Faca-se voia Ta sau voia mea?
 

Vi s-a intamplat vreodata sa vreti cu tot dinadinsul sa vi se intample un anumit lucru dar sa stiti f bine ca nu este pe placul lui Dumnezeu? Mie da, si imi dau seama cat de departe sunt de smerenia pe care trebuie sa o aiba un crestin!
Rezultatul stiti care e de fiecare data? dupa ce ma inversunez cu tot dinadinsul , ma revolt impotriva lui Dumnezeu , gandidndu-ma ca mi se cere prea mult, pana la urma fac tot ca mine, obtin ceea ce vreau eu, dar asta nu imi aduce nici o multumire.
Dar se vede treaba ca tot nu ma invat minte, trece un timp si iar ma dau cu capul de pereti.
Mare lucru e sa simti cu adevarat acel ,,face-se voia Ta´´ din rugaciunea ,,Tatal nostru´´, sa te lasi in voia lui Dumnezeu .

e dureros ce spui, dar foarte adevarat... Parintele Rafail Noica spunea ca, la Judecata, vor fi doua feluri de oameni - cei care toata viata au spus "faca-se voia Ta!", si cei carora Hristos le va spune "faca-se voia ta!", caci voia omului este iadul.

Dar voia lui Dumnezeu poate fi implicit si voia noastra, pentru ca in momentul in care nu te incapatanezi pe ceva anume, o dorinta de-a ta...ci te rogi sa aranjeze lucrurile Dumnezeu cum stie mai bine, se intampla sa actionezi asa cum trebuie si...cand trebuie, dar ceva tot trebuie sa facem si noi pentru a se implini...ca doar nu ar fi singura solutie sa stam in casa si sa asteptam sa gasim servici, sau sa luam examene...stand cu usa incuiata si cocotati in varful patului!:5:

Voia cuiva poate fi asa cum spui tu, cred eu...numai daca nu este insotita deloc de credinta in Dumnezeu sau de smerenie, poate doar asa...dar un crestin incepe sa simta si isi vede si el de viata lui cu ajutorul lui Dumnezeu!

Parerea mea...

Asta-mi aminteste de fi-miu care ma intreaba: asta la ce nivel este? (totul este organizat pe niveluri: jocuri, lectii..)
Pai, Andrusca:
-la nivelul unu ai poruncile, cum poti sa le intelegi.. macar acolo ceva un efort si o jertfa (jertfa=smerenie)
-la nivelul doi te faci lacas al Sf. Duh si atunci realmente vointa ta este aliniata voii lui Dumnezeu (gandeste-te la sfintii care multumesc pentru boli si incercari)

Bine eu inteleg, si asa si este...dar nu tot si noi trebuie sa gandim, sa ne punem mintea la contributie...pai asa putem spune " Faca-se voia Ta!" la infinit si de fapt noi sa nu o aflam niciodata...daca de fapt creierul e static :9:

Cred ca sunt, de fapt chiar sunt si dorinte deplasate, incompatibile cu ceea ce presupune ideea de crestin adevarat, care logic ca nu prea ar putea avea nicio legatura cu Voia lui Dumnezeu...insa sunt atatea lucruri pe care le decidem, le rumegam, le analizam...le simtim, si cu rugaciune si luminarea mintii le aranjeaza Dumnezeu cum trebuie de fapt!

Si ma mai gandesc la un aspect, ne este cateodata usor sa spunem...asta e, asa a vrut Dumnezeu, asa a fost sa fie!

Dar daca noi de fapt uneori nu facem cat trebuie..si ne e mai usor sa facem repede aceasta afirmatie pentru a ne fi mai simplu..asta oare nu poate fi pe undeva tot voia noastra?

Tot timpul facem voia noastra.
Chiar si atunci cand zicem ca facem voia lui Dumnezeu,nu ne lasam cu adevarat in mana Lui.
De aceea ,nu stim care e voia lui Dumnezeu,caci nu suntem suficienti de curati pentru a ne patrunde de aceasta voie.
Credem ca facem bine,ca suntem virtuosi,ca facem Voia Sa,dar cine stie daca inima noastra ,care nu se poate ascunde de Dumnezeu,e cu toata puterea catre El?

Ma bucur ca ai raspus tu, Iustin.
Ma gandeam sa raspund eu ca NU fac voia lui Dumnezeu.. dar risc sa fiu acuzata de "falsa smerenie".
Daca ma gandesc cu multa atentie cand am facut eu binele.. nu stiu sa raspund! Intotdeauna a fost amestecat cu egoism, orgoliu.. cu propriile mele patimi.
(Ca mai fac milostenie, ca ajut pe unul altul... sa fim seriosi! Tot pe mine ma slavesc.)
Imi doresc sa fac voia lui Dumnezeu, desigur... dar de multe ori tot pe ale noastre le facem si credem ca facem voia lui Dumnezeu.

anna21@
Ma bucur ca suntem de acord.Totusi,adesea pe forum ,si nu numai,am intlnit referirea la 'falsa smerenie'
Bineinteles ca nici macar smerenia nu ne poate fi desavarsita,caci si smerindu-ne nu se cutremura intreg sufletul nostru,precum talharul,vamesul,desfranata.
Dar totusi,smerenia e cel mai autentic sentiment care il avem,caci in acest sentiment,nu mai cautam voia sau slava noastra,ci ne recunoastem neputinta.
Da,o zic cu toata puterea,sunt prea pacatos pentru a ramane in mine voia lui Dumnezeu.Desi ,poate teoretic s-ar putea zice ca cunoastem aceasta voie.
Nimic nu fac insa bine.Recunosc asta si o cred. Ce e fals in asta?

Si totusi a lua decizii implica...pe undeva si un factor de decizie, chiar daca avand un minim de importanta. Acest factor de decizie cred ca suntem noi, fiecatre in parte cu individualitatea lui...si cred ca avem si obligatia de a incerca sa avem si indrazneala, sa tragem niste invataminte, iar deciziile sa fie cumva si o suma a tuturor invatamintelor pe care le tragem din exprientele cu care ne confruntam pe parcursul vietii...iar eu aici nu fac legatura automat cu smerenia sau mandria.

Cred ca orice crestin stie ca absolut orice pas e vegheat de Dumnezeu, si ca nu ar putea realiza nimic fara El...dar fiind pusi in fata unor rascruci, avand mai multe variante in fata mai tot timpul...cred ca si noi avem un rol...acela de a decide in urma a ceea ce stim, ce am invatat...si ce credem ca e bine sau nu!

Omul are vointa libera. Adevarata libertate este de fapt cand esti in armonie cu Dumnezeu.Nu este o contradictie intre liberatatea noastra si voia divina,ci o conlucrare.Pentru ca noi am fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.Si trebuie sa tindem sa restauram chipul lui Dumnezeu in om.
Problema este ca nu facem aceasta lucrare,ci ne folosim voia pentru scopuri proprii,si nu pentru a ne face asemena lui Dumnezeu.

Da, mie mi s-a intamplat sa cer Lui Dumnezeu un lucru si nu mi s-a intamplat! Diferenta este ca eu credeam si inca cred ca ceea ce am cerut nu este un lucru rau insa poate nu a fost voia Lui Dumnezeu pentru ca judecatile Lui nu sunt ca ale mele, insa imi place sa cred ca intr-o zi va implini si cererea mea intr-un fel sau altul...!

Dar... am simtit si ajutorul lui Dumnezeu de foarte multe ori si cred ca acest ajutor a fost primit de la Dumnezeu ca mangaiere ca nu mi-a implinit dorinta arzatoare si totusi... tot mai cer pana se va realiza cumva cererea...

dzeu ne-a dat liber arbitru care nu consta numai in a alege intre bine si rau . prin acest liber arbitru el isi arata dragostea pt noi pt ca el nu ne vrea sclavi, el ne-a dat ratiune, ne-a lasat sa ne simtim liberi. concluzia: nu este pacat sa faci voia ta daca aceasta voie a ta nu incalca legile universului(poruncile). si inca ceva: lui dzeu ii plac oamenii curajosi.

Voia noastra trebuie sa se impleteasca cu a lui Dumnezeu.Doar atunci suntem liberi cu adevarat.
De exemplu,sunt liber sa zic ce vreau ,chiar pe acest froum.Dar numai atunci cand nu raspund unei acuzatii ,sau ma abtin sa judec pe cineva,sunt cu adevarat liber.Caci atunci fac voia lui Dumnezeu,care El insusi este desavarsit,si ne ingaduie pe toti.
"Cine nu strange cu Mine,risipeste "

ce inseamna "orice" in rugaciunea de mai jos?
 

"Fara de Mine nu puteti face nimic si orice veti cere de la Tatal intru numele Meu Eu voi face"
De cateva zile, ma gandesc ce vrea sa insemne "orice"-ul acesta...
Ca toata lumea in cererile mele, care de altfel mi se par normale, atunci cand nu sunt indeplinite, incep sa ma gandesc de ce oare nu se intampla? Mi-am zis ca poate in rugaciunile mele nu exista destula credinta, nu sunt spuse cu destula evlavie, sau poate ca nu-mi sunt de folos, sau poate ca nu e momentul, ca trebuie sa ma rog in continuare, dar atunci cum si pana cand?
Si atunci iar ma obsedeaza "orice", adica "totul", sau cel putin asta este semnificatia pe care stiu c-o are acest cuvant... conform dex-ului insemnand: "indiferent ce, tot ce vrea cineva, orisice"
Pe urma ma gandesc, si daca-mi da acest "orice" pe care il doresc cu orice pret, sunt in stare sa ma descurc cu el?
Intrebarile nasc intotdeauna intrebari, din ce in ce mai multe...

Dumnezeu poate sa faca totul dar nu implineste cererea noastra din diferite motive: fie asteapta mai multa staruinta in rugaciune, adica sa Il convingi pe Dumnezeu ca doresti acel lucru, fie rugaciunea noastra e facuta fara evlavie, fara incredere sau ca un pact cu Dumnezeu(eu ma rog Tu trebuie sa imi dai), fie ceea ce cerem nu este bun pentru noi si Dumnezeu stiind acest lucru ne fereste neindeplinindu-ne cererea insa nicio rugaciune nu ramane neascultata de Dumnezeu! Tu roaga-te si cere voia lui Dumnezeu desi uneori ne este greu sa facem asta!
Daca Dumnezeu nu iti implineste cererea fii convinsa ca nu iti va ramane dator, iti va darui altceva mai bun!:25:

Kelly
"Fara de Mine nu puteti face nimic si orice veti cere de la Tatal intru numele Meu Eu voi face"

Orice chiar asta inseamna=orice,totul.
Dar nu observi si restul propozitiei?
"Orice veti cere.... in Numele Meu"
Oare cerintele tale sunt in Numele lui Hristos catre Tatal?Adica sunt ele demne de Hristos?Sunt pe placul Sau,pe voia Sa?
Cere mai multa smerenie si iti va da,mai multa dragoste si iti va da.Dar nu cere ceea ce nici Hristos nu ar fi cerut.
Hristos nu e aici un pasaport ca se vor indeplini toate dorintele noastre,ci un model de evlavie catre Tatal.Caci El a zis,desi chinuit de teama mortii: "Tata,de e posibil,departeaza acest pahar de la Mine,insa nu voia Mea,ci voia Ta sa se faca !"

Iustin, multumesc pentru raspuns.
 

Eu sper ca sunt... poate nu toate, dar unele tind sa cred ca da si sper ca intr-o zi sa inteleg care sunt acelea, pentru unele poate este prea tarziu insa si tocmai de aceea le doresc acum. Unele poate le-am avut si n-am stiut sa le pastrez, dar acelea nu le mai pot schimba. Deciziile pe care le luam in diferite momente ale vietii, cand incepem sa ne trezim, le vedem intr-o alta lumina, si nu le-am mai repeta, dar face parte din maturizarea noastra sufleteasca.

M-am gadit si la varianta asta, ca in final primesti altceva mai bun, dar daca ceea ce deja este reprezinta acel "mai bun"? De ce nu-l putem pastra sau imbunatati?

Cu adevarat, mare si inalt lucru e sa te lasi in voia Domnului.
Dar nu-i usor, e nevoie de lupta pentru a ne elibera din robia propriei voiri, pentru a da afara toata otrava egoismului din fiinta noastra.

Ne e parca atat de greu sa acceptam voia lui Dumnezeu, daca aceasta nu ne e pe plac. Am vrea sa-L convingem pe Dumnezeu sa lucreze precum dorim, mai degraba decat sa ne lasam noi induplecati de El Insusi.
Iar daca voia divina nu ne convine, ne razvratim.

In rugaciuni, cautam de multe ori sa punem inaintea Domnului dorintele noastre, fara a ne intreba daca acestea contravin sau nu voii Sale. Vrem ca Dumnezeu sa ne raspunda cererilor noastre, fara ca noi insine sa-I oferim Lui raspuns bun.

Cel care sta departe de Dumnezeu nu se poate desparti de voia sa. Si de aici vine si nefericirea in viata. Omul este lipsit de pace, liniste, pentru ca nu face voia Domnului, pentru ca nu se increde in lucrarea Sa.