Duminica Floriilor
 

In Duminica Floriilor, Domnul Hristos a intrat in Ierusalim, calare pe manzul asinei, pentru sarbatoarea Pastilor si multimile L-au intampinat cu bucurie, purtand ramuri de finic in maini, slavindu-L ca pe un imparat. Oamenii duc la biserica tot felul de flori si mai ales ramuri de salcie si se intorc acasa cu ele sfintite, pastrandu-le tot anul la icoane.

In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie sinagoga, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta. Este o interpretare simbolica, ce nu anuleaza realitatea faptului. Manzul pe care nu mai sezuse nici un om sugereaza neprihanirea Domnului, El neputand sa Se atinga decat de acele fapturi ce nu fusesera intinate sub nici o forma.

Sfantul Ignatie Brancianinov vede in "Manzul asinei" si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.

Sa nu credem ca diferim mult de cei care si'au asternut hainele inaintea picioarelor Sale, iar mai apoi L'au vrut rastignit.
Suntem schimbatori precum frunzele. Nu avem piatra credintei, care sa dea duritate intregii noastre vieti.

Hristos intra in Ierusalim.
Sa intre si in inimile noastre, cu toate ca parca nu putem sa nu'L rastignim cu faptele noastre cele lipsite de iubire.

Hristos vine spre Patima cea de bunavoie.
Nimic nu'L obliga, afara de iubirea pentru toti oamenii si pentru intreaga faptura, pe care nu rabda sa o vada in mana diavolului.

Procesiunea din Duminica Floriilor
 

"Prin urmare, la ceasul al saptelea, tot poporul urca in Muntele Maslinilor, si anume la Biserica Eleona, si vine si episcopul. Se intoneaza imne si antifoane potrivite cu ziua si locul si se fac, de asemenea, lecturi. Si cand se apropie ceasul al noualea din zi, se urca in cantari la Biserica "Imbomon", adica in locul de unde Domnul S-a inaltat la ceruri si acolo se sta; caci tot poporul, totdeauna cand episcopul e prezent, e poftit sa sada, in picioare ramanand continuu numai diaconii. Se intoneaza si aici imne si antifoane potrivite cu locul si ziua; se fac, de asemenea, citiri alternate cu rugaciuni.
Cand se apropie ceasul al unsprezecelea, se citeste locul din Evanghelie unde copiii cu ramuri si stalpari de finic au intampinat pe Domnul, zicand: "Binecuvantat Cel ce vine in numele Domnului". Si indata se ridica episcopul si tot poporul si atunci se merge din varful muntelui numai pe picioare. Caci tot poporul merge inaintea episcopului, cantandu-se imne si antifoane si raspunzand intr-una: "Binecuvantat Cel ce vine in numele Domnului!".

Si toti copiii cati sunt prin acele locuri, pana chiar si cei care nu pot merge singuri pe picioare si care - mici fiind - ii poarta parintii asezati pe grumazul lor, purtand toti, in maini, ramuri: unii de palmieri, altii de maslini, si asa este insotit episcopul in chipul in care a fost intampinat atunci Domnul.

Din varful muntelui si pana in oras si de acolo pana la Biserica Invierii, prin tot orasul, merg absolut toti pe jos; dar si doamnele si barbatii de vaza, cati sunt, conduc pe episcop, intonand refrenul: "Bine este cuvantat..."; si asa, incet-incet, ca sa nu oboseasca poporul, abia pe seara se ajunge la Biserica Invierii. Ajunsi aici, desi tarziu, se face totusi Vecernia, apoi din nou rugaciunea la locul Crucii, dupa care se slobozeste poporul." (Egeria, Insemnari de calatorie)

Este foarte interesant de observat cum marturia pelerinei Egeria, ce dateaza din secolul al IV-lea, cu privire la procesiunea din Duminica Floriilor, ramane actuala si astazi. In acest sens, recomand urmatorul film: Procesiunea din Duminica Floriilor - Ierusalim.

Cred caeste o mare binecuvantare sa putem savarsi asemenea procesiune de Florii.
Cata libertate putem avea, in cele ce tin de faptele noastre.
Oare puteau crestinii din primele secole sa faca asa ceva ?
Oare puteam parintii nostri, sub comunism, sa faca asa ceva ?

Sa ne bucuram ca nimeni nu ne loveste peste gura atunci cand spunem "suntem crestini". Desi multora nu plac aceste lucruri si manifestari publice, inca nu au ce face. Inca mai e vreme sa ne bucuram si sa dam marturie despre frumusetea si caldura dreptei credinte a icoanelor, a slujbelor si a rugaciunii mostenite de la Parinti.

Intrarea Domnului in Ierusalim ,este varful cinstirii umane date lui Dumnezeu,momentul maxim de recunostinta si de victorie a omului desavarsit ( Fiul omului)
Este momentul cand,chiar daca stiind cele ce aveau sa se intampla in ierusalim ,nu putem sa nu traim clipa prezenta ,a intrarii triumfale a Domnului sufletelor noastre .Ne bucuram astfel sincer,precum copii,de aceste putine momente de slava pamanteasca ,care am reusit ca oameni sa o aducem Diomnului slavei,intinzand hainele noastre pe jos,si inaltand crengi rupte din copacii. Mijloce putine,adoratie multa .
Caci spre deosebire de alti idoli din domeniul muzicii,sportului de exemplu,sau detinatorii puterii politice,acest Om,este primit ca Imparat al slavei ,doar pentru lumina care El a aratat-o sufletelor noastre,si pentru minunile care le-a aratat ochilor nostri ,toate vadind clar,pentru intaia data, Lumina dumnezeirii.
Caci invierea lui Lazar,si biruinta timpurie a mortii,a fost doar varful atator minuni si cuvinte revarsate spre noi,si a cunoasterii adevaratului Dumnezeu coborat pe pamant.
Niciodata poarta Ierusalimului sufletelor noastre ,nu se va mai deschide spre intrarea altui Imparat ,decat a celui care a trait in mijlocul nostru ,desi era cu mult mai presus decat cerurile insasi.

LA MULTI ANI !, Florentinelor, Floricelelor si tuturor florilor care-si serbeaza in aceasta zi, odata cu intrarea Domnului in Jerusalem, frumosul nume cu frumoasa semnificatie a lui.
La Galati s-ar putea sa fie multa scrumbie....nu stiu, nu m-am interesat, deocamdata.
Oricum, sarbatoarea ramane la fel de frumoasa, nu conteaza vremea, nu conteaza festinul, nu conteaza starea, ci doar faptul ca totul se lumineaza prin bucuria divina a Intrarii Mantuitorului in Jerusalem, incununat de muuuuulte flori si voie buna.

Ce mult imi place mie "Ingerul a strigat"! (Axionul pascal).
Si nu stiu de ce mereu am impresia ca trebuie cantat si de Florii (fiind ceva cu Ierusalimul probabil).

Astazi este mare procesiune in Bucuresti !
Incepe la ora 15 sau 16, la Manastirea Radu Voda.

Cred ca este o mare binecuvantare a putea exprima in acest mod apropierea Pastilor.

Si mie imi place cel mai mult.Depinde si de cine il canta...
E vorba de noul Ierusalim,cel ceresc,la care am fost chemati doar dupa iertarea venita pin rascumpararea in urma patimilor lui Hristos.

Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca Hristos a intrat in Ierusalim sezand pe manzul asinei nu pentru ca era departe Ierusalimul si nici pentru a se feri de multime. Ci face aceasta aratand un nou popor prin manzul asinei, cel dintre neamuri, un popor nesupus Lui odinioara.

Pentru toti fratii crestini-ortodocsi ZIUA INTRARII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS IN IERUSALIM,va transmit sa aveti parte de pace ,caldura sufleteasca ,sanatate si bucurii duhovnocesti .Va imbratisez pe toti cu mult drag.Doamne Ajuta.

"Cămara Ta Mântuitorulue /O văd împodobită / Şi îmbrăcăminte nu am / Ca să intru întrân-sa / Luminează Doamne haina sufletului meu/ Şi mă mântuieşte Mântuitorule!"

Aceasta se cântă în Duminica Floriilor de către toţi credincioşii la sfârşitul Sfintei Liturghii.

"...Sa-L primim cu bunacuviinta pe Stapanul Cel Preabland, care a venit sa franga mandria celui viclean si intru blandetea duhului Ii cantam :
Binecuvantat esti, Cel ce Te-ai urcat in Sion, ca sa binevestesti pace lui Israel;
Binecuvantat esti, Cel ce ai propovaduit Ierusalimului, ca sa vestesti mantuire neamurilor;
Binecuvantat esti, Cel ce ai venit sa binevestesti celor sarmani anul placut Domnului si sa vindeci pe toti cei zdrobiti cu inima ;
Binecuvantat esti Cel ce ai venit sa vestesti robilor dezrobirea si sa-i slobozesti intru bucurie pe toti cei apasati;
Binecuvantat esti, ca ai adunat pe cei impovarati de pacate, precum closca puii sub aripi, ca sa-i mantuiesti prin Cruce;
Binecuvantat esti, Cel ce ai venit la ingropare, ca un graunte de grau cazut in pamant, ca sa-i innoiesti prin inviere pe cei cazuti in adancurile iadului;
Binecuvantat esti, Cel ce vii intru numele Domnului !Osana, intru cei de sus !..."(Din Acatistul Intrarii Domnului in Ierusalim)

Fie, ca Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, sa ne invredniceasca a ne impartasi si de bucuria Sfintei Invierii Sale si sa-I cantam si sa-I proslavim
Dumnezeirea, impreuna cu Cel fara de inceput al Sau Parinte si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Sau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

Cu mult drag, felicit si le doresc multi ani cu sanatate si multe impliniri duhovnicesti tuturor forumistilor cu nume de flori !

Acatistul Intrarii Domnului in Ierusalim este cuprins intr-o carte numita "Buchet de acatiste ale Domnului nostru Iisus Hristos" tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Galaction, episcopul Alexandriei si Teleormanului , editia 2002.Regret ca nu pot sa-l copii pentru a fi citit in aceasta Sfanta zi.Cautati la pangarele bisericilor, poate mai gasiti sa-l cumparati.Doamne ajuta!

Am participat si eu la Procesiunea din Sambata lui Lazar, randuita pentru a marturisi pe Hristos, in apropierea Lui de Patima cea de bunavoie. Desi nu am prea vrut sa merg, nu mi'a parut rau. A fost emotionant si tare odihnitor.

Ma simteam bine, aveam pace. Am mers putin mai in fata, pe lateral cu preotii. A fost liniste si nici zarva nu a fost. Mi'e dor sa vad oamenii linistiti in preajma bisericii, sa ii vad privind cu drag spre icoane. Am facut batranele simple si am avut impresia ca ele tin Biserica, iar nu teologii plin de mandrie si canoane, printre care ma numar si eu. Am vazut multe oameni simpli, in fata carora m'am cam rusinat.

Am pierdut bucuria, am ajuns prea ganditori. Darul lui Dumnezeu (mintea) noi ni l'am facut piedica spre El.
Avem nevoie de simplitatea omului de rand, avem nevoie de curatia copiilor, avem nevoie de ravna celor care iubesc mult.
.

Duminica Floriilor intr-un orasel micut din nordul Greciei, scaldat de Marea Egee

M-au trezit clopotele , cu o muzica frumoasa. Treziti-va spuneau. M-am uitat la ceas: 6 si jumatate dimineata.
M-am pregatit si am plecat spre biserica. Mergeam incet uitandu-ma la ceilalti care mergeu si ei spre biserica in grupuri tacute pe glasul clopotelor. Simteam ceva tainic, parca vedeam cu ochii mintii cum oameni in siruri mergeau spre biserica din fiecare colt al orasului sub privirile Tatalui Ceresc.
La intrarea in biserica se afla cosuri mari impletite, cu ramuri de maslin sfintite. Miroseau a apa sfintita. Fiecare isi alegea cate un buchetel. Inauntru totul impodobit cu ramuri de maslini, de la intrare pana la altar. Si foarte multa lume, batrani si tineri, copii cu mamicile si tatii lor. Fiecare primeste la intrare, cate un pliant cu programul din saptamana mare , o felicitare de Invierea Domnului si o pagina tiparita expres cu Capitolul din Sfanta Scriptura al acestei zile: Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim.
Am ascultat o liturghie frumoasa, in greceste. Oameni tacuti si copii cuminti care priveau cu ochii mari la cuviosul ieromonah care slujea la altar.
Tatal Nostru si Crezul spus in cor de fiecare , langa mine doua rusoaice spuneau in rusa, eu, in romana. Si mi-am zis: daca omul vrea iata comuniunea in Sfanta Biserica.
La sfarsit, Preacuviosul Parinte a accentuat importanta acestei saptamani ce urmeaza, a tinerii postului, a iertarii fiecaruia dintre noi, a participarii la Sfanta Liturghie. S-au impartasit copilasii in tacere, apoi am urmat noi adultii.
O bucurie in suflet aveam si o pace. Am iesit afara la sfarsit si m-a izbit lumina frumoasa, marea tacuta parca asternuta la picioarele noastre si mi-am zis: Multumesc Tie Doamne ca mi-ai dat inca o sarbatoare a Floriilor sa o traiesc.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Da, minunata simtire, minunata descriere, sfanta bucurie. Multumim ca ne-ai impartasit-o.
Bucuria si pacea Domnului sa se salasluiasca in inimile noastre!

Templul Sfant, "Casa Tatalui Sau"
 

Mantuitorul, Iisus Hristos S-a suit in Ierusalim afland acolo pe cei ce vindeau boi, oi, porumbei si pe schimbatorii de bani.Comertul si dezordinea din interiorul Templului L-au determinat sa scoata afara pe toti comerciantii rasturnadu-le mesele, zicandu-le :"Luati acestea de aici si nu faceti Casa Tatalului Meu , casa de negustorie"(Ioan 2, 14-16)Astfel, Domnul Iisus si-a implinit si aceasta ascultare a Sa de Fiu Iubitor si ascultator de Tatal Ceresc-"Iata vin.In capul cartii scris este pentru Mine, ca sa fac voia Ta, Dumnezeule, am voit..."(Evr.10,17;Ps.39,11)
Dupa toate minunile savarsite asupra a tot felul de bolnavi, invierea fiicei lui Iair si a fiului vaduvei din Nain, dupa predica de pe munte vestind Imparatia lui Dumnezeu, dupa alungarea celor ce faceau dezordine in Casa Tatalui Sau,etc.,Domnul Iisus si-a atras ura oamenilor robiti desartaciunilor si lipita de cele pamantesti.Carturarii si fariseii, infruntati si umiliti in mai multe randuri de Mantuitorul Hristos, au prins o ura inversunata fata de El.
El, Cel vesnic calator, nascandu-se in popasul unei calatorii, si prunc fiind a fost purtat pe lungi si nesfarsite cai ce duc spre Egipt, de unde mai apoi s-a intors in tinuturile Galileei, in Nazaret, in Cana, in Capernaum, in Ierusalim, etc.,nu putea sa stea intr-un loc. Misiunea Sa era sa propovaduiasca Evanghelia Imparatiei Cerurilor, in toata lumea.Ce i s-a pregatit nu este greu de inteles pentru ca si astazi de ar fi sa vina pe pamant ca odinioara, in Trup, multi dintre crestini L-am socoti ca fiind iesit din fire.Doamne, iarta-ne ca neputinciosi suntem !
Patimilor Tale ne inchinam, Hristoase, arata-ne si noua Slavita Invierea Ta !

Sa ne amintim ca Hristos plange la intrarea Sa in Ierusalim. Avea puterea sa vada dincolo de ceea ce se petrecea in ziua intrarii Sale in cetatea sfanta. Fiind si Dumnezeu auzea deodata "Osana" si "Rastigneste-L". Sa ne fereasca Dumnezeu sa fim crestini doar o zi. Sa nu uitam ca a murit pentru noi, ca sa avem parte de viata. Suntem datori sa nu-L mai facem sa planga.

Ideea ta a fost admirabil sintetizată în imnografia praznicului: ”Cu stâlpări lăudându-L mai înainte, cu lemne mai pe urmă au prins nemulțumitorii iudei pe Hristos-Dumnezeu; iar noi cu credință neschimbată pururea cinstindu-L ca pe un făcător de bine, totdeauna strigăm Lui: Bine ești cuvântat Cel ce ai venit să chemi pe Adam. ”

Am citit un frumos cuvant al Sfantului Evloghie, Patriarhul Alexandriei la Duminica Floriilor. Scriu cateva fragmente care mi-au placut in mod special.


A venit timpul; sa nu dormim, sa inalam mintea catre Dumnezeu, sa nu stingem duhul, sa aprindem faclii vesele, sa innoim haina sufletului, sa purtam ca niste biruitori stalpari, sa strigam impreuna cu multimea, slavind precum pruncii: „Osana, binecuvantat Cel ce vine intru numele Domnului”.

Iarasi intra in Ierusalim, iarasi se pregateste cruce, iarasi este rupt zapisul lui Adam, iarasi se deschide Raiul, iarasi talharul se face locuitor al sau, iarasi Biserica dantuieste, iarasi Sinagoga cea vicleana ramane vaduva, iarasi demonii sunt rusinati, iarasi iudeii turbeaza, iarasi credinciosii se mantuiesc. Toate praznuiesc, toate lauda pe Stapanul, cerurile se veselesc, muntii se bucura. Rauri plesniti, apropiati-va, vuiti vazand plinirea graiurilor prorocilor! Muntilor strigati, pruncilor laudati, ucenici propovaduiti, preoti graiti, neamuri adunati-va!

Ingerii au spus „pe pamant pace”, oamenii au strigat „pace in cer”; caci S-a aratat intre ei Cel ce striga catre toti: „Pace voua”, catre care prorocul se ruga spunand: „Doamne, Dumnezeul nostru, pace da noua”, adica trimite pe Fiul Tau Unul nascut, ca sa Te impaci prin El cu noi, de vreme ce ai sa vezi firea noastra unita cu Tine prin El. Aceasta pace vazand-o cetele ingerilor au cantat: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace”; adica desavarsita impacare a lui Dumnezeu cu vrajmasii, despre care pruncii afland strigau: „Osana, pace in cer si slava intru cele inalte”, deoarece cei ce erau candva vrajmasi intre ei, s-au infratit acum.