Problema mea psihica...
 

Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun :(
Ce as putea face "sa-mi revin"?

Edit: Am 18 ani.

Asta se numeste deznadejde. Nu esti nebun, numai ca iti incarci mintea cu ganduri inutile si daunatoare. Incearca sa nu te mai gandesti, ca oricum toti vom muri odata si-odata.
In schimb e bine ca ti-ai dat seama ca majoritatea lucrurilor sunt desertaciune- vorba Ecleziastului, si ca viata e pretioasa, ca nu merita irosita pe toate placerile lumesti. Daca ai sa faci fapte bune, ai sa te rogi, ai sa devii un om mai bun, n-o sa-ti mai fie frica.
Citeste carti ortodoxe, ca sa mai capeti putina incredere. Uite eu iti recomand "Scara" a lui Ioan Scararul. Si cartile parintelui Paisie Aghioritul sunt foarte folositoare!

Doamne ajuta!

Poti face ca greul prin care treci sa-ti fie de folos
 

Gandurile care ne invata sa nu ne atasam de lucrurile trecatoare (bani, activitati cotidiene, realizari etc.) nu sunt tot timpul rele. Lucrurile care te pot incuraja sa traiesti curat si sa prinzi curaj sunt rugaciunile si faptele bune. "In zadar" nu tare are putere in gand cat timp te rogi sa fie "bine" ceea ce faci. Doamne ajuta! Doamne ajuta! Doamne ajuta!

Daca nu te consideri tu singur nebun nu e nici o problema. E foarte bine ca la 18 ani ai inteles ca totul e desertaciune vei putea sa-ti cladesti o viata linistita ,senina si plina de intelepciune.Considera ca e un dar de la Dumnezeu.Exista rugaciuni scrise de Sf.Parinti prin care cerem aducere aminte de moarte .Mergi mai des la Biserica ,cauta-L pe IIsus Hristos si urmeaza invatatura Lui.Atunci vei intelege ca sufletul e nemuritor si prin fapte ne vom diferentia.cei ce sunt pentru cele materiale ignorand sufletul vor avea probabil parte de cele de care te temi tu. un sicriu sub 2metri de pamant.Dumnezeu sa te ajute si sa te miluiasca!

Nu, nu esti nebun :)) si chiar e normal ( si, as zice, e foarte bine )ce ti se intampla.
Dar nu trebuie sa te gandesti ca nu o sa mai existi, pentru ca noi suntem vesnici.
De fapt, ai dreptate, oricat am invata, oricat succes am avea, sau bani, sunt toate lipsite de sens, daca nu cunoastem si nu traim sensul nostru adevarat, care este impartasirea cu Domnul si Dumnezeul nostru.
Chiar daca nu stim cat de mare e bucuria pe care ne-o promite El, si cat de minunate desfatarile pe care le-a pregatit pentru noi, stim ca El nu este mincinos. Sa avem incredere in El si sa ii cerem sa dea sens vietii noastre.
Spune-i Domnului toate astea, ca nu simti ca ai sens, ca deznadajduiesti, si ai incredere ca El te va auzi.

Acesta este un semn clar de trezvie si de crestere a sufletului.

Incearca sa nu-ti revii!

Inseamna ca traiesti in prezent!

Bucura-te!

Nu esti nebun, esti doar un om care incepe sa constientizele ca toti banii, toate diplomele si toata marirea din partea oamenilor dispar la adormirea noastra. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai muncim, invatam,etc. deoarece tot nu luam nimic cu noi. Nu luam dar putem sa ajutam cat suntem in viata dar si dupa moarte. Important este sa nu ne ATASAM de lucrurile materiale, de tot ce inseamna viata asta si sa uitam de Hristos. Nu trebuie sa iti fie nici frica de moarte pt. ca tu nu o sa stai la 2m sub pamant, acolo o sa stea trupul dar sufletul va merge unde ii este locul: in Iad sau Rai. Abia atunci se va vedea ce ne-a atras mai mult cat eram in viata. Noi tot ce facem cat traim trebuie sa fie cu dragoste pt. Dumnezeu iar mutarea noastra trebuie privita ca intalnirea cu cel mai bun prieten, regasirea cu El dupa ani multi de cautari. Frumos spunea cineva:" in fiecare an trecem nepasatori prin ziua mortii noastre". Eu cand ma gandesc la moarte cred ca in sfarsit o sa ajung acasa, acolo unde imi este cel mai bine, langa Dulcele Iisus.

roaga-te la dzeu sa te ajute o sa vezi ca se schimba gandirea.
e posibil o pasa mai proasta. dar vb si cu un psiholog.

Pe tine de fapt te sperie NEANTUL, NIMICUL... ti-e teama ca dupa moarte toata constiinta ta o sa se "evaporeze", tu si toate gandurile tale o sa dispareti definitiv.
Nu e deloc o problema psihica... dimpotriva, faptul ca spre deosebire de alti tineri de varsta ta te gandesti la asta, e o dovada de maturitate.

Problema mortii e o problema comuna omenirii intregi, e o tema pe care disecat-o mai toti marii filozofi, mai toti cercetatorii...

Am o veste buna... s-ar putea sa nu fie asa de rau precum pare la prima vedere. As minti daca ti-as spune SIGUR ca exista viata dupa moarte, ca nu vom disparea, ca avem un rost- dar pe de alta parte, strict rational vorbind, e aproape sigur ca un Dumnezeu exista. Iar daca Dumnezeu exista, moartea nu e sfarsitul - moartea e un nou inceput !

"Boala "psihica a omenirii este exact reversul celor spuse de tine, Devorator, la care tu "vrei sa revii" :))

Suferinta noastra provine din faptul ca ne credem NE-muritori!...de acolo ni se trage sforaitul cel mai DULCE!
Atentie crestini!

Problema ta psihica...
 

Ma doare rau sa citesc ca un tanar de 18 ani are astfel de ganduri; uite ce e...ti-as sugera sa incerci sa te casatoresti mai de tanar; de ce spun asta ? pentru ca dupa casatorie daca tu si sotia veti avea un bebelus vei simti ce responsabilitate enorma va atarna pe umerii tai pentru acea micuta si atat de fragila fiinta ...vei simti ca daca nu faci totul sa muncesti si sa castigi bani pentru familie, sa o hranesti, sa o speli, sa o imbraci adecvat, daca nu o vei apara de tot ce e rau in lumea asta,sa o ingrijesti bine intr-un cuvant, deci sa-ti faci datoria de parinte...acea fiinta ar avea toate sansele sa piara...deci vei simti ca viata acelei fiinte atarna de tine ...de atitudinea ta fata de ea...si iti spun eu , ca dupa ce vei simti acest lucru o sa-ti piara gandurile ca orice ai face tot vei ajunge intr-o groapa la 2 m sub pamant...iti vei spune in fiecare clipa : Doamne, Dumnezeule, da-mi sanatate si putere mie si sotiei sa ajutam aceasta fiinta sa supravietuiasca ...;sau:''Iti multumesc Domnul, Dumnezeul meu pentru fiecare clipa ca ma tii in viata sa imi ingrijesc pruncul...''cred ca asta ar rezolva problema ta ...oricum daca simti ca ai nevoie de consiliere mai bine adreseaza-te unui psihiatru ...ca ei sunt experti in probleme psihice; asta nu inseamna ca esti nebun; poate viata celor din jurul tau , din preajma ta te face sa te gandesti la moarte; moartea nu a fost niciodata o solutie pentru tot ceea ce se intampla in vietile noastre; uite , am trecut prin multe in viata mea, multe greutati si mi-am crescut copilul singura si cand speranta mea era mica de tot intotdeauna Bunul Dumnezeu imi trimitea o ''punte'' ca sa pot trece peste greutati; am 47 de ani si poate inca voi mai avea de infruntat cine stie ce nenoriciri...dar nu ma voi da niciodata batuta pana Dumnezeu imi va spune: ''Indeajuns pentru tine...''; gandeste-te si tu ca daca stramosii nostri ar fi gandit ca tine poate nici eu si nici tu nici nu am fi fost conceputi poate de parintii nostri...viata trebuie sa mearga inainte ; Ernest Hemingway a spus cand a scris: ''Batranul si marea'' ( The Old Man and the Sea) : ''A man can be destroyed but he can not be defeated'' = Un om poate fi distrus dar nu poate fi invins

Dupa moarte nu luam cu noi nici bani, nici masini. Luam doar faptele bune si rele. Suntem calatori pe acest pamant pentru a invata sa iubim, sa iubim pe Dumnezeu si pe semenii nostri
Pentru ca noi oamenii facem multe rele, Dumnezeu a pus pocainta, adica sa ne para rau de tot ceea ce am pacatuit cu hotararea de a nu mai repeta cele gresite.El ne da ocazia sa ne indreptam si bineinteles ne iarta daca ne straduim.
Gandul mortii ne trezeste la realitate si ne face sa constientizam starea inn care ne aflam. Un om care are multe pacate va privi moartea cu frica pentru ca sufletul lui e ingreunat de relele pe care le-a facut. De aceea oamenii nu vor sa se gandeasca la moarte. Se cam mint singuri ca moartea tot va veni daca ne pasa ca exista sau daca nu ne pasa de ea.
Daca mai traim inseamna ca Dumnezeu ne asteapta sa ne intoarcem la El.
Dumnezeu sa te ajute!

si moartea e o stare fireasca, la fel ca si viata, numai ca, ea e pe alt plan ,unul superior, si suprasensibil !
se pare ca ti-a mers prea bine, pana acum, daca iti mergea f rau, macar odata te gandeai ca e mai bine sa fii mort,si atunci nu iti mai era frica de moarte !
io-ti recomand o bataie buna !(asta ca gluma, bineinteles,sper ca nu te-ai suparat !,desi, ar trebui sa te superi, si sa crezi ca viata nu merita traita ! )

Inseamna ca toti suntem nebuni de pe aici...si roaga-te sa nu-ti revii....andreicozia a avut dreptate prin ceea ce a spus ca e o stare de trezvie...si nu e deznadejde cum spunea un frate...Parintele Cleopa spunea sa avem mereu in gand aceasta:Groapa!Groapa!Groapa..Eu unul zilnic ma gandesc la asta..practic nici nu prea pot sa strang bani ptr familie din cauza asta...ca mi se topesc picoarele cand ma gandesc ca as putea sa mor cu ei sub cap...asa mai bine fara..Cunosc un caz de la mine din oras care a murit in accident de masina cu 2 saci de bani(mergea la unguri sa cumpere un montagne russe din ala,ca asta ii era ocupatia..o familie de rromi cu lanturi,masinele..etc...ce mergeau la balciuri)...eu unu prefer sa mor cu o rugaciune in gand si cu un colt de paine pe masa decat ca ala..Dumnezeu sa-l ierte oricum...

......???
 

Draga ..,,Devoratorule’’..din punctul meu de vedere, da, se intampla ceva.Tu esti un tanar sensibil care te rogi, care constientizezi credinta…..si pe Dumnezeu.
Eu cred ca ceea ce se petrece e o ispita..am impresia ca esti un suflet puternic si se incearca sa te vatame cu o ispita de asta….esti f.tanar..
Pe unii ii incearca cu tentatiile varstei..pe tine te ataca..,,chiar la tine acasa’’..cu seriozitatea ta.
Un sfat:nu mai fii asha lugubru....ai 18 ani!!!Nu fi un moshulet acrit si plictisit de viata!Priveste-te in oglinda, uita-te in buletin si citeste..18 ani!Ciupeste-te, esti viu..si ai atatea lucruri innainte vrednice de trait, vrednice de implinit, vrednice de iubit.!!!
Si ai si aflat de tanar ,,secretul’’ timpului petrecut bine…adica pe acela petrecut ca un crestin ortodocs...

Doamne-Ajuta!

eu zic ca cine crede in dzeu stie de viata de dupa moarte in rest nu are rost argumente sa aduc ..sunt atatea documentare despre oameni care au suferit moarte clinica si au povestit multe.

Hmm..da aci' nu era vorba de moarte...chiar si clinica..e vb de sentimentele acestui om..fff.tanar..sa nu amestecam..ne nastem ca asha a vrut Dumnezeu...sa traim...hmm..sa citeasca ceea ce i-am scris...vreau sincer parerea lui..

In vara o sa ma apuc sa citesc Biblia :) .
De casatorit...m-am gandit sa ma casatoresc pe la 23 de ani.
Un psiholog nu cred ca m-ar trata, cat ar fi el de profesionist. Daca i-as spune despre starea mea, probabil ca ori mi-ar da dreptate, ori m-ar compatimi.
Poate ca starea mea o au batranii care in singuratatea lor, isi simt sfarsitul aproape. Oare sa fie si pentru mine cam acelasi lucru?
Cred ca exista viata dupa moarte. Si in viata asta, degeaba invat sa intru la o facultate buna, degeaba ma angajez dupa cu un salariu bun, degeaba strang bani, imi cumpar vile, masini si alte lucruri...pentru ca, dupa ce ma duc din lumea asta, ma "lepad" de toate...
Multumesc foarte mult pentru sfaturi :) daca mai aveti si altele, sunt binevenite.

Da, ne lepadam de toate, dar asta nu inseamna sa stam cu mainile in san si sa nu mai facem nimic.
Adica trebuie sa ne vedem de viata cu responsabilitate, sa ne inmultim talantii...si sa ne bucuram de viata cu tot ce e in ea. E minunat sa construim ceva, sa cream, sa lasam ceva in urma.
Eu zic sa profiti de starea in care esti acum si sa citesti Biblia, 2-3 versete pe zi macar (ca o pastila:)

Acum sunt cu bacul si admiterea si nu prea am timp. Dar din vara citesc.

Mie nu mi-a mers deloc bine de foarte multe ori, dar niciodata nu m-am gandit ca ar fi fost mai bine sa fiu moarta. Cred ca e de bine.

aici exista doar doua variante: ori nu ti-a mers suficient de rau (ceea ce nu doresc la nimeni,mai ales tie !), ori daca ti-a mers, D-zeu ti-a dat un caracter asa de puternic ca nu te-a afectat extrem de tare !(situatie in care esti un caz fericit ) !

Daca ai citit istorioara cu regele si slujitorul lui credincios...''E foarte bine''...Dumnezeu sa te apere si sa te iubeasca!!!

Parerea mea ca in sufletul tau se da o lupta intre bine si rau. Binele e ca te gandesti la faptul ca totul e trecator si nu luam nimic cu noi in mormant, decat faptele noastre. Raul e ca ai ganduri ca ai sa stai la 2 m in pamant. Acest gand incearca sa te faca sa crezi ca dupa moarte nu mai exista viata. Exista viata, si inca vesnica. Numai ca poate fi fericire vesnica sau osanda vesnica. Incearca sa mergi cat mai des la biserica. Daca ai duhovnic, vorbeste cu el despre asta. Daca nu ai duhovnic, repede sa mergi la biserica sa-ti gasesti unul. Doamne ajuta!

Mie mi-a luat ceva timp sa realizez asta, este foarte bine ca gandesti asa.
Fa-ti un plan si gandestete ce vrei sa realizezi pe acest pamant, sa i-ti lasi amprenta, adica sa nu crezi ca ai trait degeaba. Gandestete la ceva de folos pentru a-i ajuta pe altii, pentru a proteja natura, pentru a-L slujii pe Dumnezeu. Alege ce vrei sa devi: medic, profesor, preot, pompier, presedinte, asistent social etc. si gandeste-te cum ii vei ajuta pe altii, sa realizezi ceva ce va ramane dupa ce tu vei muri.

Suferi de lene.

Dumnezeu nu ne vrea tristi, ne vrea veseli, cu pofta de viata. Orice gand de acest gen, nu este de la Dumnezeu, asa ca trebuie lepadat. Iata ce ii spune Sfantul Ioan Gura de Aur prietenului sau, Stagirie: "Nu demonul este pricinuitorul tristetii care te-a cuprins, ci chiar tristetea ta il ajuta sa-ti strecoare in suflet aceste cugete rele".

Nu uita, diavolul se bucura mai putin cand pacatuim, decat atunci cand ne deznadajduim.

Parerile sunt impartite vad... Dar fiecare parere conteaza pentru mine. Ma ajuta sa inteleg ce se intampla cu mine. Multumesc. Alte pareri :) ?

Poate este cam târziu, dar vreau să-ţi răspund. Într-o zi toţi vom pleca, toţi. Într-adevăr totul este scârbă şi putreziciune, însă trebuie să ne ducem crucea. Gândurile astea nu vin de la Cel Bun. Spovedania adâncă este cel mai bun lucru.