De ce nu avem dreptul sa judecam pe altii
 

Mulţi îşi dau cu părerea şi osândesc diferiţi păcătoşi. Ei spun: “Eu nu aş fi făcut aşa ceva în locul lui”. Dar fiecare persoană este unică, şi deci şi motivaţiile şi intensitatea trăirilor. Aşadar, nu am cum să ştiu eu ce a simţit altcineva când a făcut ceva ce eu judec a fi rău. Şi, neştiind ce a simţit, nu am cum să judec obiectiv. Doar cineva care ştie în totalitate contextul faptelor cuiva poate să judece drept. Şi acea persoană este numai Dumnezeu, care cunoaşte gândurile şi simţirile oamenilor. Iar judecata lui Dumnezeu nu este pătimaşă, ca a noastră, este singura judecată cu adevărat obiectivă.

“Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 3, 16-17). Acum este vremea când Dumnezeu încearcă să-i mântuiască pe oameni. După moartea fiecăruia, la judecata particulară, fiecare dă seama de faptele sale. Însă noi, oamenii, judecăm înainte de vreme (oricine se poate pocăi până la sfârşitul vieţii) şi subiectiv, căci nu cunoaştem adâncul fiinţei celor pe care îi judecăm.

Acum, în Postul Mare fiind, să luăm hotărârea de a nu-i mai judeca pe fraţii noştri, ca să nu ne agonisim osândă, “căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura”. (Sfânta Evanghelie după Luca, 6,38). Sfinţii Părinţi ne recomandă să ne vedem de păcatele proprii, şi aşa vom afla adevărata odihnă şi calea către Dumnezeu.

Subiectu' preferat...
Sunt 2 feluri de subiecte care au mare succes:
-acelea care implica o disputa ,de ex:ortodox-ateu ,ortodox-protestant ,sti vechi-nou ,sambata-duminica etc
-acelea care arata ca disputa nu e buna,de genul:sa nu judecam,sa iertam
E ca un plaman care se umfla apoi se goleste .
Totul se invarte in jurul contradictiei in opinii.Acolo unde nu e contradictie subiectul respectiv,oricat de interesant e,cade in amorteala.

As vrea sa intreb,daca cumva se ajunge la concluzia ca nu e bine sa judecam pe celalalt,aceasta se aplica cumva si la protestanti ,atei si toti care nu sunt de aceiasi credinta cu noi?Sau pe acest topic vom inalta toti imnuri iertarii,ca sa ne contrazicem imediat pe celelalte topicuri?
Ne-judecarea nu trebuie sa se extinda la toate,sa fie un mod de viata?Sau prin introducerea numeroaselor exceptii de genul :'pe asta am voie sa il judec,pentru ca imi dau voie sfintii Parinti' ne facem cumva noi insine judecatori?

Nu ma refeream la probleme dogmatice. Credinta adevarata trebuie sa o aparam chiar cu pretul vietii.

Sfintii au zis: "Uram pacatul, dar il iubim pe pacatos".

Uram erezia, caci "tatal minciunii este diavolul", dar ii iubim pe cei cazuti in ea si ne rugam pentru luminarea lor.

Nu avem dreptul sa judecam pe altii ,pentru ca ne sapam singuri groapa.
Daca cineva judeca pe altul,chiar si eretic fiind, i se va zice si lui la Judecata : "ai judecat pe aproapele tau ,ai spus ca nu se va mantui,ca e ratacit .Hai sa deschidem canoanele sinoadelor sa vedem cat de ortodox esti tu insuti :ti-ai rotunjit colturile barbii? anatema " Caci toti gresim,si nimeni nu e perfect,si numai sfintii au putut tine cu adevarat invataurile desavarsite .Dar daca in aceasta stare de pacatosenie,mai si judecam,chiar toata dreptatea din lume avand-o,chiar daca sfintii insusi au zis acel lucru ,ne largim cum nu se poate mai mult groapa.Caci daca pentru neputinta noastra de a face binele vom gasi intelegere,pentru inconstienta noastra de a judca pe cel care la randul sau se zbatea in aceleasi neputinte ca ale noastre , nu avem cum sa gasim intelegere .
Deci sa lasam pe sfinti sa judece pe cei care gresesc ortodoxiei,si pe Dumnezeu sa judece pe cei care gresesc fata de El insusi.
Caci de aceea ne-a dat Dumnezeu un Judecator la fel ca noi,care sa ne inteleaga slabiciunile,El insusi fiind ispitit. Si tot ce ne cere acel Judecator e simplu si echitabil 'nu judeca sa nu fii judecat!"

Eu cred că există două citate biblice rău folosite. În schimb vehiculate până la saţietate: "Dumnezeu este iubire" şi "să nu judeci".
Acest comandament, "să nu judeci pe aproapele tău", aşa cum îl înţeleg eu, ne cere prudenţă în a aprecia starea sufletului aproapelui nostru. Atât în vremea vieţii sale, cât şi, mai ales, după plecarea lui dintre noi. Noi, de fapt, nu ştim dacă sufletul cuiva este viu sau mort pentru Dumnezeu, adică nu avem acces, aşa cum numai El are, la "nucleul interior" al aproapelui nostru. Despre cutare vecin, care o viaţă a trăit în beţie şi desfrâu, noi nu ştim dacă s-a mântuit ori dacă este damnat. Tot ceea ce ştim, de fapt, este că adeseori s-a îmbătat şi adeseori şi-a înşelat nevasta. Dar, poate că nu a cunoscut gravitatea unor asemenea lucruri şi, necunoscând-o, poate că nu a fost vina lui. Noi nu putem fi perfecţi în a deosebi cât este ignoranţă vinovată şi cât este ignoranţă invincibilă. A auzit el Cuvântul Domnului, cum că nu vor intra în rai beţivanii şi desfrânaţii şi l-a rejectat, sau poate că nu l-a auzit ? Dacă nu l-a auzit, această neauzire e din vina lui sau nu a auzit fiindcă nu a vrut să audă ? Nu putem şti, nu trebuie să judecăm. Dar chiar şi dacă a auzit Legea şi a respins-o, poate că s-a căit în ultimul ceas al vieţii şi poate că şi lui, precum tâlharului din dreapta, Domnul i-a spus "Astăzi vei fi cum Mine în rai!". Nici chiar despre Ceauşescu, ori Stalin, noi nu putem afirma cu absolută certitudine că sunt damnaţi. Numai despre sfinţi putem spune în mod sigur că sunt "la masa împărăţiei". Şi despre un singur om putem bănui cu un oarecare temei biblic că este în iad. În rest, nu ştim, nu putem judeca.

Ce NU înseamnă "să nu judeci" ? La ce NU se referă acest comandament ? Asta mi se pare mai important, aici se face confuzie adesea. "A nu judeca" nu înseamnă a confunda patima cu virtutea. "A nu judeca" nu înseamnă că hoţia este alceva decât hoţie şi nu înseamnă că acela care face hoţii este altceva decât un hoţ. Nu am dreptul ca, în numele principiului "să nu judeci", să-i spun hoţului că poate că e foarte bine că fură, ci dimpotrivă, am nu dreptul, ci datoria să-i spun că ceea ce face este ceva extrem de rău pentru el şi că ar fi bine să se îndrepte cât este încă zi... Tocmai pentru că îl iubesc pe aproapele meu care fură nu pot să îl las aşa din considerentul biblic prost interpretat "să nu îl judec". Eu ştiu cât e de important pentru sufletul lui să nu fure, ori, dacă a făcut-o, să realizeze mai întâi eroarea pentru ca să se poată căi şi să găsească iertare. Eu nu pot să îl las aşa, ca şi când dacă se mântuie ori nu îmi e totuna, ori chiar ca şi când mi-aş dori damnarea lui perpetuă, din pricină că el, sau alt hoţ ca el, mi-a furat mie portofelul odată. La rândul meu, îmi doresc ca cei care mă iubesc să nu mă lase în mlaştina greşelii şi, zicând că nu mă judecă, să mai mă împingă un pic, prin neintervenţia lor, spre înec. Ci îmi doresc să îmi deschidă ochii la timp, ca să mă pot salva: ce dovadă mai mare de iubire îmi pot dori de la aproapele meu ?

Pe scurt, eu cred că "a nu judeca" înseamnă a nu judeca starea sufletului într-un caz particular, nu înseamnă a nu face judecăţi morale.

Toti "judecam" mai mult sau mai putin, insa cand vine vorba de practici ale oamenilor care incalca principiile e tare greu, nu poti sa te duci sa spui unuia "Nu mai face cutare lucru ca nu e bine". Mai rau o sa faca daca spui asa, pe principiul "Ce, ma inveti tu pe mine?"

Ma impresioneaza cum Mantuitorul a reusit doar prin atitudinea Sa, printr-o privire, prin cateva cuvinte sa aduca pe drumul cel bun doi nenorociti ai vremii, vamesii Matei si mai apoi Zacheu, astia jupuiau pielea de pe oameni, erau urati de toata lumea, dar care confruntati cu atitudinea necondamnatoare a Domnului au parasit vechile obiceiuri. Au inteles ceea ce multi dintre noi nu inteleg pana in ziua de azi, anume ca iertarea lui Dumnezeu nu iti da dreptul sa mergi mai departe pe drumul pavat cu pacate pe principiul "Lasa ca imi cer iertare". Daca gestul de iertare al lui Dumnezeu nu este suficient ca sa lasam in urma practicile rele, ma tem nici frica de iad, nici vreo amenintare, chiar cu moartea nu vor reusi.

Sa uram pacatul, dar sa iubim omul, de multe ori e greu sa delimitam pe unul de altul.

Daca vezi pe celalalt ca face raul si nu ii spui ,nu e o ne-judecare ,ci asa dupa cum spui,este chiar un pacat . Este un pacat impotriva milosteniei sufletesti ,pentru ca nu te ingrijesti de mantuirea aproapelui .
Dar lucrurile sunt extrem de fine.
De exemplu ,sa zicem ca suntem in campania electroala si strigam la ceilalti "Hotilor,a-ti devalizat tara ".Avem dreptate caci aceea chiar fura.Dar tu,partidul tau nu fura? Tu nu ai facut aceleasi pacate despre care atragi atentia celuilalt?
Deci,calea e simpla si clara: curata-ti inainte ochiul,nu de alta,dar ca sa vezi sa scoti paiul din ochiul celuilalt.

Parerea mea este ca "nu judecati" inseamna "nu lua omul si-l arunca intr-o cutie, cu o sentinta definitiva pusa de tine pe fruntea lui". Pentru ca nici un om de pe lumea asta nu este indreptatiti sa "execute" pe cineva. Pentru ca nimeni nu este indreptatit sa dea cu piatra. Acest gen de judecata este pacat.
Din pacate vad foarte multa judecata aici pe forum. Nu se poarta doar discutii ideologice, ci ne impachetam unii pe altii, punem etichete pe fruntile celorlati si cu convingerea superioritatii personale ii aruncam in sertarele propriilor prejudecati.
De ce nu trebuie sa-i judecam pe altii? Pentru ca ar trebui sa grijim de barnele din ochii nostri si nu de aschiile din ochii altora, precum ne invata Domnul nostru. E ciudat, cat de crestini si cristocentrici ne credem si cat de putin tinem cont de invataturile Celui care sustinem cu mandrie ca ii apartinem, unii mai mult decat altii ... Mi se pare demagogic, asta apropo de judecata ... :-)
Si eu cred in puterea exemplului. Este o vorba englezeasca, ce spune ceva de genul: "nu aud ce spui despre tine, pentru ca sunetele cuvintelor tale sunt acoperite de zgomotul atitudinii tale." Nu pot afirma despre mine ca as cunoaste adevarul, daca el nu se reflecta in viata mea. A fi crestin nu inseamna a cita versete biblice si a da exemplu vietile altora. Ce facem cu trairea lucrurilor pe care le strigam cu atata furie uneori?

Sa facem totusi diferenta intre cele doua sensuri ale termenului judecata: acela de discernamant si acela de osandire. Probabil ca intr-o alta limba exista doi termeni diferiti pt cele doua.

eu zic asa: daca vezi pe cineva ca fura si ii dai un sfat nu e judecata, de ex: nu mai fura ca nu bine ai nevoie de ceva cere-mi ajutorul.
dar daca incepi bai nu mai fura, ce nesimtit esti, esti nu stiu cum si de fapt il insulti si nu il ajuti sa nu mai faca ci doar ii demonstrezi ca tu esti foarte destept si moral si el decazut, asta e judecata.
asta este dupa parerea mea diferenta.

Ca sa nu o mai lungesc cu explicatiile ma voi mandri un pic.
Eu(dar cred ca multi) isi dau seama cand cineva judeca si cand nu ,cand este o observatie intemeiata sau este o judecata ,cand este ceva facut spre corectarea si atragerea atentiei aproapelui sau este o judecata. Cum fac? Nu stiu,dar se simte din ce inima vorbeste celalalt. Si mai ales se simte daca acela isi vede greselile sale ,inainte de a le vedea pe ale celuilalt.
Si se vede daca respecta porunca ,care nu e una oarecare ci este porunca de capatai (data de insusi Dumnezeu Fiul) si anume : Sa nu faci celorlalti ceea ce nu ti-ar place sa ti se faca tie .
Deci nu este o simpla deosebire de nuante ,cum ar fi deosebirea intre 2 termeni (iana).Ci este un lucru fundamental ,aratat de multe ori si de Domnul,si anume ca conteaza inima din care vorbesti , si ochiul smereniei indreptat asupra ta insati.
Multi sfinti au dojenit si au criticat ,si nu se simte deloc ca ar judeca,ci ei chiar indreapta,si ne indreapta peste veacuri.
Dar tu,care vrei sa indrepti pe aproapele,te-ai curatat intai pe tine insuti?
Asta e deosebirea intre judecata si observatie intemeiata ,propria ta curatenie si smerenie,pentru ca altfel nu am fi decat farisei.

Ceea ce am subliniat cum se numeste? Care dintre cei care suntem aici suntem siguri ca nu ne inselam cand sustinem ca stim ce este in inima celuilalt.
Nu ne comparam cu sfintii, Iustin, ca sfintii nu stau pe forum. Eu in continuare cred ca aici facem doar schimburi de pareri. Si mai ales pt faptul ca nu ne cunoastem decat din ceea ce scriem, cred ca mai degraba se judeca ideea nu persoana. De multe ori nu stim cum este cel care scrie decat din felul in care pune problema si asta nu e relevant pt ca nu stim daca omul acela asa gandeste, sau vrea sa provoace, sau vrea sa-si intareasca lui o convingere. Sunt si oameni care se cunosc aici si s-au legat si prietenii. Si nu cred ca daca oamenii se mai si contrazic este foarte grav. Depinde de scopul fiecaruia: daca vrea sa si invete ceva sau se crede atoatestiutor. Si mai cred ca dintr-o discutie de multe ori in contradictoriu, are fiecare de invatat ceva. Si daca nici unul dintre cei doi macar cel putin un al treilea care doar citeste. Altfel nu cred ca am mai sta pe aici.

Edit: mai citeste de cateva ori cu atentie ce a scris Florina, ca foarte bine a scris in cele doua postari.

Reedit: M-am mai gandit un pic si cred ca si tu ai dreptate totusi, sunt de multe ori raspunsuri rautacioase, eu cred ca am idealizat putin (mai sus). Ai dreptate in unele cazuri asa e (vezi iar judec eu acum), dar sa nu generalizam asta e ideea. Ma gandesc atunci care ar fi concluzia, ce sa facem? Mie imi place acest forum si poate de aceea am venit si eu repede cu justificarile.

Cititi cartea arhimandritului Serafim Alexiev, "Cea mai scurta cale catre rai: nu judeca si nu vei fi judecat!" si va veti folosi de ea! Si mie mi-a recomandat-o un bun prieten.

Twelve Angry Men
 

Mereu cand ma enervez sau cand sunt tentat,fie si la modul metaforic,sa ma ratoiesc la cineva>imi aduc aminte de batrinul din filmul al carui titlu l-am postat in acest mesaj.Oare omul greseste in ceea ce sustine?De obicei,cand imi pun intrebarea asta,incep sa-i analizez argumentele cu calm si impartialitate(pe cat posibil).Pina finalizez acest procedeu imi trece si cheful sa ma cert cu el sau sa-l judec la modul infierbantat.Per ansamblu prefer sa nu judec pe mine pt ca,din experienta personala,este ciudat sa vezi cum oamenii iti zimbesc in timp ce iti indica Iadul ca destinatie finala pt un protestant:))Oricum in fata acestei solutii nu pot decat sa-mi pun in valiza creme protectoare :))Nu dati in mine cu citate din NT.Credeti-ma pe cuvant>le-am auzit pe toate>va cred pe cuvant :)
Serios vorbind>parerea mea este sa ne gandim bine inainte sa judecam pe cineva.In multe momente lucrurile nu sunt ceea ce par si nici noi nu suntem atat de perfecti incat sa-l lipim pe altu de tavan cu exemplul nostru inaltator.Nu dati cu pietre..eu nu am de gand sa ridic una :) Cred ca este mai important sa incerci>sa faci efortul sa intelegi gandirea celui cu care conversezi.Nu zic sa-l aprobi da macar sa incerci sa-l intelegi.Daca il judeci din start> este ca si cum i-ai tranti usa in nas baiatului cu pizza :))Glumesc...again.
Va doresc o seara placuta...tuturor.
_____________________________
,,Errors of opinion may be tolerated where reason is left free to combat it"(Thomas Jefferson)

Citez cateva fragmente din aceasta carte:

"Imbracati in mantia iubitorilor de dreptate, aproape fiecare dintre noi ne-am insusit dreptul acesta dusmanos de a ponegri pe altii si de a gasi tuturor defecte. Si astfel ne-am creat in suflet o mare greutate si o paguba de neinlaturat, incat nici nu ne trece prin minte. Osandind pe aproapele, ne inselam, mangaindu-ne cu gandul ca implinim vreo oarecare datorie, prin care ne mantuim pe noi insine si ajutam celorlalti. In realitate, prin pacatul osandirii, noi gresim atat fata de noi insine, cat si de altii, pe care ii taram in pacat.
Sfantul Ioan Scararul spune: 'Precum focul este opus cu totul apei, astfel si cei ce doresc sa duca o viata linistita (adica cei ce vor sa se mantuiasca) nu trebuie sa osandeasca. Cum se va mantui omul care in fiecare zi osandeste pe fratii sai, pentru care Hristos a fost rastignit pe Cruce?'"

"Sfanta Biserica, prin puterea data ei de Domnul nostru Iisus Hristos si de la Sf. Ap., da dreptul de a osandi numai pe o categorie de oameni, ereticii, cei ce deformeaza credinta ortodoxa. [...] Numai Domnul nostru Iisus Hristos, prin Sfanta Sa Biserica, a faurit minunatul drum catre mantuire al omului, prin harica lui unire cu Dumnezeu. Dogmele si canoanele asezate de catre Sf. Biserica Ortodoxa sunt semne pazitoare pe acest unic drum mantuitor, care ne feresc de abaterile de catre stanga si de catre dreapta. [...] Eresul este insa deformarea sfintelor dogme, hula impotriva adevarului.Dupa cuvintele cunoscutului nevoitor de odinioara, avva Agathon,eresul este instrainare de Dumnezeu. [...]
Placutii lui Dumnezeu au socotit ca mare pacat osandirea aproapelui pentru greselile lui firesti, dar nu s-au dat inapoi si au incurajat osandirea eresurilor. Multi dintre ei au demascat aprig pe nedreptii invatatori mincinosi. Se intelege ca se purtau cu blandete si cu dragoste cand se vedeau in fata unor oameni eretici care s-au inselat fara voia lor, dar erau fara crutare catre indarjitii stricatori ai credintei. [...]
Un pustnic a vazut pe un oarecare frate pacatuind si a inceput sa planga: "Vai mie, zicea el, fratele meu greseste astazi, iar maine voi gresi si eu!"Dupa aceasta, intorcandu-se catre ucenicul sau, a adaugat: "iN orice greseala va cadea de fata cu tine vreun frate si oricat de grea va fi ea, sa nu il osandesti, ci trebuie sa fii incredintat ca tu gresesti mai mult decat el, chiar daca el ar fi mirean. Abatere de la aceasta pravila poti sa faci doar cand se intampla sa auzi pe cineva hulind pe Dumnezeu sau vorbind vreo erezie."

Toate acestea ar fi fost foarte limpezi pentru ucenicii lui Hristos, daca n-ar fi existat un perfid si un viclean ce se ascunde sub pojghita evenimentelor, potrivnic adevarului dumnezeiesc- diavolul. El a reusit sa intoarca aproape toate lucrurile cu capul in jos in lume, fcand confuzie in notiunile oamenilor despre pacat si virtute [...]. Satana cel mai cu osardie ne influenteaza sa osandim pe altii pentru neputintele lor firesti, lucru pe care Dumnezeu il opreste, nu insa si credinta ratacita, care ar fi de osandit. Pentru aceasta, satana se straduieste sa aseze o aureola unei false virtuti a osandirii aproapelui, fratelui nostru, iar osandirea ereticilor fanatici o prezinta ca marginire si obscurantism. "

Eu cred ca putini oameni au intelepciunea necesara ca sa judece cu dreptate, in general judecata unui om se bazeaza pe opinii si experiente personale, nu intotdeauna juste. Cand judecata cade in mana acestor oameni, judecata cade in mana celor nedrepti. Urmarea este razboiul, ura si indepartarea de Dumnezeu. Omul intelept nu judeca pe semenii lui, caci stie ca este un Judecator mai presus decat toti si a carui dreptate este in toate.

Nu stiu daca tot ceea ce vedem, sau auzim despre unii ca ar fi facut rau...poate fi catalogat ca subiectiv, prin prisma faptului ca nu am sti exact ce trairi, sau motivatii ar fi avut...

Cred ca unele lucruri negative nu pot avea nici un pretext, si nicio explicatie pozitiva.

Cateodata mi se rupe sufletul cand aud de unele fapte ale unor oameni, asupra carora te poti pronunta foarte obiectiv...am citit parca ieri, despre un copil de 14 ani, care a taiat labele si coada unui caine....si incercand sa imi imaginez cam ce ar fi putut fi in capul lui, aproape ca mi s-a facut rau...gandindu-ma ca exista oameni, care nu au un suflet nici macar cat de cat normal, si care nu au respect pentru viata, pentru lucrurile frumoase lasate de Dumnezeu pe pamant.

Nu stiu daca judec, insa stiu ca aproape mi se face rau ori de cate ori aud de acte de violenta din partea oamenilor, fata de semeni de-ai lor, sau de animale ( practic niste fiinte neajutorate)...si cred ca ar fi totusi ciudat sa nu simt nimic negativ fata de aceste lucruri.

Si totusi eu cred si in justitie, si in judecata necesara, inteleapta, si sanatoasa. Nu sunt de acord sub nicio forma cu pedeapsa cu moartea, insa unele persoane cred ca decad atat de mult, incat nu mai pot face parte din societate, fara sa o loveasca...si trist e si pentru ei sa fie lasati in starea aceea, fara ca nimeni sa ii forteze cat de cat, sa isi reevalueze starea sufleteasca.

Poate ca judecata nu trebuie facuta cu manie, ura, razbunare, mandrie...dar eu cred ca ea este necesara indubitabil.

Nu cred ca se poate merge intr-o singura directie, iar daca vorbim despre noi insine ca fiind subiectivi, sau incapabili sa judecam ceva cu inteleciune, cunoscandu-ne limitele...e una, dar nicidecum nu ar fi de dorit sa fim cu totii asa...pentru ca ceva ar fi in neregula.

Sunt de acord cu tine in privinta asta. Mediul social din ziua de astazi, din pacate, a decazut atat de mult, incat gata am terminat cu probleme clasice si dam in doua pacate foarte grave: decadenta si degenerarea.

Eu sunt de parere ca 'lumea' (daca se mai poat numi asa) care se afla in starea asta de decadenta totala este inamicul numarul unu a societatii. Deoarece, facand parte din acelasi mediu ca si noi si raspandind mizeria lor pretutindeni, ne vom trezi cu o societate precum o groapa de gunoi. Si lucrurile par a regresa din ce in ce mai mult.

Cum a ajuns Romania din tara glorioasa ce era odata in halul asta?

Nu trebuie sa judecam individual, cu mandrie. Insa noi crestinii ar trebui sa fim uniti si sa alcatuim o voce care sa trezeasca societatea asta mai ceva ca Sodoma si Gomora. Deci sa nu stam muti! Sa le facem cunoscute greselile lor (care sunt multe la numar), pentru ca in acest fel, sa mai amanam inevitabilul moment al caderii, si sa salvam cat mai multe suflete posibile.

Ar trebui ca pe cela ce doarme sa-l trezim la realitate, nu sa-l lasam sa se tarasca in mizeria lui sufleteasca si noi gandindu-ne hai lasa-l asa ca nu vreau sa judec...

Demoncratia a adus transparenta totala a individului. De foarte multe ori in ziua de astazi ajunge doar sa te uiti la un om, sa-l observi pe el si comportamentul sau, atitudinile sale cu cei din jur ca sa iti dai seama ce inima are.

Valul acesta de regresiune spre imoralitate este un inamic foarte mare al crestinismului. Este mai rau decat erezia, paganatatea sau ateismul. Pur si simplu omul a uitat semnificatia cuvantului 'moralitate'. Sa nu mai vorbim de lucruri precum onoare care nu mai exista in ziua de astazi, sau de virtutii, care la nivel social sunt aproape inexistente.

Noi crestinii ar trebui sa sarim si sa schimbam ceva... nu doar sa discutam si iarasi sa discutam ... si mai discutam... sa mai vorbim ...

"Nu ni-i fapta cat ni-i zisa". Depinde de noi sa schimbam aceste cuvinte.

Doamne ajuta!

Nu avem dreptul de a judeca pe altii deoarece nimeni nu ni l-a conferit. Stim din Sfanta Scriptura ca Tatal, toata judecatata a dat-o Fiului. Indiferent de cate lucruri vom spune despre semeni, bune sau rele, Mantuitorul are ultimul cuvant. Atunci, de ce sa mai emitem judecati? Exista toate sansele ca judecata noastra sa fie in contradictie cu cea divina. De aceea, atunci cand judecam ne aflam intr-o situatie nu numai nefireasca, ci chiar penibila.

Judecata semenului este manifestarea vadita a fariseismului de care dam dovada. De obicei, nu ne punem in pielea altei persoane atunci cand se afla in necazuri sau suferinta. Pe acestea nu vrem sa le vedem prin ochii ei. Ne place insa sa vorbim din dreptul ei, spunand:

Eu nu as fi reactionat niciodata astfel!
Vai, cate pacate are!
Nu are cum sa se mantuiasca!

1 Corinteni 4, 5
De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.


Bartolomeu Anania comenteaza asa:

http://www.dervent.ro/s/b/index-D.ph...-Mt-07-01&c=01

Nu-i judecaţi pe semeni, ca să nu fiţi judecaţi de Dumnezeu. Omul e înclinat să evalueze excesiv faptele altora şi să le condamne cu uşurinţă, absolvindu-se pe sine. O judecată dreaptă nu e posibilă fără a cunoaşte toate datele problemei; Dumnezeu este singurul judecător real, El fiind singurul care cunoaşte şi datele lăuntrice ale fiinţei omeneşti.

Ei, chiar asta imi vine greu sa cred ca ar putea-o spune un crestin sanatos la cap!:21:

Eu de exemplu chiar nu ajung la judecati legate de mantuirea cuiva, insa pot cu siguranta sa spun...ce uraaat, asa ceva nu se face, e inadmisibil, incredibil...si pot spune asta referindu-ma chiar la momentul respectiv, analizandu-l prin prisma a ceea ce stiu ca e rau sau bine, si referindu-ma la faptul ca nimeni nu ar trebui sa faca asa ceva.

Si totusi daca nu ar trebui sa existe judecatorii, care sa judece niste fapte...fara alte alambicari legate de mantuire, sau punandu-se in locul inculpatilor...si alte diverse interpretari de genul, e bine ca exista...sau e o anomalie a societatii, ceva ce ar trebui desfiintat?

Cum ar evolua societatea fara JUDECATORI, LEGE, si ce s-ar intampla cu toti cei care violeaza, omoara in serie, fura, si ce sentimente aveti cand auziti de asemenea cazuri? Aproape ca imi este imposibil sa cred ca ar trebui sa ramanem ca niste stane de piatra, impasibile, fara emotii, sentimente, pentru ca astfel nu am mai putea reactiona nici la frumos...:39:

Eu cred ca nu toti suntem facuti sa judecam sanatos, si cu intelepciune...dar Dumnezeu i-a lasat clar pe unii sa poata face acest lucru. Nu e vorba de judecarea posibilitatii de a se mantui a cuiva, sau de a face comparatii...ci de a analiza un fapt, daca e rau sau bun...simplu, si chiar in acelasi timp cu sincera compasiune, facand o rugaciune pentru cel confuz, apasat...

Andrusca, ce sanatosi am fi daca ne-am opri doar la judecata noastra. Dar de, de multe ori, din preocupare fata de altii uitam de noi. Si plecam din aceasta lume fara a lepada pacatul din noi.

Omenirea va fi mai curata nu daca vom avea mai multi judecatori si avocati, ci daca va face ceea ce a facut vamesul - si-a vazut pacatele, si le-a plans si s-a intors mai indreptat la casa sa.

Nu am spus ca lumea va fi mai curata, sau mai altfel...si nici nu am emis ipoteze legate de faptul ca judecatorii ar trebui sa fie mai multi, sau mai putini.

Am spus doar ca judecatorii sunt o realitate, si fara ei nu se poate...iar celelalte ipoteze, ca ar trebui sa facem precum vamesul...nu sunt o realitate, ci doar niste ipoteze...

Bine ar fi sa facem asa, si cu totii stim ce ar trebui noi sa facem , in dreptul nostru...insa la fel de necesar e si ca unii sa se ocupe de societate, si nu numai de gradina lui...deci ceva mai important, cu mai multa responsabilitate.

Cred ca e ceva foarte limitat sa tot generalizam, si sa nu vedem mai departe de curtea noastra...absolut in toate domeniile, sau judecata sa o vedem doar intr-un singur sens=negativ, cand ea se stie foarte bine ca e si sanatoasa, si inteleapta.

Una e sa vorbim despre noi, despre ceea ce suntem...despre ceea ce cunoastem despre noi...si alta sa ne aruncam spre generalizari deplasate, fara a lua in considerare toate sensurile, toate realitatile...si a respecta capacitatea unora de a face ceva mai mult decat pentru ei insisi...ci si pentru altii, si chiar pentru noi...cei care vorbim vorbe aici.

Eu sunt sigura ca si acum, in timp ce unii isi dau cu parerea....exista altii care fac ceva practic, de anvergura, si pentru intreaga societate...si cu ajutorul lui Dumnezeu, si nu al celor care stau in fata pc-ului!:5:

"Să nu judeci !" înseamnă că nu avem voie să credem că ştim starea sufletului cuiva. Nu înseamnă că nu avem voie să emitem judecăţi morale. Despre aceasta, am scris recent un articol pe blogul meu:
http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...-sa-nu-judeci/

Am citit ce-ai scris. Cred ca totusi unul este un sfat bine intentionat si alta o judecata. Poti sa dai un sfat unui om care a gresit, dar daca te uiti in jur poti vedea cum oamenii isi judeca destul de superficial semenii, cum barfa este la fel de fireasca ca si respiratia si cum blestemul se combina cu rostirea Numelui Sfant, care nu ar trebui rostit sub nici un chip in astfel de situatii.

O judecată nu înseamnă existenţa unei rele intenţii. Cele enumerate nu sunt judecăţi morale, ci păcate de specii diferite. Astfel:
este judecata temerară sau prezumpţioasă. Trag cu ochiul la ce face vecina văduvă de vizavi. Ceea ce văd eu este că în câteva zile la rând vine un bărbat şi îi taie lemne. Apoi intră împreună în casă. Deci, e clar: avem aici o curvă şi un fustangiu. În realitate, se înţeleseseră să îi dea câte o ciorbă să mănânce după ce o ajută la lemne.

bârfa este eroare împotriva poruncii a opta

aceasta este o eroare împotriva poruncii a doua.

exista doua tipuri de judecati: judecata prosteasca si judecata inteleapta. care crezi ca este cel mai des adoptata? :)