Sotia cea impodobita
 

,,Macar cand te afli intr-o biserica sau intr-o manastire, ar trebui sa iti amintesti ca nu esti doar ,, sotia demnitarului,, esti cea cu care s-a casatorit in fata lui Hristos si alaturi de care formezi o Biserica. Si ar trebui sa te intrebi daca pe Hristos din tine l-ai impodobit cu virtuti pe cat esti tu de impodobita cu cele lumesti. Sau poate, daca ii este placut lui Hristos din tine podoaba ta lumeasca comparativ cu cea a pacatelor. Daca este prea greu sa faci asta, atunci macar nu iti lipi sufletul de podoabele tale si poarta-le cu multumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate,,. Asta imi spun mie, oridecate ori sunt tentata sa imi pun vre-o podoaba. Si sti ce se intampla? In momentul acela mai abitir im aduc aminte de pacatele mele si,,, ma lipsesc. Nu stiu cum sa imi plec capul mai degraba in fata lui Dumnezeu.

Deci, cine este demnitarul cu care sunteţi căsătorită ?

Da, am observat si eu asta... cu cat se afla femeia intr'o functie mai inalta sau intr'o clasa sociala mai de renume, cu atat se simte parca "obligata" sa bifeze toate cerintele modei si ale lumii de astazi. Ii si place, ce'i adevarat.

Ma bucur mult insa, atunci cand vad sotii de mari domni atat de simple incat le'ai confunda cu oricare altele.
Totul vine din inima omului. Masura cu care masuram nu este una dreapta.

Naturaletea este a firii, nu este ceva strain firii, pe cand "artificiile sau accesoriile" sunt straine firii de aceea fac nota discordanta. Am avut surpriza sa ma intalnesc cu o persoana care dimineata nu a avut timp sa se machieze, devenise o persoana fara masca, parca avea o alta "identitate". Cutremurator sa ne ascundem naturaletea sub o asemnea masca.

Ai dreptate, George.
Si eu ma intristez pentru omul care cauta sa fuga cat mai mult de tot ceea ce este natural.

P.S. Raman surprins de aceia care isi rezerva aproape de ora, dimineata, spre a se aranja trupeste (fardat, etc.).
Eu abia imi fac putin timp sa ma inchin, cand de fiecare data ma trezesc greu.

Asa este. Timpul pentru frumusetea trupeasca incomparabil cu cel pentru rugaciune- poate ptr unele persoane chiar lipseste rugaciunea, uitand ca acolo unde inceteaza rugaciunea incepe pacatul.

Multumesc pentru acest cuvant bun. Sa luam aminte, cu totii.

Si eu l-am primit- dar din dar se face rai- mai ales in vremea postului-cand rugaciunea trebuie sa ne fie hrana, sau cum spune Sfantul Grigorie Teologul- "rugaciunea ca o respiratie duhovniceasca" pentru sufletul nostru cel insetat.

Traim vremea in care operatiile estetice au ajuns la mare cautare si cinste. Vremea in care artificialul, contrafacutul vrea sa treaca drept autentic si chiar pe post de etalon. Omul se instraineaza de el insusi, de latura sa profunda. Ce ramane din el? Imaginea. Ea este tot ceea ce conteaza astazi caci se poate vinde. Ea este cel mai usor de schimbat si, mai mult, pe seama ei, poti scoate o caruta de bani.

Inteleg oarecum. Asa se intampla atunci cand ajungi sa ai suficienti bani, incat sa nu mai ai grija zilei de maine. E trist totusi, ca pe unii, banii, ii lipsesc si de grija vietii viitoare.

Sunt persoane care isi doresc sa fie simple si modest imbracate, insa din rusine fata de cei de aproape nu fac aceasta.

Oare cat de mult conteaza parerea acelora de langa noi, fata de cum ne imbracam si aratam ?! Curati sa fim, atata tot.
De ne vom rusina acum cu simplitatea si modestia, si Hristos se va rusina de cat de "manjiti" ne va gasi la a Doua Venire.

Totusi si aceste artificii pe care le mentionati tot de societate sunt impuse, o societate din care facem parte noi toti, asa ca poate ar trebui sa ne consideram, cel putin partial, responsabili pentru promovarea unor standarde absurde de frumusete. Sunt absolut de acord ca ne ascundem inutil chipurile sub masti pentru ca mai devreme sau mai tarziu, in functie de imprejurari, adevaratul "sine" sa iasa la iveala. Totusi, real vorbind, cati apreciaza frumusetea neretusata cel putin la o prima cunostinta? Naturaletea devine acceptata cand se atinge un nivel de confort, de incredere in persoanele cu care intram in contact, insa din pacate avem din in ce in ce mai putina incredere unii in altii ca sa ne permitem luxul sa fim 100% sinceri, chiar si in ceea ce priveste vestimentatia sau machiajul.

@ windorin: "Da, am observat si eu asta... cu cat se afla femeia intr'o functie mai inalta sau intr'o clasa sociala mai de renume, cu atat se simte parca "obligata" sa bifeze toate cerintele modei si ale lumii de astazi. Ii si place, ce'i adevarat."
Sunt si barbati la fel de vanitosi, nu numai femeile cad prada acestei "obligatii."

De noi depinde
 

Aceste artificii sunt impuse de societate... dar de noi depinde sa le acceptam sau nu. Daca noi ajungem sa acceptam sa ni se impuna orice, atunci... da, ajungem sa fim "responsabili pentru promovarea unor standarde absurde de frumusete". Dar daca avem curajul sa NU acceptam?

"Cati apreciaza frumusetea neretusata cel putin la o prima cunostinta?" - pai, depinde despre ce fel de oameni vorbim, depinde ce cauta acei oameni, ce asteapta de la tine.
Daca ajungi sa te fardezi numai ca sa nu pierzi aprecierea celor care te privesc, atunci, ori nu ai suficienta incredere in tine, ori vrei sa "vinzi" doar imaginea, sa iei ochii, cum s-ar zice.

Iar "luxul" de a fi 100% sinceri sta in noi, nu in cei din jurul nostru. Si a fi sincer 100% nu inseamna sa ne confesam tuturor, ci sa avem curajul de a fi noi - indiferent ca e vorba de imbracaminte, de opinii, de gusturi, de credinta etc. Daca nu suntem noi insine indiferent in fata cui stam, atunci avem o problema. Personalitatea cameleon e o problema, pentru ca ne arata ca am cazut din credinta.
Eu sunt asa cum sunt - iar ceilalti ma accepta sau nu. Dar daca eu ma ascund sub o masca impusa de societate, si ceilalti ma accepta doar datorita acestei masti, atunci asta nu-mi aduce fericirea, pentru ca persoana acceptata nu sunt eu, ci un personaj aiurea.
Eu sunt asa cum sunt, si trebuie sa fiu asa cum sunt, ca sa vad cine ma accepta si cine nu. Si atunci, cei care ma accepta devin prietenii mei, apropiatii sufletului meu, iar ceilalti raman doar colegi, vecini, rude, cunostinte, cu care comunic la nivel de "Buna ziua", si atat.

O curiozitate: nu credeti ca spalatul la subsuoara va rapeste din mirosul natural (si deci nu mai sinteti cel care sinteti) si ca acesta (spalatul) este impus de societate?

Imi place cuvantul care zice cum ca "libertatea mea inceteaza acolo unde incepe libertatea celuilalt".
Prin urmare, trebuie sa impartim faptele in doua categorii.

1. A ma imbraca simplu, a nu ma farda, a nu purta bijuterii fara masura, etc. nu atinge cu nimic pe cel de langa mine.
2. Insa a nu ma spala, a ma imbraca murdar de tot, etc, este ceva ce atinge libertatea si odihna celui de langa noi.
. Vrand-nevrand, el trebuie sa ma miroasa.
. Si a ne da cu prea mult parfum este rau, ba chiar nesimtire, nestiind noi gusturile celui de langa noi.
. Putem crea mari ispite, dandu'ne cu un parfum insuportabil altora.

Sint de acord cu tine.
Vroiam numai sa subliniez sa nu ducem la absurd naturaletea. Nu mai sintem demult naturali.

Maimutelele se spala la subsoara? :71: Hristos a inviat, Topcat!

Da, asa este, din pacate.
Si de ce nu am redeveni, macar la acele parti bune de odinioara ?!
Sunt lucruri bune, general recunoscute, insa raman moarte in viata noastra de zi cu zi. Nu prea inteleg.

Ai intelege daca ai avea un alt mod de gindire

Asa este, cu gandirea de acum nu pot intelege multe.
Imi doresc un mod de gandire duhovnicesc. Daca'l voi dobandi vreodata, atunci voi intelege toate.

M-as mira, dar iti urez succes. Totusi, daca nu merge si nu merge, adu-ti aminte ca topcat ti-a spus ca omul e, intii de toate, un animal.

Eu, cand mai am alunecari din credinta, mai citesc un science, un ateism, o cireasa, un standup comedy, un ceva., ca au grija amicii sa imi trimita. In cateva minute imi vine mintea la cap si uneori simt o nevoie acuta de a ma ruga :)

Ai putea sa imi traduci si mie? :)

Pai sunt inscrisa la wired.com, la slashdot science, eram si la new scientist inainte sa-mi limiteze accesul la doar 7 articole pe luna sau ceva de genul asta. Prietenii pe FB posteaza ocazional articole anti-religie/anti-crestine, cu mistoul aferent.
In mod normal nu citesc partea de mistocareala dar uneori, cand imi simt sufletul "nesimtit", in sensul ca nu simt nevoia sa ma rog, mi-am dat seama ca mai repede ies din starea asta citind totusi chestiile alea anti :) Oricat de indiferenta as fi fost inainte de a-mi cadea ochii pe ele, in scurt timp ma apuca o dezolare cumplita si ma intorc acasa, la Doamne-Doamne :)

mai sunt si ceva bloage de psihiatrie pe care le urmaresc, cu autori declarati atei si care nu au nici o retinere in a-si exprima punctul de vedere printre altele. Aceeasi reactie :)

Si legatura cu subiectul e?

E ca i-ai spus lui windorin ca atunci cand modul duhovnicesc de a vedea lucrurile fails, sa isi aduca aminte ca tu (un ateu declarat) i-ai spus ca omul e un animal.
Ideea ca uneori daca un ateu iti spune o chestie de genul asta, e ca un sut care te propulseaza inainte pe calea spirituala si te face sa vezi lucrurile exact pe dos decat ti le descrie ateul respectiv. Faptul ca asa arata omul in perspectiva unui ateu "omul e un animal inainte de toate" te face sa vezi lumea ateului ca fiind foarte goala si lipsita de sens, iti dai seama ce cadere mare ar fi pentru tine sa ajungi in situatia de a gandi asa, si te culegi de pe jos, te pui in genunchi si reusesti sa faci ceea ce nu reuseai sa faci inainte.

Dar tu cum iti explici toate chestiunile prin care omul, in detaliu, copiaza lumea animala? De exemplu (poate pentru unii e surprinzator), arta e unul dintre domeniile care, desi considerate de unii foarte spirituala, incearca sa excite exact instinctele noastre animalice (forme sau sunete). Si nu ma refer la ceea ce inteleg unii prin instincte animalice, adica la chestii cu batai sau injuraturi etc.

Aş avea tare multe de spus în legătură cu tema threndului putând să mă dau pe mine de exemplu (aşa cum sunt acum) şi să mă mândresc cu aceasta dar,când îmi amintesc ce mă mai împdobeam în tinereţe (când nici nu era nevoie de aşa ceva - toţi oamenii tineri sunt frumoşi) renunţ şi îmi spun că o femeie împodobită care merge la biserică este mai bună decât una tot împodobită care merge într-un bar!

simplu:INVOLUTIE.

Ai dreptate, facem asta si uneori cu multa voluptate.
Dar cred ca stii deja cum imi explic: asta este starea noastra cazuta.
Edit: si cum spune carmina: involutie.

Dpdv crestin, desavarsirea omului presupune o existenta diametral opusa lucrurilor pe care le descrii tu, si cam asta e batalia vietii noastre. E un proiect de proportii epice :)) adica-ti stau impotriva propria biologie, societatea, tot. Dar nici nu esti singur. Si se poate. "E unii care poate", deci cred ca putem toti sa nu mai fim animale, ci sa fim ce am fost inainte de toate: chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Oamenii sunt ceva foarte frumos si complicat si au un potential enorm pe axa verticala. Din animale pot iesi doar alte animale. Din noi poate iesi si altceva, deci nu suntem animale :)

Ma refeream la faptul ca arta, desi considerata de domeniul spiritualului, se refera mai mult la anumite instincte animalice.
Esti sau nu un animal daca asculti cu voluptate o simfonie si simti ca ti se zbirleste pielea pe tine?

Si dovada involutiei fiind?
Care e dovada ca mai demult eram mai evoluati?

Nu :)
Dar exista si un exemplu mai "curat": cititul unei carti. Poti citi si o carte cu voluptate la fel de mare, poti sa te indragostesti de niste idei de-acolo si sa-ti vina sa topai de bucurie ca uite, s-a mai gandit unul la exact lucrul care te framanta pe tine - sau din contra sa te enervezi. Dar in ambele cazuri cognitia determina biochimia, nu invers. Reactia (de topaiala sau de tensiune) e animalica, dar bucuria sau dezacordul initial nu.

Si nu mergi la opera pentru ca vrei senzatia fizica de goosebumps, ci pentru senzatiile de ordin psihic .

Si nu sint si aceste senzatii de placere?

(la fel a fost si cu criza financiara)
rafinarea gusturilor aduce cu sine cresterea ofertei ;
se atinge un punct considerat maxim, dupa care, automat, oferta scade - oamenii s-au plictisit, vor ceva nou, inedit, ceva original ;
oamenii privesc atunci cu jind spre reintoarcerea la natura si spre apucaturile ..primitive !!! (din plictis dar si pt diversitate dar mai ales.....originalitate).

asta dpdv al unui ateu.

Oamenii intotdeauna au vrut ceva nou, inedit si original. Acum doar isi permit mult mai multi sa isi indeplineasca dorintele.
Te-am rugat sa imi arati involutia...
p.s. daca doresti cu adevarat eu pot sa iti arata o involutie REALA, dovedita stiintific :)

nu mai departe, priveste, te rog evolutia modei:
* de la cateva frunze in epoca primitiva, la un maldar de haine pe tine in evul mediu de erai usor confundat cu un cuier, la zilele noastre unde, usor-usor, cad hainele de pe noi ca niste....frunze!

ce facem noi? involuam, fireste.
dar unii dintre noi nu si nu: badman, badman...

Cind s-a inventat lenjeria intima, ma refer la desuuri? Nu cumva in evul mediu?
Unii ar spune ca ne indreptam catre imbracamintea lui Adam si Eva... :) Adica spre adevaratul om, care nu mai pacaleste cu imbracamintea sa :)

stii care-i baiu' aci?
ca odata cu hainele pe care le lasam pe drum, abandonam si cate ceva din calitatile umane; ne indreptam spre statutul primilor oameni, goi, nu doar trupeste ci si sufleteste; ca o carte cu foi goale, dar pe care poti scrie in voie.......

Care calitati umane?