Lumea copiilor
 

Ce le spuneti copiilor despre personajele care populeaza lumea basmelor: zane, spiridusi, vrajitori?
Exista sau nu? Cum trebuie copilul sa se raporteze la astfel de personaje? (Eu am obosit spunand ca nu exista, ca vrajitoria este un lucru f rau, interzis de Dumnezeu.. da, ma contrazic, asta este)

Din experienta de parinti: care sunt filme/ desene animate dubioase, pe care nu le-ati recomanda?

Ce stiti despre originea spirituala a celor mai cunoscute desene animate?


Si ca sa dau eu tonul: originea masonica a lui Pinocchio
http://vigilantcitizen.com/?p=3016
(mi s-a parut dubios din cauza partii cu balena care inghite corabia si aparenta "moarte" a lui Pinocchio.. m-a trecut un fior pe sira spinarii)

(mai am si altele, dar acum nu stiu unde le-am pus)

Asta as vrea sa stiu si eu! :4:
De ce? Din cate am inteles, reprezinta renasterea spirituala... sau n-am inteles eu bine?

da,mai, dar moartea si "invierea" in desene/basme, ma indigneaza.
Astept sa vad despre Alice in tara minunilor.. n-am inteles niciodata acea carte (poate din cauza ca este despre o initiere masonica.. ). Dar nu am gasit inca explicatii care merita atentie.

Depre mesajele subliminale Disney s-a mai postat pe threadul cu televizorul.

(oricum nu-mi placeau desenele disney din cauza sexismului: barbatul cu muschi, femeia seducatoare si prostuta)
http://www.youtube.com/watch?v=73fCLx-mFLg

Sunt o multime de filme cu mesaje incifrate. Insa copii nu cred ca sunt receptivi la ele.
Nu ma refer la subliminale, ci la mesaje cu caracter ezoteric.
Poate ca nu ai observat dar pana si sigla Columbia pictures are ceva in comun cu piramida masonica:

http://www.michaeldeas.com/Mike%20De...s_logo_520.jpg

Vezi ce forma are norul?

Am mai avut aceasta discutie cu Anna pe tema asta si stiu ca pe mine nu o sa ma bage in seama :-( Dar este un subiect drag mie, caci iubesc mitul si fantasticul si cred ca m-a ajutat sa devin mai putin rationalista decat eram.

Eu cred ca miturile vechi pur si simplu isi gasesc alte forme in zilele noastre. Cred ca omul are nevoie de povesti, de simboluri si mituri, care nu ii populeaza mintea si credinta, ci subconstientul si inima. Simbolul mortii si invierii este bine sa se implanteze acolo, de exemplu (mie chestia cu balena din Pinochio imi aminteste mai degraba de Iona). Religia in care istoria s-a intalnit cu acest mit este crestinismul: acolo, si mitul s-a incarnat.
Si parintii Bisericii vad in miturile de dinainte un fel de prefigurare relativa, o intuitie a omului despre lucrurile ce aveau sa se realizeze deplin in Hristos.

Bun, ce le spunem copiilor si ce le dam sa vada? Copiii mei sunt inca prea mici, si eu ma intreb. Nu as vrea sa vada desene animate si filme violente, si sa joace jocuri brutale pe internet. Dar le voi citi basme (cele clasice, cum ni se citeau si noua) si ii voi incuraja sa citeacsa carti de copii in care apar elemente de mit.
Cred ca copiii, daca sunt educati sanatos, inteleg foparte devreme la ce nivel de realitate se afla. Care este deosebirea intre Hristos cel inviat, si un personaj de basm care invie. Intre Dumnezeu cel viu si sfinti, si personaje de basm ca spiridusii. Poate ma insel, dar eu asta am perceput la copiii rudelor si prietenilor.

Si sigur, exista si imagini si filme nocive. dar nu cred ca cele fantastice cu elemente de mit sunt acelea. Si masonii, tot din religie le-au luat.

Ceva personal despre Alice in tara minunilor. Eu am avut o experienta pe care as putea-o numi spirituala citind acesta carte. Nu stiu daca va amintiti, cand Alice ajunge jos, dupa caderea prin copac, vede pe o usita mica o gradina minunata si o apuca dorul de a a junge acolo. Dar atunci cand este mica si poate trece prin usita nu are cheita, care este pe o masa sus, iar atunci cand are cheia este prea mare.
Ei bine, mie acest pasaj mi-a trezit un fel de dor de rai. Acea gradina eu am simtit-o ca reprezentand raiul. Sigur, asta afost interpretarea mea de muuuult mai tarziu, atunci am simtit numai acel dor de a intra in gradina minunata si greutatea de a ajunge la ea. Ceea ce am trait atunci (cand nu stiam nimic despre rai si Dumnezeu) a fost o experienta care m-a ajutat mai tarziu, pentru ca mi-a ramas imprimata undeva in suflet.

chiar daca nu inteleg, ei memoreaza mult.
Nu stiu in ce fel mesajele subliminale sau diferite simboluri actioneaza asupra mintilor lor.
Dar ma gandesc ca daca eu cred in simbolul crucii... de ce simbolurile negative (pentagrama, stea, piramida, coarne..) nu ar avea efect?

@ Fani.. ba te bag in seama! :21:

Am mai spus ce citesc copiilor: carti in care nu se intampla nimic. Probabil le voi citi si Legendele Olimpului, dar nu le am inca aici.
Si de vizionat: in principal Max and Ruby (serial excelent in care nu se intampla nimic: Ruby are grija de Max, fiul meu cel mare se poate identifica cu personajul).

Evident ca tot aude basme, tot vede filme.. problema este: sa fac filmul acela praf in doua minute explicand ca binele si raul sunt inversate in el? (vrajitori prezentati ca buni, rebeliunea aratata ca buna etc..)

Dand voie copilului sa vada si sa citeasca lucruri care ciontin simboluri il va ajuta sa inteleaga religia, care si ea este plia de simboluri.

Am constatat aici ca de fapt copiii sunt crescuti multi mai putin ca altadata cu basme si povesti fantastice. De accea ei nu au structura mentala necesara nici sa inteleaga o parabola din evanghelie, care a fost compusa inclusiv pentru analfabeti. Dar acei analfabeti erau hraniti cu basme, nu cu povesti idioate si filme tampite. Cred ca astea sunt pericolul, nu povestile...

Demersul Annei21 imi aminteste de musulmanii fundamentalisti care au emis o fatwa impotriva lui Mickey Mouse pe motiv ca e produsul capitalismului, asadar potrivnic islamului...
Acum aflu ca Pinocchio e mason curat; banuiesc ca Chip si Dale promoveaza homosexualitatea din moment ce locuiesc in aceeiasi scorbura si au acelasi sex, iar Tom motanul ii indeamna subversiv pe copii sa se apuce de fumat atunci cand pozeaza cu trabucul in gura!

Norul are forma de Cumulonimbus insa banuiesc ca masonii sunt infiltrati si-n cercurile celor care stabilesc denumirile fenomenelor meteorologice!

PS "...serial excelent in care nu se intampla nimic" - banuiesc ca vrei sa-l folosesti pe post de somnifer pentru copil, altfel nu-mi imaginez de ce l-ai pune sa se uite la asa ceva. Tu te-ai uita la un serial "excelent" in care nu se intampla nimic?

Si eu tot la Iona ma gandesc :4:

Nu stiu ce sa zic, mie nu a stat nimeni sa imi vorbeasca de simboluri...si sa imi faca paralele, dar eu stiam/simteam ce e aceea fictiune...si realism pur si simplu. Vrajitoarele sunt prezente dintotdeauna in basme...iar eu nu le-am vazut ca pe ceva posibil real...pentru ca matura aia pe care zburau ele imi dadea un indiciu clar ca e ceva imposibil, si iarasi zmeii cu 3-7 capete...mi se pareau foarte clar fictivi! :71:

Andrusca.. cand copilul tau are proiect de la scoala sa realizeze o capcana de prins spiridusi.. cand inisista ca invatoarea le-a zis ca sigur exista spiridusi (leprechauns).. sa te vedem atunci ce atitudine iei!

:6:....dar oare basmul " Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte"...apa vie, " Hansel si Grettel", "Lampa lui Aladin", zmeii, " Fetita cu chibriturile", "Cenusareasa"....ce mesaje subliminale or mai ascunde?:71:

Hmmm...cel mai sigur nu mi-as bate capul, sau poate ca i-as spune ca de fapt nu exista pur si simplu...desi ma gandesc in acelasi timp ca acestea sunt preocupari ce tin de perioada copilariei, si cu varsta...asa cum se afla ca nici Mos Craciun nu exista( desi il desenam intr-o veselie cat eram copil, ni se spune ca intra pe horn, ca vine de la Polul Nord, ca zboara cu sania, ca spiridusii creeaza jucarii si il ajuta pe Mos)...se afla toate si se inteleg natural, trecandu-se la alte etape! ...zic si eu.

Cand eram foarte mic.mama ami citea povesti cu spiridusi.cand am fost mai maricel le-am citit singur.Dar am mers si la Biserica.asta nu mi-a oprit imaginatia..oare ce ar fi o copilarie fara spiridusi?fara povesti?care sa dezvolte imaginatia?sunt de acord ca unele filme su sunt pentru copiida..eu am vazut sute de ore de tom and jerry cand eram mic..si nu am un caracter violent,mi-am pus problema de a prinde un spiridus si totusi sunt ortodox,iar despre mesajele subliminale sunt convins ca nu exista..iar daca exista nu au efect dcat asupra celor care-si dau seama si vor sa fie influentati.Astazi copilasii sunt mult mai mult influentati de televizor ..in mare parte pentru ca o parte din parinti considera ca este mult mai comod sa deschida televizorul si sa-si lase copilul blocat in fatza lui decat sa-l scoata mai mult in parc sau sa se joace cu el..si asta cred ca este o problema..se va asocia din ce in ce mai mult cu personajele de acolo..despre teoria conspiratiei..nu cred in ia.

Eu as lua-o ca un joc, as incerca sa imi fac copilul sa ia asta ca un joc. Asa cum faci animalele sa vorbeasca.
Copilul cred ca intelege...
(Ciudata idee; Poate ideile astea le vin la americani ca un fel de compensatie a unei culturi prea rationaliste.)

Prea multa imaginatie.

lasa-ti copii sa creada in spiridusi,zane,personaje pozitive din desene animate,acestea fac parte din farmecul copilariei...copilaria este plina de vise si imaginatie nu are rost sa le spui ca nu exista ca oricum nu te vor crede si in plus este destul de dur pt ei sa ii rupi din lumea lor fictiva care este atat de frumoasa,mai bine lasa-i pe ei singuri sa-si dea seama ce e fictiune si ce e adevar....si mama a facut la fel cu mine si dupa varsta de 12 ani am inceput sa fac diferenta dintre desen si realitate si este foarte placut sa-mi amintesc acum cum era cand eram mica..bineinteles ai grija sa nu se uite la desene cu batai sau tot felul de violente dar de ex se pot uita la ,,viata cu louie", ,,tom si jerry", ,,familia de ce",sunt multe desene frumoase iar daca nu le gasesti la tv cauta-le pe you tube ca acolo sigur gasesti ceea ce vrei:)

Iti multumesc ca ma ridiculizezi...

De acord cu tine.
Fiecare varsta are rolul ei. Iar copilaria este cea mai frumoasa parte a vietii.
Doar ca la 12 ani, copii de azi nu prea mai cred in zane :-) . Ei deja se gandesc si stiu lucruri pe care noi le aflam abia pe la 14-15-16 ani.

Eu am crezut in Mos Craciun pana pe la varsta de 12 ani :9:

dumitru..depinde de educatie si de parintii fiecaruia,de anturaje,eu una de abia atunci am scapat de lumea fictiunii:D:D

Si nu a fost frumos?

Ba da... cum sa nu fie frumos? :)
Perioada copilariei e cea mai magica, mai ales atunci cand esti copil :)

Magica, intradevar.

Imi pare rau daca asa ai perceput mesajul meu. Ideea era sa ridiculizez ideea expusa, nicidecum pe emitatorul ei.

Ce anume ti se pare ridicol? Nu stiai ca Columbia este personificarea Americii?
Dama aia nu e pusa numai asa de decor. Atat ea, cat si norul, cat si torta, simbolizeaza ceva.
Dar mi-e lene sa explic... si nici nu cred ca am cui :37:

Si inainte sa afli aceste lucruri si interpretari...chiar ti-a influentat viata cu ceva dama aia si norul?:1:

Nu inteleg sensul intrebarii... Cum adica daca mi-a influentat viata?

Pai din ceea ce spui( de fapt toti care cautati simboluri peste tot)...ar reiesi ca aceste simboluri ar trebui sa ne marcheze, sa ne influenteze viata in directia propusa de cei care au apelat la aceste simboluri, trimitandu-ne mesaje subliminale...si deci asa stand lucrurille, tu ai simtit ceva aparte cand ai vazut imaginea asta a 3 a oara, sau chiar de prima oara?:1:

Cred ca la mijloc e de fapt si perceptia oamenilor...si de asemenea pentru unii sa insemne ceva un simbol sau o imagine, in timp ce pentru unii absolut nimic...

Nu cred in efectul subliminalelor. Eu spuneam de mesajele incifrate in filme sau in unele companii de productie.
De influentat, da, pot zice ca m-a influentat. Sunt multe lucruri care par neinsemnate, dar care de fapt ascund o semnificatie profunda. Daca stii si putina mitologie, poti afla multe idei interesante.
Dar n-ajuta cu nimic la credinta, asta doar asa ca antrentament al mintii. :)

Si inca ceva...realizati ca de fapt puteti fi manipulati prin interpretarea data de cineva...unei imagini de fapt?

Eu am pictat pentru atestat un tablou abstract...dar caruia i-am dat anumite conotatii ulterior, desi eu ma jucasem numai cu niste linii, contururi si cromatica...insa comisia nu a fost lasata sa priveasca tabloul si sa isi imagineze ce voia, pentru ca eu am facut prezentarea compozitiei...si le-am transmis practic o perceptie a lucrurilor....:4:

As avea o intrebare: Daca eu as picta un drum serpuit...la capatului caruia ar fi pozitionata o casa cu luminile stinse si peretii neingrijiti...si as prezenta compozitia astfel: Drumul= Diavolul= Ispita....care a patruns in sufletul omului, si care acum nu mai poate cunoaste lumina...si e cufundat in intuneric si boala...cum v-ar parea, este ca ati vedea ce v-as transmite eu in principal...si mai putin un peisaj banal?

Pai asta era si ideea. :) Pentru multi, majoritatea scenelor dintr-un film par doar o succesiune banala de intamplari, dar pentru initiati, filmul are un mesaj mult mai profund si cat de poate de coerent. Nu se rezuma doar la entertainment.
Si ca tot era vorba de Pinocchio, copiii nu vad in el decat o simpla marioneta, care dupa ce e inghitita de balena, incepe sa capete insusirile unui baiat real. Dar pentru initiati, marioneta reprezinta omul, in natura sa inferioara, care porneste intr-o calatorie spirituala in scopul regasirii sinelui.
Bineinteles, nu toate filmele au mesaje din astea ascunse :)

Mai soro asta cu autorul lui Pinocchio mason chiar nu am auzit-o.

Uite aci Pinochio.
http://www.scribd.com/doc/11322472/A...e-Lui-Pinochio
E doar o poveste educativa pentru copii mici cu multe invataminte bune intr-ansa printre care cel mai bun e ca se cuvine sa iti asculti parintii.
Acolo la inceput unde zice ca acela primeste o bucata de lemn care era insufletita si avea viata (nu cum zice in comentariul pe engleza ca mesterul face o papusa de lemn si se roaga la nu stiu ce stea sa ii dea viata) si ii face maini picioare urechi putem sa intelegem ca e vorba de cum inveti copilul sa mearga sa isi foloseasca mainile sa vorbeasca etc.
Autorul dupa morala care o expune aci nu e deloc mason ci e crestin mai soro.Nu vezi acolo cum zice ca iarta pe cineva,iarta pe altcineva,judecata lui Dumnezeu pentru faptele care le faci etc.

Poate fi o urma de ceva ciudat acea cu zana buna care il scapa din diverse imprejurari.Dar nu zana ii da viata ci batranul primeste o bucata de lemn insufletit care vorbea de la inceput.Iar sfarsitul povestii este ca Pinochio devine un baietel ca toti ceilalti baietii.

Acum e un basm pentru copii.De cat basme cavaleresti cu puterile mitice ale lui Fat Frumos si lupta sa eroica cu zmeu cred ca e mult mai folositor acesta pentru copii.
De gnosticism nu poate fi nicaieri vorba ca nu zice undeva ca materia e rea si nu e nici macar o idee pe aci conform careia materia ar fi rea.
Asta e parerea mea.
Referitor la povestirea Pinochio nu stiu cat de mult urmeaza desenele animate povestea originala.

Autorul lui Pinocchio mai soro e inmormantat intr-o biserica catolica cu cruce la cap asa ca nu cred ca poate fi vorba ca e mason mai soro.
http://en.wikipedia.org/wiki/Carlo_Collodi

Ideea mea era legata de faptul ca o interpretare venita din partea unui unui om, poate perverti de fapt ceva pozitiv...sau chiar banal, fara o multitudine de conotatii si mesaje subliminale poate...inoculandu-si modul de perceptie a lucrurilor, sau jucandu-se doar cu perceptia celorlalti...desi oamenii ar trebui sa isi pastreze originalitatea si sa inteleaga ca un lucru poate fi vazut chiar asa cum este, frumos..sau urat ( dar nu numai negativ in tot cazul si privit cu scepticism) iar cel care ajunge sa vada in orice lucru banal...numai simboluri obscure...nu e bine.

Tu ai citit aceasta interpretare a personajului Pinocchio...si ti se pare chiar plauzibila, dar la fel de bine poate avea si conotatii crestine...suflul vietii, cresterea duhovniceasca...trezirea pacatosului impietrit la viata, si a aflarii lui Dumnezeu si drumului drept...de ce nu si asa?

Legat de compozitia imagionata de mine: Poteca aia serpuita poate sa nu semnifice Sarpele=Pacatul...ci aflarea starii crestinului adevarat, drumul spre aceasta stare, de smerenie si care nu mai este preocupat de aspectul exterior, ci isi intoarce ochii spre interior...care se roaga la lumina unei lumanari difuze, in liniste si izolat de un anumit segment al lumii...dar mai aproape de Dumnezeu.

Alice, din ce stiu eu face trimitere la maturizarea copilului, la evolutia lui ca om, a omului in general de fapt...la modul cum lupta cu pericolele societatii, cu mentalitatea si temerile adultului...la incearcarea de a intelege regulile societatii, cunoscand noi sentimente pe masura ce creste...si luptand cu tranformarile prin care trece....deci din nou o alta perspectiva asupra unui personaj...si nicidecum ceva negativ, de speriat....:4:

Acestea fiind spuse, imi rezerv dreptul de a avea si criteriile mele de perceptie a lucrurilor, de a mi se parea ceva interesant sau nu, de a parcurge un anumit calup de informatie...ca pe ceva informativ, si astfel nu pot oferi intotdeauna credit variatelor interpretari venite din diverse unghiuri, si cu cine stie ce scopuri...pentru ca nu toate imi par demne de luat in considerare.

Si apoi...putem fi si noi originali, nu sa cititim numai interpretarile altora!!!:48:

Vezi ca pe siteul BO antiohiene chiar se vorbeste de Pinocchio ca e educativa pentru copii crestini ortodocsi:
http://www.antiochian.org/node/17073

Noi ii dezbatem pe Pinochio, Chip si Dale, Donald, Mickey Mouse si altii ca ei, iar copii nostri se uita la toate porcariile de pe Cartoon Network, ca sa nu mai vorbesc de ce gasesc pe net.

Copiii sunt foarte impresionabili, si nu atat fantezia e "problematica", ci emotiile pe care un copil i le asociaza. Totul are importanta, de la continut pana la forma in care acest continut e prezentat - ilustratiile din carti, de exemplu, desenele, culorile, totul ne influenteaza chiar daca nu ne dam seama pe moment.

Dupa douajde ani inca mai mai lupt - fix asta e cuvantul - cu ramasite ale fascinatiei din copilarie si adolescenta pentru fanteziile pagane, celti, vraji, magie, castele medeivale si alte elemente ale unui univers fantezist care nu avea nici o legatura cu realitatea si cu Adevarul. Pe fondul acestei fascinatii si simtind ca toate lucrurile astea cu care m-am delectat la varste mai mici, mi-au distorsionat cumva perceptia, am ajuns sa joc ani de zile World of Warcraft, am imbratisat Harry Potter - ambele exploateaza filonul asta magic, din care ma adapam cu ani in urma.

Si dupa luni de zile de la renuntarea la WoW si la pagan folk metal si alte chestii de genul asta, ceva din mine inca mai tanjeste - si resimt lucrul asta nu ca pe ceva ce-mi imbogateste viata, ci ca pe o suferinta nealinata, care n-are leac, ca in sinea mea stiu ca ele nu exista si ca nu sunt bune, dar tot le vreau - dandu-mi o stare pe care-o simt incompatibila cu Dumnezeu si cu Iisus Hristos si care-mi face praf orice dorinta de-a ma mai ruga. Nu prea-ti vine sa zici Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine pacatoasa cand te uiti la Harry Potter :)

Daca mi-as putea feri copiii de drama asta, as face-o. Ca poate e hazliu si minunat sa te joci de-a zanele spiridusii si magia cand esti copil, dar nu stii unde te pot duce lucrurile astea cand ajungi la varsta adulta, si in ce situatii te vei regasi dorindu-ti sa nu fi avut niciodata contact cu ele.

In schimb, atmosfera din basmele noastre clasice mi se pare de o magie mult mai "tamaiata" decat cea descrisa mai sus, nu exclude - ba pe alocuri, chiar implica - elemente de crestinism ortodox. Cel mai mic si mai smerit se arata la sfarsit castigator asupra raului, nu stiu, in orice caz am impresia ca basmele transmit un cu totul alt mesaj, mai viu si mai compatibil cu valentele sufletului nostru crestin.

Nu voi sti niciodata cum as fi fost daca as fi primit o educatie religioasa mai serioasa in familie, daca primele mele contacte cu "sacrul" ar fi fost mai substantiale, daca as fi fost dusa mai des la biserica, petrecand printre icoane si preoti exact in acea perioada a vietii mele cand deschiderea spre ceea-ce-e-dincolo-de-ce-se-vede imi era la cote maxime. Sunt sigura ca as fi trait ortodoxia cu totul altfel decat o fac acum, mult mai natural decat in prezent, cand incerc sa ma dezbrac de toate reflexele rationale si emotionale cu care m-am impovarat atatia ani. Ce mai, as fi fost cu totul alta persoana :)

Copiii nu percep mersul si intalnirea cu Doamne Doamne asa cum o facem noi, adultii. Lor icoanele nu li se par stilizate, simbolizand ascetismul, ci le vad ca fiind vii, si cei reprezentati in ele sunt acolo, pentru ei Imparateasa cerului si a pamantului e wooow -- in legatura cu Maica Domnului, trebuie efectiv sa regresez in copilarie, pentru a o privi asa cum am facut-o cand eram mica, pentru ca altfel, cu ochii mei de-acum, pur si simplu nu pot.

In concluzie, mare atentie la lucrurile cu care populam mintea si fantezia copiilor, pentru ca daca mai tarziu, 2 ore de Lord of the Rings, de Harry Potter sau orice alti spiridusi si zane li se vor parea de preferat celor 2 ore de Liturghie, si orice alt loc mai atragator decat o Biserica, aia va fi vina noastra. Unde te simti bine, fericit si uimit in copilarie, acolo iti vei dori sa te intorci si cand esti adult.

@ Zori de zi.. scuze ca te-am lasat singura pe-aici cu morile de vant.

@ Fani, Andrusca, Mihailt
Eu nu-mi pun prolema daca anumite filme prezinta ritualuri de initiere masonice (sau sunt derivate din, fac trimitere la ele etc.). STIU ca asa este.
Imi pun problmea cum sa contracarez asta.
Daca pinocchio este mai treaca, mearga.. Alice in tara minunilor este o carte bolnava (in opinia mea), am citit-o de doua ori in copilarie, nu numai ca nu am inteles la ce se refera, ci imi dadea o stare de disconfort psihic). Sa fie din cauza ca autorul era pedofil si mason (nu-mi spuneti ca un om care face fotografii cu fetite goale in epoca victoriana nu este pedofil, ca nu cred!).

Revenind la drumul initiatic, eu vad lucrurile asa: cand particip ca cititor, spectator la un ritual de initiere, sunt co-participant la acel ritual, chiar daca nu inteleg ce se intampla (involuntar, inconstient). Asa este sau nu?
(Daca nu este asa, de ce se fac ritualuri initiatice in public, fara stirea spectatorilor care participa? )

Cat despre ceea ce inteleg copiii.. ieri vorbeam cu baietelul meu despre curcubeu si ma intreaba din senin daca verde este culoarea vrajitorilor.. de unde pana unde? (de fapt intrebarea nu este aiuristica, a primit corect mesajul din filme, desene, ilustratii din povesti..). De ce nu a asociat verdele cu primavara, de ex? Copiii inteleg mult mai mult decat ne dam noi seama.

Si tu te asteptai sa scrie pe wiki ca a facut parte de organizatii oculte?
Si in fond care-i treaba? Si eu cunosc "ortodox" mason (crezi ca nu trece pe la biserica, nu-si face cruce?)