Patima
 

Uneori vreau sa scap de o pima si ea tot persista,merg sa ma spovedesc dupa catva timp iaras patima revine,fac tot posibilul ca sa scap de ea dar nici de cum nu pot,ce trebuie sa fac?

La Taina Sfantului Maslu exista o rugaciune foarte frumoasa in care spune cam asa: " de cate ori vei cadea scoala-te si te vei mantui"! Sa nu descurajezi chiar daca vezi ca regresezi, cere ajutorul lu Dumnezeu si nu te departa de Biserica si duhovnic ca sa poti birui patima si nu sa fii biruit!
Nu te lasa, evita orice imprejurare care ar putea conduce la savarsirea pacatului si lupta, lupta mereu!
Ma doare asa mult cand ne lasam batuti! Cunosc pe cineva care a luptat dar descurajandu-se a cazut in cealalta extrema si nu ii mai pasa, s-a indepartat si a imbratisat o libertate ucigatoare! Sa nu faci la fel, oricat ti-ar fi de greu!!!!!!!!!!!

In primul rand, fugi de ceea ce iti declanseaza gandul la aceasta patima. Cand suntem mai slabi, nu putem invinge ispitele asa... din fata lor. Trebuie sa fugim de prilej si sa ne rugam.
Ispitirea vine prin ganduri, deci atunci cand te tulbura gandurile, tasneste spre Dumnezeu cu rugaciuni scurte si puternice, cum ar fi rugaciunea lui Iisus - "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Repeta aceasta rugaciune pana trece tulburarea si nu numai, poart-o mereu cu tine.
Stai cat mai legat de Biserica - Sfinte Slujbe, carti duhovnicesti, privitul icoanelor... dar mai ales SFANTA SPOVEDANIE, cat mai deasa, caci pe vrajmas daca il parasti des, la un moment dat se enerveaza si pleaca.
Dumnezeu te poate pazi o perioada de timp (ore, zile, saptamani) de ispita. Perioada asta mai usoara nu e pentru lenevire, ci pentru intarirea rugaciunii, ca atunci cand va veni ispita (care sigur va veni) sa te gaseasca intarit in lucrarea rugaciunii. Nu te ruga sa iti ia Dumnezeu ispitele, caci ispitele numai cu ingaduinta Lui ne vin, pentru a ne incerca, a ne intari. Roaga-te ca atunci cand vin, sa le poti birui!
In perioada aceasta a Postului Mare se recomanda un post mai aspru, care ne ajuta sa scapam si de anumite patimi trupesti. Mancam cu ulei si vin doar Sambata si Duminica, in rest mancare cat mai uscata, cat mai putina (strictul necesar), si cat mai putin gustoasa (fara torturi "de post", sau alte inovatii din acestea).
Rugaciune, post, pocainta, paza mintii si a simturilor, lepadarea pricinilor de ispitire, SPOVEDANIE... asta e "reteta". Si NADEJDE! :)

"Iata, iti poruncesc: Fii tare si curajos, sa nu te temi, nici sa te spaimantezi, caci Domnul Dumnezeul tau este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge"
Iosua I, 9

Doamne ajuta!

Este bine sa zicem rugaciunea lui Iisus fara BINECUVANTAREA duhovnicului?

Eu stiu ca poti sa rostesti aceasta rugaciune cat mai des insa ca sa ai mai mult folos e bine sa ai binecuvantarea duhovnicului in toate!

din cate stiu eu nu...pe Danion Vasile initial nu il lasase duhovnicul lui sa o spuna datorita "ranilor" lasate de fostele lui patimi...chiar azi dimineata la predica parintele spunea ca este foarte riscant sa te apropii de rugaciunea inimii daca nu ai "o baza" pe care sa se sprijine...nu sunt adeptul unor exagerari in ceea ce priveste consultarea duhovnicului dar se pare ca pt a spune Rugaciunea lui Iisus e foarte indicat sa vorbesti intai cu duhovnicul.

Rugaciunea Inimii = Rugaciunea lui Iisus

Cam asta stiam si eu dar tot vad aici sfaturi ziceti Rugaciunea lui Iisus!!!

De fiecare data cand te cuprinde, incearca sa te gandesti cat de mult poti ca langa tine sta Iisus Hristos si te vede (ceea ce e si adevarat, caci Dumnezeu le vede pe toate...).

Cand vrei sa o rostesti foarte des, ca pe o lucrare, normal ca e bine sa ceri binecuvantarea si povatuirea duhovnicului.
Insa cand ai nevoie "urgent" de rugaciunea lui Iisus, ar fi culmea sa spunem ca nu ai voie sa o rostesti.. :)
E bine sa evitam sa spunem Rugaciunea INIMII, caci aceea este o treapta la care ajung cei sfintiti (atunci cand rugaciunea mintii coboara in inima). Pentru noi, este mai bine sa spunem "Rugaciunea lui Iisus"

Doamne ajuta!

Si eu sufar de patimi ca si tine.Am remarcat insa o imbunatatire dupa multi ani ,doar atunci cand am inceput sa fac ceva.Adica spovedanie,impartasanie,rugaciune .Mai ales impartasania m-a ajutat sa nu mai vreau sa cad in pacat.Bine,fac prea putin,de aceea imbunatatirea e firava,dar se simte in suflet o putere,o smerenie in a iti vedea pacatele .
Dar vremea ispitei trebuie sa te surprinda in rugaciune,sa veghezi tot timpul.
Caci poti fi intarit 95% ,si satana gaseste exact acel 5% cand nu esti treaz,esti in lenevie,sau cand te simti mai stapan pe tine.
Atat iti trebuie ca sa te cuprinda patima din nou,5%

Nu esti singurul in aceasta situatie, multi dintre noi, mai mult sau mai putin avem ceva care nu ne da pace, insa in acelasi timp trebuie sa constientizam ca atata timp cat vom trai lupta aceasta dintre firea noastra si dorinta de a face voia lui Dumnezeu va exista. Cuvantul spune ca acolo unde pacatul s-a inmultit, harul s-a inmultit si mai mult, cu alte cuvinte cu cat omul pacatuieste mai mult, cu atat dorinta de a-l scapa a lui Dumnezeu este mai mare. A nu se intelege ca asta ne da dreptul sa mergem mai departe pe un drum al faradelegii, tot Cuvantul spune ca Mantuitorul nu este slujitor al pacatului, el a venit sa ne salveze "din pacat" si nu "in pacat"

Iata un pasaj la care as dori sa reflectam un pic, ne ajuta mult in aceasta problema, cum sa nu mai pacatuim:

1Ioan, 5:18 :"Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el."

Cum sa fim nascuti din Dumnezeu? Aici se spune ca aceasta e conditia pentru a nu mai pacatui. Mai departe se mentioneaza ca insusi Domnul il pazeste pe om si ispita celui rau nu se mai materializeaza in pacat. Voi cum vedeti?

Noica spunea ca abia dupa ce treci de 60 ani,te eliberezi de patimi, poate patimi ale mintii,finndca de cele trupesti , cum este betia , omul nu se poate elibera singur niciodata. Cineva spunea ca pacatul este mai subtil ca noi,iar in Geneza scrie: daca faci raul, pacatul pindeste la usa,dorinta lui se tine dupa tine...4,7.. ca scaiul, de care nu ne putem debarasa, dar ce este cu neputinta la oameni , este cu putinta la Dumnezeu Lc. 18,27.

Arde frate patima asta cu rugaciunea inimii, oricare ar fi ea.
Cauta si vezi ca sigur e leac macar sa o tii in frau, cauta in vietile sfintilor, Filocalia si Patericele!
Roaga-te Maicii Domnului, Sfintilor si mai ales Domnului nostru Iisus Hristos!

Dumnezeu si Maica Lui sa te miluiasca si sa te odihneasca frate!