Alimentatia, sufletul si trupul omului
 

Ma stradui de mai mult timp sa-mi schimb niste obisnuinte mai putin sanatoase.
Am inteles ca postul, o alimentatie mai sanatoasa, fac bine omului si chiar impiedica/vindeca niste boli.
Am citit si multe articole/studii care arata influenta alimentelor asupra corpului si sufletului.
Si am citit cum si starea sufleteasca si hormonii influenteaza necesitatea de alimentatie a noastra.
De ex. oamenii depresivi, frustrati, cu traume psihice, tind sa se ingrase (prin anumite procese chimice din organism), au nevoie sa manance dulciuri mai multe, mai ales ciocolata. Ciocolata face mult bine, la fel vinul, cafeaua (in cantitati moderate), etc.
Cei stresati, la fel, citeam chiar zilele aste un articol, consuma multe glucide si au nevoie de dulciuri mai multe.
Tiroidienii cauta mai mult alimente mai sarate (unul din simptome).
Tot in anumite de stres, sarcina, crestere, alaptare se consuma mult calciu si magneziu si trebuie sa se refaca aceste pierderi.
Femeile au nevoie periodic de fier mai mult.

Voi in post ati observat ca aveti nevoie de mai mult somn? Eu da.

Cum se impaca atunci aceste cerinte ale corpului cu modul nostru de alimentatie?
Am vrea sa manancam mai sanatos, cautam diete, post, dar corpul cere anumite lucruri de care are nevoie.
Cum le impacam?
Am vazut oameni (si multi copii din pacate) care din motive sufletesti mai ales ajung ori anorexici si scheletici, ori dimpotriva obezi.
Intre suflet si alimentatie exista o relatie biunivoca, ele se influenteaza reciproc.

In alta ordine de idei am vazut sfinti si calugari slabi, f.slabi chiar, nici unul gras. Am vazut insa multi preoti (de mir) grasi, cu tendinta de ingrasare. Care este diferenta, explicatia?
Se spune de asemenea ca sfintii, chiar unii monahi sunt in ciuda vietii aspre,ascetice, f.calmi, linistiti, fericiti.
Este asa? Atunci este adevarat ca au o forta in plus si sanatate buna.
Si traiesc mult.
Daca am putea avea toti aceasta forta, ce bine ar fi...

Eu nu sunt de acord cu ideea ca oamenii grasi mananca mult si de aceea au probleme si sunt lascivi si puturosi si ghiftuiti si mai stiu eu cum le spuneti voi.
Sunt oameni grasi care nu mananca mai nimic...
Si slabi care mananca enorm...
Nu numai mancarea influenteaza greutatea corporala a omului.
Si sunt si grasi sanatosi si dinamici si slabi bolnavi si fara vlaga.

Mai, eu acum...pe asta cu mancatul 0, si acumularea kg nu prea o cred...e cam imposibil, si de asemenea nici ca stresul ingrasa, decat doar daca e cumulat cu mancatul haotic...dar altfel!!???:26:

Si iarasi, daca esti sub suuub ponderal...de unde prea multa vlaga??

Faptul ca simti atractia spre un aliment nu înseamna ca organismul tau are nevoie de el. E doar o pofta.


Alimentele de origine animala întretin o stare de depresie, de nemultumire, cel putin în comparatie cu starea data de un regim vegetarian. Si în plus sunt nesanatoase, îngrasa, duc la disfunctii.

Este o diferenta foarte mare între cum te simti când manânci produse animale si când esti vegetarian, e ca si cum ai trece de la moarte la viata. Vegetarianul e permanent vesel, linistit, optimist, energic. Dar starea apare dupa câteva luni de regim vegetarian sau chiar peste un an, când toxinele din corp sunt eliminate. Si nici nu mai ai deloc senzatia de foame sau dorinta dupa o varietate de alimente, poti mânca aceleasi 2-3 alimente (inclusiv pâinea) în toate zilele.

Nu stiu , mi se pare, totusi, putin irationala aceasta tendinta a celor credinciosi de-a posti drastic, dupa care sa se abuzeze de alimentele pe baza de carne, reprezinta, practic un soc pentru stomac si pentru metabolism . Am intalnit deseori astfel de persoane, care, dupa un post spun ; " nu-mi mai trebuie cartofi langa friptura, caci m-am saturat de legume..."
Este foarte adevarat ca stresul ingrasa, bine-nteles, efectul acestuia asupra organismului, lipsa de magneziu si de calciu duce la o ingrasare irationala , chiar daca nu se abuzeaza de mancare, metabolizandu-se haotic si nesanatos orice aliment. Este si partea cealalta prin care, datorita stresului se abuzeaza de mancare si astfel se ajunge la ingrasare.
Trebuie sa asociem intotdeauna alimentele grase , sau alimentele grele pentru ficat, cum sunt carnea de porc ...in general carnea trebuie neaparat asociata cu legume pentru a fi digerata asa cum trebuie si asimilata de metabolism mult mai sanatos, ca sa nu mai vorbim de colon care apar in urma consumului de carne si alte alimente cu continut ridicat de toxine.
Asadar, un post nu rezolva abuzul de mancare pe o perioada indelungata, dar poate asigura o detoxifiere benefica si o usurare evidenta a organismului.
In manastire multi se ingrasa in post si acest lucru se datoreaza mancarurilor de post, dar care abunda in ulei, a imbuibarii datorita nesatului pe care-l da mancarea de post...deci, nu pare atat de rational daca nu prezinta si o educatie pe masura.
Echilibrul reprezinta calea care confera sanatate organismului, iar metabolismul poate prezenta disfunctii si boli, exact ca orice organ, drept pentru care el trebuie tratat cu multa atentie si pe langa nutritie, roluri la fel de importante in sanatatea organismului il au miscarea si odihna. Practic ele sunt cele trei cai prin care se asigura sanatatea integrala a organismului, bine-nteles, pe langa genetica acestuia.
Cred ca alimentatia poate contribui si la subrezirea psihicului unui individ, dupa cum spunea Traditie mai sus, fiindca este vorba, pana la urma de substantele pe care le ingeram si cu care se hraneste insasi creierul nostru, motorul fiintei noastre, si sangele care le transporta.
Cineva spunea pe-aici ca postul nu reprezinta si o sursa de regim si rationament alimentar pentru detoxifiere.
Ba, eu cred ca si cu acest scop a fost dat acesta pentru oameni, pentru ca oamenii, pe langa infranarea propriuzisa au nevoie si de un imbold spiritual pentru a-si echilibra sanatatea, drept pentru care, daca sesizati voi, aceste posturi au o stransa si logica legatura cu perioada in care se realizeaza, respectiv perioadele naturale in care organismul si natura pot corela pentru o asociere sanatoasa si benefica.
Primavara, organismul are nevoie de detoxifiere dupa o perioada de acumulare de grasimi din timpul iernii, timpul rece, asa apare acest post al Pastelui...s.m.d.
Nu cred in vegetarianism ca stare echilibrata de sanatate, ci cred, mai degraba in rationarea tuturor alimentelor, in alternarea acestora si asocierea lor intr-un mod benefic, pentru a nu aparea deficiente de anumite substante vitale, si nici aport prea ridicat in ceea ce priveste alte substante . Exista boli care au aparut in urma vegetarianismului strict, care, de altfel, s-au si transmis genetic.
Vorbesc si din punctul de vedere al faptului ca eu, timp de 5 ani de zile nu am mancat absolut deloc carne, de nici un fel...nu am fost vegetariana, ci lactovegetariana. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce inseamna vegetarian.

Cand vorbim despre trup si suflet, este de mare trebuinta a vorbi si de harul lui Dumnezeu, care plineste toate neputintele.
Altfel, nu se explica ritmul de vietuire al multor calugari, care au o viata ascetica deosebita. Daca un om din lume ar duce viata unui asemenea ascet, in cateva zile s'ar usca si ar pati multe (pentru ca nu ar imbina puternic si cu rugaciunea).

Un parinte imi spunea, odata: "Postul mai aspru, fara rugaciune, face ulcer.
Insa postul aspru cu rugaciune si nevointa intru dragoste nu aduce boala stomacului."

Fiecare are puterea lui, taria lui, slabiciunile lui, darurile lui, talantii lui, pacatele si bolile lui.
Nu vom ajunge la capat, daca vom cauta numai cauze si efecte. Fiecare persoana este o cu totul alta istorie.

Esential este a manca neincetat cat mai sanatos cu putinta, cat mai natural si cat mai cu masura.
Postul poate fi si mai aspru, atunci cand ritmul zilnic ne permite o imputinare a hranei.

Alimentatia sufletului este insa, de multe ori, trecuta cu vederea.
Citim un cuvant folositor, ingenunchem putin, citim o scurta rugaciune, luam in mana o carte de literatura universala buna, apoi vedem un film odihnitor sau amuzant, mai iesim si pe afara, o plimbare prin parc, o iesire la munte, un pelerinaj pe la manastiri vechi, cateva zile pe la tara, ceva vreme petrecuta la curte, dar si in casa, ceva ordine prin lururi, putina muzica, de orice fel, dar odihnitoare si placuta, apoi mai ingenunchem putin, privim o icoana, iar mai luam o carte, viata unui sfant/parinte, citim o poezie...

Insasi metabolismul omului mi se pare har de la Dumnezeu, nu-mi place sa disociez sensurile fizice de cele spirituale, mai ales atunci cand vine vorba de stiinta conformatiei fizice si psihologice ale omului , dar si cele spirituale. Dumnezeu inseamna ceea ce reprezentam in sine, suntem creati atat de formidabil, doar de un Formidabil Creator.
Noi suntem cei care din neputinta si nesat ajungem sa ne decadem propria constructie ajungand , in cele din urma, la suferinta.
Mi-a placut cum a vorbit un preot odata pe Trinitas , cu referire la post ; " Nu te bate nimeni daca nu postesti, nu te bate Dumnezeu, prin neinfranare si abuzul propriu ajungi de la sine la suferinta fiindca iti faci rau singur... "
" Alimentatia sufletului " tine, mai ales , de afectivitate, de partea constiintei si a simtirii care, in cele din urma, da satisfactie trupului si calitatii vietii , prin linistea sufleteasca si impacarea divina.

Eu am numarat, de curiozitate, zilele din caldendar in care se mananca de,,dulce´´ si zilele in care se mananca de post. Am constatat ca sunt cam jumate- jumate. Exista deci un echilibru intre periodele de dulce si de post.
Asa ca nu vad o exagerare in faptul ca tii post chiar si o luna jumate-doua luni, iar apoi 2 luni mananci de dulce, apoi iar post o luna, iar dulce o luna...si tot asa. Iar in timpul saptamanilor de dulce alternezi mancarea de origine animala cu legume si fructe.
Exagerare ar fi fost sa consumi 6 luni sau un an numai vegetale iar apoi 6 luni numai carne ,lactate, oua. Sa avem incredere in Sf. Parinti care au stabilit aceste perioade de post in calendar pt. ca lucrurile sunt facute cu cap, nu la voia intamplarii.
Un post moderat nu dauneza nimanui, va spun din experienta mea si a altor apropiati. Nu alimentele de post imbolnavesc, ci nemancarea, nerespectarea orelor de masa, mancatul in stres.

Dar nu cred ca asa tin postul majoritatea crestinilor...pentru ca nu ii vad pe cei care postesc mai drastic, sa se arunce spre carne ca niste ulii dupa aia...ba chiar organismul se obisnuieste cu o anumita alimentatie. E normal sa mai mananci si carne...dar nu imi imaginez cum s-ar putea consuma carnea fara legume alaturi, o pupla mare de porc in farfurie..si atat!!!:21:

Nu, eu pe asta cu ingrasatul excesiv pe fond de stres...nu o cred nici moarta.Cum sa te ingrasi daca nu mananci, pai e clar ca nu ai ce depune, ba chiar ti se consuma si rezervele...asta daca nu se merge pe sistemul de depozitare al camilelor !

Regula e foarte simpla, mananci-te ingrasi...nu mananci-slabesti!!!!!!:67:

Pai asa curele astea de slabire ar trebui sa aiba efect invers....:21:

Eu am observat ca in anii cand nu tineam post (si nimeni din familie de altfel), ma napusteam asupra mancarurilor de Sarbatori (care se pregateau in casa, si inca din belsug chiar daca nu ne era prea clar ce sarbatoream concret) cu mult mai multa "salbaticie", de zaceam pe urma cateva zile toti sa ne refacem.

De cand am inteles un pic mai mult ideea de post si de praznic insa, am ajuns chiar sa simt uneori, la sfarsitul postului, dupa ce am pus in gura primul ou umplut, ceva ca o pierdere inexplicabila. Am ajuns la concluzia ca bucuria Sarbatorii nu consta in "dezlegarea" la dulce, ci e ceva de alta natura, ceva ce nu pot explica, dar ca nu are legatura cu mancarea. Nu e vorba ca de dulcele ar fi pacatos sau nu, ca din cate am citit nu se mai pune asa problema in privinta alimentelor. Cu toate astea, cand primesc dezlegarea dupa un post lung, parca nu mai am entuziasmul la halit pe care-l aveam pe vremuri, ci simt acea pierdere inefabila, putin dulceaga, poate faptul ca pana ieri faceam ceva pentru Dumnezeu iar astazi nu mai fac; si nici nu pun asta pe seama metabolismului schimbat sau mai stiu eu ce.

Si din ce am vazut prin casele oamenilor, mai mult mananca si se simt rai cei care nu au tinut post, pentru ca postul te invata si o oarecare cumpatare, ori cumpatarea nu e o "virtute" care tine numai 6 saptamani, nemaifiind necesara in clipa Sarbatorii.

Foarte frumos simtit si exprimat....:41:

Exista o "tiranie" a poftei pe care nu o constientizezi pana nu tii post..
Am observat si eu lucruri ciudate.. ca nu-ti este foame mult timp dupa impartasanie (nu stiu daca se intampla si altora). Pe mine ma uimesc si ma entuziasmeaza aceste lucruri.. ma gandesc ca da, nu cu paine traieste omul :).

Si eu gandesc la fel.

@AndruscaCIM

Ba este asa, te poti ingrasa la stres si te poti ingrasa si fara sa mananci (e vorba de metabolism).
La stres organismul acumuleaza din cauza unui dezechilibru de hormoni si substante, grasimi, mai ales in zona abdominala.

"Uite explicatia:
1. Oboseala, insomnia

'Atunci cand nu te odihnesti indeajuns, corpul este supus stresului, care, la nivel biochimic, inlesneste depozitarea grasimilor', explica autoarea.
Tendinta insomniacului este de a mai ciuguli cate ceva, crezand ca asta il ajuta sa adoarma mai usor. Nu este asa - gustarile nocturne nu fac decat sa-ti ingreuneze somnul si sa adauge cateva sute de calorii celor adunate deja peste zi. Ideal este sa dormi opt ore pe noapte.

2. Stresul

Acesta 'incetineste metabolismul si elimina anumiti hormoni (cortizol, leptina) care aduc un surplus de grasime, mai ales in zona abdominala'.
Dr. Susan Bowerman, reprezentant al Centrului de Nutritie UCLA, considera ca cei care mananca pe fond de stres aleg mai ales alimente bogate in carbohidrati. Acestea au un efect de 'calmare a foamei' mult mai rapid, datorita nivelului crescut de serotonina pe care il declanseaza.
Multi dau navala in alimente bogate in amidon, crezand ca asta ii face sa se simta mai bine. Solutia propusa atat de Bowerman, cat si de May, este sportul sau relaxarea cu ajutorul unor tehnici speciale, ambele avand atat efectul anti-stres, cat si pe cel al arderii de calorii."

http://www.newz.ro/stire/71766/te-ai...ai-gandit.html

http://stress.about.com/od/stresshea...weightgain.htm

Am simtit si eu asta, de dimineata.

Dupa ce am mancat acasa, urma sa mai gust ceva si la serviciu, pe drum a aparut pofta... pateul cu ciuperci de la patiseria din statia de tramvai. Abia am putut sa nu imi iau, mai ales ca a si intarziat mult tramvaiul. De data asta am reusit, ieri insa... nu. :)

Nu mancam multe de foame, ci doar de pofta.
Este nevoie sa discernem bine intre foame si pofta.

Buna tututror
 

Chestia cu postul e mai complexa.
In primul rand fiecare are masura lui. Unii pot sa tina post doar de carne, altii de toate alimentele de origine animala, altii post aspru. Un parinte din Athos ne-a zis mai de mult ca postul trebuie sa-l incepem treptat, si apoi sa vedem unde ne e masura.
Adica prima oara cand postesti sa tii numai de carne, apoi daca il treci cu bine, mergi mai departe la cel de branza, carne, oua, lapte etc... si vezi cat de multi poti.
Trebuie sa existe cumpatare si cu ajunarea!
Tot el ne atragea atentia ca decat sa mancam pateuri vegetale, salam vegetal si alte chimicale si e-uri de post care fac rau corpului, mai bine tinem doar postul de carne si atat.
Acum ca sa nu se simtim apatici si lipsiti de energie trebuie sa mancam sanatos, si cat mai natural. Acusi vin urziciile care au fier si ne rezolva anemia :)
Asta legat de mancare.
Dar conteaza mult si atitudinea. De ce postesti? Ca asa fac colegii de serviciu, ca asa zice parintele, ca vrei sa te dai mare sfant(a), ca ti frica ca te bate Dumnezeu sau... sau ca iti doresti sa iti schimbi viata in bine?
Cei ce o fac doar de imagine (slava de sine) sau frica sunt aspru ispititi de draci, si pana la urma cedeaza, sau raman frustrati privind cu jind la cei ce isi traiesc viata.

Sa nu uitam ca postul nu e doar manacare, ci mai ales exercitiu pentru renuntarea la egoism. Iar asta implica multe, de la modul in care gandim, la locurile unde mergem si tot ce facem. Geaba postim de mancare daca ne uitam la televizor la telenovele sau filme cu batai....

Daca nu miscam ceva in inima, asa incat ea sa se aplece catre dragoste, zadarnice sunt toate.

"cand postiti nu fiti ca fatarnicii care-si smolesc fetele sa se arate oamenilor ci fiti veseli spalativa fetele voastre caci tatal cel ce este in ascuns cunoaste faptele cele aSCUNSE"ne indeamna HRIATOS.postul trebuie sa fie facut cu smerenie si sa urmareasca inaltarea sufletului .sf vasile cel mare zice ca postul slabeste trupul dar intareste sufletul .daca tinem post pentru a slabi nu se mai cheama post ci dieta si nu are ca urmare mantuirea . pentru apostim trebuie so facem cu scop religios si impletit cu rugaciune si un exercitiu de ponderare a poftelor si impulsurilor.atunci veti observa ca suntetm mai calmi si mai linistiti trupeste si spiritual mai impacati cu noi Acum trebuie sa experimentam trairea sufleteasca

In zadar tine post omul, daca nu vorbeste cu Dumnezeu. Iar daca ajunge sa vorbeasca cu El, incepe sa i se daruiasca. La inceput printr-o mai deasa vorbire, apoi prin mai multe ganduri indreptate catre El, apoi o faptuire dupa voia Sa, ... si uita asa poate ajunge sa se plimbe omul prin lume, asa cum era Moise dupa ce a coborat de pe muntele Sinai - cu o fata ce iradia lumina. Dar ce sa facem, noi ramanem la poalele muntelui si ne ocupam de "turnarea vitelului de aur", de saturarea pantecelui.

Windorin, de asta sufar si eu, de pofta... cat timp stau si astept troleul, imi fac cu ochiul tot felul de tentatii din astea dulci, pateuri, covrigi cu stafide... Dar stii cum te lecuiesti? Cumperi frumos pateul cu ciuperci si il dai de pomana! O sa simti o satisfactie mai mare decat daca l-ai fi mancat tu! :6:

Eu cred ca o alimentatie sanatoasa si un stil de viata sanatos implicit (si cu putin sport,nopti dormite etc) ar trebui sa devina un mod permanent de a trai.
Suntem formati din trup,minte si suflet,iar cele trei componente se influenteaza una pe cealalta.
Trupul este templul sufletului,deci,trebuie ingrijit ca atare.
Deci,asa dupa cum spunea cineva,trebuie sa cautam sa vedem unde ne sunt limitele,care dealtfel se pot depasi treptat,in timp si sa adoptam nu doar in timpul postului acest stil,ci si in afara lui.

Tare imi e ca daca imi cumpar acel "pateu cu ciuperci"... nu mai ajung sa il dau de pomana.
Asa ca... lupta mea e sa nu il iau. :)

Sunt surprins de cata pofta am in mine, oricat post as tine. Cand imi vine un miros bun, gata pofta. Esential este insa (pentru moment) nu a ajunge lipsiti de pofte, ci a lupta cu ele, iar Domnul vazand lupta noastra, ne va da si alte bucurii duhovnicesti, precum linistirea poftei si intoarcerea ei spre cele mai bune si mai duhovnicesti.

ai dreptate pe jumatate.observ ca unii vor sa devenim sfinti din aceasta viata .dar uita un aspect si anume ca suntem si carne care inerent se mai supune si ispitelor.iar tocmai ispita este modul prin care ne incearca dumnezeu.asa cum frumos spune si aostolul pavel unii sunt ca diamantele tari altii ca pietrele si altii moi ca lutul,dar fiecare va fi judecat dupa ravna lui pe care nu o cunoaste decat dumnezeu. nu judeca sa nu fii judecat dupa judecata pe care faci.omul judeca dupa fata iar dumnezeu dupa inima

Da, asa e
 

Ceau,
1.Ciocolata ar fi buna daca ar fi facuta cum trebuie, nu cu margarina si e-uri cum e acuma.
Multe produse care din pacate ar trebui sa fie bune sunt umplute cu chestii sintetice, ca deh, cumparatorului ii plac lucrurile frumos colorate si ambalate, nu ce contin defapt in interior.

2. Intradevar: daca esti mai gras sau slab depinde de metabolism, nu doar de cat mananci.
Insa mereu trebuie avut grija sa pastram o greutate normala (nici prea gras, dar nici prea slab nu e bine), si sa avem mai mult muschi decat sunca pe noi.
Iar astea se obtin petrecand mai mult pe afara, muncind decat in fata tv-ului, si avand grija sa nu papam prea multe e-uri caci ele deregleaza metabolismul si nivelul de hormoni:
http://video.google.com/videoplay?do...5846377280008# e o foarte buna dovada pentru cei ce sunt carcotasi in acea privinta.

3. Eu am vazut si calugari grasuti, dar foarte smeriti, si blanzi, si calugari slabi si cu aere mistice (adica infumurati). Asa ca totul tine de cum esti in interior. Si chiar daca de multe ori a fi gras e consecinta unei alimentatii prea bogate in calorii (pentru multi asta inseamna ca omul e pofticios, necumpatat) totusi nu e bine sa tagem concluzii inainte sa cunoastem cum e cu adevarat omul.
Sfintii desi ajungeau asa de slabi fiindca traiau mult in alta lume, cea a vorbirii cu Dumnezeu fata catre fata, totusi nu erau lipsiti de vlaga caci aveau in ei har. Insa cati dintre noi, in astfel de vremuri mai putem ajunge la o asa o apropiere de Dumnezeu? Totusi sa ne straduim dupa puteri: insa nu cu posturi exagerate de mancare, ci cu infranarea inimii de la rautate si lene. Asta e adevarata provocare!

Dreapta masura in toate (adica fara sa exageram in nici o directie) asta ne trebuie.

IN timp am avut multe probleme cu greutatea..Subiectul a inceput sa ma intereseze mai serios de vre-o 4 ani..cand am inceput sa tin regimuri adaptate pentru mine..Rezultatul:destul de ciudat..reusesc sa slabesc destul de mult..cam 20 kg in cateva luni.3-4..mai exact..iar dupa aceea in aproximativ un an le recuperez la loc..Acum sunt in aceasta faza..recuperez:)in vara dupa regim aveam 79 kg..acum am 87..si daca nu fac ceva ma indrept spre 100 cat aveam inainte sa tin regimul..Am observat cateva reactii interesante ..
atat la mine..cat si la cei din jurul meu,pe care vreau sa le impartasesc..
In primul rand metabolismul este individual, pentru fiecare dintre noi altfel..nu exista un regim strict de urmat pentru toata lumea..nu exista oameni grasi care nu mananca...la fel cum nu exista oameni slabi care mananca foarte mult si nu se ingrasa..fiecare are un motiv pentru care da aceasta impresie..spre exemplu..un om gras poate manca putin..dar..daca nu are activitate multa..si pe langa mancarea putina..cam 1000 de calorii pe zi..bea racoritoare...se poate ingrasa haotic..o sticla de 2 l de suc normal din comertz contine 880 de calorii echivalentul la doua fripturi cu cartofi prajiti..iar un adult care nu are activitate ar trebui inmedie sa consume 1300 de calorii pe zi pentru a se mentine..daca mai mananca si seara...mai toata cantitatea grasimi..carbohidrati..glucide..se va depune..iar dimineatza ai va fi din nou foame...daca este slab..de obicei mananca o data in zi mai consistent...are un mod de viatza agitat..si nu mananca seara in general..daca mai si fumeaza..sau consuma alcool nu va avea pofta de mancare..
Este adevarat ca metabolizam mai repede sau mai incet..dar nu este ce-a mai mare problema..
De stres nu ne ingrasam..Ne ingrasam pentru ca avem tendinta de a "gusta"..cand suntem stresati..de a rontai ceva..cateva inghitituri..o bonbonica..un pumn de seminte..o cafea cu 3 lingurite de zahar..sau un pahar de cola consumate regulat..duc la ingrasare..
Cei care aleg un regim vegetarian..trebuie sa fie foarte atenti in echilibrarea continutului dietei..omul NU ESTE VEGETARIAN..Nu avem sistemul digestiv de asa natura incat sa putem fi vegetartieni mult timp..fara sa patim nimic..
Regimurile vegetariene folosesc combinatii de legume..,fructe,tratamente termice toate facute pentru a substitui carnea,lactatele si ouale din alimentatie..dar ele nu pot fi inlocuite mereu eficient..ma refer la perioade lungi de timp..
asa ca cel mai bun lucru pe care-l putem face..este sa nu mai fim lacomi..si sa mancam echilibrat..totul are un rol in alimentatia noastra..conteaza doar in ce cantitate..si cand consumam un anumit produs..Chiar si mancare fast- food are un anumit rol benefic in alimentatie..cei drept limitat..nu de posibilitatile preparatului in sine..ci de reclama care ne indeamna sa-l consumam des..
Postul..din punctu lmeu de vedere nu poate fi numit deacat in proportie de 20 %..curatire trupeasca..si 80% curatire sufleteasca..degeaba postim..daca nu mergem la spovedanie..(cum fac multi).de altfel..degeaba postim..daca nu ne purtam cuviincios..si cu evlavie..degeaba postim..daca in loc de post obisnuit..incercam sa recuperam carnea pe care nu o mancam..cu o "mare" de ulei..Postul aduce acel echilibri in sufletul nostru..La mine..atunci dispare si stresul...stres..care cred ca la calugari..nu exista..pentru ca sunt mai aproape de dumnezeu..asa ca nu-i mai intereseaza prea multe chestii lumesti..care se intampla in jurul lor..sau..le-au lasat in grija lui Dumnezeu..Cred ca asa ar trebui sa fim toti..vad multi oameni care postesc din obisnuinta..sau pentru ca asa trebuie..Eu cred..ca este nevoie sa si simti..ca asa trebuie..Nu infometarea..sau privarea de alimente de origine animala aduce linistea..si apropierea de dumnezeu..ia vine din sufletul..care simte ca trebuie sa-si curete trupul..si in primul rand constiinta..pentru a putea primi impartasania..

PS..cineva mai sus scria ca exista doar pofta..
nu exista doar pofta..organismul chiar cere..este un instinct primitiv..daca avem o carenta in organism..atunci vom avea pofta..de ciocolata..pentru glucide..spre exemplu..