Va rog sa ma ajutati cu un sfat
 

Buna ziua tuturor. Citesc de ceva timp acest site si ca tot pacatosul...mi-am facut cont abia acum cand am nevoie de ajutor cand poate puteam si eu la randul meu sa ajut macar cu un sfat pe altul asa ca Dumnezeu sa ma ierte. Sotul meu si cu mine ( suntem casatoriti din decembrie 2009 si deocamdata doar la Starea civila) avem 20 de ani si de cunoastem de 3 ani. Ne-am cunoscut printr-un prieten comun, a fost dragoste la prima vedere. El a plecat in alt oras acum 2 ani si acum 1 ani cand s-a intors in Bucuresti ne-am mutat impreuna si am spus alor nostrii ca vrem sa ne logodim la Biserica si la terminarea studiilor sa ne casatorim. In toamna anului trecut, dupa ce am cerut sfatul unui parinte, am renuntat la ideea logodnei si stiind ca ai nostrii sunt mai interesati de o situatie materiala inaintea cununiei, ne-am luat 2 dintre cei mai bni prieteni si ne-am casatorit civil. pana acum nu le-am marturisit decat parintilor mei ce am facut si ca vrem imediat dupa Sfintele Pasti sa cerem binecuvantare de la Dumnezeu si ei au acceptat. noi nu vrem petrecere Doamne fereste sau lautari sau masa, nu vrem decat sa ne fie nasii, care or fi ei si parintii langa noi in momentul in care prrotul ne da binecuvantarea dupa care sa mergem acasa si sa ne bucuram intre noi pentru noua familie. Azi cand am spus mamei lui ea a spus ca daca facem asa ceva inainte sa terminam facultatea ei ( familia lui ) nu mai au ce discuta cu noi. Noi vom cauta cat de curand un duhovnic sa ne spovedeasca, mai ales pe mine ca am facut pacat mare, sa ne indrume si sa ne ajute insa intrebarea mea este urmatoarea: daca parintii se pun contra casatoriei si binecuvantarii lui Dumnezeu, facem pacat daca mergem impotriva lor spre El? trebuie sa mentionez ca pentru a ne putea intretine singuri la vara plecam la munca in afara numai sa ne fie linistie in casa. Va rog frumos ajutati-ma, si acum scriind imi tremura mainile si imi plang ochii pentru ca nu avem liniste si pace in casa si pentru ca riscam ca intr-un moment asa important sa lipseasca parintii. Ma rog la Dumnul ca prin sfaturile voastre sa-mi vorbeasca El caci tare am nevoie.

Voi deja ati facut un pas important: casatoria civila. Asa ca indiferent de ce cred parintii baiatului, voi tot traiti in pacat, adica fara binecuvantarea lui Dumnezeu. In situatia in care va aflati, cel mai important e sa faceti cununia religioasa. De despartit banuiesc ca nu va doriti . Asa ca ce e mai rau? Sa traiti in pacat sau sa ii suparati pe parinti? E de preferat sa ai si binecuvantarea parintilor pt. cununie, dar in situatia asta...urgent la preot! Nu mai amanati cununia pt. ca asa trec anii...
Cat despre situatia materiala, se face mult mai bine in doi decat separat. E mult mai bine cand porniti amandoi de tineri laolalta. In felul asta nici nu vor fi discutii mai tarziu, ca unul a avut nu stiu ce situatie facuta separat....
Dupa Pasti e nunta , nu? Sa ne dati vesti!

Draga mea,
 

Nu pot sa inteleg opunerea parintilor lui intrucat actul casatoriei il aveti deja iar Cununia inaintea lui Dumnezeu e importanta pentru sufletul vostru. Tu deja esti nora ei si acest lucru nu se poate schimba, asa ca cel mai bine ar fi sa le explicati ca vietuirea in pacat nu este placuta lui Dumnezeu si chiar Il indepartati de voi! Sfatul meu este sa va cununati dar sa aveti si binecuvantarea parintilor. Nu cred ca vor avea inima de piatra si vor lipsi de la nunta fiului lor! E bine sa va straduiti sa postiti perioada postului ce a ramas, sa va spovediti si cu binecuvantarea preotului sa mergeti inainte! Doamne ajuta!

Stii cum e, care parinti nu si-ar dori sa participe frumos atat la cununia civila, cat si la cea religioasa...sau sa se tina cont si de sfaturilor lor?

E greu de inteles acum...dupa ce zarurile au fost aruncate, dar zau daca nu mi s-ar intrista inima, ca mama... sa aud ca ai mei copii ar face asa ceva...si dupa subit, isi doresc foarte mult sa le fiu alaturi!:29:

Noi avem de gand sa mergem si la starea civila si la biserica fara a le spune parintilor si nu pentru ca s-ar opune ci pentru ca ei nu inteleg dorinta noastra de a nu face ''nunta '' - pe de o parte iar pe de alta parte pentru ca oricum nici ei nu au o situatie materiala buna, stim ca nu ne pot ajuta dar stim si ca s-ar agita si stresa daca le-am spune. Si parintii lui sunt departe, si ai mei...i-ar costa foarte mult numai drumul si apoi stiu ca s-ar agita si s-ar supara ca nu ne pot ajuta...
Nu stiu daca facem bine, dar mi se pare solutia optima in cazul nostru...

Aaaa...deci de fapt e posibil ca parintii lui sa isi faca probleme legate de cheltuielile unei petreceri de nunta, neintelegand de fapt dorinta voastra?

Ei atunci cred ca cel mai indicat e sa incercati pe cat posibil sa le risipiti grijile de genul asta, si sa le spuneti faptul ca vreti binecuvantarea lui Dumnezeu, si ca asta e cel mai important lucru pentru voi...

Cred ca faceti foarte bine, binecuvantarea lui Dumnezeu oricum trebuie sa o aveti, e cel mai important lucru...cat despre parinti, cred ca trebuie sa simta si ei dorinta voastra...si sa nu simta poate ca sunt o cantitate neglijabila...nu stiu, zic si eu...pentru ca e posibil sa fie si niste parinti mai orgoliosi...tu ii cunosti.

Doamne ajuta, si multa credinta...si va fi bine!:6:

Vezi tu iubita mea surioara in Domnul ,Biblia spune va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia lui prin taina cununiei si cei doi vor fi unul singur si la fel si femeia va lasa pe tatal si pe mama ei si se va uni cu barbatul ei si cei doi vor fi unul.
PIna aici totul ca la carte dar In cele Zece porunci spune cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa traiesti Intru multi ani si fericiti pe pamInt. nu as dori sa intelegi gresit cr vreau sa spun dar eu sInt STAN PATITUL pt ca eu am facut parintilor mei multe greutati nu am ascultat . nu am iesit rau din aceasta dar astazi si in toate zilele mele ma rog ca BUNUL DUMNEZEU sa nu ingaduie ca copii mei sa Imi faca mie atitea necazuri cIte leam pricinuit eu alor mei si cred ca Dumnezeu ma ascultat ca mea daruit copii buni si acultatorIi ; roagate mult ca rugaciunea din inima curara mult poate Inaintea Domnului amin amin amin Domnul cerului sa va binecuvinteze cu darul duhului cel sfint si sa va indrepte pasi pe calea imparatiei lui amin

Sunt de acord cu faptul ca binecuvantarea parintilor conteaza. Dar oameni buni! cei doi traiesc deja in pacat, sunt casatoriti civil. Cale de intoarcere nu prea exista. Ce e de facut? Sa se lamenteze ca nu sunt parintii de acord si sa traiasca in continuare asa?
Daca parintii se incapataneza nu si nu, ei ce sa faca, sa divorteze ca sa le faca pe plac? Sau sa mearga in continuare impreuna si sa se cunune? Dati-va cu parerea la cazul lor, nu asa ipotetic...

andrusca...toata lumea ar fi fost mult mai fericita sa traim in pacat numai sa ne facem studiile, sa facem avere etc insa noi am ales sa ne unim destinele si vrem s-o facem in fata Domnului cu sau fara voia lor. Si eu as fi mahnita ca mana, e sentiment omenesc insa ce sugerezi, ca ar fi trebuit sa ne dam dupa ei, sa suparam pe Domnul traind in pacat? oare de la acea porunca "sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" nu exista exceptie? ce a zis Domnul Hristos Apostolului cand acesta i"a zis ca au venit mama ta si rudele tale sa te vada?

imi cer scuze daca postez dublu insa multumesc frate calyio ... cuvintele tale ma linistesc.

Cel mai important este ca vreti sa va casatoriti religios. Faptul ca sunteti atat de tineri si deja aveti casatoria civila este un pas inainte, nu are nici o valoare in fata lui Dumnezeu acest act administrativ, dar arata hotararea voastra de a fi uniti oficial.
Despre porunca ascultarii parintilor nu sunt in masura sa vorbesc, de obicei toti avem opinii din prisma experientei personale.
Insa orice preot iti va spune ca a sta necununat in fata lui Dumnezeu este pacat, nu ai voie sa te impartasesti. Acesta este un canon in sine si este atat de important pentru un crestin sa se impartaseasca incat ideea de a amana asta pana termini studiile este deja exagerata, este un pacat constient facut. Asa ca dc pui in balanta, desi nu sufera comparatie, ar fi posibil ca parintii lui sa-si schimbe opinia. Niciodata nu stim ce ne asteapta maine ... cu alte cuvinte sunt atat de multe motive pentru impartasanie, incat discutia nu s-ar termina curand.
Pe de alta parte motivele legate de bani sunt piedici ale vrajmasului, banii vin si pleaca, atunci cand veti termina studiile vor fi alte greutati, tocmai ca sa nu va indreptati in fata lui Dumnezeu. Nu ne dam seama cat de multa lucrare este facuta impotriva fiecarei actiuni ale noastre care concorda cu vointa lui Dumnezeu. Atunci knd vrei sa te indrepti vei avea razboi cu cei apropiati tie pentru ca acela este cel mai greu, nu vrei sa-i superi, nu vrei cearta in familie. Totul este o lupta pentru a merge pe calea dreapta, te lupti sa te cununi, fie material, fie datorita parintilor, te lupti sa-ti cresti copiii cum trebuie, te lupti in fiece clipa cu tine. Stim ca parintii de obicei vor sa faca nunta, sa stie toata lumea ca s-au casatorit copiii, nu conteaza asta, conteaza slujba religioasa si atat. E foarte bine cum vreti voi sa faceti, Parintele Argatu spunea la fel, daca traiesc impreuna deja nunta sa se faca in liniste, este stingerea unui pacat, nu prilej de petrecere, iar Parintele Cleopa era si mai drastic, cu buna cuvinta si respect fata de Dumnezeu, nu petrecere fara masura.
Este esential ca vreti sa va spovediti inainte de nunta, fiti tari si mergeti inainte, preotul la care veti merge va clarifica spiritual vorbind piedicile voastre sufletesti. Si consider ca atata timp cat parintii lui nu au nimic impotriva ta, ci doar ca nu ar fi momentul datorita situatiei materiale, asta nu este motiv, e doar o piedica pe care o veti trece.
Gandeste-te ca oricand poate veni un copil, e dar de la Dumnezeu, de ce sa nu fie cu binecuvantarea Lui? Poate asta este si un motiv tot material al parintilor, in general vorbesc, ca atata timp cat nu exista casatorie nu se trezesc cu nepoti neplanificati, in schimb tot ei se bucura de nepoti cel mai mult.
Mergeti pe drumul vostru, Dumnezeu si Maicuta Domnului va asculta rugaciunile si veti avea ajutor sa fie totul bine, dar atata timp cat nu este vointa din partea voastra, nu veti primi putere. Cununia este o taina, ca si botezul si toate celelalte taine. Ati sta pe ganduri daca sa va botezati copiii? daca aveti bani sau nu? Nu cred, asa ca spuneti-le ca sunteti deja cununati civil, va schimba situatia si dupa un pic de furtuna vor intelege, cu cat mai repede cu atat vor avea timp sa se obisnuiasca cu ideea. Tineti calea si ascultarea data de duhovnic si totul va fi bine, el va va da dezlegare chiar si in situatia in care parintii lui nu vor. Iar banii castigati in pacat nu vor aduce nimic bun, oricat ati munci impreuna va fi tot timpul ceva care nu va merge bine.
Dumnezeu sa va apere si sa va ajute, ati hotarat un lucru extraordinar de important, luptati pentru el si il veti castiga.
Imi cer iertare pentru mesajul atat de lung, dar ... va doresc tot binele din lume si putere sa nu cedati in fata vrajmasului.

Nu numai ai lui ci si ai mei. Stiu ca mereu parintii isi doresc nunti pentru copiii lor dar nu vreau sa astept pana cand voi avea suficienti bani pentru a face nunta, de indata ce nimic altceva nu ne mai impiedica. E suficient ca si eu am amanat sa fac pasul acesta gandindu-ma mai mult la faptul ca inca nu avem o casa etc. Dar cred ca Dumnezeu ne va ajuta in continuare, asa cum a facut-o si pana acum.Daca ne-am lasa prada grijilor, nu ne-am mai casatori si n-am mai face copii iar eu asta imi doresc cel mai mult:).

Va multumesc tuturor pentru vorbele voastre. In mare sfaturile date de voi reflecta si ceea ce vrem noi sa facem insa dupa zicala "unde's doi puterea creste" asa si ziua de azi a fost binecuvantata de Dumnezeu sa aflu sfaturi de la voi ce ne intaresc si ne ajuta sa mergem mai departe cu tarie si curaj spre El. Mai am totusi doua nelamuriri...daca mana a botezat un baiat iar el acum este preot, ne poate cununa? daca eu la finele postului ma spovedesc si preotul imi da canon sa nu ma impartasesc ani de zile pentru pacatele mele, cum ne poate cununa fara ca eu sa ma impartasesc?
P.S. ca raspuns la primul sfat, da, nunta in aprilie vrem sa o facem cu ajutorul lui Dumnezeu, cat de curand pentru ca suntem constienti ca felul in care traim acum este pacat, ne iubim sincer si vrem sa fim toata viata impreuna si tocmai de accea dorim binecuvantarea Sa.
Domnul fie cu voi si sper macar cu o vorba sa va pot intoarce vreodata ajutorul.

Mie imi miroase a imaturitate modul in care v-ati planuit lucrurile. E treaba serioasa casatoria. Si cea civila dar mai ales Taina Cununiei. Nu stiu cat intelegeti voi din asta... sper ca mai mult decat pare...
Ascultarea e si ea o treaba importanta. VOi de cine ati ascultat cand v-a apucat insuratoarea? La 20 de ani, cu facultate in spate, cu planuri de strainatate.. nu stiu.. toate la timpul lor... era musai musai? Si duhovnic abia acu cautati? Si daca il gasiti si va spune ce nu va convine ce faceti? Cautati altul?
Spui "daca parintii se pun contra casatoriei si binecuvantarii lui Dumnezeu, facem pacat daca mergem impotriva lor spre El?"
Chiar mergeti spre EL? Pe calea Lui? Ca asta cu mutatul impreuna fara cununie mi-e greu sa cred ca a fost un pas "pe Cale".
In fine, nu mai conteaza. Acu, daca chiar vreti sa puneti inceput bun si sa va fie spre mantuire casnicia Dumnezeu o sa va ajute. Asta garantat. O spun din experienta. :P Ascultati de EL, de Biserica Lui si cu rabdare toate o sa fie bine... cu nadejde multa... ca Doamne ne astepta si ne primeste de fiecare data ca ne iubeste mult mult. Si asta, tot din experienta :P

La prima intrebare nu pot sa iti raspund, vei intreba un preot si o sa iti spuna sigur.
La intrebarea cu impartasania iti pot spune ca te poti cununa fara sa te impartasesti, doar cu spovedania. Nu te intrista daca preotul nu iti va da voie sa te impartasesti, ia cu bucurie acest canon. Asa cum v-au sfatuit si altii duceti macar postul acesta ca necasatoriti( abstinenta sexuala) in semn de cainta , spovediti-va si cununati-va cat mai repede. Daca vreti musai sa ascultati de parinti, despartiti-va. Nici un preot cu mintea la cap nu cred ca o sa va spuna sa traiti in continuare necununati pana va vor da voie parintii.
Nu exista cale de mijloc intre cele doua: ori cununie, ori separare.

Iarta-ma !!
 

Cele spuse de tine caliyo sunt adevarate, nu exista cale de mijloc intre cele doua, ori cununia ori separarea. Ar fi fost bine sa nu fie supararea parintilor si sa fi avut si voi rabdare, sa nu fi facut pasul civil fara acordul lor, dar rugati-va Domnului si parintilor sa va ierte si sa va indrume cu dragoste. Aveti grija de familie. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!!

Nu sunt de acord cu opinia "mai puteati astepta cu casatoria, aveti doar 20 de ani si scoala de terminat ... de ce v-ati mutat impreuna ..." Astea sunt judecati fata de modul lor de viata, cati se gandesc ce ar fi facut in locul lor? Ar fi avut taria sa ia alte decizii? Poate ca da, poate ca nu. Ceea ce este important e sa te ridici, chiar de ai cazut sa te ridici. Ar fi duhovnicesc sa le ceara cineva sa se desparta ca au de terminat studiile si sunt prea tineri sau sa se cunune in fata lui Dumnezeu? De judecat este simplu si este primul impuls al omului, era mai bine asa sau altfel. Societatea din ziua de azi a impins varsta casatoriei si nasterii de copii dupa ce sunt implinite toate cerintele materiale, sa ai casa, sa ai serviciu, sa fie toate facute pe banda conform normelor, dar astea nu sunt norme duhovnicesti, sunt materiale si te vor tine legat pt toata viata acolo, vei vrea mai mult si mai bine.
Imi cer iertare ca am izbucnit asa, dar sincer la varsta lor sfaturile noastre ar trebui sa fie ca pentru proprii nostri copii, ca si cum copiii tai ti-ar cere sfaturi. Imi cer iertare din nou daca am suparat pe cineva.
Despre impartasanie nu este problema, o sa-ti spuna si duhovnicul, important este sa va spovediti, indiferent ce canon si pt cat timp vei primi, slujba cununiei se face fara nici o problema, te vei impartasi atunci knd vei avea dezlegare. Este foarte importanta spovedania inaintea casatoriei pt ca altfel aduci toate pacatele cu tine si vor apasa, vor lucra impotriva voastra, vorbesc de amandoi acum. Si nu exista notiunea de "tarziu" in cautarea unui duhovnic, vor fi piedici, dar sa faceti asta, sa nu amanati, sa va tineti de tot ce spune preotul, chiar de nu intelegeti, sa respectati si veti vedea mai tarziu sensul fiecarui sfat. Cea mai mare piedica de care nu suntem constienti este amanarea faptelor care ne indreapta, gandim ca mai este timp, ca nu avem acum vointa necesara, ca nu este atat de important, ca atatia oameni sunt ca si noi, in pacat si apoi societatea nu condamna ... toate astea sunt gresite. nu conteaza societatea, ci pozitia noastra in fata lui Dumnezeu, noi raspundem singuri in fata Lui, nu societatea, nu prietenii sau parintii care ne conving ca mai este timp. Noi singuri, asa ca judecata actiunilor tale iti apartine, tu hotarasti drumul, esti liber sa alegi, iar lupta se da continuu, pana la alege si apoi a pune in fapta hotararea ta, tot timpul.
Nu cred ca este nici un impediment pentru ca finul parintilor tai sa faca slujba cununiei voastre, oricum acest lucru ar trebui sa-l stie chiar el, sunt canoane stricte legate de legaturile duhovnicesti, si cred ca cele mai stricte se refera la casatoria dintre fini si rudele de sange ale nasilor. Dar intrebati preotul si veti lamuri asta.
Sa va ajute Dumnezeu sa va cununati si sa va dea copii sanatosi si buni.

Daca am inteles bine, de fapt socrii inca nu stiu ca v-ati casatorit civil?
Ca altfel nu vad de ce s-ar mai opune cununiei.

Poate ar fi bine sa le spuneti si asa, pusi in fata faptului implinit, nu cred ca vor mai avea ceva de obiectat, nu cred ca ar vrea sa lipseasca de la nunta.
Cred ca mai suparati ar fi fost daca ati fi facut si cununia fara ei.

In rest..spuneti-le ce planuri aveti, si cred ca o sa va descurcati pana la urma, atat timp cat veti ramane impreuna. Sa nu fiti ca una din acele familii in care unul din ei pleaca la munca undeva si dupa cativa ani familia se dezbina..

Care situatia materiala? Poate dura si zece ani pana sa-ti faci "o situatie materiala" si pana atunci cine stie ce se mai intampla pana atunci, ca sa nu mai vorbim de concubinaj in aceasta perioada..

E bine sa asculti de parinti, dar atunci cand au o judecata sanatoasa nu cand te indeamna la pacat, iar intentiile voastre sunt cat se poate de bune si eu cred ca Dumnezeu stie si tine cont de asta..

Buna seara prieteni. astazi le-am spus verde in fata ce avem de gand sa facem, cum ne planificam viata, de ce vrem asta etc. Mama lui a spus scurt, dupa ce ne-a facut in toate felurile ca incheie orice legatura cu noi. In schimb, tatal meu, pe care nu l-am mai vazut de ani buni, el locuind in alt oras, azi cand a aflat si el pentru prima data toata problema, de la cununia civila pana acum si planurile de viitor, a fost mahnit ca nu l-am anuntat mai inainte, mai ales daca nu aveam nici un alt sprijin. El ne-a felicitat, se simtea emotia in glasul sau si vineri vine sa-si cunoasca ginerele si sa vada cum ne poate ajuta. foarte tare ne-a bucurat discutia cu el, mai ales dupa esecul cu mama sotului. in aprilie va fi nunta, asa am si anuntat pe toti. le vom comunica data exacta din timp si biserica iar cine va vrea sa ne fie alaturi in acel moment sfant este binevenit insa deasemenea am spus cand veni vorba cu mama sa de banii de nunta etc. ca nu avem nevoie deoarece nu va fi niciun dezmat dupa. sper in continuare ca Dumnezeu va fi cu noi, multumesc Lui si voua.

Felicitari!

Dar tatal lui? Nu a spus nimic?
El ce zice despre pozitia mamei lui? Este inclinat sa-i cante in struna sau stie sa faca diferenta intre bine si rau, indiferent de la cine vine?
Din pacate au fost multi despartiti chiar de parintii lor (sau unul din parinti).
Mama lui nu cumva iti era ostila chiar inainte de problema cu casatoria si in felul asta spera ca el se mai razgandeste in privinta ta?

Nici nu trebuie nunta mare, important este ceea ce se intampla in biserica, si ceea ce veti face dupa..

Lucrurile se pot schimba in privinta socrilor Eliana...Pe cati parinti nu am vazut inversunati impotriva casatoriei copiilor, iar apoi cand au venit nepotii , erau topiti dupa ei!
Daca isi iubeste mult baiatul, nu o sa o rabde inima pe soacra sa nu isi vada copilul la nunta.

Tatal lui este la fel de inversunat impotriva noastra si a deciziei noastre cum este si mama lui. Nu, ei nu au avut nici o problema cu mine personal si nici nu mutatul nostru impreuna ci ei au ce au impotriva deciziei noastre si anume de a iesi din pacat si de a cere binecuvantarea lui Dumnezeu. in opinia lor, ca si in cea a majoritatii, acest pas, casatoria, musai trebuia sa vina dupa ce ne indeplineam restul obligatiilor lumesti ca studii superioare, salariu, casa, masina etc. cat despre despartire, aceasta nu este o optiune. dragostea noastra si inconstienta ne-au impins spre pacat. ca si pana acum vrem sa ne petrecem tot restul vietii impreuna insa dupa voia Lui. Bine spus: parintii trebuie ascultati cand au judecata sanatoasa, crestineasca. nu cred, in ignoranta mea, ca treburile sufletului au legatura cu banii si alte datorii sociale ( bani, afaceri) precum consider ca si sarac lipit Dumnezeu are grija de tine. Stim ca ne asteapta greutati si le primim cu bucurie, poate ca asta este crucea ce trebuie sa o purtam si am ales sa purtam greul, oricare ar fi acesta IMPREUNA.

ascultarea de parinti trebuie sa fie una crestina
 

Ascultarea faţă de părinţi trebuie să fie una în Domnul, adica una care să nu contrazică credinţa creştină.

1Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
2,,Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta`` -este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă-
3,,ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt.``
4Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi -i, în mustrarea şi învăţătura Domnului(Efes 6.2)

Ganditi bine, succes pe drumul asta si sa ne tineti si pe noi la curent.
Casa de piatra!

Buna dimineata tuturor. Imi face mare placere sa va anunt ca pe 1 mai va avea loc nunta . Suntem extrem de fericiti. Vom fi numai noi mirii, tatal meu cu sotia sa si o prietena buna a familiei. Din pacate ceilalti au refuzat sa participe. Exista totusi o problema...inca nu avem stabiliti nasii. Din intamplare este cineva din Targoviste (acolo va avea loc cununia) carora le-ar face placere sa ne devina parinti spirituali? Trebuie sa va spun ca nu va fi o nunta cu dar, nimic pretentios ci, cu voia Domnului, pur spiritual. Va multumesc din nou pentru tot ajutorul, va doresc o zi cat mai buna si astept un raspuns de la voi. Domnul sa fie cu noi toti.


P.S. Deasemenea ma adresez tuturor celor care sunt de la Targoviste si vor sa ia parte la slujba, ea va avea loc, asa cum am mentionat mai sus, pe 1 mai la ora 12. Daca este cineva interesat, revin cu locatia exacta a bisericii. Inca odata mentionez ca NU este nunta cu daruri de vreun fel asa cum nici petrecere dupa cununie nu va fi.

Doamne ajuta!
 

Domnul sa va ocroteasca!

Casa de piatra! Ce frumos s-au rezolvat toate...
Sunt sigura ca veti gasi si nasi. Ma gandesc acum ca poate, daca aveti parinte duhovnic, l-ati putea ruga pe acela sa fie nas, impreuna cu sotia sa...

Doamne ajuta! Casa de piatra!!!!

Faci ceea ce trebuie si te cununi religios.Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare.Iti pot da deci un sfat din experienta de dupa :

Incearca prin toate metodele,inclusiv prin rugaciune,dar si prin o convorbire smerita cu parintii lui ,sa le obtineti binecuvantarea.E foarte important acest lucru! Ar fi foarte bine daca ati realiza lucrul acesta inainte de cununie.Daca nu,atunci incercati dupa aceea sa le obtineti binecuvantarea,cand vor vedea ca faptul s-a implinit.
Fara o impacare cu familia e posibil sa aveti greutati in viitor.
Si cu impartasania: daca preotul nu considera ca trebuie sa va dea impartasania inainte de cununie,nu e nici o problema,sunteti sub canon si spovediti,deci sub protectia lui Dumnezeu.
Daca preotul va da impartasania,atunci luati-o cu smerenie,gandindu-va ca Dumnezeu a facut un pogoramant pentru voi..

Faceti ce spune preotul si va fi bine....

In rest,casa de piatra!

Vă doresc, la rându-mi, alese împliniri şi lumină sufletească!
Casa de piatra si sanatate, sa traiti in armonie si dragoste si sa fiti cu adevarat unul langa altul si la bine si la rau!

Casnicie Fericita din toata inima!

Eliana, e veste f buna. Ma bucur din tot sufletul pt. voi. Din pacate nu pot sa va ajut( in legatura cu nasii), pt. ca nu sunt din Targoviste. Sa va ajute Dumnezeu sa gasiti nasi. Dar e bun sfatul unui forumist, sa il rugati pe preotul duhovnic sa va fie nas( impreuna cu sotia).

pasul firesc...
 

Mai copii, mai aveti doar cateva zile pana la nunta - v-ati spovedit??? In Cetatea Targovistei aveti preoti minunati - urgent, urgent faceti pasul asta!!!

Terminati-o cu ideia ca pacatul vostru este urias... dupa ce preotul va va dezlega - veti fi doi INGERASI.

Sunt pertinente toate ideile exprimate pe forum in ce va priveste. Accept inclusiv faptul ca bine era sa aveti acceptul socrilor, dupa cum bine era sa nu fi pacatuit niciodata protoparintii nostrii, Adam si Eva... Dar haideti sa luam lucrurile asa cum sunt si sa nadajduim ca prin pocainta noastra, Domnul se va indura de noi! Deci:

- sa spuneti preotului tot ce aveti pe suflet, din frageda copilarie, dati afara totul, fara nici o rusine sau ezitare, nimic sa nu ramana;
- staruiti asupra problemei socrilor, insusiti-va si urmati apoi sfatul sfintiei sale;
- cereti apoi binecuvantarea pentru cununie.

Frumos ar fi ca preotul respectiv sa va si cunune. Evident, nu este obligatoriu, dar luati in considerare aceasta ideie. Vorbiti cu preotul paroh de la biserica unde vreti sa va cununati - de ce nu ar fi chiar el preotul vostru duhovnic?

Capul sus acum, lasati filozofia si treceti la fapte. Apoi, sub ascultarea preotului duhovnic, se vor rezolva toate, prin harul Domnului.

Iar pentru viitorul apropiat, luna de miere petreceti-o - ca "sot si sotie" - recuperand materia pentru sesiunea din vara.

Casa de piatra!

va rog sa tineti cont aceste sfaturi (,m-as fi bucurat foarte mult sa primesc un sfat luminat ca acesta dat de colegul/a de forum acum 10 ani) daca vreti sa aveti o casnicie fericita.in legatura cu parinti ,si noi ne-am confruntat cu aceasta problema dar ne-am mutat in chirie si dumnezeu ne-a binecuvantat in timp si cu casuta noastra.

va multumin tuturor, atat eu cat si sotul meu pentru urarile voastre si ne rugam pentru voi. ana09, parerea mea este ca ar trebui sa discuti cu prietenul tau si sa stabiliti voi cand si cum va fi nunta voastra pentru ca este o taina mirilor destinata si nu reprezinta decizia neamurilor. din moment ce traiti impreuna este foarte important pentru suflet si pentru fericirea, linistea voastra sa va crestinati iar daca va iubiti cu adevarat, dupa mintea mea, nu vad de ce mai trageti de timp. daca dorinta voastra de cununie este pornita din nimic altceva decat din dragoste, respect, dragostre fata de Dumnezeu, daca stiti ca va asteapta atat bucurii cat si clipe grele dar sunteti dispusi sa treceti prin toate impreuna, Dumnezeu este cu voi si va ajuta. Niciodata nu va va lasa la greu. Iti doresc sa iti dea Tatal nostru putere, atat tie cat si partenerului tai de viata, sa luati cea mai buna decizie si sa o puneti in aplicare. asa cum si mie mi s-a zis, convietuirea dintre barbat si femeie, fara binecuvantarea Domnului, este pacat asa ca in cazul vostru, asa cum a fost si in al nostru, reprezinta o salvare din pacat, o constientizare si, prin nunta, reparare a desfranarii. este taina nuntii si nu un prilej de petrecere in desfrau, risipa, betie, lautari/muzica de tot felul. este, daca vrei, un balsam sufletesc. Sa va dea Domnul curaj, intelepciune si sanatate, precum si dragoste unul pentru celalalt. aveti grija de voi.

Poate m-am exprimat gresit.Eu si prietenul meu nu locuim si nici nu am pacatuit impreuna .multumesc pentru sfaturi.va doresc multa sanatate si sa fiti fericiti

Felicitari!

Bunu Dumnezeu sa va intareasca si sa va ocroteasca.

La varsta voastra ati luat o decizie inteleapta de a va casatori.La inceput incercarile sunt mari si grele, dar doar impreuna le veti trece, iubindu-va, rugandu-va foarte mult. Desi mai e putin timp, mergeti la duhovnic (daca nu aveti, rugati-va bunului Dumnezeu), un parinte calugar daca se poate, spovediti-va si cereti binecuvintarea.

Doamne ajuta

Multumesc mirabela. Intr-adevar ne vom spovedi vineri inainte de nunta, pentru asta am vorbit deja cu preotul ce ne va si cununa. Multumim lui Dumnezeu ne-a scos in cale un parinte drept si cumsecade ce l-am ales deja ca duhovnic. Acesta ar fi vrut sa ne fie si parinte spiritual insa sotia sa este plecata din tara. Am convenit in schimb ca ne va boteza copii cu care Dumnul, cand va decine, ne va binecuvanta. Este vorba de Parintele Stelian de la Ocnita Dambovita, daca il cunoaste vreunul dintre voi.
ana09, imi cer scuze daca prin sfaturile mele te-am jignit si te felicit pentru castitatea pastrata. Dumnezeu sa ne ajute pe toti.

Casa de piatra!
 

Unui tanar cuplu binecuvantat de Domnul, ani multi cu bucurii si vami trecute cu bine in dragoste nestinsa!

http://rlv.zcache.com/wedding_ring_s...88qjcl_400.jpghttp://a10.idata.over-blog.com/274x4...tele-Athos.jpg

sfat
 

Indraznesc sa va spun ca este neaparat nevoie sa va spovediti, sa cereti un sfat duhovnicului si sa incercati sa obtineti binecuvantarea parinteasca. Gasiti un mediator - persoana care sa-i cunoasca pe parinti si care sa aiba influenta asupra lor- poate bunicii. Nu cred ca exista parinti care sa nu doreasca binele copiilor lor. Nunta cu prea mare alai nu este relevanta, important este sa traiti cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Incercati sa-i induplecati pe parinti.Trebuie sa va inteleaga dragostea, statornicia sentimentelor. La randul lor,si ei s-au casatorit probabil din dragoste. Alegeti calea de mijloc, dar de parinti aveti nevoie, iar de Dumnezeu mai ales, in orice imprejurare.