hmm... help?
 

nu cred ca trebuie sa acord o importanta deosebita titlului,asa ca l-am pus la nimereala. nici nu stiu daca am deschis topicul unde trebuie,dar sper sa nu fi gresit. daca am gresit,rog un administrator/moderator sa stearga topicul sau sa-l mute la arhiva(daca exista asa ceva pe aici;mentionez ca sunt si noua pe forum).
anyway,urmaresc de mai mult timp(de anul trecut,chiar) temele care se dezbat aici. unele dintre raspunsuri mi-au atras atentia, altele m-au lasat complet indiferenta(Daca as putea spune asa). am citit si pareri bune, dar si contradictorii. ma rog, nu cred ca asta conteaza acum asa ca am sa trec direct la subiect.
sunt crestina(nu cred ca conteaza atat de mult religia in care m-am nascut,dar daca trebuie neaparat sa o spun,voi modifica la profil),cred in Dumnezeu(mama a avut grija sa ma invete ce e bine, sa ma feresc pe cat posibilul de cei rau si asa mai departe) si chiar daca am unele indoieli in privinta anumitor lucruri,am o multime de intrebari la care inca nu mi-am primit raspunsul si nici nu cred ca am sa-l primesc vreodata.
am un iubit si nu suntem de aceeasi religie(si-n ciuda faptului ca am aflat multe lucruri despre religia lui,sunt unele chestii carora nu le dau crezare). daca e necesar sa dau mai multe detalii,am sa le dau,dar sper sa se inteleaga din intrebarea mea: e atat de grav sa iubesti(si aici nu ma refer la sentimentele pe care le ai in timpul liceului,cand iti place de cineva sau iti da papucii dupa cateva saptamani;nu,asta e iubire,pentru ca asta simt;ma rog,nu am atat de multa experienta,dar am invatat destule din micile relatii pe care le-am avut pana acum si pot sa spun ca e prima persoana pentru care simt asta) pe cineva care nu e de aceeasi religie cu tine? E un pacat daca iubesti pe cine nu trebuie(si asta o spun cei cu care incerci sa vorbesti civilizat si sa afli cate ceva).
am observat ca pentru explicatii si pareri contradictorii se dau citate din Biblie. v-as fi recunoscatoare daca ati incerca sa-mi explicati fara sa-mi dati citate din Biblie(sau daca e necesar,ok;oricum nu ma deranjeaza).
multumesc din suflet ^_^

Sper ca nu vrei sa iei vreo decizie pe baza a ce spun altii , cauta sa vezi cum au mers lucrurile in cupluri formate din oameni cu viziuni spirituale diferite, cum s-au desfasurat in cursul timpului. Una e acuma, cand clocoteste sangele in vene si alta e mai tarziu cand unul poate spune "Ia mai lasa-ma cu astea ale tale". Stiu de o familie in care s-a intamplat ceva de genul asta, sotul de un fel, sotia de alt fel, toate bune si frumoase pana cand a aparut primul copil. Fiecare parinte a vrut sa-l influenteze dupa propriul mod de a vedea cele spirituale, azi asa, maine asa, un parinte tragea in dreapta, altul in stanga pana cand copilul s-a saturat si le-a zis sa nu care cumva sa mai deschida subiectul, sa il lase in pace, prefera sa fie ateu. In loc sa fie model pentru copii, unii parinti ii aduc la disperare, inclusiv in chestiuni religioase.

Mai cauta, mai gandeste-te, pune in balanta argumentele pro, argumentele contra si nu in ultimul rand inalta o rugaciune catre Dumnezeu pentru a te lumina.

iti multumesc pentru raspuns. de asemenea, si pentru sfat. am sa tin cont de el, cu siguranta!
problema este ca eu am cautat si am citit(ce-i drept,putine,dar decat deloc,e bine si asa,pentru inceput) cateva carti,dar fiecare spunea exact ce nu trebuia(si ceea ce stiam,si nu numai eu,ci orice persoana):fiecare isi sustinea cu tarie religie;am citit/auzit si cazuri cand unul s-a convertit la o alta religie(de aceeasi cu persoana iubita),dar nu credea(sau daca credea,erau putine cazuri).apoi,in cazul meu nu este(si nici nu o sa fie) vorba de convertire.am decis de comun acord ca vom fi impreuna(si cu ajutorul lui Dumnezeu poate ne vom si casatori,peste cativa ani) fara sa aducem in discutie(sau sa obligam sau sa facem de dragul persoanei iubite) schimbarea religiei. nici nu o sa fac asa ceva(in primul rand,pentru ca nu vreau eu si-n al doilea rand,pentru ca nu vreau sa fac ce-mi spune unul sau altul;fac ce simt eu). ca sa nu mai spun ca din ce stiu,este un pacat mare sa-ti schimbi religie(dar si faptul ca iubesc o persoana de religie diferita este considerat un pacat-asa am citit,nu stiu daca este adevarat).
asa,revenind...parerile pro si contra se cam bat cap in cap;plus ca sunt cam la egalitate,deci nu stiu ce e bn sa fac T.T...eu vreau sa fac ce simt,chiar daca inseamna ca o sa gresesc sau o sa sufar dupa aia(desi nu am de unde sa stiu).am fost la biserica(merg de fiecare data cand simt nevoia sa ma descarc sau la slujbe importante sau de sarbatori,cu familia;dar cand simt nevoia,merg singura) si m-am sfatuit si cu un preot(care mi-a spus sa nu fac nimic cu el ca e pacat mare) si m-am rugat(si ma rog in continuare) sa fie bine,sa ma ajute in continuare Dumnezeu si sa-mi arate drumul cel bun.
eu cred ca nu ar trebui sa existe gandurile negative atunci cand se discuta despre religia din care face parte o persoana.nu vreau sa ajung sa ma despart de el din cauza religie,pentru eu chiar il iubesc si sunt sigura ca se vor gasi solutii pentru problemele ce vor aparea pe parcurs.
si da,mi-ar placea sa aud parerile/sfaturile persoanelor care sunt in aceeasi situatie ca mine.

Nu este nici un păcat să iubeşti pe cineva de altă credinţă. Iubirea este virtute, cum să fie păcat ? Este de discutat, însă, mai ales dacă e vorba de o legătură cu un necreştin, dacă e lucru înţelept sau este o greşeală împotriva unei alte virtuţi: virtutea prudenţei. De asemenea, eu cred că preotul cu care ai vorbit, când a spus că "e mare păcat să faceţi ceva împreună" s-a referit nu la iubire şi nici chiar la o eventuală căsătorie, ci a vrut să spună că este mare păcat să aveţi relaţii sexuale (înainte de căsătorie). Asta e complet altceva.

Eu am o credinţă (catolică), iar soţia mea altă credinţă (ortodoxă) şi uite că suntem căsătoriţi de aproape 15 ani şi nu ne-am certat niciodată din cauza asta. Tot secretul cred că e acela că nu am încercat niciodată să ne impunem unul altuia credinţa şi confesiunea. Sigur, ziua în care ea va dori să vină la credinţa mea va fi cea mai fericită pentru mine: am să o aştept oricât de mult şi, chiar dacă nu va veni niciodată, eu tot am să o iubesc. Lucrurile se pot aranja întotdeauna când există bunăvoinţă şi iubire: este esenţial să privim mai degrabă la cât de multe ne unesc în credinţă decât ne despart. Dacă, însă, soţia mea ar fi fost, să zicem, musulmană sau budistă, recunosc că lucrurile ar fi fost ceva mai complicate, fiindcă nu am fi putut nici măcar să ne rugăm împreună seara ori la masă, pe când aşa, putem.

Nu stiu ce ai dori sa afli cu adevarat...sa iubesti nu e pacat, impreunarea de dinainte de casatorie este pacat (dpdv al BO).
Fii mai concreta, spune daca esti NP(nu e nevoie sa mentionezi cultul), protestanta, catolica...si ce confesiune este prietenul...apoi, la CHESTII NU LE DAI CREZARE?

multumesc, mihnea, pentru raspuns. eu cred ca atata timp cat exista intelegere, se poate rezolva orice problema. inca odata, iti multumesc ^_^
geony, nu prea am inteles ce-ai vrut sa spui in capslock. cat despre mine, sunt ortodoxa de cand m-am nascut(dupa cum am specificat mai sus,nu-mi schimb religia orice ar fi), iar prietenul meu e adventist.

Cu bucurie !


Hmmm, asta mă îngrijorează puţin. Ecartul dintre adventişti şi confesiunile apostolice este foarte mare, ei sunt la graniţa creştinismului. Sunt SINGURII protestanţi (alături de Martorii lui Iehova) pe care, dacă se convertesc la catolicism, îi rebotezăm, fiindcă validitatea botezului lor e îndoielnică. Aveţi nu confesiuni diferite, ci religii diferite. Nu este vorba numai de deosebiri majore de credinţă, cât, cel puţin aşa îmi face impresia, ei contestă "ecuaţia fundamentală" a creştinismului, aceea că "Isus este Dumnezeu". Eu am văzut, şi încă destul de frecvent, baptişti la care am recunoscut strălucirea Spiritului Sfânt, penticostali la care am cunoscut acel proces de convertire interioară pe care îl numim "transformare în Cristos", luterani care se goliseră de ei şi se umpluseră de El. Dar, poate că am avut un teribil ghinion, nu am cunoscut adventişti altfel decât formalişti, bigoţi şi plini de prejudecată şi resentiment la adresa a ceea ce ei numesc, în sinagogile lor, "religii istorice". Acuma, nu contest că o judecată de acest tip se cheamă "inducţie ilicită" şi nu e OK din punct de vedere logic. Eu îţi spun numai experienţa mea cu ei. Mai e ceva: contează şi "cât de adventist" e. Că, dacă e mai mult adventist decât creştin, nu e bine. Dar, poate ai noroc şi e invers...

Roaga-te lui Dumnezeu si vei primi raspuns.

V-aș putea da dreptate că ați întâlnit adventiști formaliști, bigoți ori cu prejudecăți, însă faptul că ei contestă ”ecuația fundamentală a creștinismului” e mai mult decât o simplă impresie, e o regretabilă confuzie. Probabil v-ați gândit la Martorii lui Iehova. În rest, să auzim numai de bine!

E posibil, din cauză că am avut contacte atât de parţiale cu adventiştii. Poate că nici ei nu au ştiut să-mi explice prea bine credinţa lor.

Deci, adventiştii cred că Isus Cristos a fost născut, ca Dumnezeu, din preeternitate ? Cred ei că "este Unul născut, mai înainte de toţi vecii" ?

Cu ce scop spui astfel de neadevaruri?"angel4ver" poate afla singura ce cred adventistii despre Domnul Iisus Hristos.

Adventistii cred cu toata puterea in dumnezeirea Domnului Iisus Hristos. Toata credinta lor se centreaza pe persoana Mantuitorului, pe care il asteapta sa revina (de unde vine si denumirea de "adventist").

Și fără ”contacte” cu adventiștii, sunt suficiente surse de informare corecte. Nu cred să existe adventist pentru care problema aceasta esențială să nu fie clarificată.

Absolut.

Mihnea: nu stiam ca daca se convertesc la catolicism, pot fi rebotezati. Ceea ce nu inteleg eu e de ce unii au voie si altii nu sa se reboteze [adica, asta am auzit]. E dreptul oricui [ca unii sunt constienti ca e pacat si altii nu, asta-i partea a doua] sa se reboteze, daca doreste, nu? Daca gresesc, rog sa ma corectati ^_^
Si pe mine ma ingrijoreaza multe. Si-mi pun o multime de intrebari si de fiecare data cand ma gandesc la viitor (la problemele care pot sa apara pe parcurs din cauza religiei, pentru ca se vor gasi mereu persoane care sa intervina intre noi si sa ne desparta), incep sa plang. De la sfarsitul anului trecut o tin in depresie (daca as putea-o numi asa), plang la orice chestie care are legatura cu el si cu mine si sunt agitata si ma enervez (dar imi revin repede) cand ma contrazice persoana cu care discut (si aici cu mama, ca e singura care ma intelege si cu care vorbesc deschis, fara frica si fara jena). Iti multumesc ca-mi spui din experienta ;))
Cat de adventist e... hmmm... pot sa spun ca inca nu s-a botezat (abia are 18 ani, dar nu asta conteaza), pentru ca din ce-am citit, se pot boteza cand vor (desi cartile unde "se critica" spun ca au voie la maturitate) si am intalnit 2 cazuri (o cunostiinta de-a unei rude de-a mea s-a botezat la 20 si ceva de ani si o colega de facultate s-a botezat la 15 ani parca). Pot sa spun ca la unele pe care le sustine el si in care crede sunt si eu de acord, dar cu altele pe care le stie (de la parinti, rude, cunostiinte) nu sunt de acord si ne-am ciondanit din cauza asta, dar ne-am impacat repede. Ba chiar am avut si o discutie serioasa pe tema religiei si i-am spus tot, iar el a facut la fel (practic, m-am descarcat pentru ca nu mai faceam fata si sufeream si l-am ingrijorat nu numai pe el, ci si pe mama si prietenii apropiati). Si am hotarat amandoi ca sa nu lasam pe nimeni sa se bage intre noi fie ca e vorba de religie, invidie sau stiu eu ce altceva, ca-s destule in lumea asta.
Totusi, sunt constienta ca or sa apara probleme si discutii si poate certuri mai urate decat astea minore pe care le-am avut, dar nu mi-e frica. Am luat o decizie si vreau sa fac tot ce-mi sta in putere ca sa fim impreuna si sa-i arat ca nu tot ceea ce e scris e 100% adevarat.
Acum nu spun ca si ortodoxicismul (corectati-ma daca spun gresit cuvantul) e 100% perfect. Orice religie/secta/cult are atat parti bune cat si parti rele. Nici ortodoxi nu sunt perfecti, dar nici ceilalti. Asta gandesc eu fie ca e bine ce spun sau nu.

annajanette: multumesc mult pentru sfat; ma rog in fiecare seara (pentru ca-mi spun rugaciunile inainte de culcare) si de fiecare data cand simt nevoia si Il rog sa ma lumineze, sa-mi arate ce trebuie sa fac.
sper doar sa nu se ajunga la despartire din cauza religiei. am o colega care e maritata cu un neoprotestant de vreo cativa ani (si ea e ortodoxa) si se inteleg foarte bine (chiar daca mai apar certuri, dar e normal intr-o casnicie; bine, sa nu se ajunga la extreme ca atunci e nasol).

O intrebare, daca se poate: am mai intalnit asta prin posturi, carti si asa: ce inseamna adventisti formalisti, bigoti?

postavarul, am aflat si poate ca e putin din ce-ar trebui sa stiu; de aia am si hotarat sa ma inregistrez pe forum si sa aflu pareri mai multe. si nu ma deranjeaza daca sunt pareri pro sau contra, pentru ca fiecare are dreptul sa creada si sa spuna ce vrea.
am aflat si eu la inceput ce inseamna, de fapt adventist. asteptator... si-n mare stiu si ce asteapta, dar nu sunt de acord cu anumite afirmatii. si desigur, nu vreau sa par rea pentru ca nu am nimic cu nimeni, dar vreau sa stiu. cu cat sunt mai bine informata, cu atat mai bine.

Daca-ti pot fi de folos cu ceva, pentru buna ta informare, o voi face cu toata sinceritatea. Dar, cel mai mult te poate lamuri chiar prietenul tau. Eu pot sa-ti spun despre doctrina adventista (despre care poti afla aproape tot ce vrei de pe site-urile adventiste) dar nu-ti pot spune nimic despre credinta si caracterul prietenului tau.

Botezul nu este un drept, ci o Taină (Sacrament) administrat de Biserică celui care este pregătit, sau pentru care garantează persoane majore şi botezate (părinţi, naşi) că va fi pregătit. Din cauză că Botezul imprimă pe suflet un semn de neşters, ca un fel de pecete spirituală numită "marcă" sau "caracter", Botezul se adminsitrează o singură dată, ca şi Mirungerea şi Preoţirea (Hirotonia). Aşa cum nu există re-hirotonire nu există nici rebotezare. Deci, o persoană care a fost deja botezată în mod valid nu mai poate fi botezată a doua oară, fiindcă ar însemna dispreţ faţă de această Sf Taină. În această situaţie sunt ortodocşii, noncalcedonienii, protestanţii şi acei neoprotestanţi despre care Biserica Catolică consideră că sunt botezaţi în mod valid, adică în numele Sfintei Treimi. În cazul Martorilor lui Iehova botezul este invalid şi, dacă vor să fie primiţi în biserică, devin catehumeni şi apoi primesc botezul. În cazul adventiştilor (care au primit numai "botezul" adventist), Biserica, din motive pe care le-am uitat, consideră că este incert dacă sunt botezaţi în mod valid sau nu. De aceea sunt botezaţi sub condiţie, Sf Forumulă devenind: "Se botează robul lui Dumnezeu X, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sf Duh, dacă nu a fost deja botezat". În aceeaşi situaţie sunt, de exemplu, foştii orfanii de pe la casele de copii, despre care nu mai există nici acte, nici martori care să ne arate dacă au fost botezaţi sau nu.

NU trebuie să vorbiţi despre religie, dacă asta vă desparte. Dumnezeu, ca şi credinţa în El, îi apropie pe oameni, nu îi desparte. Dar, chiar şi dacă nu veţi vorbi nicodată despre asta, trebuie să fii pregătită pentru consecinţele care apar în urma unui cult deosebit. Când va fi sărbătoare pentru tine, nu va fi pentru el şi invers. Când este Ziua Domnului pentru el, pentru tine e ziua când vei face curăţenie. Iar Ziua Domnului pentru el începe vineri după amiaza (normal, fiindcă ziua liturgică e de seara până seara). Te vei închina Sf Fecioare, sau sfântului tău patron ori îngerilor ? El, chiar dacă nu îţi va spune nimic conform moratoriului, va crede că te închini la idoli. Veţi chema prietenii la un grătar, dar el va mânca numai cartofii prăjiţi, fiindcă trăieşte sub Legea Veche şi porcul e spurcat. Asta, în cazul optimist în care nu e chiar habotnic (=bigot) şi nu va arunca porcul eventual cu tot cu frigider. Nu vei avea un soţ cu care să ciocneşti un pahar, din cauză că ei nu beau alcool. Vei dori să faci o colivă şi o panahidă pentru cei dragi ai tăi, care nu mai sunt lângă tine ? Faci un lucru absurd, fiindcă sunt morţi atât cu trupul, cât şi cu sufletul şi coliva ta nu le foloseşte la nimic. Şi ţi-am spus doar o parte din ceea ce trebuie să ştii că te aşteaptă. Am lăsat la sfârşit ce e mai important: vor venii, dacă va dori Dumnezeu, copii: cum veţi face, aţi discutat ?

Deci, eu nu zic că îţi va fi cu neputinţă să trăieşti în credinţa ta lângă un om care are şi el, la urma urmei, liber arbitru şi dreptul să trăiască în credinţa lui. Numai că vă va fi deosebit de greu şi trebuie să fii de la început pregătită să bei un astfel de pahar.

ortodoxismul e perfect :) ...e ceea ce ne-a invatat Mantuitorul ..in ortodoxism invatatura Lui nu a fost alterata si strambata de lupta bisericii pentru putere, de batalia dusa de anumite persoane inteligente impotriva catolicismului etc.....este o binecuvantare pentru noi toti ca ne-am nascut in acest neam crestinat de insusi apostolul Andrei....asa cum faci deja continua sa lasi relatia voastra in mainile lui Dumnezeu..El vrea fericirea absoluta pentru amandoi si nu vrea sa suferiti catusi de putin decat daca e singura cale spre acea fericire.....poate se va ajunge la despartire sau poate la casatorie...oricat de dureroasa si de imposibil de suportat iti apare prima varianta(am trecut si eu prin ceva asemanator) important(pentru amandoi) e sa se ajunga la ce vrea El...Domnul sa iti dea putere! :)

postavarul: multumesc mult. eu te-am inteles si-mi cer scuze daca m-am exprimat gresit la partea aia; credinta si caracterul prietenului meu o stiu doar eu [si cei apropiati, logic]; m-am exprimat eu gresit aici,imi cer scuze. cat despre doctrina adventista, dupa cum am mai spus: am auzit si pareri pro, dar si contra si crede-ma ca nu suport cand ii aud pe cei contra/pro ca toti avem tendinta sa spunem "religia noastra" sau "noi" ca deh, asa ne-am obisnuit/invatat; si ma doare, pentru ca de cand sunt cu el (si de cand am aflat mai multe lucruri si m-am apropiat foarte mult de Dumnezeu) am ajuns sa cred ca mai bine era o singura religie (cum am fost inainte de Marea Schisma -si nici aici nu stiu prea multe lucruri, dar o sa mai aflu) si sa credem toti in acelasi Dumnezeu [pentru ca este unul singur, dar cum fiecare religie are regulile/traditiile ei, asa au si un nume pe care i-l da Tatalui Nostru]. ma rog...

mihnea: multumesc pentru ca mi-ai explicat; acum inteleg mai bine cum stau lucrurile cand vine vorba de Botez. nu e vorba ca ne desparte cand vorbim de religie, dar nu vreau eu sa ma mai gandesc la cum ar fi viitorul fara el (pentru ca am pus suflet in relatia asta inca de la inceput; e total diferit fata de toti iubitii pe care i-am avut -si nu am avut decat vreo 2,3 care m-au dezamagit profund si nu vroiau decat sex si nimic mai mult- si a fost singurul care m-a inteles pe deplin si m-a acceptat asa cum sunt, cu bune si cu rele ca nu sunt un om perfect -si eu nu cred in perfectiunea omului; pentru mine, doar Dumnezeu este perfect- asa, revenind, deci am pus suflet si daca o sa se ajunga la despartire, am sa sufar mult pentru ca sunt si o persoana care pune suflet si sincera) si nici el nu vrea sa ma vada plangand si preferam sa vorbim decat atunci cand am eu o nelamurire legata de adventism.
am fost la el acasa, am stat cateva zile cu el sub acelasi acoperis, cu familia lui si pot sa spun ca sunt oameni cat se poate de normali. doar cateva deosebiri (ca nu au icoane, cruci; sau ca nu mananca carne de porc; sau ca Sambata se odihnesc si merg la biserica), dar in rest... sunt ca toata lumea. am vazut asemanarile si deosebirile dintre adventisti si ortodoxi si tot mai am de aflat si vreau sa aflu (De aia am si decis sa deschid topicul si sa intreb).
am incredere in Dumnezeu si stiu ca nu o sa ma lase, dar nu e doar o simpla coincidenta (pentru ca seamana cu mine la multe chestii, la unele teme gandim la fel si imi aduce intr-un fel aminte de tatal meu, care a murit acum cativa ani ^_^) si nu cred ca Dumnezeu mi l-a adus in viata mea degeaba. apoi, stiu ca va fi bine, dar ca va trebui sa trec peste multe hopuri ca sa ne fie bine la amandoi si e si el constient de asta.
ba chiar cand m-am enervat de am plans mult in ziua aia (mentionez ca avem o relatie la distanta si oricat de urate ar fi unele pareri -din partea cunostintelor- avem incredere unul intr-altul si relatia noastra se bazeaza pe sinceritate si incredre ^_^ deci nici prin cap nu-mi da ca el ma inseala sau invers) i-am venit cu argumente: cum o sa arate viitorul daca cu ajutorului Lui Dumnezeu o sa ne casatorim. se poate rezolva si cu mancarea, petrecerile (desi eu nu sunt genul care sa mearga in discoteci -nu le suport- sau sa mearga la orice petrecere -prefer una in care sunt 4,5 persoane pe care le cunosc si sa ma simt bine decat sa merg intr-un loc unde sunt 20 de insi si nu stiu decat unul-), cu sarbatorile si cu curatenia; dar, ce-i drept, problema ar fi copilul, dar i-am spus asta si pot sa o spun oricui:va exista si o solutie pentru asta; eu cred si stiu ca Dumnezeu nu o sa ne lase si o sa aibe grija de amandoi.
da, stiu ca o sa fie greu, dar am ales si am decis ca o sa trec peste orice; Dumnezeu e langa mine, Maicuta Domnului are grija de mine (Si de familia mea). O sa trec, pentru ca am credinta in Dumnezeu. O sa sufar, dar o sa fie bine. Nu vreau sa ma gandesc la despartire (scuzati-ma daca v-am zapacit cu tot ce-am zis pe aici, sper sa fi inteles mesajul meu).

VladCat: hmm, nu m-am referit chiar la asta, dar sa zicem. oricum, iti multumesc pentru ca ai raspuns. ma refeream mai mult la oameni, in general, nu la religia in sine. da, las relatia noastra in mainile lui Dumnezeu si de aia nici nu vreau sa ma gandesc la despartire.
, da, sunt de acord cu tine!
multumesc pentru incurajare.

v-ati pus problema mancarii sau al distractiei, in cazul in care veti ajunge sa va casatoriti, insa.... in cadrul carei confesiuni o veti face? Daca veti avea copii, ii veti boteza? Cum le veti explica diferentele dintre cele doua confesiuni?
Ar fi zeci de intrebari si diferente...
La un moment dat va trebui ca unul din voi va trebui sa treaca in religia celuilalt, cine va renunta?
Atunci va fi momentul adevarului...

Sunt sigur ca ceea ce am sa-ti spun nu face parte din lucrurile pe care vrei sa le auzi, dar ar fi bine sa citesti pana la capat, ca sa nu spui intr-o buna zi "de ce?" sau "de ce nu mi-a spus nimeni asta?".

In primul rand, esti clar indragostita pana peste cap. Daca ai motive solide sau nu, ramane de vazut.

Dar faptul ca este o "relatie la distanta" nu e prea bine deloc.
Dincolo de celelalte detalii, in orice relatii dintre oameni care nu se cunosc foarte bine, distanta acopera multe lucruri care poate ar fi decisive in luarea unei decizii pe termen lung.
Si sa stii ca relatii nu merg rau doar pentru ca partenerul "vrea doar sex" iar prima relatie in care nu gasesti elementul asta, e musai sa mearga perfect.

E f. bine ca ti-ai pus niste intrebari despre viitor, cam cum va arata religia in familia voastra, dar e f. regretabil ca refuzi sa cauti un raspuns si zici ca lasi raspunsurile in seama lui Dumnezeu.

Ar trebui sa stii ca Dumnezeu nu ia decizii in locul tau, iar daca ai in fata ceea ce poate parea o oferta foarte tentanta nu inseamna ca ea vine neaparat de la El. El ingaduie ispita ca sa se arate cum este de fapt inima noastra si pe cine si ce iubim mai mult, cu adevarat.

Nu am auzit de casatorii mixte intre protestanti si ortodocsi, in care ambii sa fie practicanti si totusi sa-si pastreze religia lor.
Din cazurile de casatorii intre fete ortodoxe si protestanti pe care le cunosc personal (vreo 4), nici una din ele n-a ramas ortodoxa.

La adventisti, casatoriile mixte nu sunt tolerate, si asta pot sa ti-o zica si cei 2-3 adventisti de pe forum.
Daca el isi ia in serios religia, mai devreme sau mai tarziu iti va cere sa te convertesti la religia lui, insa, spus pe scurt, e un mare pacat daca faci asta.

Ortodoxia si AZS (adventismul de ziua a saptea) sunt diametral opuse.
Din punct de vedere ortodox, orice forma de (neo)protestantism, inclusiv AZS sunt erezii, adica o denaturare a crestinismului. o deformare a adevarului, indiferent
Din punctul de vedere al AZS, ortodoxia este o ratacire, si ei sunt "credinta adevarata".
Ramane sa te decizi care varianta o accepti, cale de mijloc nu exista.

E clar ca daca el este si ramane adventist (desi atat timp cat nu s-a botezat la ei se poate zice ca nu este inca), n-ai sa te poti casatori intr-o biserica ortodoxa decat daca minti preotul sau dai peste unul fara credinta si fara principii.
Pozitia ortodoxa este f. clara in aceasta directie. Casatoriile intre catolici si ortodocsi sunt controversate dar acceptabile pana la un punct, insa intre un ortodox si protestant CATEGORIC NU.

Trebuie sa intelegi ca ei nu sunt doar "un alt fel de crestini".
Nu merg la "biserica" ci la "adunare". Nu se impartasesc cu Trupul si Sangele lui Hristos, ci cu "simboluri". Adica "cina" lor nu este echivalentul Sf. Liturghii, ci o pervertire a ei.

Si pozitia adventista este destul de categorica, in manualele lor de doctrina sunt extremi de ostili la adresa crestinismului traditional (ortodox, catolic), problema este ca s-ar putea, pentru a te induce in eroare, sa nu manifeste o ostilitate deschisa fata de credinta ta, dar in mod sigur va incerca sa te determine sa o schimbi. oferindu-ti diverse "argumente" pentru care in mod clar nu ai pregatirea necesara sa le faci fata, sa vezi unde este minciuna si cum este deformat adevarul.

Si asa, s-ar putea intr-o buna zi sa ti se para foarte normal, ca sa te "botezi" la ei, ba chiar sa pui aceasta eroare in seama lui Dumnezeu, "ca asa a vrut El".

Eu nu te sfatuiesc sa te desparti de prietenul tau, ci sa incerci sa lamuresti cu el toate aspectele care tin de crezurile voastre divergente, inainte ca ele sa devina probleme serioase sau tu sa pasesti pe un drum fara intoarcere.

Chiar iti recomand un test de sinceritate: sa-i spui sa mearga la pastorul vostru si sa-l intrebe ce parere are despre o astfel de casatorie, in care tu vei ramane ortodoxa si el adventist. Daca iti va zice ca pastorul n-are nimic impotriva, minte. Daca iti va zice ca l-a sfatuit sa te aduca la adventisti, e sincer.
Desi sinceritatea nu este totul, e un semn bun.

Insa, in orice caz, trebuie neaparat sa discutati despre religie in cadrul relatiei voastre. Daca evitati subiectul sau il atingeti superficial de teama ca s-ar putea sa devina o problema serioasa, inseamna ca de fapt este o problema serioasa, iar politica strutului si pusul alegerilor (greselilor) noastre in seama lui Dumnezeu, nu arata spre o credinta sanatoasa.

Ceea ce ti-am spus mai sus despre ei vine din experienta persoanala, a contactului direct, le-am studiat materialele, discutii persoanale si pe Internet, etc.

Tragand linie, lucrurile nu sunt foarte roze, dar procedand corect, sigur va exista un deznodamant fericit, indiferent care va fi acela.

Cred că asistăm la o premieră demnă de pus la topicul "ce avem în comun".
Dacă ecludem doar aliniatul dogmatic din mijloc, sunt întrutotul de acord cu ce spune AlinB, şi asta cred că ar trebui să-ţi dea de gândit stimată soră angel4ver. Şi nu este doar o temă de meditaţie, ci şi un motiv serios de rugăciune. Dacă până acum te-ai rugat cum te-ai rugat, de acum trebuie să te rogi de două ori mai mult (cam aşa sună un citat binecunoscut adventiştilor), având în vedere importantul pas ce-l ai de făcut. Când un ortodox şi un adventist îţi spun acelaşi lucru, înseamnă că problema e deosebit de serioasă şi cred că dincolo de sfaturi rugăciunile noastre ar fi mult mai necesare. Domnul să-ţi dea înţelepciunea necesară să cântăreşti bine şi să iei decizia corectă!

m-am exprimat gresit, dar ati inteles in mare ce-am vrut sa aflu.
pentru mine e ceva important si-mi cer scuze daca s-a inteles altceva decat trebuia sa transmit eu [am incredere in Dumnezeu si stiu ca o sa-mi arate drumul cel bun, dar asta nu inseamna ca eu trebuie sa stau si sa astept; imi cer scuze daca s-a inteles altceva!].
multumesc din suflet pentru ca mi-ati raspuns. voi tine cont de sfaturile primite
si-o sa incerc ce mi-ai spus tu, alin. acel test de sinceritate. si mama a citit postul tau si ti-a dat dreptate in legatura cu testul.
sa speram ca o sa fie bine.
multumesc mult ^_^
multa sanatate va doresc la toti!

1. Sunt curios daca stii ce inseamna "moratoriu". In plus, adventistii cred anumite lucruri "conform Sfintei Scripturi" (nu "conform moratoriului").

2. Daca vrei sa discreditezi o confesiune religioasa (cea adventista, in cazul de fata), fa-o in mod cinstit. Ai spus cam multe neadevaruri despre adventisti. Eu stiam despre crestini ca nu mint (adica nu spun neadevaruri).

3. Despre consumul de mancaruri curate si necurate vorbeste, in Noul Testament, chiar Sfantul Apostol Petru (pe care il venerati).

Sa ne tii si pe noi la curent cum s-au derulat lucrurile..
Avand in vedere ca are 18 ani si inca nu e botezat, desi adventistii incep si de la 14 ani sau chiar putin mai jos in unele cazuri, cine stie, poate exista o sansa sa-l aduci la lumina.

Felicitari si lui tricesimusquintus (adventist) care a reusit sa fie f. direct si sincer de data asta si a confirmat ca asa stau lucrurile: nu se tolereaza casatoriile mixte in comunitatea lor iar adventismul si ortodoxia sunt diametral opuse.

Sunt destul de sigur ca cine ar veni cu o astfel de "inovatie" (casatoria mixta) ar ajunge sa trebuiasca sa dea explicatii in fata comitelului de disciplina si daca nu "indreapta" lucrurile (adica daca nu are intentia sa te convinga sa te botezi la ei) va fi exclus in scurt timp.

Cred ca tricesimusquintus poate sa confirme.

Unde vrei sa ajungi repetand acest neadevar? Eu pot sa-ti explic doctrina adventista folosindu-ma de invataturile ortodoxe (cum ar fi crezul si alte puncte din invatatura de credinta ortodoxa). Dar, acestea le putem desfasura pe topicul intitulat "ce avem in comun".

o sa va tin la curent. sper sa fie bine in continuare si sa nu ajungem la despartire.
sunt atatea cazuri, iar eu ma aflu printre acele cupluri care sunt in aceeasi situatie ca si mine. ce-i drept, am citit/auzit ca au fost cupluri care au ajuns la despartire tocmai din cauza religiei (pentru ca s-au bagat altii intre ei si au inceput sa se certe), dar si cazuri fericite (daca as putea spune asa) cand nu s-a intamplat nimic si a fost bine.
oricum, multumesc pentru sfaturi. o sa fac tot ce-mi sta in putere ca sa nu se intample nimic rau... si da, alin, sunt indragostita de el; il iubesc si de aia nu vreau sa renunt ^_^
orice sfat pe care mi-l veti mai da in topicul asta sau cazuri, sa-mi povestiti intamplari, am sa tin cont de el.
va multumesc mult.

Într-adevăr, contractarea căsătoriilor mixte nu e deloc recomandată în Biserica Adventistă și aceasta din cauza urmărilor nefericite care mai devreme sau mai târziu apar.
Nu există o ”normă de botezuri”, cu atât mai puțin excludere pe motiv de ”neîndeplinire de plan”. Problema principală în aceste cazuri este faptul că nu se poate oficia o ”cununie mixtă”, ambii miri trebuie să fie adventiști pentru a putea fi cununați religios.

Cunosc povestea, nu esti primul adventist cu care vorbesc, au mai incercat vreo 2-3 schema asta, pana la un punct este amuzant si chiar interesanta o discutie in directia asta, dincolo de abureala evidenta (pentru mine cel putin) dar n-am atat timp cat mi-as dori pentru chestii din astea..

Drept si la obiect, felicitari.

Tema de gandire si pentru angel4ver: unde/cum vor face cununia religioasa?

În condiţiile date, căsătoria religioasă nu se poate face. Ambele confesiuni o interzic, nu numai din pricina deosebirilor severe între învăţăturile lor de credinţă, dar şi dintr-o sinceră compasiune pentru cei radical diferiţi în religie, dar la fel de temeinic atinşi de focul dragostei: experienţa lor spune că sunt rare cazurile în care conflictele nu vor apărea mai devreme sau mai târziu în astfel de "familii mixte".

Deci, ca să se facă totuşi această legătură religioasă, unul dintre voi ar trebui să renunţe (din toată inima, nu formal!!) la religia sa, şi s-o îmbrăţişeze apoi pe cea a iubitului (iubitei). Or, voi deja v-aţi exprimat o adeziune intimă destul de fermă la propria confesiune şi în mod sigur în fiecare din voi mai zace (într-o formă latentă) şi dorinţa de a-l aduce pe cel iubit pe "calea mântuirii". Oare cât timp îi va fi indiferent iubitului tău că tu şi copiii tăi vă veţi pierde mântuirea, în timp ce el este convins că a şi fost mântuit? Sau crezi că ţie îi va fi indiferent că iubitul tău va rămâne în întuneric?

Vă mai rămâne o singură variantă (excluzând, evident, despărţirea de bună voie şi cât mai rapidă, până nu vă faceţi scrum): căsătoria civilă, şi atât. Va rezolva ea problema? Greu de spus. Omul se schimbă în cursul vieţii, uneori dramatic, deci în mod sigur şi voi vă veţi schimba, mai mult sau mai puţin. Nici măcar apartenenţa declarată la aceeaşi religie nu este o garanţie. Am cunoscut personal un caz, povestit de "ea": cei doi ("el" şi "ea") se iubeau nebuneşte în timpul studenţiei, făceau sacrificii enorme ca să se vadă : călătoreau săptămânal cu avionul, cu trenul, cu maşina, "el" fiind la Bucureşti şi "ea" la Timişoara, şi asta era pe vremea lui Ceauşescu, atunci când benzina era raţionalizată, iar în weekend maşinile circulau alternativ, "cu soţ" sau "fără soţ". Au terminat facultatea, s-au căsătorit, au avut şi copii. La un moment dat a intervenit o răcire inexplicabilă între ei (şi nu era vorba nici de deosebiri religioase, nici de adulter) care a dus la divorţ. După divorţ, partajul lucrurilor comune i-a dus la procese înfiorătoare, care i-a transformat în cei mai mari duşmani de pe faţa pământului. Acum se urau ca nişte fiare sălbatice şi îşi aruncau cuvinte grele, ei care se iubiseră "dumnezeieşte" (după cum povestea "ea"). La ce le-a folosit faptul că, formal, erau aderenţi ai aceleiaşi religii? La nimic.

Deci, dacă accepţi până la urmă căsătoria civilă (singura posibilă în condiţiile actuale) va trebui să accepţi şi viitorul ei, indiferent cum va fi. O soluţie care ar merita să o încerci în acest caz ar fi un "pact de neagresiune" în formă scrisă (care să cuprindă, pe cât posibil, soluţii anticipate, acceptate de comun acord, pentru toate problemele potenţial periculoase care ţi s-au semnalat aici pe Forum... şi în special poziţia voastră comună pe care o veţi adopta faţă de copiii care se vor naşte, căci aceasta va fi de departe cea mai mare problemă) pe care să vă străduiţi să-l respectaţi cu stricteţe toată viaţa. Nu uitaţi să treceţi şi făgăduinţa că nu vă veţi face niciodată predicatori unul faţă de altul, căci această tentaţie va fi începutul sfârşitului. Şi încă nu e sigur că va fi de ajuns.

Inutil de adăugat că, mărturisind că eşti creştină ortodoxă şi că vrei să rămâi tot aşa, trebuie să accepţi cu stoicism faptul că această "căsătorie civilă" va fi lipsită de binecuvântarea lui Dumnezeu, indiferent din ce parte priveşti: atât de Dumnezeul ortodocşilor, şi de Dumnezeul adventiştilor.
Iar ambele religii vor considera că trăiţi în păcat.

era de asteptat sa nu le foloseasca faptul ca erau aderenti la ortodoxism...daca ar fi fost traitori povestea lor ar fi fost diametral opusa

Nu Ortodoxia a fost cauza, ci aderenţa lor formală la ea. Dacă ar fi fost vorba de un ataşament autentic, nu se ajungea acolo unde ei au ajuns. De aceea am spus că era vorba de aceeaşi religie, nu neapărat de Ortodoxie. Oricare religie ar fi fost, dacă aderenţa lor era formală, tot aici ajungeau. În mare, toate religiile dau sfaturi bune. Micile excepţii fac însă marile diferenţe dintre ele.

Alin, ti-e teama ca vei fi pus in fata unor invataturi ortodoxe pe care adventistii le respecta iar tu nu le respecti. Iti voi da un exemplu de astfel de invatatura pe topicul "ce avem in comun".

despre ce scheme vorbesti, alin?
cat despre intrebarea ta:
nu stiu cum sa o spun ca sa nu se inteleaga gresit; totusi, sper sa se inteleaga... daca Dumnezeu ne Iubeste pe toti si ne vrea binele, dupa cum s-a spus mai sus si se stie de toata lumea (de cei credinciosi, ma refer), de ce sa se spuna ca traim in pacat? adica, stau si ma gandesc, pentru ca asta imi e felul: sa pun in balanta si ce-i bun si ce-i rau, sa cantaresc si sa caut o solutie cat mai buna pentru ca sa le fie bine celor din jur. de ce sa existe atatea diferente cand am fi putut sa traim in liniste si fara sa ne dusmanim.... dar, deh... pentru ca omul e cum e, trebuie sa existe si astfel de sentimente T_T
prima data, m-am gandit la cununia civila, dar stiu ca religios, nu are nicio o valoare cum nici logodna nu are valoare precum o are casatoria la biserica. apoi, stiam de la inceput (de cand am inceput sa ma documentez) ca nicio biserica nu accepta sa ne casatoreasca (in cazul in care se va ajunge si la asta) decat daca suntem amandoi de aceeasi religie.
dar noi nu vrem sa renuntam nici la religie, dar nici la relatia noastra.
momentan, nu vreau sa ma gandesc la cununia religioasa. nu stiu cum arata viitorul, daca va mai exista (desi eu tot zic si sper ca o sa existe in continuare in viata mea) sau daca ne vom desparti. nu am de unde sa stiu, dar sper ca o sa fie bine si nu o sa se ajunga la despartire din cauza religiei.
stiu si ca nu sunt singura in acest caz. si dupa cum am spus, au fost atat cazuri fericite, cat si nefericite ca asta-i viata.
maria, iti multumesc pentru parere. ai dreptate, dar nu stiu ce-o sa se intample, in viitor.
sa fim sanatosi si-o sa vedem ce facem.
oricum, multumesc inca odata ^.^

E ceva ce îmi scapă: pentru ce un adventist nu se poate căsători ortodox cu o ortodoxă (sau catolic cu o catolică) ? În cazul ortodocşilor, ca şi al catolicilor, există o explicaţie eclezială: Biserica este definită ca "instituţia care...". Dar, din câte am înţeles, adventiştii se laudă că prin conceptul de "Biserică" înţeleg ceva mult mai larg: totalitatea celor care vor să Îl urmeze pe Domnul nostru. Spre deosebire de Bisericile apostolice, ecleziologia protestantă vede Biserica drept ceva ce nu are graniţe vizibile. Nici organizare formală, ci numai ascultare faţă de singura autoritate pe care o respectă: Biblia. Faptul că există sute (sau mii ?) de alcătuiri ecleziale deosebite, protestanţii susţin că nu îl văd ca o problemă şi neagă că ar fi vorba aici de schisme. Teoretic cel puţin, într-o comunitate baptistă poate oricând să apară un grup care să înţeleagă altfel o învăţătură biblică şi să întemeieze o altă comunitate. Primii nu consideră că cei din urmă ar fi "extra Eccelsiam", fiindcă "Ecclesia" e centrată pe Biblie.

Pentru că Biserica mea catolică îmi cere, dacă m-aş căsători cu o adventistă, dispensă de la episcop, am, deci, o explicaţie. Din punct de vedere al ecleziologiei catolice, adventiştii sunt "extra Ecclesiam", adică sunt ramuri rupte ale Măslinului Altoit care este Poporul lui Dumnezeu, sunt în afara Bărcii conduse de Petru, sunt despărţiţi de Trupul Mistic al lui Cristos. Dar pentru adventişti, în măsura în care respectă "spiritul protestant" nu ar trebui să fie aşa. Un baptist se poate căsători nu numai cu un alt baptist de altă obedienţă, ci şi cu un penticostal, cu un luteran sau cu cineva din ceea ce ei numesc "bisericile istorice". De ce pentru adventişti e altfel ?

La faptul ca unii adventisti cum este postavarul de exemplu, incearca sa demonstreze unor ortodocsi pe care ii cred mai naivi faptul ca adventismul este cel putin un fel de crez ortodox, dar la un nivel superior.
Sunt atat de siguri ca ei sunt atat de bine pusi la punct iar ortodocsii atat de naivi, ca schema asta le-ar merge cu oricine.
Ei bine, poate cu unii ar merge, dar nu cu toti, mai sunt unii care nu se lasa complexati de aerele lor de mari cunoscatori ai Scripturii in interpretarea careia se cred infailibili si nu se lasa indusi in eroare de argumente cu o logica indoielnica.


Nu stiu daca prietenul tau este f. serios in privinta casatoriei, si cat de bine este pus la punct cu invatatura lor, dar daca este in mod sigur te va convinge sau daca nu se pricepe f. bine iti va trimite un pastor sau pe altcineva din comunitate (poate cea din oras cu tine, daca el e din alt oras) ca sa te convinga ca vei face un mare progres spiritual lepadand ortodoxia si acceptand botezul lor.

Aici nu e vorba de alti oameni, este vorba de tine si el, noi ca ortodocsi iti spunem ca ai toate motivele si toata dreptatea sa nu faci un astfel de pas care iti pericliteaza mantuirea si chiar viitorul fericit pe care il astepti, insa si el este f. convins ca ceea ce crede el este corect si alegerea corecta.

Cel mai bine este sa incepeti sa vorbiti despre lucrurile astea, inainte ca relatia sa avanseze si inainte de a va trezi intr-un impas si mai mare.

E timpul si pentru tine sa incepi sa-ti cunosti credinta, ca sa intelegi de ce ne numim ortodocsi si nu "adventisti de ziua a saptea" si de ce denumirile astea, care poate tie ti se par acum doar simple denumiri nu se pot substitui reciproc.

Singura iesire fericita din situatia asta ar fi ca el sa inteleaga de ce crezul lui este fundamental gresit. Daca ai putea sa-l ajuti in directia asta, poti spune, dincolo de orice altceva, ca ai pus un suflet pe drumul cel bun.

In cazul in care nu ai sa reusesti, iti garantezi ca nu ai ce sa regreti, in viata te poti indragosti de multe ori, dar trebuie sa te casatoresti o singura data, iar atunci cand o faci sa o faci cu persoana potrivita si cu binecuvantarea lui Dumnezeu, nu a unor pretinsi alesi ai sai, slujitori a unor religii inventate in urma cu 2-3 secole de profeti mincinosi despre care ne avertizeaza si Biblia.

Pentru ca indiferent cat de compatibil ti se pare cineva, adevarata compatibilitate si armonie in viata de familie vine de la Dumnezeu si nimic altceva nu o poate substitui.

De ce diferentele? Pentru ca lumea este o batalie intre bine si rau, si daca Dumnezeu a lasat Biserica, a facut si diavolul pseudo-bisericute capcana pentru cei ignoranti si comozi spiritual si multi din pacate nu reusesc sau nu vor sa vada diferenta intre una si alta sau mai rau, iau binele drept rau iar la rau ii zic bine..

Asta tine de alegerile fiecaruia vizavi de care avem libertate deplina, si tu ai, si prietenul tau are, important este sa nu ignori realitatea, sa nu te lasi orbita de dorinta a ceva ce este in prezent mai mult virtual decat real si sa mergi intr-o directie gresita.

Inca o data, cunoaste-ti credinta, cunoaste-o si pe a lui (si nu doar din ce iti spune el) si ai sa intelegi de ce exista o prapastie intre cele doua, una pe care nici o dorinta sau ambitie omeneasca nu o poate umple.

Daca te ajuta cu ceva, cunosc un caz ca al tau, doar ca ea era la adventisti si el ortodox iar mama ei a incercat sa-l faca si pe el sa treaca la adventisti, cu tot felul de argumente si materiale..
El s-a ambitionat, a cautat, s-a informat sa vada daca ceea ce adventistii spuneau despre credinta lor si credinta lui e adevarat, a purtat discutii peste discutii cu ei (oamenii trebuie lasati sa-si argumenteze punctul de vedere, nu?), iar in final a ajuns in felul asta nu doar sa vada cat de falsa si mincinoasa este credinta adventista ci si sa-si cunoasca cu adevarat propria credinta.
Si mai mult, a convins-o si pe ea ca ceea ce se intampla acolo e gresit, si a trecut la ortodocsi.
Acum sunt casatoriti, au copii impreuna, etc.

Eu vad asta ca singura cale corecta pentru cineva care a avut sansa sa fie botezat ortodox, orice altceva nu poate fi numit nici macar compromis, ci o greseala teribila.

Desigur, daca ti se pare prea mare bataie de cap si vrei sa iei lucrurile mai usor, poti pur si simplu sa "te lasi" "informata" de ei, sa iei drept bun tot ceea ce iti spun, si binenteles, din moment ce le dai aprioric dreptate, sa treci la ei.
E calea cea mai usoara dar dezamagirile, garantat nu vor fi putine.

Pai si ce o sa faceti, unu se duce la biserica sambata, unul duminica, sau va duceti amandoi sambata, apoi iarasi amandoi duminica, cat crezi ca o sa tina asa ceva pana unul din voi va spune "Gata". Sa nu care cumva sa incercati sa va influentati unul pe altul in aceasta faza si sub presiunea "iubirii" unul dintre voi sa cedeze si sa treaca in cealalta barca. Nu o sa tina, poate decat pentru o vreme.

Depinde pe ce se bazeaza "influenta". Daca prietenul sau isi da seama ca se afla intr-o grava eroare, atunci schimbarea nu va fi temporara, ci definitiva.

mi-ai adus aminte de o chestie; sa stii ca sunt de acord cu tine, pentru ca nivelul asta de superioritate l-am simtit la un moment, dar am vrut sa ma conving pe mine ca a fost doar pentru ca nu cunoaste totul (pentru ca nu stie chiar totul despre adventism) si cum am spus, am incredere in el.
apoi, chiar daca stim Adevarul (fiecare religie sa-si sustina cu tarie acest argument sau teorie, cum vreti sa-i spuneti), unii au tendinta sa vorbeasca cu un ton superior (si-ti da impresia ca ar fi cu un rang mai mare decat tine, ma rog; intelegeti ideea). ceea ce pe mine ma deranjeaza (si ma refer in general, nu numai la religie). e bine sa stii, sa vrei sa cunosti mai multe decat stii si sa le spui si altora ceea ce stii, dar fara sa exagerezi sau sa vorbesti cu superioritate.

nu are cum sa fie serios; eu am pus in discutie si casatoria daca relatia va dura mai mult de 2,3 ani; dupa cum am spus mai sus, oricat de mult mi-as dori sa reziste relatia si sa ajungem sa ne casatorim, nu stiu ce o sa se intample; numai Bunul Dumnezeu stie ^_^
dar, am vorbit (cand mai discutam si mai vorbeam de viitor) si nu mi s-a parut ceva suspect; apoi, a fost destul de explicit (el nu e asa si vreau sa cred asta; ca sunt altii care trimit sa convinga omul sa se converteasca la o anumita religie, e partea a doua; dar el nu este si repet, vreau sa cred asta pentru ca am incredere in el): nu ma va convinge si nici nu va incerca asta ca sa trec la religia lor. A spus ca va aduce in tema si vom discuta despre adventism doar daca vreau eu. Si aici intra si daca vreau sa merg la ei la biserica sa vad cum este (de curiozitate), nu ma va obliga si de cate ori ne-am intalnit, nu m-a obligat sa merg la biserica si nici nu s-a vorbit prin casa de religie decat daca am vrut eu.

Eh, uite ca aici intervine o problema; ma rog, o consider eu o problema. Daca eu spun ca ceea ce cred eu este corect si reprezinta alegerea corecta, dreapta si daca si el spune ca ceea ce crede el e corect si face alegerea corecta (scuzati repetitia), atunci pe cine sa mai cred? Am unele dubii, dar asta nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu (sa nu intelegeti gresit). Mi se pare normal sa am nelamuriri, intrebari si dubii devreme ce nu sunt documentata si cum sunt atatea carti si fiecare-si sustine teoria, ajungi la un moment dat sa nu mai stii pe cine sa crezi.
Si poate fac o paranteza si nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar la concluzia asta am ajuns eu. Sa dau un exemplu: cartile care au fost scrise de Ellen White; am citit din ambele parti (si carti scrise de ortodoxi despre Ellen White, dar si carti pe care le-am luat de la adventisti) cine a fost Ellen White, ce-a facut si ce profetie (daca gresesc termenul, imi cer scuze) a avut. Evident, adventistii au spus ca ce-a scris White e corect si se va adeveri (si s-a dat si un exemplu cu un ziar al carui director a fost sotul ei, ma rog, stiti mai multe decat mine), iar ortodoxii au spus contrariul. Am stat si m-am gandit bine; sa presupunem ca Ellen White a visat toata treaba asta cu Profetia (ca va veni Mantuitorul Iisus Hristos si asa mai departe), dar (pentru ca exista intotdeauna un dar) eu (fiind cititor care a descoperit asta in anul 2009, sa zicem) imi pun intrebarea urmatoare (pentru ca nu am avut cum sa o cunosc personal si nici nu pot sa citesc mintile oamenilor, pentru ca e imposibil): de unde am eu garantia ca ceea ce-a visat Ellen White e adevarat? Daca nu a visat si a spus asta doar ca sa induca in eroare lumea? Eu nu cred in ce-a spus Ellen White, pentru ca nu exista nicio dovada. Si asta i-am spus-o si prietenului meu. Si nu ma intereseaza daca zic prost sau bine, dar asta e parerea mea si nu mi-o schimba nimeni (decat la proba contrarie; dar nu prea vad cum sa se demonstreze ca a visat ce-a visat, din moment ce nu mai este printre noi).
Si asta ar fi doar un exemplu. Si repet, nu vreau sa jignesc pe nimeni sau sa pornesc vreo cearta. Nu am intentia asta. Eu vreau doar sa aflu, sa stiu ca sa nu raman proasta si sa stiu ce-o sa fac pe viitor. Orice opinie e binevenita!

Intrebare, pentru ca ai pomenit Alin de crez: eu stiu ca ortodoxii au Crezul (care-i simbolul credintei), dar ce crez au adventistii? Din cate stiu eu, ei nu au asa ceva. Apoi, din ce-am citit, rugaciunile lor sunt diferite de ale noastre.

NU o sa ma mai indragostesc vreodata daca se va ajunge la despartire (din cauza religiei); daca se va intampla asta, o sa sufar (mult), pentru ca m-am implicat deja sufleteste in relatia asta. O sa vad, pe parcurs, ce-o sa se mai intample, dar am sa tin cont de toate sfaturile primite si o sa am grija. In orice caz, orice s-ar intamplat, raman la religia mea (ca-i buna sau rea, asta este; eu cred in Dumnezeu si nu-mi scoate nimeni gandul asta din cap): m-am nascut ortodoxa, ortodoxa raman pana mor!

da, asta stiu si-mi pare atat de rau ca sunt oameni rai T_T
oricat de dura ar fi realitatea, am sa continui sa o vad, sa o accept asa cum este (chiar daca-mi doresc sa fi fost doar un vis, dar de fapt nu e). o sa am grija!
si oricum, singura persoana de pe lumea asta in care am incredere este si-mi va fi alaturi; nu stiu ce m-as fi facut daca nu ar fi fost langa mine.

problema este ca eu nu mai am incredere in carti; am ajuns sa cred ca orice carte in care se vorbeste despre religie (indiferent de ce religie e), nu stiu care-i adevarul si care-i minciuna. de aia nu mai am incredere in carti si stiu ca nu e bine, dar asta am impresia.
plus ca am auzit ca Biblia a fost modificata (scrisa in asa fel incat sa inteleaga oricine si anumiti termeni care nu trebuiau sa fie modificati au fost schimbati). nu stiu daca-i adevarat sau nu, dar asta am auzit.
si daca Biblia a fost modificata, atunci ce sa mai citesc? :|

asta imi trebuie; cineva care a trecut prin aceeasi situatie ca mine.
daca as avea cum sa vorbesc cu el sau cu ea, ce bine ar fi...
nu vreau sa-l schimb de religie; daca el asta crede bine; eu doar ii spun ce cred, iar el accepta daca vrea, daca nu; dar nu intentionez asta; eu vreau doar sa nu ne despartim din cauza religiei. ba chiar i-am spus, daca e sa ne despartim vreodata, sa fie orice alt motiv, dar nu religia. chit ca sufar...

dupa cum am mai spus, NU am de gand sa-mi schimb religia, oricate probe si carti mi-ar da cineva, nu-mi schimb religia. asa m-am nascut, asa mor si asta este.

nu e ca si cum m-am dus duminica de duminica la biserica; ma duceam cand simteam nevoia si nu mai faceam fata din cauza unor probleme; si nu trebuie sa ma duc doar duminica; eu ma duc de fiecare data cand simt nevoia; daca simt nevoia sa merg zi de zi, merg; daca simt nevoia sa ma duc odata la 2 zile sau cand mi se pune pata (indiferent ca sunt obosita sau nervoasa sau trista) tot ma duc. pentru ca de fiecare data cand ma duc la biserica, ma rog, ma descarc (am momente cand si plang) si ma simt bine dupa aia; stiu ca m-am linistit si mi-am revenit.
si din cate stiu eu, nu e ca si cum ar fi obligati sa mearga; se duc cand vor, nu? asa e la orice religie, din ce-am auzit.
ramane de vazut. momentan trebuie sa ne vedem de scoala, sa ne gasim un servici si apoi mai discutam.
multumesc pentru opinii, inca odata ^_^

Buna ziua
 

Dragalasa domnisoara, din proprie experienta iti spun ca trebuie sa gasesti un preot ortodox bun cu care sa te sfatuiesti. Un parinte bun, cu experienta si cu dragoste de Dumnezeu si de oameni. Doar el te poate indruma si te poate sfatui (nu obliga, nu forta, nu influenta, te poate SFATUI). Daca ai probleme cu gasitul unui preot bun, putem sa cautam impreuna. Sunt sigura ca orice crestin ortodox doreste sa fii fericita si sa alegi calea cea mai buna pentru tine si te va ajuta. Este si cautatul pe internet cu bunele si relele lui, dar nimeni nu te poate ajuta mai mult ca un preot, prin care Dumnezeu vorbeste. Iti pot recomanda daca doresti o carte foarte frumoasa intitulata "Scrisori Caterinei, Sfaturi unei tinere casatorite" de Charlie W. Sheed. Sunt sfaturile unui parinte, scrise pentru fata lui. Este scris foarte frumos. Daca ai ocazia, te rog sa citesti cu toata increderea.

Dar nu uita, nimeni nu te poate ajuta ca un preot ortodox bun care a fost hirotonit si peste care lucreaza Duhul Sfant.

Dumnezeu sa te ajute si sa te lumineze