiuni atat de subtile ca si aceasta a Tainei Cununiei, este bine sa ne documentam temeinic, chiar sa intrebam pe duhovnici despre aceasta problema foarte delicata.
Sper ca au citit toti cei care nu cunosc aceste lucruri, pe link-ul pe care l-ai postat. Si daca nu s-au edificat, sa intrebe, cum spuneam, fiecare pe duhovnicul sau. Nu doar cei "in cauza", ci toti, ca nu stii niciodata cand poti sa fii si tu "in cauza". Si nu numai de asta, ci pt.a fi cunoscatori pe deplin a acestor probleme foarte delicate, de care daca se face abstractie, se poate ajunge la o neintelegere a problemei sau chiar la ratacire.
Dumnezeu sa va intareasca !

doua-trei cuvinte? Dar care cuvinte? unul singur si e suficient sa pierzi mantuirea....

Au aceeasi credinta? Asa am vrut si eu sa cred, de dragul celor mai buni prieteni ai mei care sunt casatoriti catolic cu ortodox... Din pacate nu este asa..
Nu sunt eu in masura sa-ti explic insa nu mai judeca atat de usor.

Si daca un ortodox si un ne-ortodox apuca sa se indragosteasca?
De exemplu pe vremea cand aveau mai putina credinta,sau dadeau mai putina importanta credintei..Sau poate nu cunosteau deloc credinta(exemplu meu) .
Ce sa faca apoi?Sa se desparta cand ajunge la constiinta credintei sale ortodoxe?
Poate el sa taie ceea ce Dumnezeu i-a dat,mai ales daca exista o dragoste puternica?
Stim cat de greu gasesti un om sa fii pe aceiasi lungime de unda cu el.Sa ignoram acest dar de la Dumnezeu?
Toate restrictiile se potrivesc pentru cei stapani pe credinta lor.Acestia se pot gandi de 2 ori,inainte de a se indragosti de cinevaa ne-ortodox.
Dar pt toti copii care ii ia valulu vietii,fara prea multa stiinta,si traind si in orase 'mixte' ,cred ca trebuie mai multa intelegeere.
Nici eu nu sunt de parere ca trebuie sacrificat ,sau amestecat ceva din credinta ta,dreapta,atunci cand ajungi sa o cunosti.
Dar nici sa renunti la dragostea,obtinuta atat de greu.
Cred ca isi poate vedea fiecare de credinta lui,in respect,si Dumnezeu va alege cumva.

De exemplu pe vremea cand aveau mai putina credinta,sau dadeau mai putina importanta
 

Din pacate ACUMA e vremea cand este mai putina credinta, draga Iustin, nu altadata. Altadata era mult mai multa credinta, dar a venit fiara comunista sa o distruga si din pacate a cam reusit.
Sigur, multi tineri care nu au primit nici un pic de invatatura religioasa sau una foarte diluata, nu se gandesc la asta cand se indragostesc. Insa, una e credinta si alta e dragostea. Ar fi ideal daca le-am avea pe amandoua.
Da, e greu sa gasesti pe cineva "pe aceeasi lungime de unda cu tine", bine ai zis, insa daca "ai prins frecventa lui" sufleteasca, poti "regla" si acest parametru. Depinde in ce grad de iubire si intelegere te afli, si unul si celalalt.
Pentru a te mantui nu e suficienta numai dragostea, desi e indispensabila. Nu te poti mantui neiubind. Dar nici daca nu crezi drept, in primul rand. Ai vazut cum spunea cineva mai sus, ca doar un cuvant iti poate aduce pierderea mantuirii. Daramite sa ai pretentia ca nu conteaza cum crezi, important e sa iubesti.
Asadar, trebuie sa avem mare grija si la dragoste, dar mai ales la credinta. Daca avem credinta dreapta in Dumnezeu, El ne va arata calea iubirii adevarate si a intelegerii duhovnicesti in vederea mantuirii.

Dumnezeu ne arata mereu calea, chiar si cand ne daruieste un om de alta confesiune spre a ne casatori. Totul se face numai cu voia Lui.
Degeaba se impotrivesc unii sau altii.

din punctul de vedere al bisericii acest lucru nu se poate .dar practic se poate iar in timp se impune o practica sau alta ,depinde de cine e mai insistent sa-si apere apartenenta religioasa.nu e corect dar se practica si se apeleaza la mila si dragostea lui dumnezeu.este totusi bine ca fiecare sa-si ia sot sau sotie din biserica din care face parte dupa cum spune si sf ap pavel si cum este corect .sotii fiind din aceeasi confesiune au mai multe in comun.
`nu laud nici nu blamez pe cei ce fac astfel de comuniuni sa sarbatoresti pastele de doua ori si sa faci compromisuri.daca iubeste pe cineva din alta confesiune ar trebui sa iubeasca si credinta ortodoxa pentru anu fi obligat sa faca compromisuri .Iisus spune ca daca te sminteste ochiul sau mina scoatele caci e mai bine sa fii infirm in viata asta decit sa te osindesti invesnicie.dragostea si tineretea trec in viata asta dar sa ne gindim mai mult la vesnicie sa nu dam ceva trecator pentru oplacere trecatoare.

- La Boroaia , aveam o crestina care venea la Biserica, postea toate posturile, se impartasea, fiind o buna si de nadejde credincioasa, cu toate ca mama ei tinea stilul vechi. Intr-o zi a cazut la o boala grea si a pus-o la pat. Atunci trimite dupa mine sa merg si s-o impartasesc. M-am dus in graba si eram mirat cum de a cazut matusa Ileana asa deodata in boala. Cand am inceput slujba pentru spovedanie imi spune:

-”Parinte te rog de data aceasta si pentru ca este ultima data, simt aceasta, sa pomenesti la rugaciune pe sfintii de astazi pe stilul vechi!”
- De ce matusa Ileana , ca dumneata niciodata n-ai cerut si nu ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut ca sunt gresiti?
-Stiu , parinte, de data aceasta te rog sa ma spovedesti si sa ma impartasesti pe stilul vechi. Mama a murit cu necazul pe mine, canu m-a putut convinge sa merg la Biserica pe Stilul Vechi, vreau macar la sfarsitul vietii mele s-o impac pe mama.

Nu am reusit oricat de mult am insistat si oricate argumente i-am adus ca, omul in ultima clipa a vietii se poate pierde si poate pierde tot ce a cladit intr-o viata si ca aceasta este o ispita cu care vrajmasul vrea s-o castige.
Pana in cele din urma, neavand ce sa fac , am spopvedit-o si impartasit-o asa cum a cerut. Am insistat sa ii aduca fammilia preot pe vechi, daca aceasta vrea, insa nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut sa primeasca preotul pe vechi decat pe mine.
Dupa ce am spovedit-o pe matusa Ileana, in urma a murit. I-am facut inmormantarea. Fiind cutremurat sufleteste de incapatanarea matusii, pentru ca familia ei toata este pe stilul vechi, iar in ultima clipa a vietii sa o pierd fara putinta de a o salva. Am pus rugaciunea la Dumnezeu ca sa imi arate unde este sulfetul matusii Ileana.
Fiind la rugaciune, peretele dintre rasarit dispare, se vedea afara si mi se arata un tanar imbracat in alb zicandu-mi:
- Ai cerut de la Creatorul sa vzi unde este sufletul lui Ileana?
- Da. Am raspuns eu.
- Vino cu mine si vezi! Am fost luat pe sus si dus inspre miaza-noapte. Itr-o clipa am trecut deasupra muntilor, vailor, padurilor, satelor, oraselor, am coborat intr-un loc intunecos plin de rugi, spini, pamant colturos si cu iarba scurta si aspra. Tanarul care ma insotea a prins cu mana de iarba si a ridicat-o ca pe o usa.
- Coboara mi-a poruncit.
- Nu vad nimic. i-am raspuns eu, pentru ca totul era intuneric si nu se vedea nici pamant nici scari.
- Sa fie lumina! A poruncit tanarul. Atunci s-a luminat, si am descoperit niste scari, nu stiam din ce material sunt, am coborat foarte mult in jos, in fundul pamantului, pana ce am ajuns in fata unui zid, opac, care nu era nici din piatra, nici din fier, nici din ciment, nu stiu din ce era. Avea multe usi. Ne-am oprit in dreptul uneia, in care tanarul a lovit. S-a deschis usa si am intrat intr-o camera nu prea mare, cu peretii de culoare grii inchis. In mijocul camerei pe un scaun sedea matusa Ileana intr-o lumina puternica si apasatoare. Cand m-a vazut s-a luminat la fata si a zis:
- Ai venit sa ma scoti de aici! Nu te-am ascultat si uite cum ma chinuiesc. Lumina aceasta este fierbinte si grea, ma apasa de ma dor umerii. Tanarul imi face semn ca este timpul sa plecam si-mi spune:
- La sfarsitul vietii si-a pierdut locul la Creatorul. Asa se chinuiesc cei despartiti de ascultarea Bisericii, cei ce nu asculta de duhovnicul lor si se cred mai luminati.
Deci a pierdut locul care i se pregatea pentru trairea in evlavia si ravna pe care a avut-o toata viata, pentru faptul ca mreu socotea ca despartirea in doua a bisericii : stil nou si stilvechi , o gresala a celor de pe stilul vechi. Ati vazut cum diavolul a avut rabdare si a asteptat-o pana in ultima clipa a vietii sale?
Cand i-a dat o falsa mustrare de constiinta, ca nu a ascultat de mama eio sa respecte stilul vechi? Vedeti cum omul isi poate pierde mantuirea chiar si in ultima secunda a vietii? Cati nu au fost inselati in felul aceasta! Cati nu zic ca ce poate fi rau in stilul vechi, ca tot biserica ortodoxa este. Este , dar cazuta din har si ascultare. Daca s-ar intoarce la ascultare ar fi altceva. din cauza aceasta nici rugaciunile nu se urca la cer, chiar daca sunt piosi, evlaviosi, respecta tipicul , canoanele, predaniole, mi s-a aratat aceasta.



Daca cei care sunt rupti de curand de Biserica din cauza neascultarii intra in iad, ce sa mai zica catolicii, protestantii si neoprotestantii.
Sa ne pastram credinta noastra ortodoxa, iar sa nu ne miscam credinta dupa cum bate vantu.

Intr-una Sfanta , Soborniceasca si Apostoleasca Biserica ne nastem , traim si murit , toate acestea din dragostea si ascultarea de Hristos Dumnezeu sa le facem.

Nu stiu de ce sunt unii atat de inversunati.
Este din iconnomie, nu este poate ideal pentru un crestin ortodox, dar Bisreica a avut intotdeauna intelepciunea sa faca unele lucruri ca sa nu piarda omul, ci sa-l ajute sa se mantuie chiar daca nu este intr-o situatie ideala. De accea se face cununia unui ortodox cu un crestin de alta confesiune, mai in toate bisericile ortodoxe, romana sau altele. Tot asa se facesi recasatorirea divortatilor, de exemplu, desi casatoria este unica.
De ce vreti unii dintre voi sa fiti mai 'ortodocsi decat episcopii'?
Si sa nu judecati, pana nu ajungeti si voi in situatia asta.

Daca ai binecuvantarea unui episcop pacatul nu mai e al tau ci al lui, pt ca ai facut ascultare de el.

Insa daca ne va zice episcopul sa nu facem fii sigura ca facem, pt ca nu ne pasa de ascultare, ne pasa sa facem voia noastra , si sa gasim pe oricine este de acord cu ea ca sa ne motivam noi faptele, chipurile pline de ascultarea fata de duhovnic si de Dumnezeu.

Rasturnarea Bisericii cu capul in jos, si cu toate indrumarile lasate, nu este nici intelepciune si nici ascultare.
Daca nu iti place credinta ortodoxa , fa-te catolica, ca ei sunt mai permisivi, poti pacatuii la infinit , dar dupa un timp petrecut in iad toti se mantuiesc.

Ortodoxia nu se schimba dupa om , ci omul dupa ortodoxie, caci nu te forteaza nimeni sa iei Crucea ascultarii si a suferintei, si a lasa in urma atata atatea lucruri lumesti...voia ta, visele tale, luxul, confortul, mancaruri, ci de buna voie vii la Sfanta Biserica Ortodoxa.

Sa dau un exemplu. Cand te numesti ortodox tii posturile pe care ortodocsi le tin, nu le tii pe ale catolicilor, hindusilor..ci pe ale ortodocsilor, pentru ca de buna voie vrei sa faci parte din Ortodoxie.
Daca insa vrei sa le schimbi , mancand dulceata si sa o numesti nevointa si mai apoi sa zici ca ortodoxia nu e in regula ca nu permite asta este o nesimtire.

Ortodoxia este asa cum a fost de la inceputuri si asa va fi pt totdeauna.
Nu pot fi pimiti homosexuali ca preoti pt ca ortodoxia nu se modeleaza dupa dorintele fiecarui credincios, ci dorintele fiecarui credincios se modeleaza dupa Ortodoxie.



Al rau, a cazut tot din neascultare, a zis el sa fie dumnezeu, nu ii placea sa ii slujeasca LUI, si a incercat sa schimbe ascultarea pe care i-a dat-o Dumnezeu .

Caci ascultarea este o dovada a iubirii, Hristos Dumnezeu, a ascultat de Dumnezeu Tatal pt ca L-a Iubit , si nu a inceput sa schimbe ascultarea lasata de Dumnezeu Tatal dupa voia Lui, si sa faca o credinta mai usoara pt ca sa ii fie mai bine in ispitele ce urmau sa vina.

cand intru in casa ta, nu pot sa ma apuc sa injur, nu pot sa ma apuc sa ma dezbrac si sa imi fac nevoile, nu pot sa sparg si sa stric pt ca simt eu nevoia, ci din bun simt si respect fata de tine imi tai voia mea care intra in contradictie cu ordinea gazdei adica a casei tale.

Daca unui om , i te supui si iti tai voia pt a nu-l jugni dar si din rusine fata de tine ce ar putea urma, cu atat mai mult in fata lui Dumnezeu cand devii ortodox asuclti regulile ortodoxe, caci nu te-a adus nimeni cu forta in casa lui Dumnezeu (Biserica Ortodoxa), ci de buna voie ai batut la usa Sa.

Caci ce inseamna sa intri in casa cuiva si sa incepi sa zici, tabloul acesta nu sta bine, trebuie aruncat e prea discriminator. Acesta camera trebuie revopsita ca e prea negativista. Cine te crezi tu in raport cu Dumnezeu ca sa ii schimbi tu Casa (Biserica ) dupa voia si patimile tale?

Ce va deveni Biserica daca sunt primite toate patimile? Curvia sa fie binecuvantata pt ca e neputinta, ura sa fie motivata de dreptate, homosexualitatea din dragostea de aproapele, violurile si abuzurile cu copii implinirea dorintelor ”spirituale” ale oamenilor.
Caci sigur s-ar gasi cineva revoltat de ce nu se poate face sex in Biserica, la atata nesimtire s-a ajuns azi . De ce asa discriminare si sunt scoase inafara Bisericii patimile? Cine suntem noi sa le scoatem? La atata nesimtire s-a ajuns.

Mai bine dupa ecumenisti dam voie la toate pacatele si le binecuvantam ... ca sa nu mai existe pacat si sa se mantuiasca toti. Sa nu mai existe pacat...daca Biserica legalizeaza totul.
Ne facem noi un ”dumnezeu mai bun” care sa nu judece ci sa primeasca toti pacatosii si sa iubeasca patimile. Caci Dumnezeul din vechime nu este pe masura vremurilor noastre...

Iar dupa neascultare vin intrebari de genu?

De ce nu putem face sex in Biserica ca Dumnezeu ne-a lasat asa si ne-a zis sa ne inmultim?

De ce stam in genuchi in Biserica , caci fiul nu sta in genuchi inaintea tatalui sau?

De ce sa nu facem avort?
De ce sa nu omoram , caci curmam suferinta celor bolnavi iar Dumnezeu ne-a cerut sa ne iubim aproapele?
De ce mai tinem posturi pt ca Dumnezeu stie ca il iubim si nu trebuie sa ne demostram prin gesturi robotice si lipsite de ”iubire” ?
De ce ne mai rugam cu Acatiste si mai laudam Sfintii pentru ca ei si asa sunt Fericiti de Dumnezeu si mai ales egali ai nostri?
De ce trebuie sa dam bani altora ca milostenie, de parca l-am putea cumpara pe Dumnezeu.
De ce sa ne mai impartasim cand il avem in inimile si gandurile noastre pe Hristos?


Si putem continua lista neascultarii cu exemple pe masura mandriei si neascultarii de Biserica. Caci daca s-a hotarat de la inceputul Bisericii de catre Apostoli, aceasta nu s-a facut din voia Apostolilor, ci din descoperirea Sfantului Duh , trimis pe pamant de Hristos Dumnezeu.

Ascultarea este increderea in Dumnezeu.
Aavram a facut ascultare si vroia sa isi jertfeasca fiul, nu pt ca nu l-ar fi iubit ci pt ca s-a lasat in voia lui Dumnezeu, desi inima ii era sfasitata!

N-a inceput sa zica? Da de ce? Nu se poate. Sunt fiul Tau nu poti sa imi ceri asta.
Ci a facut voia lui Dumnezeu, pt ca si-a lasat sufletul sau si mai ales a avut incredere sa isi lase sufletul copilului in Mainile lui Dumnezeu.

Cata daruire fata de Dumnezeu. Si cata iubire sa asculte fara sa carteasca.

Eee noua nu ni se cere sa ne omoram fii, ci sa omoram patimile din noi, dar urlam de parca ni s-a cerut 10 fii, asta numai datorita lipsei iubirii de Dumenzeu cu care ne laudam toti si lipsei ascultarii.
Lipsa increderii de a ne lasa sufletul in Mainile LUI.

http://www.crestinortodox.ro/drept-b...xta-96415.html

Monica acceseaza acest link si citeste. Nu e adevarat ce a spus Fani, ca se fac cununii interconfesionale prin iconomie. Nu exista asa ceva. Poate sunt preoti care au facut si care fac asa ceva, dar asta nu inseamna ca e corect. Acei preoti vor raspunde aspru in fata lui Dumnezeu. Ambele persoane trebuie sa fie ortodoxe, si sa aiba nasi ortodocsi. Doamne ajuta!

..
 

Fani, nu stiu unde ai citit sau ai auzit tu asa ceva, dar nu e adevarat. Mi se pare aberant sa spui ca Harul Duhului Sfant lucreaza mai estompat la celelalte confesiuni. Nu lucreaza deloc, pt ca nu sunt in adevar. Harul Duhului Sfant lucreaza numai in adevar. Si nu este adevarat ca se recunosc tainele in celelalte confesiuni. Ei nu au taine valabile, pt ca credinta lor se bazeaza pe erezii. Ar inseamna sa spui ca si ortodoxia are adevarul si catolicismul si toate celelate. Daca toate aceste confesiuni ar fii in adevar, n-ar mai fii atatea religii, ci ar fii una singura. Si inca un lucru. Iubirea adevarata e numai in Hristos. Ortodox fiind, daca spui ca iubesti o baptista sa spunem, si vrei sa te casatoresti cu ea, fara ca ea sa treaca la ortodoxie, aia nu e iubire in Hristos, e amagire de-a vrajmasului. Pare greu de crezut, dar asta e. Pai ce facem acuma? Schimbam ce ne-au lasat Sfintii Parinti, ca sa ne fie noua pe plac? Sa nu fie asa ceva. Doamne ajuta!

Andrei25 linisteste-te si nu mai deruta lumea.
In linkul postat de tine este cam amestecata problema. Eu am gasit tot pe acest site mi se pare si articole care explica faptul ca se pot face cununii intre doua confesiuni (recte ortodoxi si catolici).
In articolul pus de tine si in general in mesajele voastre se amesteca doua lucruri: casnicii cu soti de confesiuni crestine diferite si confesiuni unde unul din soti nu este crestin deloc. In al doilea caz intr-adevar sunt probleme si nu se pot oficia cununii.
Dar intre catolici si ortodoxi s-au mai lamurit si imblanazit lucrurile intre timp.
Doamne, cand va avad cat de mandri sunteti si dusmanosi, mi-e si rusine ca sunt ortodoxa. Pe cuvant.
Nimic n-aveti din Dumnezeu in voi, numai rautate si dusmanie.

Cat despre preotii care accepat si oficiaza aceste cununii mixte, parca tot aici pe forum se tot spune ca preotii au Har de la Dumnezeu si au voie sa faca orice, chiar si pacate si nu-i pedepseste nimeni, ca au voie sa ia hotarari in numele lui Dumnezeu.
Voi spuneti asta, nu eu sau Fani...Si atunci cum ramane?

Am sa-mi fac o semnatura in profil: Crestinism adevarat = smerenie si iubire de aproape.

Asa e !!!! Sau doar daca sectarul trece la ortodoxism !

Sophia, iubirea in Hristos, poate fi numai in adevar. Nu exista iubire in minciuna. Nu este adevarat ce spui. Nu se fac cununii intre ortodocsi si persoane de alta credinta, sau confesiune, cum spui tu. Preotii care fac asa ceva, o fac pe raspunderea lor. Asa ceva e o greseala. Sophia, a tine cu tarie de adevar, nu inseamna dusmanie si rautate. Prima porunca e sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot cugetul tau, din toata inima ta si cu toata fiinta ta. A iubi pe aproapele, nu inseamna sa fii de acord cu minciuna lui. Daca eu am un prieten bun, care imi spune ca Hristos nu e Fiul lui Dumnezeu, eu ce fac? Ii dau dreptate, pt ca il iubesc? Nu! Faptul ca nu sunt de acord cu ce spune el, nu inseamna ca nu-l iubesc. Dar daca ducem iubirea in minciuna, nu mai e iubire. Sfintii Parinti spun ca iubirea poate exista numai in adevar.
Preotii chiar daca au Harul Duhului Sfant, nu au voie sa faca orice. Nu stiu unde ai auzit sau ai citit asa ceva. Faptul ca fac asa ceva, e pt ca Dumnezeu le respecta libertatea, la fel cum o respecta fiecarui om. Esti liber sa alegi ce vrei, dar raspunzi pt asta. Nu vreau sa acuz, dar si eu am avut o buna vreme, parerea mea de sine. Stii ce le lipseste cel mai mult oamenilor din ziua de azi? Puterea de a discerne, de a vedea ce e rau si ce e bine. Eu nu te pot convinge de nimic. Numai Dumnezeu poate. Si chiar daca te-as convinge eu, tot Dumnezeu ar face asta prin mine, si nu eu de la mine putere. Destinatia omului care face totul dupa mintea lui si prin propriile sale puteri e iadul. Numai bine si Doamne ajuta!

Ti-e rushine??????????? Pai de ce sa-ti fie rushine? Unde vezi tu mandrie si dushmanie?

Tu stii ca prin ceea ce spui tu poti sa mijloc de pricinuire de pacat? (Dar intre catolici si ortodoxi s-au mai lamurit si imblanazit lucrurile intre timp.) E a nu stiu cata oara cand sustii asha ceva, te rog mutl sa aduci argumente.

Cred ca casatorita cu un catolic ai o cruce in spate de dus mult prea grea pentru tine, odata casatoriti traim cu alegerile pe care le facem noi, si apoi tot noi ne plangem ca nu ce e bine. Oare de ce? pentru simplul fapt ca nu respectam pe deplin ortodoxia, sau poate le respectam si nu le punem in aplicare.

Foarte frumos ai spus !! :D sunt putin mai dura, exista un singur adevar si pe acela tb sa-l urmam ca sa ne fie bine, nu doar aici pe pamant...

Bine ai zis.

O Situatie neprevazuta
 

Ma aflu si eu intr-o situatie asemanatoare care dupa acest forum nici acuma nu sunt lamurit.
In urma cu 3 ani, m-am indragostit de actuala mea iubita si am ajuns sa ne iubim foarte mult. Eu provin dintr-o familie ortodoxa cu parinti ortodocsi si am fost botezat ortodox(eu sunt ortodox), iar ea provine dintr-o familie in care tatal ei este romano-catolic iar mama ei este de religie reformata(parintii ei cand s-au casatorit au ramas fiecare cu religia lui), iubita mea fiind botezata romano-catolic(ea este romano-catolica) si a crescut in aceasta religie neavand nici o legatura cu religia reformata.
Eu impreuna cu iubita mea nu ne-am gandit nici o clipa ca ar exista o problema(dpdv religios) daca ne-am decide sa ne casatorim la un moment dat, dar in momentul in care mama mea m-a intrebat ce religie este ea, totul a devenit un scandal continuu.
In primul rand eu nu stiam de la inceput ce religie este ea, deoarece cand incepi sa te intalnesti la inceput cu persoana de care te indragostesti nu o intrebi ce religie este si nici nu poarta o eticheta pe frunte unde sa fie trecuta religia ei si mai mult te intereseaza persoana ei.
Amandoi am fost crescuti cu frica de Dumnezeu, dar in religii diferite.
Acuma cand parintii nostrii stiu ca avem intentii serioase, mama mea incearca sa ma convinga ca eu trebuie sa o conving pe iubita mea sa vina la religia orrtodoxa, deoarece vom incepe o casnicie in pacat.
Am discutat cu iubita mea despre aceasta problema si am ajuns la concluzia ca nici eu, nici ea nu dorim sa ne schimbam religia, deoarece asa am fost botezati si crescuti in religii diferite.
Am prieteni care sunt in aceeasi situatie si au fost cununati la amele religii, fara nici o problema, fara vreun scandal in familie si am ajuns sa aflu ca multa lume este cununata asa(ma refer strict la situatiile cand mirii sunt unul de religie ortodoxa si altul de religie romano-catolica).
Sincer am fost la slijba la o biserica romano-catolica si nu am observat prea multe diferente(la prima vedere) intre religia ortodoxa si cea romano-catolica.
Nu am fost inca sa ne intalnim cu un preot ortodox si cu un preot romano-catolic, dar sunt sigur ca fiecare preot ar tine cu religia care o reprezinta.
Eu m-am gandit in cazul in care ramanem cu religiile separate(deoarece exista si posibilitatea asta) si pornim asa in casnicie, copii nostrii in ce religie vor fi botezati?

Ideea de a vă păstra fiecare religia (sau, cum se mai spune, mărturisirea diferită a aceleiaşi religii creştine) este foarte bună şi perfect fezabilă. Exact aşa am procedat şi eu cu soţia mea (eu catolic, ea ortodoxă) şi nu ne-am certat niciodată din motivul că religiile noastre sunt diferite. Nu înseamnă că nu ne-am certat niciodată în general, ci că nu ne-am certat strict din motivul deosebirilor religioase.

Ciudat, singura explicaţie este că au tăinuit faţă de preot că sunt deja căsătoriţi. Dacă au făcut-o cu bună ştiinţă, este un păcat.

Rău. Dar nu e timpul pierdut, mergeţi măcar acum. Dacă intenţionaţi să vă căsătoriţi cu un preot catolic, trebuie să aveţi în vedere că vă va cere să vă pregătiţi pentru căsătorie mai multe săptămâni înainte. Concret, asta înseamnă că vă veţi întâlni cu el (sau cu un delegat al lui) de câteva ori. El are datoria să nu vă căsătorească decât după ce s-a convins că aţi înţeles ce este şi ce presupune căsătoria catolică.

Asta e absolut predictibil. De fapt, la ce altceva v-aţi aştepta? Nu este normal acest lucru?

De fapt, întrebarea este în ce religie îi veţi creşte, fiindcă de botezat, există un singur botez în numele Tatălui, al Fiului şi al Sf Spirit, care este poarta de intrare în Biserica lui Cristos, Biserica Catolică. Deci, chiar şi dacă îl veţi "boteza ortodox", afară de cazul în care săvârşitorul nu are intenţia de a boteza, are intenţia dar nu foloseşte formula, sau are intenţia, foloseşte formula, dar apa nu intră în contact cu cel puţin o parte a corpului copilului (acestea sunt cazurile care botezul este invalid, adică nu a avut, de fapt, loc), rezultatul va fi un micuţ catolic. El va rămânea în Biserica Catolică până ce, la vârsta înţelegerii, va ieşi din Biserica Catolică prin una din următoarele 4 posibilităţi: schisma, erezia, apostazia sau comiterea unuia dintre păcatele care duc la excomunicare automată (mai frecvente fiind avortul şi anumite forme de sacrilegiu).

Revenind la ceea ce îmi pare că intenţionaţi să întrebaţi: este ESENŢIAL ca asemenea lucruri să fie discutate dinainte şi să cădeţi la înţelegere. Este previzibil că fiecare dintre voi va dori ca urmaşii voştri să fie crescuţi în religia voastră: dv veţi dori să fie cea ortodoxă, viitoarea dv soţie să fie cea catolică. În asemenea cazuri, există uzanţa pe care o folosesc multe cupluri ca băieţii să urmeze religia tatălui, iar fetele religia mamei lor, până ce, ajunşi la vârsta înţelegerii, vor putea face altă opţiune în cunoştinţă de cauză.

Fie ca bunul Dumnezeu să binecuvânteze iubirea voastră pe care sunteţi hotărâţi să o împliniţi prin Sfânta Taină a Căsătoriei şi să vă lumineze în a face o bună alegere!

Chiar imi vine greu sa cred acest lucru, sau daca e intr-adevar asa...atunci asa se explica defularile legate de Biserica Ortodoxa, si nenumaratele rautati pe care le lasati in scris aici.

Citeste mai multe, daca intr-adevar te preocupa acest subiect, mai ales ca deja se intrevede importanta lui in cadrul relatiei de cuplu...iar pe viitor poti intui.

Sa inteleg ca femeile catolice care avorteaza sunt excomunicate?

Da. Ca şi toţi cei care sunt coautori la aceasta (medicii, etc). Este o excomunicare automată (lattae sententiae). Aceasta înseamnă că autorii se plasează singuri în afara Bisericii, adică prin însăşi consumarea faptei, fără a fi nevoie ca un tribunal sau o autoritate canonică să se pronunţe.