Diacvolul - \"tatal minciunilor\"
 

Minciuna nu poate fi justificata. Diavolul este numit \\\"tatal minciunii\\\". Daca aplicam ideea din articol unei situatii cum ar fi violul, de exmplu, sau, mai exact, abuzul sexual la copii, ar insemna ca, daca vedem sau stim ca o asemnea fapta a fost comisa de cineva, nu trebuie sa-l dam pe mana autoritatilor, dandu-i astfel pisibilitatea sa repete crima. Se stie ca acesti oameni repeta agresiunea pana sunt opriti de lege. Asta ar insemna ca preotii pedofili care au fost acoperiti de biserica in Vest nu trebuie pedespsiti. Sute si poate mii de copii au fost violati. Este bine sa acoperim crima sau, prin tacerea noastra, ne facem partasi la ea? Iisus Hristos spune \\\"Eu sunt Adevarul\\\" si \\\"Adevarul va va face liberi\\\". Nu stiu sursa sau contextul discutiei pe care o prezentati, dar sigur nu reflecta invatatuta Bisericii. Poate ca un preot sau un calugar nu trebuie sa denunte. Dar, pentru mireni, Porunca a 9-a spune: \\\"Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau\\\". Problema este minciuna, nu marturia.

Minciuna aduce numai durere si lipsa de incredere oricat de mica ar fi socotita ea! Sa urmam cuvintele Mantuitorului care a spus foarte clar: ce este da, da; ce este nu , nu, si ce este mai mult decat aceasta de la ce rau este- Ev Matei- Predica de pa Munte

Se pare ca ne lipseste discernamantul duhovnicesc al parintilor imbunatatiti cand ne referim la minciuna. Ei in niciun caz nu ne indeamna sa mintim, si nu vor sa faca din ea ceva firesc. Ei stiu mai bine decat noi ca minciuna in orice situatie ne este un fals camarad.

Se pare totusi, ca exista cazuri cand chiar si ei ar recurge la un rau mai mic (minciuna), pentru a evita unul mai mare (crime etc). Din pilda de astazi, am inteles ca daca de tine tine ca un om sa fie trimis spre judecata, mai bine il lasi in grija lui Dumnezeu, decat in "grija" oamenilor.

La fel sa procedam si in cazul clerului BOR, care in perioada comunista a colaborat cu fosta Securitate. Doar asa e drept, nu? Minciuna e minciuna oriunde si oricand, la fel si cei ce o acopera.

Minciuna,chiar daca uneori e o solutie de moment,si aparent faci un bine protejand pe cineva,in realitate ea nu aduce nimic bun pe termen lung.Rau este ca ai ajuns in situatia sa minti ,ca ai facut mai inainte compromisuri,si acum nu ai pe unde scoate camasa.Si mai rau este daca consideram minciuna ca o solutie,ca mai mult rau facem daca am spune adevarul.
Daca am trai numai in adevar,numai in marturisire,nu am ajunge sa fim nevoiti sa mintim
Hristos nu a fost nevooit sa minta niciodata ,chiar si atunci cand a fost solicitat sa spuna deslusit daca este Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu

Tu bine spui " daca am trai numai in adevar" , dar realitatea este groaznic de sumbra , caci majoritatea vorbelor , gesturilor si nu numai , pe parcursul unei singure zile munca sunt mici si neinspirate , de multe ori , scenete ieftine de teatru . Colcaim in minciuna , si culmea atat ne-am alterat incat ne mintim pe noi insine si multi cer efectiv sa fie mintiti.

Intotdeauna realitatea in care traim e sumbra si departe de adevar ,de aceea si zicem fiecare ca suntem cel dintai dintre pacatosi
Dar asta in nici un caz sa nu ne faca sa nu pretuim la fel adevarul si binele,oricat de departe am fi de el. 'Vai de cel ce spune raului bine si binelui rau!"

Adevarat.
Un parinte mi'a spus, odata: "Adevarului nu i se da slava prin minciuna." Si mi'a tot ramas in minte.
Insa bine zici, Marius. Discernamantul ne face sa vedem bine lucrurile.

Diferenta intre minciuna cea daunatoare si cea care zideste cred ca sta mai mult in urmatorul fapt: una e sa mintim ca sa ne scapam pe noi insine sau ca sa inselam pe aproapele, si alta este sa mintim pentru aproapele, din dragoste fata de el, spre a'i da inca posibilitate de pocainta.

Un lucru ascuns poate face foarte mult rau,desi atunci cand il ascunzi te gandesti sa nu ranesti pe cei din jurul tau,care de fapt sunt doua tabere opuse si care s-ar certa intre ele daca nu le-ai ascunde acel lucru.Dar cred ca e mai bine sa-l spui atunci cand trebuie si sa treci prin tot ce se poate intampla atunci ca apoi sa nu creasca raul si ca sa nu se interpreteze gresit.Doamne ajuta!

Cate discutii de la o postare practic lipsita de continut, ca sa nu mai zic si de titlul topicului..

Cred ca de la asta s'a pornit discutia.

Avva Agathon l-a intrebat, odata, pe avva Alonios:
- Cum sa-mi stapanesc limba, ca sa nu mai spuna minciuni.
Avva Alonios i-a raspuns:
- Daca nu vei spune minciuni, multe pacate ai sa faci.
- Cum adica? - intreba celalalt.
Batranul ii zice:
- Doi oameni au omorat in fata ta, si unul dintre dansii a fugit in chilia ta. Dregatorul il cauta si te intreaba: "In fata ta s-au intamplat acestea?" Daca nu minti, il trimiti pe om la moarte. Mai bine-l lasi in fata lui Dumnezeu, cu mainile dezlegate, caci El le stie pe toate.


Oare parintele era inselat sau nepriceput la minte ?!
Ramane valabil cuvantul de mai sus. Este nevoie de discernamant si dragoste !

Care este sursa pasajului?

Deci ar trebui lasat criminalul in libertate? Si daca e "cu repetitie"?
Faci un pacat daca nu-l ajuti sa comita alte crime?

Sau e vorba de cineva care a incercat sa-si apere viata si a sfarsit prin a omora pe agresor?

Greu, greu..

A tacea asupra adevarului este a ascunde raul, nu a-l suprima ;minciuna fiind un mijloc comod si ieftin pentru acoperirea unei greseli, a unui pacat.Minciuna este secretul celor slabi si politica celor tari asupra punctelor in care puterea lor slabeste.Vezi pe guvernantii nostri .

Minciuna nu este NICIODATA o solutie de moment.Prin minciuna nu putem scapa si insasi minciuna este un pacat foarte mare,cum poti ascunde unele pacate prin minciuna?Ar fi o nebunie...Dumnezeu ne indeamna sa ne recunoastem greselile,sa ne caim nu sa ne acoperim pacatele prin alte minciuni.Ok ai violat da parinte am violat,da gabore am violat,recunoscandu-ti faptele rele in fata lui Dumnezeu si in fata semenilor(mai putin),caindu-ne fata de Dumnezeu si fata de cel caruia i-am gresit,cerandu-ne iertare luam iertare de la Dumnezeu prin sfanta spovedanie dar daca incercam sa adaugam pacatului alte pacate mai mici (minciuni ca sa iti acoperi greseala precum pisica excrementele) cazi in alte pacate si tot asa...Deci minciuna nu este nici o solutie pentru a rezolva ci pentru a inrauitati !

Avem nevoie de discernamant.
Nu poti spune sefului, directorului si rudelor cele mai sincere pareri despre ei. Nu este intelept.
Iar a tainui anumite ganduri, a spune lucruri bune si placute, este de multe ori o solutie buna.

Chiar si sfintii au folosit uneori aceste cai de a face bine.
Minciuna difera in functie de inima si mintea din care izvoraste.

minciuna tot minciuna ramane, oricum ai da-o si ai intoarce-o si ai impodobi-o frumos... parerea mea...