Bolile spre indreptarea pacatosului
 

Buna dragii mei

Sunt sigura ca sunt foarte multi in aceasta situatie de a fi bolnavi sau care au acasa pe cineva bolnav. Se spune ca bolile vin atunci cand omul a luat-o pe o cale gresita sau in cazul copiilor mici, ca pedeapsa a parintilor. Si eu ma lupt cu o boala urata-nevroza-desi m-am spovedit, am facut foarte multe acatiste si rugaciuni, inca nu m-am vindecat si astept in continuare indurare divina. Voi ce experiente puteti povesti de oameni care au fost bolnavi si care cu ajutor divin sunt bine sanatosi acum, ma gandesc ca ajuta la psihic pe foarte multi sa auda miracolele Bunului Dzeu.

Ce soi de nevroza?

nevroza cu atacuri de panica.
 

nevroza cu atacuri de panica.

Ai incercat sa contactezi un psihiatru/psiholog in vederea tratamentului/psihoterapiei?

am luat seroxat ca tratament alopat
 

sigur ca da, dar sa nu va fie cu suparare, nu vreau sa transformam acest topic in romedic, vreau sa impartasim experiente divine ce au ajutat la vindecare care sa ne ajute pe toti.
o seara cat mai frumoasa.

nimeni nu impartaseste nicio experienta??
 

sa inteleg ca toata lumea e sanatoasa tun....

Vezi Janette ca foarte multe experiente divine, ingeri, ingerasi, vedenii, vindecari miraculoase, previziuni,samd sunt relatate foarte frumos in Formula Ass. Au probabil sute de povestiri

Nu-mi place sa cred ca Dumnezeu este autor al raului. Ideea de pedeapsa nu trebuie interpretata in sens juric-am gresit suport sanctiunea pentru incalcarea legii respective. Consider ca bolile de cele mai multe ori sunt o consecinta a pacatelor noastre. Sa ne amintim de raspunsul dat de catre Hristos - slabanogului- "Iata acum te-ai facut sanatos de acum sa nu mai pacatuiesti".

Nu cred ca noi mostenim pacatele parintilor- starea decazuta se transmite, dar pacatele nu- orbul din nastere este un exemplu- raspunsul dat de Hristos- "Nici acesta nu a pacatuit, nici parintii acestuia, ci s-a nascut orb pentru ca prin el sa se slaveasca Dumnezeu" - ca dovada ca nu mostenim pacatele dintr-o viata anterioara- exista si la iudei, intr-un cadru restrans, ideea de reincarnare, sau ale parintilor.

Suferinta suportata fara cartire devine mantuitoare devine prilej de jertfa prin care depasim pacatele ca forme egoiste- talharul de pe Cruce este un exemplu.

bv georgeval bun raspuns si documentat
 

insa ce facem daca boala este chinuitoare un timp mai lung, daca ne rugam din suflet si totusi vindecarea intarzie sa apara, cum facem psihic fata durerii care te marginalizeaza tinandu-te in casa fara speranta si neajutorat? poate ne ajuta cineva cu sfaturi.
multumesc

Anna, nu vreau sa transform nimic in Romedic. Din cate stiu Hristos i-a zis slabanogului sa se ridice si sa umble, astfel aratandu-l insanatosit.
Acum profesia mea ma-mpinge sa nu tac, spui ca ai atacuri de panica, spui ca stai in casa insingurata. Sa inteleg ca le faci cand iesi in spatiu deschis? Pai iesi, Anna. Atacurile de panica NU te omoara. Iesi, zi, Doamne Hristoase, daca trantesc iar unul, tu sa fii cu mine sa trec cu bine prin el. Si poate faci. Dar nu te lasi, si continui sa te expui pana cand o sa te desensibilizezi si o sa depasesti spaima. Asa se vindeca omul de atacuri de panica. Facandu-le, depasindu-le, invatand ca le poate supravietui. Dupa care nu le mai face.

Citeam ca s-a plans un om unui sfant parinte ca ii este teama. Si parintele i-a spus sa se duca in noaptea cea mai neagra in cimitir sau unde era locul care-l ingrozea pe el cel mai mult. Si sa stea acolo pana ii trece frica.

Acelasi lucru ce am spus eu in primul paragraf. Nu stiu daca ti se aplica si tie (agorafobie cu atacuri de panica). Trebuie sa fii "barbata" si daca nu ai un terapeut sa te impinga de la spate, ia-l pe Iisus Hristos cu tine si invinge fix lucrul de care ti-e cel mai teama. Ca nici slabanogul n-a zis "nu stiu Doamne, imi zici sa ma ridic dar daca nu pot? Mai bine mai stau oleaca-n patul asta si ma rog Tie" (lasand la o parte ca nici nu se rugase el ci-l adusesera altii).

sfaturi duhovnicesti
 

nu mai am atacuri de panica ca iau antidepresive si nu pot iesi pt ca am stari de voma in fine povestea e complicata eu vroiam niste sfaturi duhovnicesti pe cele medicale le stiu.

Incredibil, dar adevarat! Si mie mi s-a intamplat sa scap de o fobie in acest fel. Pana acum cativa ani, aveam frica de inaltime. Si nu stiu cum s-a intamplat ca o buna perioada de timp am fost nevoita sa stau suspendata la inaltime destul de mare de sol. In primul rand, m-am mutat, fortata de imprejurari, la etajul 10. Ducandu-ma la munte ,m-am catarat cat mai sus pe stanci, am mers cu telecabina uitandu-ma in jos, am circulat cu avionul...Nu pot spune ca am ajuns o mare curajoasa, si acum imi mai tresare inima de teama, dar pot spune ca fobia pe care o aveam inainte nu o mai am.
Mai am alte fobii de care n-am scapat, dar sper sa le vin de hac intr-o zi...

Of, imi pare rau, Anajanette, de cele ce ti se intampla. Eu nu as putea decat sa iti recomand sa duci o viata crestineasca, sa te rogi, sa tii post, sa mergi regulat la Sf. Liturghie, sa iti faci canonul de la duhovnic si sa nu iti pierzi credinta. Tine-te de spovedanie, fa masluri, pentru ca acestea ajuta foarte mult bolnavilor. Uite, am gasit o carticica pe inteles despre depresia ca boala si patima - http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...itri,-dr..html

Boala in sine este nefireasca. Legat de problema asumarii bolii, trebuie sa intelegem ca nu trebuie sa ne lasam si mai mult cuprinsi de nefirescul ei, prin cartire si deznadejde. Trebuie sa urmarim ca prin orice boala, sa ne ramana afectat, pana la urma, numai trupul, nu si sufletul. Deznadejdea este deja semn al unui suflet bolnav.

Suferinta este cu atat mai crunta, cu cat nu avem pe nimeni care sa ne-o aline, prin manifestarea concreta a dragostei sale fata de noi. Din acest punct de vedere, boala sau suferinta mea, poate fi si o provocare din partea lui Dumnezeu la adresa celor de langa noi. Dumnezeu le pune la dispozitie posibilitatea de a-si concretiza dragostea, mila, jertfelnicia.

dar unde este acel Dzeu milos!!!
 

Stiu ca daca iubesti pe cineva nu il lasi sa sufere la nesfarsit...eu niciodata nu m-am indoit de puterea Lui si mereu il laudam pt tot ce face....va spun sincer acum imi este greu sa il mai laud sau daca as face-o nu ar fi din suflet.
Cineva imi spunea ca am farmece facute, eu nu credeam in asa ceva le consideram bazaconii insa am zis cine stie o fi si asta. Am dat 3 acatiste la 3 biserici pt 40 zile - nu e nicio modificare.........................

Tu vrei retete care sa nu dea gres, ceva gen ia paraua, na sarmaua, cum apare pe undeva prin Jurnalul fericirii. Crestinismul nu e troc, nu functioneaza dupa regula asta. rabdare, rabdare si iar rabdare! trebuie sa itelegi mai intai de ce ti se intampla asta. Ai duhovnic?

da am
 

Nu stiu de ce ma iei la 3 pazeste, vroiam si eu o argumentare ca lumea nu rautati. Am incercat sa inteleg ce se intampla de vreo 6 luni fac asta.............

Imi cer iertare, nu am vrut sa te supar. :53: Problema mea era ca multa lume apeleaza la Dumnezeu ca la un magician care scoate iepurii din joben... Cred totusi ca argumentatia cea mai buna numai tu o poti gasi, uitandu-te adanc in sufletul tau! Multa bucurie!

re
 

Dzeu are foarte multa forta si stiind ca face minuni vazand ca singur cu totii doctorii nu reusesti nu ramane dzeu salvarea ta?

Medicii trateaza insa numai Dumnezeu vindeca.
Cu totii banuim puterea lui Dumnezeu. Cu totii stim ca intr-o secunda ne poate scapa de raul cel mai mare.
Eu nu cred, sufleteste vorbind, ca exista oameni bolnavi. Rational, in termeni lumesti, da, sunt... insa sufleteste, la nivelul cel mai apropiat de Dumnezeu, nu.
Eu m-am rugat in lacrimi sa mor si asta de vreo cinci, sase ori in viata. Suferinta este peste tot, sa nu te simti singura sau persecutata.
Ce te-as sfatui din suflet sa faci este:
1. gaseste-ti un duhovnic;
2. urmeaza tratamentul lumesc pentru boala ta insa priveste-o ca pe un test de autoevaluare a sufletului tau (Dumnezeu ti-l stie si daca lasa ispitele sa te incerce asta e pentru ca stie ca ai puterea sa le invingi - mai trebuie sa ti-l stii tu)
3. fa o spovedanie generala insa inainte de asta gandeste-te atent la cum ai fost tu in lumea asta, cum te-ai aratat fata de oameni - e foarte dureroasa faza asta, deseori descoperi multa nemernicie si Doamne, Doamne cat de greu e sa recunosti (am simtit ca mi se rupe sufletul cand in spatele imaginii care-mi permitea sa ma duc cu capul sus pe strada am vazut ceva strigator la cer)
4. nu dori rezolvarea, scaparea de necaz ci singura ta vointa sa fie cum sa fii un om mai bun - cu cat te gandesti mai mult la altii, cu atat problema ta nu mai are atata insemnatate si nici putere sa te domine
5. Poti gandi si asa: decat fericita si fara Dumnezeu, mai bine suferinda, dar in grija lui Dumnezeu
Doamne ajuta!

Da, numai ca realizam acest lucru numai cand suntem in boli si necazuri... si ne asteptam ca El sa faca tot ce poftim noi, sa fie robul nostru, ca sa zic asa, iar daca nu se intampla dupa voia noastra, atunci nu Il mai iubim. Si eu sunt la fel, nimic de zis.

Dumnezeu ESTE milos!
 

Poate par insensibila la durerea ta, nu este cazul. M-am tot gandit e sa-ti scriu sa-ti fie mangaiere.. nu ma prea pricep. Iti dau cuvintele parintelui Arsenie Papacioc:
http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8
Am ajuns la concluzia ca cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat au fost problemele din viata. Momentele in care am aflat lucrurile cele mai importante au fost momente de suferinta. In suferinta afli cine esti.
(Si inca stiu prea putine.. )
Gandeste-te ca toti oamenii pe care Dumnezeu i-a iubit si i-a adus aproape de El au trecut prin dureri.

Reteta ti s-a dat aici:
spovedanie ,post,rugaciune neincetata ,ganditul la ceilalti,si mai ales,sa nu te lasi niciodata doborata de deznadejde.Aceasta e reteta pt sufletul tau(nu pt trup neaparat),care s-a saturat de boala aceasta interminabila.Caci daca in cele ale trupului suntem neputinciosi,macar ochiul cel din interior sa il tinem curat.
Stiu ca e f greu de facut ce recomandam noi aici , si intreaga Biserica,si unul care trece prin aceasta ,doar el stie cat de greu este.
Doar cineva care se chinuie si il doare,si nu observa nici o imbunataire,doar acela stie ce inseamna deznadejdea.
Dumnezeu loveste pe cine iubeste,deci poate tu esti un suflet puternic,care poate face fata acestei lupte.Noi cei sanatosi,cu atat mai amarati suntem,ca ne batem joc de viata si sanatatea care Domnul ni le da,si ne irosim timpul.

Va multumesc foarte mult la toti
 

Si mai ales lui jane pe care am respins-o din start fara rautate ci pt faptul ca nu mai suport psihiatrii, desi fara ei poate mi-ar fi fost mult mai rau.
Recunosc ca boala m-a facut sa fiu altfel m-am transformat intr-un om mai atent la tot ce ma inconjoara SI SA PRETUIESC ORICE A CREAT DZEU PE ACEST PAMANT.
Sunt foarte multi in tara asta care sufera de depresie, atacuri de panica, samd(ca si mine) si sunt sigura ca se afla multi si pe acest forum.
Va promit ca daca gasesc o metoda prin care ma voi vindeca va voi aduce la cunostinta...sper ca acea metoda sa fie bunul nostru dumnezeu.....................

Daca inca nu ai gasit rezolvarea la problema ta la duhovnici,incearca sa citesti carti ortodoxe care trateaza acest lucru.Daca te intereseaza iti pot trimite cateva pe email.Uite un citat dintr-o carte:
Iata ce spune psihiatrul ortodox D. Avdeev despre natura nevrozelor si a tulburarilor sufletesti:
"Cresterea nestavilita a nevrozelor in vremea noastra este generate nu doar de stresuri si de progresul tehnico-stiintific, ci in primul rand de "progresul" caderii general umane. La baza multor tulburari psihice sta nesmerirea. Nevroza nu face exceptie. Nevrozele sunt numite forma cronicizata a patimilor. La baza profunda a diversei simptomatologii nevrotice sta imputinarea dragostei din inima omului- iar unde nu este dragoste se parguiesc nepasarea, dusmania, intoleranta, irascibilitatea, mania, invidia, frica."

Buna ziua!

Sunt de acord cu acest mesaj,toate relatate fiind,aceasta fiind calea spre cunoasterea adevarata a credintei,a Domnului Nostru Isus Hristos.
Gindindu-ma la ceea ce i s-a intimplat Annei si eu am trecut prin stari de nervoza,si tulburari phi-neuro..dar recunosc ca Dumnezeu de fiecare data in functie de credinta si importanta pe care am acordat-o acesteea si urmarind sfaturile Sfintilor Duhovnici m-a ajutat foarte mult sa ies din starile acestea,Slava Domnului!
De asemeni am dus o lupta interioara ( oamenii cu credina stiu despre ce e vorba),pentru a respecta poruncile Domnulu,dupa care a venit ajutorul Domnului Cel Sfint dindu-mi smerenie umilinta,blindete si cu acestea am inceput sa-mi recunosc toate pacatele,sa-mi pare rau pentru toate si sa fac promisiuni Domnului ca nu o sa se mai repete.
Bine inteles asa au disparut si nervoza,si tulburarile...
Deci ceea ce cred eu si ceea ce mi se intimpla personal este ca pe masura ce fac pacate ma departez de Dumnezeu si atunci apar lucruri neplacute.Dumnezeu iubindu-ma,ma face din nou neputiincioasa aratindu-mi cit sunt de slaba fara el si eu atunci ma intorc la el,cu smerenie si credinta si umilinta fata de El si de aproapele meu.

Doame Isuse Hristoase apropie-ne de Tine cit se poate de mult si Ajuta-ne sa ne abtinem de a face pacate.Du mintea si sufletul nosru la Tine,sa te Slavim pe Tine cit se poate mai mult din toata inima,si sa uitam de problemele de aici!Ca avind ajutorul Tau Cel Sfint vom iesi invingatori!