Suntem robii placerii.
 

Mi s-a intamplat si mi se itampla sa fiu robul placerii. In copilaria mea am avut mai multe experiente de acest gen. Aveam la indemana multe dulciuri fiind in perioada Craciunului si am inceput sa mananca fara sa ma vada cineva atat portia mea cat si portiile fratilor mei pana mi s-a facut rau. Obisnuiam sa ma uit la televizor foarte mult timp, putea sa se intample orice eu nu ieseam din casa. Intotdeauna pe primul loc era sa imi satisfac placerile. Chiar si in liceu cand mai faceam cate un chef nu puteam sa ma opresc din baut pana nu mai puteam. De cand am avut calculator am inceput sa ma joc foarte mult timp, chiar uitam sa mai mananc. Uram sa fac treaba, curatenie, etc. care nu imi aducea placere. Eram foarte lenes, imi placea sa dorm mult. Cu timpul acestea sau mai diminuat dar sunt inca prezente. Nu imi place deloc sa muncesc, sunt foarte dezordonat si nu am un plan pe care sa il urmez, nu stiu ce vreau sa fac in continuare. Bine ca nu m-am apucat de fumat sau de droguri pentu ca nu aveam bani.

S-a făcut o experiență pe un sărman șobolan: i s-a pus un finuț electrod în creier, în centrul plăcerii și a fost învățat să apese cu lăbuța pe o clapetă pentru a-și produce plăcere. A încetat să mănânce, să bea, să facă orice altceva. Și dacă experimentatorul n-ar fi oprit „cercetarea”, sărmanul animăluț ar fi murit de plăcere...

1 Cum ar arata viata noastra daca nu am avea deloc placere trupeasca? Am putea noi oare sa traim fara confortul pe care il avem? Parintele Cleopa spunea ce pofta vine de la cel rau.

2 Cum scapam sa mai fim robii placerii? Putem oare sa renuntam la tot?

3 Daca credem intradevar in Dumnezeu de ce oare mai pacatuim?

Va multumesc.

Foarte putini oameni reusesc sa se elibereze de placerile lumesti desi multi sunt cei care isi doresc acest lucru. Viata in lume este o lupta cu placerile. Eu ma zbat de vreo jumatate de veac si nu reusesc mare lucru dar sper in continuare. Ce ar fi viata fara placeri? Iata, ar fi starea aceea de fericire interiora, senina, plina de iubire, ingaduinta, iertare, altruism, pe care am vrea sa o atingem, ale carei profunzime si dimensiuni nici macar nu ni le putem imagina. Exista o realtie de directa proportionalitate intre nivelul de credinta si nivelul de eliberare de placeri. Dumnezeu ne stie slabiciunile si ne asteapta cu rabdare sa ne indreptam. Noi insa nu avem nici o sansa de indreptare cu putere de la noi ci cu dorinta mare din partea noastra si cu ajutor de la Dumnezeu in urma rugaciunilor noastre adresate Lui de a ne intari in credinta. Altfel ramanem niste caldicei, care merita sa fie scuipati din gura Lui, asa cum sta scris in Apocalipsa. Asadar, dorinta, rugaciune, actiune efectiva si speranta. Sa ne ajute Dumnezeu.

Eu nu am inteles niciodata sintagma ; "...sa se lepede de placerile lumestri ...", cum adica sa te lepezi de placerile lumesti, traind in lume. Si faptele noastre care tin de supravietuire tot placeri lumesti s-ar traduce in multe din intentiile bisericesti, si totusi cu ce am ramane in aceasta lume, daca am renunta si la supravietuire.
Ori, sa inteleg ca aceste placeri lumesti tin de lucrurile inventate pe parcursul evolutiei si de care ne putem lipsi, supravietuind in continuare ? !
Nu stiu , dar stiu ca aceste placeri pot fi destul de relative, in timp ce pentru unii si rutina zilnica poate semnifica o placere in existenta, pentru altii, care apeleaza la tot felul de energizante si halucinogene considera ca reprezinta placeri...ori, banii, hainele, bijuteriile, mancarea buna tot placeri lumesti inseamna, si atunci unde le situam, casa, mai ales, in functie de fiecare individ si mediul propriu ? !
si sarbatorile le incununam cu placeri lumesti, noi insine suntem fiinte lumesti, de ce am incerca sa ne departajam prin atata abstractie, cand ceea ce este viu, palbabil este aici cu noi si in constiinta noastra si trebuie sa facem o armonie intre acestea.
Libertatea pentru care s-au luptat martirii neamului reprezinta o placere lumeasca, fiindca notiunea ei semnifica atatea libertati tranformate in placeri pamantene.
Deci, nu stiu de ce se mai discuta de lepadarea placerilor lumesti, intr-o lume atat de evoluata in care aproape toti ne-am contaminat si ne convine acest statut, am luptat pentru el.
Nimeni, absolut nimeni nu se leapada de placerile lumesti, nici cei din manastire, ele existand in viata fiecaruia sub diferite forme si in functie de disponibilitati, mai putin in viata unor triburi de oameni salbatici, existente si astazi, care, cu adevarat traiesc atat cat sa supravietuiasca.
..." putem oare sa renuntam la tot ? "..Adica, ce vrea sa insemne asta ? Nu inteleg de ce se emit teorii , practic, incompatibile cu viata, de ce se exagereaza, cine a spus sa renuntam la tot, sau, ce inseamna acest tot ?
Placerea in sine, face parte din constructia fiintei noastre fizice, psihologice si spirituale, nu avem cum sa ne dispersam e ea, decat sa-i rationam nivelul pana la care tinde sa ajunga si care ne este folositor.

Ma regasesc in mesajul tau.
Mai ales partea cu Craciunul.. (cand eram mica am mancat intr-o zi toate bomboanele din pomul de Craciun.. ).. si de cand ma stiu am facut doar ce mi-a placut.. vai, ce ma regasesc in mesajul tau! De cand ma stiu am facut doar ce mi-a placut.
Cand nu stiam inca multe despre crestinism ..ajunsesem la concluzia ca dorinta este sursa suferintelor. Viata mea ar fi mult mai senina daca nu mi-as dori atatea!
Chiar daca ma dau drept ortodox, nu pot sa nu observ ca slujesc propriilor pofte.. astept ziua in care ma voi trezi bucuroasa sa dau slava lui Dumnezeu! (Astazi ma trezesc cu gandul la cafea.. :( )

..... "Deci, nu stiu de ce se mai discuta de lepadarea placerilor lumesti, intr-o lume atat de evoluata in care aproape toti ne-am contaminat si ne convine acest statut, am luptat pentru el." ...

Excelenta radiografie a realitatii vremii acestia. De fapt asta vrea diavolul, sa ramanem in mocirla, considerandu-ne evoluati, contaminati de falsurile lui si chiar sa ne luptam sa ramanem acolo.

Eu nu cred ca diavolul vrea incolo si diavolul vrea incoace, eu cred ca, pur si simplu omul vrea multe, iar in precizarea mea de mai sus, m-am referit tocmai la ipocrizia cu care infatisam atatea notiuni crestinesti, in acelasi timp in care NE PLACE sa traim asa cum traim. Deci, ca o controversa si nu o demnitate.

Si eu sunt de acord ca omul, in lumea aceasta nu poate sa paraseasca in chip deplin cercul vicios al placerii si al durerii. Acestia suntem noi, oameni ai placerilor si ai durerilor. Numai ca Dumnezeu ne chema sa ne traim viata cu placere nu pentru placere.

Sa cugetam putin la sintagma ,,iar grija trupului sa nu o faceti spre pofte'',zisa de sfantul apostol Pavel.Deci este un fel de porunca,ca este la modul imperativ zisa,,sa nu o faceti'' deci trupului nu este recomandat sa-i facem placeri caci nu se va mai supune duhului,dar infranadu-ne putem sa nu mai tanjim dupa placeri efemere,ci doar dupa cele spirituale,care sunt o pregustare a Raiului,si implicit vesnice.

Ory, am scris exact gandul care mi-a venit in minte atunci cand ti-am citit postarea. Am avut sentimentul ca "cineva" ranjeste multumit. Nu am avut nici un fel de intentie de a formula vreo acuzatie. Daca interventia mea ti se pare ipocrita, te rog sa ma ierti.

Nicidecum !, cand am pomenit de ipocrizie, m-am referit la cea generala a oamenilor care se lafaie in placeri, dar pretind sistematic lepadarea de acestea....o controversa sociala a vietii noastre care, in realitate nu lasa loc de adevarate cugete pioase .
Deci, imi cer scuze daca s-a inteles un atac la persoana...

Anna, Anna, ai un umor teribil. Am ras sa ma prapadesc. :24::24::24:

Eu, insa, am inlemnit... Nu numai ca nu ma trezesc bucuroasa sa imi incep ziua slavindu-L pe Dumnezeu, dar nici nu m-am gandit ca s-ar cuveni sa imi doresc aceasta zi, daramite sa mai si fac ceva pentru a mi-o apropia :20:
Daca am sa am permisiunea ta, am sa imi trec aceasta afirmatie a ta la semnatura pe acest forum.

Problema placerilor consta in tendinta lor de a se transforma in patimi....

........
 

termenul care desemneaza viata traita prin si pentru placere este HEDONISM. Fiecare om alege daca e "hedonic" sau nu.

Placerea este sursa ispitei,a pacatului si a mortii ,atat cele sufletesti cat chiar si fizice.
Placerea duce la patima si la robie a trupului ,si a sufletului
Placerea alaturi de mandrie a fost dusmanul sfintilor.
Placerea provoaca lenevie. Placerea amorteste .Placerea ne da sa ne multumim cu ce avem ,si sa nu mai cautam desavarsirea lui Dumnezeu. Placerea gustului a inselat-o si pe eva. Placerea si comoditatea sunt dumnezeii acestei lumi :masina,lift jacuzzi etc.
De abia cand incepem sa luptam impotriva placerii si a parerii de sine,incepem sa deschidem ochi.

Si apropo. Placerea este cea care ma tine tintuit in lanturi.Placerea muncii care o fac si placerea statului pe forum

Dependenta este raul mai mic al placerii.

Raul cel mare este ca ea e o tradare a lui Dumnezeu. Noi trebuie sa ne pierdem viata, nu sa ne-o traim. Acesta este principiul vietuirii crestine, moartea continua.

Si ca sa vorbim deplin despre placere , viata Domnului a fost o jertfa continuua.Iar patimile Sale,ce au fost decat tintuirea placerii si a dorintei vietii cu orice chip .Si totusi viata Sa a fost plina de bucurie .A fost inconjurat de oameni,iubit ,a fost chemat la ospete de catre pacatosi,a vazut cum oamenii se schimba la cuvantul Sau,a stat in mijlocul ucenicilor,a fost la nunta din Cana .
Deci a aratat adevarata placere care o poate avea omul ,sa faca voia lui Dumnezeu.
Caci si sfintii,sunt doar aparent impotriva placerii.Caci ei gusta adevarata placere ,aceea a vederii luminii dumnezeiesti.Doar noi ii socotim nefericiti (si ne sorbim fericiti cafeaua)

Dar sa vedem ce ne spune biblia despre lume si lepadarea de ea:
Ioan 2:15-17: Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este intru el. Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac.

Iacov 4:4: ... Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.

II Timotei 3, 1-5: Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.

II Timotei 3, 12-14: Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi. Tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine le-ai invatat, si fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.

Dzeu nu a interzis placeri ca; pictatul, sportul, muzica, arta, citit, gradinarit samd. Ca daca vroia asa pur si simplu ne construia altfel. El vrea doar sa respectam poruncile si sa Il introducem in viata noastra si sa fim cumpatati in ce facem, atat.Legat de evolutie se refera la cat de buni putem fii unii cu altii.
Normal ca daca mananci un brad de bomboane ti se face rau, dar Dzeu nu interzice sa mananci dulciuri si exemplele pot continua.

[quote= Cum scapam sa mai fim robii placerii? Putem oare sa renuntam la tot?
QUOTE]

nimeni nu te obliga sa te ghidezi dupa placeri daca tu nu vrei,daca cineva nu vrea sa fie un rob al placerii lumesti nu cade in tentatiile ei...bineinteles eu ma refer la placerile cu care pacatuiesti nu la cele de genul citit,pictat sau gradinarit,care mai degraba pot fi numite hobbyuri

trebuie sa fi cumpatat in toate

Si daca nu ne "abtinem" de la toate placeriile noastre ce se va intampla?

depinde ce intelegi tu prin placere...uite un exemplu ar fi placerea fumatului cu placerea mancatului in exces...dupa mine fumatul este un pacat mai mare decat mancatul pt ca pe langa tine mai faci rau si la altii din jur...oricum ceea ce se intampla este faptul ca pacatuiesti....sa te abtii e greu ca toti avem defecte dar daca placerea devine doar un obicei prost,te poti dezvata de el:)

pai de exemplu a face sex sau a te masturba, fara sa folosesti droguri/tigari.

In timp ce te uiti la manga si iti urla Shagrath in urechi?

dupa mine ambele sunt pacate dar a face sex este unul mai mare decat al doilea pomenit de tine pt ca in al doilea e vorba doar de persoana ta pe cand atunci cand te culci cu cineva mai implici si pe altcineva si poate persoanei respective ii faci rau...uite de ex la multi barbati le place sa mearga pe centura pt diverse placeri dar acolo le faci rau fetelor alora ca poate ele nu sunt acolo de buna voie,ci fortate de altii sa faca asta sau poate ca nu au bani si nici studii ca sa faca altceva si barbatii profita de asta..e adevarat ca si pt ele este un pacat dar este mult mai mare pacatul barbatilor pt ca contribuie la al fetelor...daca vrei placere de genul asta mai bine rezuma-te la corpul tau si nu implica si pe alta

La predica azi parintele spunea ca SF.mucenici inainte erau ucisi,arsi,aruncati in cuptor de vii,rastigniti ...iar noi azi nu mai ducem o lupta directa cu cel rau,pentru ca el a devenit atat de viclean si lupta noastra acum e cu patimile :droguri,tutun,alcool,tot felul de placeri...

pai de ce nu face Dumnezeu sa fim asexuali

Fiindcă nu vrea păpuşi care să se mântuiască în mod automat, ci oameni care să Îl aleagă în mod liber. Pe de o parte, nimeni nu se poate salva singur şi fără ajutor de sus, pe de altă parte, nu se poate salvare fără merit.

Sexulaitatea este mijlocul minunat cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni ca să se înmulţească şi să umple pământul, precum şi ca să se bucure de ea în mod legiuit. Tot El, le-a mai dat voce oamenilor ca să Îl laude şi ca să comunice între ei. Oamenii au libertatea să folosească sexualitatea într-un mod nelegiuit, după cum îşi pot folosi vocea ca să înjure şi să îşi ofenseze aproapele. În final, este strict alegerea noastră dacă mergem în rai sau în iad.

ce bine stii sa schimbi subiectul!

nu se poate..Dumnezeu a creat de la inceput barbatul si femeia care sa formeze un intreg si asta se poate doar dupa casatoria din dragoste....faptul ca oamenii au inceput sa confunde dragostea cu dorinta sexuala si sa-si bata joc aste altceva,tine de educatia,familia si constiinta(care lipseste la multi) fiecaruia dar ma abtin sa zic ceva ca e site ortodox:D:Doricum Dumnezeu are grija de fiecare in parte..faci bine?iti intoarce cu bine...faci rau?intoarce cu rau

bine spus..dar in acelasi timp foarte departe de realitatea zilelor in care traim..mai nimeni nu se mai casatoreste din dragoste adevarata...sexul si compatibilitatea la pat..sunt criterii cu mult mai importante..pe langa frumusete si tinerete..dar..cred ca sunt lucruri care nu rezista la testul timpului..probabil de aici si rata mare de divort..despre placere..cred ca este un pacat atunci cand intreci masura ,atunci cand te invarti trupeste si sufleteste in jurul ei..despre droguri, fumat si altele de gen..sunt vicii nu se pot numi placeri..iar faptul ca o faci mai des..este doar dependenta.nu cred ca intra in aceeasi categorie.ispita..cred ca este un lucru separat..este sadita de diavol in mintea noastra..iar noi o asociem cu o placere..nu placerea provoaca o ispita.

pai ce motiv ar avea un barbat sa se casatoreasca fara sa aiba sex cu sotia?

Pe motivul unei absurditati, per motivul unei idei deviate despre desavarsire, pe motivul unei pasiuni de moment, dar, probabil, cu consecinte imprevizibile....pe sensul vag al unui motiv greu de exprimat, dar aproape imposibil de realizat, deci, pe un motiv irational si nesanatos, atata timp cat exista multiple cai de-a ne croi un drum spre mantuire......

trebuie sa fie chiar prosta femeia care se casatoreste cu un barbat care urmareste doar sex la ea

casatoria se face doar din dragoste,in momentul in care vrei sa stai alaturi de o persoana toata viata ta,sa ii daruiesti totul,sa ii juri iubire vesnica,dar asta nu se poate decat daca exista iubire in adevaratul sens al ei...daca iubesti pe cineva cu adevarat nu te mai gandesti la sex(care trebuie sa fie o dovada de dragoste si de daruire cu tot trupul si tot sufletul, nu de placere),ci la faptul ca ii vrei binele,sa il/o protejezi,sa treceti peste greutati impreuna..pt cine vede totul superficial,lucrurile astea par ceva ridicol dar pt cine stie sa iubeasca cu tot sufletul sunt lucruri reale si normale

Dragostea este un simtamant-rationament relativ, sau cum citeam pe undeva, este ; " o stare de imbecilitate tranzitorie ", insa, asa in naivitatea si formula ei ciudata, ne determina sa luam cele mai importante decizii in viata, ne deschide cel mai puternic drumul spre viitor .
Daca stam sa ne gandim, fiecare in parte am luat deciziile in functie de iubirea pe care am intalnit-o in tinerete, chiar daca ulterior s-a dovedit a capata forme diferite, decizia a fost luata si ne-a invatat sa ne adaptam si sa ne croim noi sperante si noi indatoriri.
Depindem de aceasta iubire, depindem de efectul ei ireversibil asupra vietii noastre .
Este atat de inteleapta, tocmai pentru ca este oarba, ajungand sa ne maturizeze si sa ne responsabilizeze pentru totdeauna.
In iubire, nimeni nu este prost, ci doar " arheolog "...

eu nu am zis ca cine iubeste este prost,dar asta nu inseamna sa lasi un barbat sa profite de faptul ca il iubesti si sa obtina tot ceea ce vrea de la tine,trebuie sa vezi din cand in cand lucrurile din exterior...nu trebuie sa te lasi influentat de ceea ce intalnesti...si eu am fost dezamagita odata destul de rau,am plans destul de mult timp, dar nu mi-am schimbat viziunea asupra felului de a privi lucrurile si nici nu m-asi razbuna pe alta persoana....oricum stii cum se zice ca viata te transforma ori in vin ori in otet iar in ceea ce te transforma este alegerea ta:)

pai cum sa iubeasca un barbat o femeie fara sa faca sex cu ea? asa ce rost are casatoria?

Eu cred ca nu citesti cu atentie ce scrie Luminita.
A spus doar ca nu trebuie sa fie sexul motorul principal in dragoste. Ca dragostea sexuala este o daruire reciproca, nu o cautare de placere de dragul placerii (si transformarea celuilalt in obiect, as zice eu). Este o unire si o daruire.