Minunile facute de Dzeu
 

As vrea sa povestim fiecare o minune pe care a facut-o Dzeu pt fiecare dintre noi, sunt sigura ca aveti ce povesti. Voi incepe eu.
Ma pregateam pt facultate acum 13 ani si dupa ce am dat examen am picat cu media 7(eram prima sub lista). Stiind ca trebuie sa stau un an pe bara am fugit la biserica intr-o dimineata de duminica n-am sa uit niciodata am stat 4 ore la slujba timp in care numai am plans implorandu-l sa ma ajute cumva. A doua zi luni ma suna secretara de la facultate ca s-a retras cineva pt ca intrase si la alta facultate si a renuntat la cea la care dadusem eu.Si pt ca eram prima sub lista m-a sunat. MIE MI S-A PARUT O ADEVARATA MINUNE!!!!!!!!
Va astept pe voi.

Acum doi ani s-au petrecut acestea...

Era prima zi din Postul cel Mare. Luni, dupa slujba Canonului, in Manastirea Radu Voda, Bucuresti.
Eram cu impreuna cu un bun prieten. El s'a inchinat pe la toate icoanele, iar eu am avut o ispita.
Cu toate ca aveam liniste, nu mai vroiam sa ma inchin pe la toate, caci erau mai multe.
Mai ramasese insa una singura nesarutata, anume a Sfintei Cuvioase Parascheva.
In cele din urma am hotarat sa ma inchin si acolo, caci aveam o nemultumire daca as fi plecat inainte.

M'am inchinat si...

... am ajuns acasa. Prietenul meu drag venise cu mine. Mai stateam de vorba... despre post, despre nevointe.
Eram in bucatarie. El statea pe canapea, iar eu la masa, cu spatele la aragaz.
Deasupra aragazului am un dulap lung cat tot peretele si inalt de la nivelul capului si pana in tava.
Dupa ce stam mai bine de o jumatate de ora, prietenul ma intreaba ce am pe gat.
Surprins de intrebare, mi'a venit in gand ca o fi vreo alunita sau un cos sau cine stie ce pata.
Insistand cu intrebarea, am mers amandoi in hol, unde am o oglinda de perete.

Aveam niste pete galbene, colorate si intinse pe tot gatul. Mirare !
Eram amandoi in hol, langa bucatarie.

In acea clipa se aude un zgomot. Nu era un zgomot obisnuit. Era ceva altfel, ciudat... cum nu mai auzisem (un fel de scartait).
Eu ii zic... se aude din bucatarie. El zice... nu, e din camera cealalta.
Eu... ba nu, e din bucatarie. El... nu, nu e de acolo.
Eu dau sa intru in bucatarie, iar el ma prinde brusc de mana.
In acea secunda, dulapul urias suspendat pe peretele de deasupra aragazului a cazut (in mai putin de o secunda) pe podea.
A cazut exact in dreptul scaunului pe care stateam eu.
Cultul aragazului a ramas si astazi puternic strambat, caloriferul are si el o bucata mare de smalt sarita, iar o placa de gresie a fost si ea sparta.

Am simtit cum diavolul este in casa, mai mult ca oricand.
Simteam totusi si ca Dumnezeu a randuit sa ies de acolo cu o clipa inainte.

Eram insa nedumerit. Ce anume ma scosese de acolo la timp ?
Prietenul meu o facuse... dar ce de ?
Pentru ca vazuse pe gatul meu niste pete galbene...

In cele din urma ne'am dat seama...
Acele pete galbene erau urme ale staminelor de crin, din vaza pusa langa icoana Cuvioasei Parascheva, de la Manastirea Radu Voda.
Cand am sarutat sfanta icoana, m'am aplecat peste crinii din vaza de langa.
Fara sa imi dau seama, m'am impins in staminele deschise ale crinilor.

Cat m'a ajutat Sfanta Parascheva ! Ce s'ar fi intamplat daca nu m'as fi inchinat la icoana ei ?!

Sfanta Parascheva
 

Dumnezeu face foarte multe minuni zilnic. Dumnezeu ma ajutat foarte mult incepand de la probleme de sanatate pana la examene si partea financiara. Am fost odata cu familia mea la o manastire in Slanic, eram diverse probleme si ne-am hotarat sa mergem la manastire din recomandarea unor prieteni. A fost una din cele mai frumoase experiente ale mele, cand am plecat spre casa ne simteam foarte bine, parca toate problemele se rezolvase, aveam foarte mare incredere in mine. La scurt timp toate problemele s-au rezolvat si continuam sa mergem la manastire de cate ori avem ocazia.

Vrei sa zici ca daca nu ai fi sarutat icoana aceia ar fi cazut pe tine dulapul?

Nu stiu.
Fiecare sa inteleaga ce poate.

Nu a spus ce s-ar fi intamplat, dupa cum vezi

si dorin se itreaba: l-ar fi salavta Dumnezeu prin alta metoda pentru ca numai el stie cand ne e sfarsitul, sau atunci ar fi fost sfarsitul. Cam astea sunt optiunile...

Minuni am trait de cand m-am nascut.... nu ajunge o carte sa le povestesc.... Multe minuni tarziu am realizat ca erau minuni.
Cel mai mult am retinut anul 2003, cand dupa o dezamagire imensa, am trait pe propria piele scena din filmul "Forest Gump" in care locotenentul Dan se cearta cu Dumnezeu. Spre surprinderea mea am primit raspunsurile la absolut orice intrebare, si la un mod foarte direct! Pentru ca raspunsurile m-au uimit enorm am incercat sa vin mai aproape de sursa raspunsurilor. Apoi tot anul imi era si frica sa-mi doresc ceva pentru ca toate se inplineau la foarte scurt timp.

pt fiul risipitor
 

Interesant, cum ai primit raspunsurile ne poti da un exemplu? Nu de alta dar vreau sa vad cum comunica Dzeu cu noi.

O adevarata minune!!!

Si eu ca si tine ma pregateam pentru admiterea la Facultate. Dar eu din cauza ca la BAC luasem nota mare...ma gandeam in sinea mea ca am si eu dreptul dupa atata stres sa ma relaxez :9:...si ma relaxam evident, mai citeam eu pe ici pe colo din materia pentru admitere...si mi se parea ca totul e foarte usor, ca nu imi va lua mult si ca nu e nevoie sa ma dau de ceasul mortii cu invatatul!

Buuun...trece timpul, ma trezesc in preziua examenului ca trebuie sa recapitulez, si cand dau sa rasfoiesc cartea, mi-am dat seama ca ma uitam ca la alfabetul chinezesc...si ma cuprinde disperarea, mai citeam eu asa in disperare cate un capitol ( la mine chiar mai functioneaza, sub stres...se prinde repede)...insa puteam eu sa stau si in cap de acum ca nu aveam cum sa mai parcurg toata cartea.

Exact in seara aia vine in vizita un prieten de-al tatalui meu...si cum stateau ei la un pahar de vorba...si nu numai, cunostinta asta incepe sa intrebe daca eu sunt pregatita, daca tata mi-a pus ceva pile pentru admitere...ca el desi avea o fata mai mica decat mine cu un an, deja a asigurat-o, a dat banii unde trebuia...si fata nu are nicio grija. Eu cand aud una ca asta, am inceput sa plang de sarea camasa de pe mine nu alta...si in starea asta, dupa ce a plecat musafirul, am inceput sa citesc al 2-lea paraclis al Maicii Domnului..cu sughituri, cu tot tacamul...si dupa ce m-am mai resemnat...pentru ca la urma urmei nici nu mai aveam altceva de facut...am pus mana pe carte si am citit mai cu luare aminte, in locul unde s-a deschis cartea...despre Adaosul Filioque.

Ei a 2 a zi, toti candidatii erau bine dispusi, vorbeau...eu nu stiam cum sa imi stapanesc lacrimile...si asa intram cu totii in sala de examen, se deschid subiectele...siii: Adaosul Filioque..era primul subiect, pe care din intamplare eu il stiam perfect :43:...unii oftau prin jur, in timp ce mie imi venea sa sar de bucurie!!!!

Pentru mine cel putin, a fost minune...pentru ca asta stiam cel mai bine, pentru altii o fi fost ceva banal...de moment ce stiau totul la perfectie...dar atunci am simtit clar ajutorul lui Dumnezeu!!!

E de prisos sa mai adaug ca plangeam seara de seara gandidu-ma daca iau sau nu admiterea...si dupa atat stres ( de care eu fugisem alegand sa ma relaxez :32:)...am primit ceea ce meritam, dar macar la urma...am ajuns sa fiu studenta!!!!:18:

In concluzie....mareeee e Dumnezeu!

foarte frumoasa minune andrusca
 

m-as fi asteptat sa fie mai multi cei care vor sa laude minunile domnului dar vad din putinele mesaje ca desi in alte topicuri fiecare face pe smeritul si iubitorul de dzeu(imi pare rau ca trebuie sa critic) aici nu se inghesuie nimeni......sa arate minunile lui. CHIAR ASA NU A AVUT NIMENI NICI UN AJUTOR DE LA DZEU CARE SA MERITE A FI POVESTIT???
VISE PREMONITORII CEVA?

Mersic, nu stiu cum o fi pentru altii...dar cu siguranta pentru mine a fost una foarte mare si de reala importanta!

Asta a fost una mai legata de un eveniment important din viata mea, insa de ajutorul lui Dumnezeu ma bucur in fiecare clipa...asta e lucru cert!

Dar sa mai vin si cu partea a 2 a din seria minunilor...:10:

te astept
 

poti povesti tot ce doresti ....eu sunt interesata.

Desi nu eram crestin in vremea aceea, Dumnezeu a facut atata bine pentru mine intr-un timp foarte-foarte scurt, incat am hotarat sa calc peste impietrirea mea si sa revin la credinta, ca multumire pentru bunatatea Lui.

Slava Domnului!

Minuni se intimpla cu noi in fiecare ceas, ochi sa avem sa le vedem.. Cea mai mare minune pe care a facut-o Dumnezeu cu mine este invierea sufleteasca, caci desi mergeam si eu la biserica, mai tineam post, ma spovedeam si impartasam viata mea era insa departe de adevarata viata in Hristos...dar intr-o zi din vacanta de vara, bunica mea exasperata de noi care alergam numai dupa distractii ne-a spus "azi nu mai mergeti nicaieri ci stati acasa sa va pun o caseta audio cu o predica". Si ne-a pus predica la DUminica Infricosatei Judecati (care a fost Duminica trecuta) a p. Visarion Iugulescu. In timp ce ascultam predica am simtit, asa cum spune Sf Ap Pavel,ca mi-au cazut solzii de pe ochi si am inceput sa-mi vad pacatele si m-am ingrozit. Am inceput sa pling si ma intrebam "cum de nu se deschide pamintul sa ma inghita pt pacatele mele, cum de ma mai rabda DUmnezeu" ......
Au trecut ani buni de atunci, de indreptat nu m-am indreptat nici pina acum, dar de cite ori imi aduc aminte de ceea ce am simtit atunci, mi se cutremura carnea pe mine....
Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma...

Nu stiu cum sa spun, dar intr-un fel acest topic pare o... provocare! Pentru ca in mod absolut firesc, nu este zi de la bunul Dumnezeu, in care miracolul sa nu se infaptuiasca. Doar ca in graba noastra dupa chestiuni materiale, totul ni se pare firesc, ca si cum am merita toate bucuriile ce ni se intampla. Iar daca, dimpotriva, Dumnezeu renunta pentru o vreme sa mai faca minuni cu noi, realizam dintr-o data cat suntem de mici si de superficiali in recunostinta noastra.
Precum spunea cineva mai devreme, si eu pot sa spun ca toata viata am avut parte de miracole. M-am nascut la... 8 luni si-un pic si dupa cum se stie, sunt foarte rare cazurile in care fatul supravietuieste. Am stat mult timp in incubator, iar mama (care mai avea acasa inca 5 copii si un sot car-o teroriza spunandu-i sa “ma fure” si sa se-ntoarca odata acasa ca-i mare bai) era disperata. N-o s-o condamn niciodata pentru ce a facut ( asa a gasit ea atunci de cuviinta!) l-a rugat pe un nene batran sa-i dea in carti sa vada daca sta degeaba in spital, sau ma voi ridica intr-o zi. Iar batranul i-a spus ca nu numai ca nu voi muri, dar eu voi fi cel care-i voi mosteni peste ani si le voi face toate cele cuvenite fata de Dumnezeu, in numele lor. Astfel intarita, a rugat o asistenta sa-mi faca o injectie in urma careia majoritatea copiilor mureau, a dat semnatura, iar a doua zi cand a vazut ca “misc”, m-a bagat intr-o cutie de carton pentru incaltaminte, si a zbughit-o ... Au urmat apoi multe, multe...
La 4 ani am plecat de langa fratii mei care jucau fotbal, sa-mi caut parintii la vie... Era in jurul orei 10-11 dimineata, prin aprilie. M-au cautat cu disperare toata ziua. M-a gasit un batran departe de casa, in viile din comuna invecinata, cand aproape se intuneca!
La 16 ani, un cumnat “viteaz” si... surdo-mut, m-a carat in spate pana in mijlocul raului Colentina si m-a aruncat, in idea de a ma... speria. El insusi s-a pierdut si a intrat in panica. Eu... nu stiam sa inot. Dumnezeu a facut ca chiar atunci sa treaca o salupa de pe un mal pe celalalt, si am vazut un tanar sarind fara ezitare, care m-a dus incet pana la mal! Nu stiu cum il chema, dar il pomenesc mereu in rugaciunile mele!
La 26 m-am imbolnavit si am colindat prin multe spitale din tara. Intr-un final, si cei de la Fundeni s-au vazut neputinciosi... Mai puteam spera la 2-3 saptamani. Si iarasi Dumnezeu mi-a scos in cale un om care... m-a salvat. Si totusi nu-mi fusese frica de nimic. In tot acel timp, se intampla sa visez uneori pe Mantuitor sau pe Preasfanta Fecioara, iar asta imi dadea o stapanire de sine foarte mare.
La 31 de ani am “vazut-o” pe cea care urma sa-mi devina sotie. Puteam sa jur ca asa va fi, desi cine poate cunoaste viitorul? (Sunt constient ca cineva vegheaza mereu deasupra mea si caut pe cat imi sta in putere sa avem un dialog... Pot sa spun ca m-a salvat din multe necazuri, numai fiindca l-am ascultat!)
La 33 inca mai stateam cu chirie intr-o garsoniera, si venise primul copil. Intr-o zi m-am hotarat sa o rog pe Maicuta Domnului sa ne rezolve ea problema locuintei si dupa 40 de zile ne mutam in apartamentul nostru. Nu cer des lucruri “mari”, dar de cate ori i-am cerut, niciodata nu m-a refuzat! Dar pentru toate astea, trebuie rabdare, nadejde, staruinta, blandete, cainta si iubire. Cat mai multa iubire altruista!

Acestea sunt doar cateva dintre sutele, sau poate miile de minuni pe care Dumnezeu a binevoit sa le infaptuiasca cu mine. Nu pot, nu vreau si nu trebuie sa le insir pe toate. Cine crede in Dumnezeu nu are nevoie de exemplele celorlalti; ii ajung propriile lui exemple pentru a multumi cu lacrimi in ochi pentru toate bucuriile traite zi dupa zi, clipa dupa clipa!...

Intr-adevar miscator, si uite asa vedem si ce rol important poate avea familia in formarea noastra si in aducerea noastra la credinta!

Doamne ajuta!

O poveste de viata extrem de interesanta si de intensa!

Doamne ajuta!

"fericit esti toma ca ai vazut si ai crezut, dar mai fericiti sunt cei ce nu au vazut dar au crezut"minunile sunt pentru cei ce nu cred sau se indoiesc .fiti fericiti ca dumnezeu va iubeste si nu va lasat sa pieriti in indoiala si necredintaci va dat si ochi sa vedeti minunile lui ce le face cu noi toti"har mila si pace cu voi"

@Windorin, m-a impresionat foarte tare intamplarea ta. Nici nu poate fi vorba de un simplu noroc, acolo a fost lucrarea lui Dumnezeu si grija Lui fata de tine. Sa-ti ajute Domnul in toate si sa te fereasca de toate relele! Amin.

Totusi sa nu luati seama prea tare la minuni si sa nu le cautati cu tot dinadinsul, ca puteti cadea in capcana mandriei. Cereti minuni duhovnicesti, ca de exemplu sa fiti mai smeriti sau sa aveti ravna in credinta. Astea sunt adevaratele minuni, nu cele exterioare.

Ma iertati daca v-am suparat, nu am nimica cu nimeni. Vreau doar sa trag un semnal de alarma asupra unei inselari mai subtile.
Sa va dea Dumnezeu mult spor in credinta.

Eu chiar nu am de ce sa ma supar, ai si foarte mare dreptate la o adica..insa cred ca se vorbeste mai mult de niste minuni...cumva privite retrospectiv, pentru ca asa nu stiu daca isi imagineaza cineva ca vor avea loc...ci doar te miri si ii multumesti lui Dumnezeu pentru cat de bine le aranjeaza, si constati cat de limitat, inconstant si putin in credinta poti fi uneori!

Doamne ajuta!

Florin acest topic nu a fost facut ca sa ma conving ca exista dzeu ci ptr a-l lauda si sa aratam si celorlati ce face pt noi. Lui ii place ca il laudam deci ai inteles foarte gresit mesajul acestui topic. Peste tot scrie si in biblie ca trebuie sa ii laudam faptele care sunt intr-adevar minuni. Si apropos ateii nu prea stau pe acest site believe me.

Asa cum spunea si OmuBun, probabil nu ajunge restul vietii pentru a povesti minunile pe care le face Dumnezeu cu noi zi de zi...si eu as putea sa va enumar multe..dar va spun cateva care mi se par foarte frumoase.
Prima minune s-a intamplat intr-o vara cand ma leganam in leaganul din curtea soacrei mele,privind la baietelul meu (avea 2 ani) cum se juca in gradina..la un moment dat s-a urcat in picoare pe o masina de jucarie din aia mare cu bascula(era masina cat copilul) si s-a apucat cu mainile de crengile unui copac pentru avea stabilitate...bineinteles cand am vazut,m-am ridicat in picioare,panicat pentru a-l lua de acolo...in acea clipa i-a fugit masina de sub picioare...inchipuiti-va ce am simtit cand am vazut ca la aprox 30 de cm de masina era un stalp de ala de vie culcat pe pamant si langa el infipt un tarus de fier iesit afara din pamant...ce s-a intamplat?eu n-am vazut in viata mea cum un copil poate sa aterizeze la aprox.1 metru de locul unde ar fi trebuit sa cada...ori cadea cu capul de spaler....ori fereasca Dumnezeu se ducea cu trupul in tarus..ei bine s-a dus ca o frunza ...dupa ele....
Si acum sa va povestesc ceva mai frumos:incepusem sa citesc pe net despre Muntele Athos...incet,incet s-a aprins o dorintza de neinchipuit de a ajunge acolo..aproape zilnic cautam articole cu si despre Athos...si am gasit un pelerinaj organizat de Centrul de pelerinaj de la Sf.Paraschiva,Iasi...problema a fost ca am sunat foarte tarziu...cu aprox. 2 saptamani inainte,caci nu stiam ca se ocupa asa repede...eram la pescuit cu tata cand m-am reusit in sfarsit sa vorbesc cu cel care conducea grupul(parintele Ciprian)...si bineinteles mi-a spus ca toate locurile sunt ocupate...si sa incerc la toamna(era primavara)...pfff...m-am inegrit la fata de suparare..nici pescuit de nu imi mai ardea...si am inceput sa ma rog,acolo,la pescuit,cu undita in mana....atat de mult imi doream sa merg..si....la nici 10 minute ma suna parintele Ciprian...se eliberase un loc...
In fine,bucuros am multumit lui Dumnezeu si acu pregatirile...in domeniul in care lucrez,aveam de incasat banii de la o lucrare..si aveam si unele plati si unele datorii..erau cam banii ce ii incasam...iar de pelerinaj nu imi mai ajungea...sotia mi-a zis sa am rabdare si sa ma duc in toamna...tata la fel....le-am zis ca nu renunt sub nici o forma...voi intarzia cu platile dar pe Athos tot ma duc...si gandul asta l-am zidit in minte fara nici un ''poate''...si...minune...a doua zi ma suna de-o lucrare rapida in vreo 3 zile...bani care mi-au acoperit si pelerinajul si cheltuielile si peste...

Continuare..
 

Iarasi am multumit lui Dumnezeu si Maicii Domnului...si am plecat in sfarsit pe muntele Athos
Acolo se spune ca Maica Domnului a facut si face nenumarate minuni...cand am ajuns in port pe Athos,la dahpne erau de vanzare miniaruncatoare de pescuit..cu ace si tot tacamul...si nu m-am gandit nici o clipa ca o sa am ocazia sau timp sa pescuiesc...si nu mi-am cumparat....si dupa vreo 2 zile de vizite la manastiri si plin de suparare ca la fiecare manastire erau la malul marii pescari care pescuiau,iar eu nu aveam cu ce...am ajuns la Vatopedu...aici aveau un miniport asa de frumos si o vreme asa de placuta incat nu mai puteam de ciuda ca nu aveam o scula....si am iesit din manastire sa ma plimb pe faleza.prin port....si....minune...(asta chiar ca a fost deosebita)..am gasit pe faleza,agatat de un ciot de piatra,un aruncator bagat in apa,care parca ma astepta sa il gasesc..nu va inchipuiti ce bucurie...parca eram un copil...am vrut sa merg spre manastire sa iau momeala(ca erau cateva sute de metri distanta) si cand sa plec vad un tomberon..il deschid....gol...doar o jumatate de paine la fund :)) brusc pe faleza au aparut toti companierii de pelerinaj,vazandu-ma de la terasa ca pescuiam...am pescuit si...parca imi doream sa il iau cu mine..dar am zis daca Maica Domnului mi-a facut asa o bucurie...sa il las in acelasi loc unde l-am gasit...
Si sa nu uit inca ceva frumos...cand am ajuns la prima manastire..noi eram vreo 12 parca...ne-au servit cu uzo,rahat si apa rece cum li-e obiceiul si sa ne pregateasca camerele...cand au zis intrati in astea 2 camere...eu am ramas pe dinafara(eram 13 cu tot cu sofer,iar eu eram cel mai mic in ani)...toti se dezbracau in camere,isi asezau rucsacele....numa' eu cu bagajele in mana pe hol...si vine un calugar si imi zice in calugar:''tu?'' eu zic :'' am ramas pe din afara ca-s mai mic"(zambind)....el zice ''stai si asteapta''...si am stat vreun sfert de ora si nimic....astaialalti deja ieseau la baie ,se spalau..etc...si vine iara calugarul....''aaa...tu....mai stai o clipa''(parca vroia sa imi puna rabdarea la incercare,cu toate ca inafara de o senzatie de jena nu ma simteam suparat deloc)...si vine ''mosul'' cu un set de chei,imi zice sa il urmez si zice ''ca cei din urma vor fi cei dintai,surpriza'' si deschida usa unei camere,cu un singur pat,cu vedere la mare,nu spre munte,de veneau toti colegii sa se uite prin geam de la mine..
Poate ca am avea mai multe de povestit,dar ce am simtit in intamplarile acestea pe care eu chiar le consider ajutor de la Dumnezeu si Maica Domnului, nu am mai simtit nicaieri..
Doamne ajuta! poate mai ajung cel putin odata in Raiul Pamantesc!!

Daca cineva participa la parastasul de 40 de zile al bunicii sale ,in casa batraneasca in care ea a trait (si s-a rugat) ,si inainte de miezul noptii suna alarma de la telefonul mobil,fara sa fie pusa ,apoi se deschide usa si apare asa ca un 'vant',apoi se deschide de 4..5 ori usa de la bucatarie singura.Apoi,cand ajung in oras ,gasesc lumina din sufragerie deschisa desi o lasasera inchisa.Toate astea in doar cateva ore,si cumva asteptat,pentru ca multi din sat stiau ca acestea se intampla in acea zi(de ridicare la cer )
Aceste lucruri sunt oare minuni?
Pentru mine e singurul lucru anormal,in afara legilor firesti,care s-a intamplat in viata.

da Iustin este un mesaj de la ce morti pt cei vii
 

pt a le arata ca nu sunt singuri.

AM SA VA ROG DACA VA PLACE SA VA UITATI LA NISTE FENOMENE CUM LE NUMIM NOI PARANORMALE PE REALITY ZONE IN FIECARE DUMINICA LA ORELE 22.
PT BODO: MULTUMIM MULT BODO FOARTE INTERESANT CE NE-AI POVESTIT ...EU AM UN MARE REGRET AM INTELES CA FEMEILE NU AU CE CAUTA LA MUNTELE ATHOS NUMAI BARBATII SUNT PRIMITI, ASA ESTE?

Nu e ca ''nu au ce cauta''..e dorinta Maicii Domnului Printr-o femeie daca tin eu minte careia i-a spus:„Opreste-te si întoarce-te înapoi căci eu sunt împărăteasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit să tulburi linistea supusilor mei ? Să stiti că de azi înainte, nici o femeie nu va mai călca pământul sfânt al acestui munte".
Dar se fac croaziere in jurul muntelui...

nu am stiut multumesc frumos

Caprioara
 

Despre minuni ... :) Am sa va povestesc chiar depre caprioara care sta langa mine in poza ! Eu locuiesc in Baia Mare, iar bunicii si rudele mele in Surduc, judetul Salaj. Acum un an, bunicul si unchiul meu au mers dupa lemne in padure. Acolo au gasit un pui de caprioara care se ratacise de mama lui. Le-a fost mila sa il lase acolo, spunand ca va fi mancat de uliu si s-au hotarat sa il duca cu ei acasa. Am doua verisoare gemene de 9 ani care au avut in fiecare zi grija de el, l-au ingrijit cum au putut si cum au stiut. Nu le-a fost prea greu deoarece la tara avem vaci, deci exista lapte din belsug si avem o gradina mare unde putea sa se simta putin in largul lui. Caprioara crestea vazand cu ochii, de fiecare data cand ma duceam la tara era tot mai mare. Dupa ce a crescut mai mare caprioara mergea in casa in fiecare zi cand bunica se ruga...bunica statea in genunchi iar caprioara statea in poala ei pana termina de spus rugaciunile. In primele zile bunica nu vroia sa o lase in casa si o tot alunga, dar ea venea mereu inapoi, si vazand ca statea foarte linistita si nu face nimic rau s-a gandit sa o lase sa stea langa ea. Nu stiu voua, dar mie m-i se pare ca e o minune ca o caprioara sa mearga la bunica mea si sa stea langa ea, sa o asculte cand spune rugaciuni :) Inainte sa moara bunica cu o saptamana, unchiul meu a hotarat sa o duca la o Manastire din apropierea Salajului, la Manastirea Stramba, deoarece caprioara tot sarea gardul si nu o mai puteau tine. Au auzit de la un om ca acolo la Manastire se mai afla un cerb...care nu a mai vrut sa plece de la Manastire. Cei de acolo l-au alungat, dar el venea mereu unapoi asa ca l-au lasat sa stea acolo. Cred ca e fericita caprioara acolo unde este ! UNII SE VOR INTREBA IN CE CONSTA MINUNEA POSTATA DE MINE...MINUNEA CONSTA IN FAPTUL CA O CAPRIOARA STATEA ASA DE LINISTITA CAND ASCULTA RUGACIUNI SI STIA DE FIECARE DATA SA MEARGA IN CASA CAND BUNICA SE RUGA. Doamne ajuta !

Ce fruuuumooooooooooos si induiosator!

si mie mi-a placut povestea cu caprioara o voi povesti si eu la altii sa stii.

Si totusi si animalutele astea...parca eu vad o diferenta intre sufletelul unui Amstaff si a unei caprioare :39:

am intrat prima oara intr-o biserica in dorinta de a ajuta-o pe fiica mea,pana atunci fusesem doar la nunti si botezuri in biserica...ma uitam de multe ori la acea biserica dar treceam pe langa ea...iar acum ma cuprinsese nevoia de a intreba ptr fetita sa ii dau Sf.Impartasanie(era bolnavioara)...am stat si la slujba ptr prima data,acolo....ocrotitorul Sfintei parohii era Sf.Spiridon,care dupa multe luni mi-am dat seama ,citind undeva pe o placuta...am cautat in calendar cand e ziua Sf.Spiridon si era chiar in ziua de nastere a fetei mele...
o alta intamplare placuta mie si care imi aduce liniste sufleteasca e ca...in curtea acelei biserici iau am ingrijit niste trandafiri,biserica era inchisa, era in cursul saptamanii...era dimineata o liniste deplina ,dar in timp ce faceam treaba printre trandafi tresaream ca se auzea venind din directia bisericii sunete cristaline ca si cum se auzea cadelnitad in biserica...imi ridicam privirea caci se auzea instantaneu...si in mintea mea primul gand e ca e Sf Spiridon acolo...si-mi purta de grija...

foarte frumos "speranta" nimic nu este intamplator in viata, sper ca fetita ta este sanatoasa acum, mereu sa te rogi la sf spiridon.

La toate examenele importante din liceu si facultate am presimtit INTOTDEAUNA subiectul. Mi-era si teama sa spun ce cred ca va fi pentru ca aveam colegi care banuiau ca am "pile" de se nimereste mereu.

dzeu ti-a aratat iubirea lui pt tine sper ca si tu faci la fel pt el. asa este frumos cand cineva te ajuta sa raspunzi la fel.

Muntele Athos
 

Cand eram la liceu profesoara de religie a fost intrebata de catre un coleg de-al meu de ce femeile nu au voie sa mearga pe muntele Athos. Atunci profesoara ne-a povestit ca demult niste femei s-au hotarat sa urce pe munte imbracate in haine barbatesti ca nu vada cineva ca sunt femei si sa le alunge ... au vrut sa vada daca se va intampla ceva...daca vor ajunge cu bine. DAR PE DUMNEZEU SI MAICA SFANTA NU II POTI PACALI !!! Au mers ele ce au mers si deodata un vant puternic a suflat iar femeile au diparut in zare, au pierit ...Maica Domnului nu le-a dat voie sa urce pe munte sa le sminteasca mintea celor ce stateau acolo !!!

bv andra. interesanta povestioara-minune, chiar n-o stiam.

Minunile -Dragostea lui Dumnezeu
 

De cand asteptam un asemenea subiect ...............

As avea multe sa va povestesc dar am una speciala care m-a marcat pe viata , Dumnezeu mi-a aratat in nenumarate randuri dragostea LUI!

In urma cu 16 ani, chiar pe 8 Martie , m-am dus cu fetita mea de 1 an si jumatate la tara pentru o zi , am facut curatenie prin gradina ,fetita se juca prein curte , mama mea toca niste varza murata, fetita a luat de cateva ori din varza care era ingheta..........seara cand am ajuns acasa fetita era molesita spre dimineata nu mai avem cum sa stapanesc temperatura si in final am duso in coma la spital, dupa cateva zile , medici spun ca nu mai au ce sa faca si ca maine la prima ora o sa-i scoata pefuzile, in vremea aceea nu prea stiam ce e cedinta, mai mult de Tatal Nostru nu stiam , dupa ce au plecat medicii m-am pus in genunchi langa fetita si toata noaptea cu lacrimi de crocodil m-am rugat sa nu imi ia copilul si spuneam Tatal Nostru intr-una ( ca altceva nu stiam ).
A doua zi cu ceva vreme inainte de a veni vizita fetita s-a luminat la fata, eu nu mai stiam de mine asteptam clipa cea grea, si dupa cateva clipe a deschis ochisorii , am cazut jos din picioare, medicii au spus ca e o minune Dumnezeiasca , si asa a si fost


Desi nu avem cunostinta de tainele frumoase ale credintei Dumnezeu mi-a aratat ca ma iubeste neconditionat, a fost primul impuls spre acest drum minunat .......


Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi

„Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ieremia 29: 11

ylyana
Multumesc ca ne-ai impartasit aceasta minune,mai reala decat una citita intr-o carte.
Dragostea pentru copilu tau poate face minuni,asa cum sunt multe exemple in Biblie,si e unul din putinele lucruri care mai are putere sa ne miste azi.
:) Ce face acum fata ta?

Ceeeeee minuneee frumoasa!

As avea o remarca de facut, eu am asa o banuiala ca lacrimile nu erau chiar de crocodil :71:

Doamne ajuta!

Acum e bine sanatoasa, Domnul a avut grija

Doamne ajuta