"Scoala la domiciliu" - Homeschooling
 

Am citit articolul acesta si mi-a placut alternativa pastorului la ofensiva eroilor de carton la care sunt supusi copiii nostri prin intermediul televizorului: marile personalitati ale istoriei noastre.
Mi-a mai placut si felul in care spune ca tine "orele", ca se axeaza pe componenta vocationala si ca nu indoapa zadarnic copiii cu "hapuri" de informatie inutila.

Eu cred ca acest sistem de "scoala la domiciliu" reprezinta o alternativa sanatoasa la atmosfera din scolile Romaniei contemporane, la calitatea procesului didactic, la avalansa necontrolata de cunostinte care este varata cu de-a sila in creierele elevilor si, nu in ultimul rand, la dezorganizarea cronica stapana peste intregul sistem educational romanesc (schimbarea periodica a curricula scolare, a metodologiei examenelor, a modului de notare, etc, etc.)
(Nu spun ca oricine isi poate scoli copiii acasa, fireste ca trebuie sa faci dovada unor cunostinte temeinice inainte de a-ti asuma rolul de "profesor".)

Voi ce credeti?

http://www.evz.ro/articole/detalii-a...iii-la-scoala/

Doamne ajuta!

Am citit si eu articolul postat de tine... si nu pot sa spun ca sunt incantata de asemenea ideie... desi invatamantul actual este in declin. Acei copii nu merg la scoala din considerente religioase cred, chiar daca se neaga acest lucru. Oricata educatie ar primi de la parinti si chiar daca ar invata foarte bine consider ca acesti copii au nevoie de prieteni de colegi , au nevoie sa socializeze! Nu toata viata pot fi feriti de tentatii si nu toata viata parintii vor fi langa ei! Notarea este importanta , naste competitia, premiul este o motivatie!
Nu stiu eu nu as adopta acest tip de invatamant daca as avea copii. Daca sunt educati crestineste inca din pantecele mamei, nu cred ca nu vei avea rezultate cu ei atat cat priveste invatatura cat si integrarea sociala care este foarte importanta!

Scoala Waldorf este axata pe insusirile vocationale ale copiilor. Si da rezultate bune, mai putin la examenele nationale unde sunt subiecte din programa invatamantului obligatoriu. In rest, copiii gandesc mai liber, stiu sa-si exprime foarte clar ideile in ceea ce priveste alegerile din viata lor si sa argumenteze frumos. Personalitatea este mai clar conturata si se vede ca nu au facut scoala "la pachet".

Draga Gabriela,

Permite-mi sa te contrazic intr-o privinta: competitia in cadrul claselor si respectiv recompensele la sfarsit de an sunt practicate de foarte putin tari in momentul de fata.
Mie nu mi-a venit sa cred ca in Olanda nu exista coronita / premii / diplome la finalul anului si mi-a luat mult timp sa inteleg ca e mai bine asa. Tineti minte cum erau marginalizati "repetentii clasei" pe vremea noastra? Cum stateau ei in ultimele banci si erau mereu dati drept exemple negative, fiind in mod constant umiliti in fata celorlalti? Care credeti ca este beneficiul unui sistem in care elevii fac calcule "ingineresti" pentru a le iesi media de premiul I / II, samd? Unde se regaseste atunci intelegerea fata de capacitatea diferita de asimilare a informatiilor pe care o au copiii? De ce premiul de la final de an trebuie sa fie tinta, nu vi se pare ca scopul adevarat al educatiei - descoperirea si cultivarea potentialului elevului - este deturnat in favoarea unei diplome si a unei coronite?
Copiii nostri sunt scoliti de parca toti trebuie sa devina chirurgi sau cercetatori NASA, nimic mai prejos de acest nivel nu este tolerat. Ati citit vreodata cazurile elevilor care s-au sinucis pentru ca au picat un examen sau pentru ca au luat in 4 (!!!) la matematica? In Romania exista, aproape ca nu avem sesiune de examene fara victime - cat de ridicol suna!!
De ce trebuie musai sa cultivam competitia? Ca sa supravietuiasca cel mai bun? :2: Si cu cei mai slabi ce facem? Cu cei mediocri? Nu sunt ai nostri?

Cat despre lipsa de socializare a copiilor care beneficiaza de scoala la domiciliu... greu de spus daca este intr-adevar asa. E drept ca un copil trebuie pregatit pentru viata (asadar nu-l putem izola la nesfarsit cu intentia de-a-l proteja de influente negative) insa trebuie sa comparam avantajele si respectiv dezavantajele oferite de un mediu social scolar asa cum este o clasa de elevi. Nu ma pronunt in aceasta privinta insa nu pot sa nu observ cat de hidoase au ajuns sa fie unele practici care iau nastere si sunt intretinute in sanul colectivelor scolare...

Doamne ajuta!

Competitia de care vorbeam o priveam in sens pozitiv si nicidecum pentru marginalizarea cuiva!
Astazi in scolile din Romania se merge pe integrarea tuturor copiilor si pe egalitate de sanse si te asigur ca nu coronita ii face mai buni la invatatura pentru ca resursele sunt reduse si premiile aproape ca nu mai exista, ci centrarea educatiei pe elev!
Cosider ca cea mai buna forma de educatie este invatamantul traditional impletit cu metodele moderne!

Sa inteleg ca desfiintarea scolilor ar fi o solutie pentru evitarea diverselor conflicte si situatii?! Exista si alternativa step by step in care se lucreaza pe centre dar sa stii ca exista deosebire intre copiii de la step si copiii de la traditional!

In ce consta competitia in sens pozitiv si in ce consta ea?
De ce trebuie sa existe competitie in primul rand? Care este folosul ei?

"Integrarea tuturor copiilor".... ce bine suna, aproape ca din carte! Din pacate realitatea din clasa e alta, eu o stiu din proprie experienta.

Poti sa-mi dai cateva exemple de metode educationale moderne?

Nu am afirmat niciunde ca scolile trebuie desfiintate. Insa nu le-ar strica o reforma de-adevaratelea, una care sa scuture tot molozul adunat acolo pe parcursul a generatii intregi.

Competitia o vad ca motivatie si nu ca discriminare. Metodele traditionale asociate cu tot ce inseamna metode active, care implica toti elevii, le consider benefice! Si daca esti din sistem stii care sunt metodele mai bine ca mine:3:!

Competitia reflecta societatea si viitorul in care copiii vor exista si vor LUCRA. Oare nu asta este telul invatamintului, sa pregatim noile generatii in mod obiectiv pentru ce-i asteapta ..acolo in lume?

metode, programe...
 

Din punct de vedere pedagogic este un non-sens . Metodele moderne exclud traditia.

In general , programelor din sistemul de invatamant romanesc le lipsesc obiective formulate in spiritul vietii concrete. Cand faceam planificarile si citeam obiectivele programei venite de la Minister ma intrebam de ce la finalul liceului un elev trebuie sa stapaneasca tehnici de creatie literara in mod obligatoriu? La ce ii folosesc daca in el da sa rodeasca samanta unui bun inginer? Sau de ce trebuie sa stapaneasca tehnici sofisticate de interpretare a textului cand nu este timp suficient pentru intelegerea operei in sine, a mesajului sau?

Articolul cu pricina
 

De ce refuză o familie să-şi trimită copiii la şcoală

Ştiu pe de rost programul posturilor TV specializate în desene animate şi filme pentru adolescenţi. Ştiu să folosească telefonul mobil mai bine decât un adult, iar primele litere le-au învăţat pe tastatura calculatorului. Sunt peste tot, sunt copiii noştri, o generaţie rezultată din consumism, şi uniformizare. Există însă, în România, câteva sute de copii care reprezintă exact opusul standardului descris mai sus. Părinţii nu-i trimit la şcoală şi nu există nicio şansă să-i vedeţi vreodată la mall.

Învaţă acasă, profesori le sunt chiar părinţii, sunt feriţi de ispitele vieţii moderne, sunt trataţi cu un regim de educaţie mult mai strict. Se numeşte „homeschool”, într-o ţară unde mersul la şcoală rămâne deocamdată obligatoriu.

Enclavă în enclavă

Casa familiei Curcubeţ, din Odorheiul Secuiesc, nu este una obişnuită. E organizată pe activităţi: la parter cantina, camera părinţilor, cancelaria, iar la etaj - camerele copiilor şi sala de cursuri. Gabriel Curcubeţ pastor presbiterian, este printre puţinii practicanţi de homeschooling din România deschis către public.

Livingul respiră un aer puternic de şcoală, hărţi şi tabele explicative agăţate pe pereţi, cărţi în fiecare ungher, calculatoare şi papetărie şcolară. În acest spaţiu sunt de fapt patru clase, corespunzătoare celor patru copii ai familiei. Mezinul, Ilie, are 7 ani şi este în clasa I. David, la cei 13 ani ai săi, este într-a VII-a, iar Matia şi Ester, în clase corespunzătoare vârstelor lor, adică 9 şi 11 ani.

Programa şcolară

Copiii sunt înscrişi la şcoli din Ungaria, unde învăţământul de la distanţă este permis, şi de două ori pe an trebuie să dea teste la materiile de acolo. Învaţă obiectele din programa şcolilor maghiare, plus limba română. Tatăl predă majoritatea obiectelor, ajutat de soţie şi de mulţimea de materiale didactice. „Nu avem probleme. Fac asta de opt ani, cred că mă pricep”, spune Gabriel. La matematică mai dă o mână de ajutor bunica, profesoară de matematică pensionară.

La chimie ajută un prieten. Doar pentru artă şi muzică apelează la profesori privaţi, deoarece David cântă la flaut, iar Ester la chitară. Orele ţin în general 20 de minute, însă nici o lecţie nu se termină până când Gabriel nu este convins că respectivul copil şi-a însuşit cunoştinţele. „La o şcoală obişnuită sunt testaţi rar şi prin sondaj. Nu e nicio garanţie că ştiu materia. Noi mergem la sigur. Eu ştiu exact ce au învăţat”, explică „profesorul”.

Teste şi evaluări

Notele, spune tatăl, nu sunt extrem de importante. „Mă interesează mai mult ca ei să fie bine pregătiţi. De asemenea, le evaluez vocaţiile. Dacă realizez că unul este mai bun la matematică, atunci îi cer doar un minimum acceptabil la literatură. Însă îi cer să fie foarte bun, peste medie de bun, la matematică şi ne concentrăm mai mult pe materiile favorite”, ne spune Gabriel Curcubeţ. Îşi testează şi el săptămânal copiii, testul având mai mult rol de exerciţiu. „Poţi să te simţi rău sau să fie ceva care te deranjează în momentul testării. Alţi copii au trac. Nu este un barem relevant”, completează acesta.

Neagă motivul religios

Copiilor nu le este interzis strict televizorul, însă părinţii spun că se uită rar pentru că nu sunt interesaţi. Desenele animate sunt limitate la poveştile lui Walt Disney, „frumoase şi educative”, iar filmele la „Cronicile din Narnia”.

În rest, materiale dintre cele catalogate de CNA drept „sănătoase”. Spiderman? Superman? „Nu pot fi modele, sunt nişte eroi falşi. De ce să apelez la fantezii când în istorie, de exemplu, sunt atâtea personalităţi cu vieţi memorabile şi relevante, oameni care chiar au făcut ceva important!”, spune Gabriel.

Pastorul neagă că decizia de a-şi educa singur copiii are la bază considerente religioase. „E o prejudecată. N-aţi prefera, dacă aţi putea, să vă petreceţi toată ziua împreună cu copiii?”, se revoltă el, fără a nega că le oferă puştilor săi şi o educaţie creştină. Urmează argumentul performanţei educative, despre care Gabriel spune că este mult mai bună decât cea de la şcoală, în sensul cel mai strict.

Copii poate prea cuminţi

Pe toată durata discuţiei noastre cu tatăl, copiii, trei la număr pentru că unul era la dentist, împreună cu mama, au stat liniştiţi, în „băncile” lor. Poate un pic prea liniştiţi, spune fotoreporterul EVZ, care, deşi s-a foit intens în jurul lor căutânduşi unghiurile sau le-a pus bliţul în ochi, n-a sesizat vreo reacţie.

Parcă nu existam pentru ei. Abia după vreo jumătate de oră au prins viaţă, aruncându-ne priviri pe furiş. Când l-am întrebat pe David dacă nu-i lipsesc colegii şi şcoala, n-a putut să răspundă din prima. S-a uitat panicat spre tatăl său. Am crezut că am descoperit „regia”. De fapt, David nu înţelesese ce-l întrebasem, pentru că nu vorbeşte prea bine româneşte. Răspunsul a venit sub forma unui „Nu” categoric.

Cătălin Alistari
Sâmbătă, 13 Februarie 2010

Sunt de parere ca parintii au cel mai important rol in cresterea sanatoasa a copilului, atat sufleteste, cat si trupeste.

Cat despre "scoala la domiciliu", imi pare o idee buna, tinand cont ca scolile de stat devin din ce in ce mai... stricate, in ceea ce priveste morala si caldura umana, necesara oricarei cresteri normale.

Insa... statul in comun cu multi de aceeasi varsta... cred ca ajuta mult la dezvoltarea normala a psihicului si a sufletului copilului.
Nu ma pricep. Daca va veni vremea sa am copilasi... voi "aprodunda" mai bine aceasta problema.

Din ce am vazut, stilul acesta de invatamant are loc in cadrul unei familii in care tatal e pastor. Ei bine, din ceea ce stiu eu...cei din anumite secte ( daca nu majoritatea) au un program foarte aglomerat si care include diverse activitati educative in cadrul comunitatilor lor, asa ca in cazul lor nu se prea pune problema lipsei de socializare, prieteni, colegi.

Eu nu inteleg niste lucruri:
1. Ce are religia cu invatamantul acasa, adica de ce se spune ca au fost prigoniti pentru ca sunt crestini, cand ei au emigrat numai ca sa nu dea copiii la scoala.
Si chiar daca-ar fi asa: exista vreo interdictie religioasa pentru scoala?

2. Ce pregatire au parintii ca le fie profesori? Exista sa diferente in invatamant intre diferitele geberatii. Eu am vazut aici: un adult nu mai poate a-si ajute copilul la scoala, pentru ca nu mai stie cum, sunt total alte sisteme.
In plus trebuie sa ai programa pentru fiecare materie si manuale.
Stiu parintii chiar de toate: sport, limbi straine, muzica, desen, etc. Eu nu cred.

3. Din ce traieste familia daca parintii stau sa faca scoala cu copiii? Ei mai lucreaza ceva?

Si nici eu nu sunt de acord cu home-schooling-ul din anumite puncte de vedere: izolare de copii, de competitie, de lume.
Daca acum ii tin sub clopot de sticla si numai cu parintii langa ei, cum se vor descurca mai departe in viata singuri, fara parinti? Cand peste tot este o lupta si vii in contact cu lumea (mai ales la serviciu). Si mai tarziu trebuie oricum sa faca o scoala, sa invete o profesie, sa studieze poate. Cum vor sa faca asta tot numai izolati de lume.
Care este scopul acestei izolari de fapt?

Exista o problema care ma face sa inteleg/accept home-schooling-ul. Sunt copii mai sensibili care au probleme de integrare, probleme cu profesorii si evaluarea cunostintelor (ascultat, dat lucrari, examene). Exista si multe nedreptati la scoala (pile, mobing, etc.).
Si totusi - este home-scholing-ul solutia si in acest caz? N-ar trebuie sa se rezolve aceste probleme din invatamant ca sa nu mai mearga copiii cu frica?

Oops! Cred ca vorbim de cazuri diferite: unii sunt in tara, vad ca apartin de o secta (care le interzice scoala normala?) si mai este un caz (sau mai multe, dar unul a socat lumea mai de curand) de familie de nemti care au emigrat in SUA si au primit si azil politic pe motic ca sunt crestini discriminati, si de fapt motivul este ca nu vor sa-si dea copiii la scoala.
Ma intreb ce ura trebuie sa fie pe scoala, ca sa te determine sa emigrezi, sa ataci propria ta tara, sa ai atatea probleme (tara noua, casa nou, mutata, limba nou, etc.). Chiar merita toate astea?

Nu ar avea, insa unii pot considera ca are...si ma gandesc ca opteaza pentru aceasta varianta, pentru a-i feri de anturaje nepotrivite, de exemple negative si considera ca pot tria fluxul de informatie asupra copiilor lor...asta e parerea mea.

In campusurile anumitor denominatiuni ( eu stiu de unul adventist cel putin..si mai sunt si alea Amish) exista aceasta tendinta de a face scoala numai in cadrul comunitatii lor...la fel ca si petrecerea timpului liber.
Pai probabil ca chiar au, cel putin cei care considera ca e o metoda buna pentru ai lor copii...si dupa cum ai putut vedea mai sus, mai apeleaza si la profesori pentru anumite discipline la care ei nu se pricep.

Pai daca tatal e pastor si mama casnica( posibil)...probabil ca au din ce trai...hihihi!

Exact, insa daca vorbim despre sectari...ei controleaza cam toate aceste aspecte, astfel incat copiii nu prea au acces la ce nu li se da voie...fie ca e mai directa sau mai mascata strategia.

Si eu vad competitia ca fiind ceva pozitiv, si astfel copilul chiar isi poate dezvolta personalitatea, poate fi motivat sa depuna mai mult efort pentru a-si depasi anumite limite, analiza situatii, percepe ce lacune are si ce ar mai avea de facut in plus fata de ceea ce face, motivat de asemenea de calificativele date de profesor...

Eu recunosc, daca luam o nota proasta...imi pierea tot interesul pentru disciplina respectiva si incepeam sa il antipatizez si pe profesor, insa si cand luam cea mai mare nota, sau tratam subiectele cel mai bine din clasa...prindeam aripi!!!
Pai copiii sensibili poate ca tocmai fiind integrati in societate au reusit de-a lungul timpului sa devina mai puternici, sa se integreze...sa socializeze, ca daca ar fi tinuti in casa...zau daca eu as vedea vreo rezolvare!! Singura metoda e sa se incerce pe cat posibil sa li se dea o educatie sanatoasa, sa poata avea o notiune despre ce e bine si ce nu, deci o baza...si cu ajutorul lui Dumnezeu vor fi capabil sa ia viata in piept!

Oricum ar fi, parintii nu te pot invata tot ce se poate, pentru ca si noi mai trebuie sa luam decizii, si inca de mici, confruntandu-ne cu diferite situatii...sa ne rezolvam defectele, sa le constientizam, si asta cel mai bine se realizeaza in cadrul unui colectiv, socializand cu diferite caractere...asa se invata viata!

Pai chiar si asa cum spui tu Andrusca, solutia nu este home-schooling. Se pot face scoli pentru diverse confesiuni, in care sa se adune numai copii apartinand acestora.
De mult timp exista gradinite si scoli catolice sau protestante. Ortodoxe nu stiu daca sunt.
Si mai departe in viata, acesti copii nu intra in contact cu lume de alte religii si confesiuni? Sau vorbim de organizatii inchise: acolon traiesc, se insoara si lucreaza?

Cam da, cel putin asta se urmareste...restul ar avea " duh de drac" ( am auzit aceasta exprimare venita din partea unei adventiste..deci e quotation chiar), si atunci li se restrange libertatea de miscare, ajungand sa traiasca numai acolo, si destul de logic, casatorindu-se tot cu cei pe care ii pot cunoaste!

Acest stil de viata s-ar asemana cumva cu o panza de paianjen...:4:

Am cunoscut copii care au facut homeschooling pe perioade limitate (2-3 ani). Mi s-au parut mai putin indrazneti fata de cei de aceeasi varsta (am cunoscut si o fetita care chiar avea pb de relationare).
Cred ca depinde mult de copil.. eu nu as putea face homeschooling cu ai mei.. sunt foarte incantati sa intre in contact cu altii, fiul meu cel mare este fericit sa mearga la gradinita, sa se joace, sa imparta pranzul cu colegii..
Si un parinte normal oricum face teme cu copilul (nu se bazeaza doar pe informatiile primite in scoala). Cred ca asa se dezvolta normal: in contact cu altii.

E si de asteptat intr-un fel sa fie asa....

Ohooo, daca era sa ma intrebe cineva de homeschooling, cred ca nici nu mai stateam pe ganduri la cat as fi fost de pro...dar bine ca nu a fost cazul!!!!:71::18:

Treaba cu "probleme de relationare" din cauza home schooling mi se pare usor exagerata. Eu cred ca tine de fire copilului. Ori ca face 4 ... 7 ore la o scoala si apoi merge la joaca afara, ori acelasi numar de ore acasa e cam la fel. In orice scoala toti se impart in grupuri si grupulete destul de restranse, deci numarul de persoane cu care interactioneaza este limitat la grupul la care adera. Ca sa nu mai vorbim de elevii din clasele mari, care mai si chiulesc. Scoala este ultimul loc unde socializeaza. Imi aduc aminte de fosti colegi care deabia scoteau 3 vorbe pe zi in scoala. Unii au ramas asa pentru ca asa era firea lor, mai timizi, altii acum vorbesc si "socializeaza" de nu-i mai recunosti...
Vorbind strict de educatie si cunostiinte, consider home schooling cea mai buna varianta in cazul in care parintii sunt bine pregatiti si au timpul necesar (sau destui bani si cunosc profesori de calitate). Problemele de comunicare sunt aproape inexistente, atat timp cat la finalul programului zilnic copilul este liber sa iasa la joaca (ba chiar usor stimulat daca il scoti tu in locuri unde ar putea intalni alti copii), si bineinteles in cazul in care casa nu este in izolata in varful muntelui.

Oricum eu sustin ca socializarea incepe inca de la gradinita, scoala...etc, practic locuri in care ajungi sa socializezei vrand nevrand cu mai multe tipuri de personalitati....asta fara nicio indoiala.

Cum sa se poata face o comparatie intre scoala si casa, pai eu in scara aveam cativa copii de varsta mea, insa in timp am ajuns sa nu mai avem acelasi stil de viata, si fiecare si-a vazut de drumul lui.....dar pe langa astia, ii aveam si pe cei de la scoala...si chit ca eram cumva mai timida, eram si foarte sociabila in acelasi timp....si cu bisericute cu tot...tot comunicam cu toti.

Astia care scot 3 cuvinte, cu treaba lor...daca ar mai sta si in casa, cred ca ar ajunge sa nu mai scoata nici unul....:10:

E drept ca iti formezi personalitatea inca din clasele mici, si cei care sunt sicanati, luati peste picior...jigniti.... trebuie sa depuna saracii un efort putin mai mare pentru a depasi aceasta stare de lucruri...dar e si foarte indicat.

Am fost uimita sa constat ca un fost coleg de liceu care in timpul ala era destul de dezghetat, se impunea cat de cat in fata colegilor...iar acum nu poate lega un dialog, incearca mereu sa reformuleze ceea ce a spus deja...si e extrem de timorat, si cred ca in mare masura pentru faptul ca dupa aceasta perioada nu a mai reusit sa se integreze in societate, si stand numai in casa...cu parintii cam autoritari...a ajuns cam de nerecunoscut!:22:

1. Sistemul de homeschooling nu cred ca vine din dragoste pentru copii, ci din egoismul parintelui.
2. Ceea ce uita multi e ca tinerii si copii au nevoie, pentru o dezvoltare normala, de interactiune sociala NESUPERVIZATA cu altii de varsta similara.

Posibil sa ai dreptate... dar am impresia ca in imaginatia fiecaruia homeschooling e vazut altfel.
De exemplu mie daca imi spui "scoala" asta presupune invatat, adica nu stat la povesti cu colegii. Si apoi, daca calculez timpul cat il are la dispozitie pentru a interactiona cu colegii la scoala, sa zicem cei din clasele medii care au mai multe ore pe zi: 7 ore cu pauze de 10 minute intre ele -> 60 minute pauze + aprox 10 .. 15 minute inainte de inceperea orelor si tot atat la terminarea lor = aprox. 2 ore. Mie imi pare putin... Cu aceste 2 ore sau fara diferenta nu e semnificativa. Decat cu aceste 2 ore dar studiu de calitate sub medie(ma refer la treaba cu manualele alternative si altele asemenea), mai bine fara aceste ore si pregatire buna.
Pe langa asta, spre exemplu orasul unde locuiesc eu are numai 5000 de locuitori, iar un nivel cuprinde aproape toti copii din oras. Deci in clasa a 6-a sa zicem, sunt toti copii de varsta respectiva, care sunt de fapt si copii vecinilor cu care copilul meu se intalneste in orele de joaca. 2 ore in plus nu cred ca vor face diferenta....

Eu inteleg, si sunt total de acord, daca te referi la problema sectarilor care intr-adevar se inchid ca in acvariu, intr-un cerc foarte restrans, si da, sunt ca securitatea atunci cand supravegheaza copii fie studiu sau joaca. Ori, in orele de studiu e clar ca trebuie supervizat iar la joaca sau timpul liber e... LIBER. Eu nu vad rolul educatiei acasa ca pe o supraveghere, ci strict din punctul de vedere al pregatirii morale si profesionale.