Saptamana Patimilor
 

Spalarea picioarelor in Joia Mare

In Sfanta si Marea Joi, staretul manastirii spala picioarele a 12 dintre vietuitorii manastirii pe care o conduce, in amintirea spalarii picioarelor celor doisprezece Apostoli de catre Hristos la Cina cea de Taina. In Israel, ceremonia spalarii picioarelor, se oficiaza pe un podium ridicat in curtea Sfantului Mormant. Aici, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, patriarhul spala picioarele a doisprezece episcopi.

Spalarea picioarelor in Sfanta Scriptura

Sfantul Ioan Evanghelistul ne marturiseste ca Hristos, ridicandu-se de la masa, S-a incins cu un stergar (In 13, 4) si a spalat picioarele ucenicilor. Se pare ca aceasta spalare a inceput cu Apostolul Petru. La inceput el riposteaza cu fermitatea: "Nu-mi vei spala picioarele in veac". Hristos ii raspunde: "Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine" (13,8) In urma acestor cuvinte Petru exclama: "Doamne, spala-mi nu numai picioarele, ci si mainile si capul", la care Mantuitorul spune: "Cel ce a facut baie n-are nevoie sa-i fie spalate decat picioarele, caci este curat tot. Si voi sunteti curati, insa nu toti" )In 13,10)

http://www.crestinortodox.ro/admin/_...unce/3axas.jpg

Scoaterea Sfantului Agnet
 

In Joia Mare, in toate bisericile ortodoxe, pe langa Sfantul Agnet, care se foloseste la Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, se mai scoate inca un agnet, care se sfinteste odata cu celalalt. Din al doilea agnet vor fi impartasite persoanele care nu pot participa la Sfanta Liturghie, din diferite motive: boala, accident, etc

Pentru cei ce nu stiu, Sfantul Agnet este o particica in forma de patrat din prescura pe care sunt imprimate patru cuvinte: IS, HR, NI, KA, adica Iisus Hristos Biruitorul. In traducere, agnet inseamna „miel“ si el reprezinta pe Hristos, Mielul care se jertfeste pentru pacatele oamenilor si pentru iertarea lor.

Sfantul si Marele Mir
 

In Joia Mare este sfintit Sfantul si Marele Mir de catre Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Autocefale, inconjurat de ierarhii Sfantului Sinod. Sfantul si Marele Mir este folosit la Taina Mirungerii, la sfintirea si resfintirea bisericilor, precum si la sfintirea antimiselor. In acest an, Biserica Ortodoxa Romana, a pregatit pentru nevoile pastoral-misionare si liturgice ale Bisericii, cantitatea de 300 de litri de mir.

Prin sarbatoarea Invierii Domnului facem trecerea de la Saptamana Patimilor la Saptamana Luminata. Iata cum aceste doua saptamani, reprezinta in esenta, sinteza intregului an liturgic dar si a invataturii crestine. Numai fiind partasi patimirilor lui Hristos, vom putea fi partasi si Invierii Lui.

Saptamana Patimilor - Vinerea Mare
 

Scrieti va rog in detaliu si despre Vinerea Mare.

Da, si eu as vrea sa aflu mai multe despre Vinerea din saptamana Patimilor.

In Sfanta si Marea Vineri, in toate bisericile ortodoxe se savarseste Denia Prohodului Domnului, care este de fapt slujba Utreniei Sambetei celei Mari.

Profesorul Necula spunea ca in momentul in care se canta Prohodul "nu stim exact daca plangem sau daca ne bucuram". Si este adevarat. Pe de o parte participam la slujba inmormantarii Sale, dar pe de alta parte cantam "In mormant Viata pus ai fost Hristoase". Mergem sa-L ingropam pe Cel pe care moarte nu-L poate tine.

Ce minunata este Ortodoxia. Ni-L daruieste pe Hristos asa cum a fost si este: rastignit si inviat. Este ziua in care sarutam epitaful, trecem pe sub masa, inconjuram Biserica cu epitaful, crucea si cu cadelnitele, cu cantarile specifice inmormantarii. Iar a doua zi ni se spune: Veniti de primiti Lumina. De aceea nu este intamplator ca exista si cantari ale Invierii in Denia Prohodului.

Cantarea cu care Il ducem pe Mantuitorul la mormant . „Mergi la cer si Te asaza/ Langa Tatal Creator/ Tu ce lasi in lume pace/ Iisuse Salvator“, ma ajuta sa revin brusc in copilarie. Sunt cuvintele pe care le pastrez in minte de cand eram copil si mergeam la biserica din satul bunicii. Sa ne ajute Dumnezeu sa trecem cu bucurie prin toate.

Din cel de-al doilea agnet se vor impartasi bolnavii si cei care nu pot participa la Sf Liturghie in Saptamana Mare sau de Sf Pasti?
Multumim mult ca ne-ai impartasit din bogatele si frumoasele tale cunostinte despre Saptamana Patimilor.

Nu doar in Vinerea Mare sa mergi. Ar fi minunat daca ai putea sa ajungi in fiecare seara din saptamana care urmeaza. Duminica, de Florii, incep Deniile. Ma bucur ca pleci din Biserica mai linistita. Sa-ti dea Dumnezeu putere sa petreci toata viata in liniste.

Acest agnet nu are garantie. Adica din el nu sunt impartasiti doar bolnavii din Saptamana Mare, ci bolnavii din tot anul in curs.

Acest agnet, dupa ce a fost imbibat in Sangele Mantuitorului, se usuca si apoi se faramiteaza si se pastreaza pe Sfanta Masa din Altar.

Si rezista un an de zile? Nu ma indoiesc de asta, dar e uimitor, impresionant…ca painea e un produs perisabil in fond, dar fiind vorba de Trupul si Sangele Mantuitorului. Mare e puterea lui Dumnezeu!
Mereu mi-am pus intrebarea de unde e Sf Impartasanie pt copiii mici in ziua botezului lor (daca nu e duminica sau zi de sarbatoare si nu s-a facut Sf Liturghie in ziua respectiva)…cred ca tot despre asta este vorba, nu?

In Sfanta si Marea zi de Vineri se scoate sfantul epitaf care inchipuie mormantul mantuitorului si se aseaza pe masa pentru ca toti oamenii sa se inchine,seara in loc de vecernie se savarsetse denia prohodului Domnului nostru IIsus Hristos.Sf. Si marea Vineri incepe de Joi sera dupa terminarea vercerniei respectiv a deniei celor 12 evanghelii (dupa tipicul obisnuit).Aceasta zi este o zi aliturgica=> nu se savarseste nici o Sfanta Liturghie


Da Sf.Agnet care se scoate in Joia mare se pune in Chivot,se lasa la uscat si a doua zi de Pasti cand preotul il usuca bine (cu feonul in general) si il pune in chivotul de pe sfanta masa si ce ramane intr-un loc pentru a se folosi la impartasirea copiilor si a bolnaviilor in decursul anului.

In saptamana patimilor se impletesc amintirea patimilor suferite de Mantuitorul nostru,atat fizice cat si morale ,cu slujbele Bisericii care ne fac sa retraim aceste momente cumplite ale caderii omului si milostivirii lui Dumnezeu,si cu apogeul pocaintei si postului pe plan personal ,pentru retrairea si la nivel personal al ingroparii cu Hristos.
In aceasta saptamana ,ca un exemplu,cel mai mult ma impresioneaza ,la deniile din Joia mare,momentul scoaterii Crucii de lemn din altar (cruce mare de lemn ,de vreo 2 metri) si baterea de cuie in ea .Sunetul acela de ciocan si de lemn,face legatura intre momentul prezent si momentul rastignirii Domnului,eternizand aceea clipa.Atunci cuiele acelea patrund in noi,caci ne aduc mai bine aminte de nedreptatea care s-a facut ,si cum materia s-a razvratit impotriva Creatorului .
E o saptamana a dragostei si a suferintei ,sau mai bine zis a dragostei castigata prin suferinta si jertfa

Sunt anumite biserici unde se scoate crucea, la noi la parohie nu se scoate...
Multumim celor care au postat in acest topic folositor perioadei in care suntem.
Multzi tzin postul negru vineri si sambata fara a manca si bea nimic.

lunea mare
 

Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci/sfaturi/îndrumări lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învățăturile amintite în slujba Ceasurilor (ținute după rânduiala din Postul Mare), urmate de Obedniță și de Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (zisă a sfântului Grigorie Dialogul, papa Romei).

Slujba Utreniei (numită denie) săvârșită în serile Duminicii Floriilor și a zilelor de luni și marți din Săptămâna Patimilor sunt grupate în jurul temei Mirelui, inspirate din Pilda celor zece fecioare (Matei 24, 1-13) care cheamă la pregătirea pentru A Doua Venire a lui Hristos, căci "în mijlocul nopții vine furul".

Tâlcuire de la părintele Teofil Părăian

Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup şi la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toţi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorinţa lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ţinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el. A fost iubit de părinţii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacov. Fraţii lui l-au vândut în Egipt. A ajuns în Egipt şi asezarea sufletului său a fost probată într-o ispită peste care a trecut. A ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el, care a ţinut să rămână fără de păcat, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, însă a fost găsit drept înţelept şi bun de a conduce Egiptul şi a salvat de la moarte prin înfometare pe concetăţenii săi şi pe conaţionalii săi, pe care după aceea i-a adus în Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl pomeneşte cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.
Tot în această zi de Luni binecuvântată, pomenim şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înţelepţirea credincioşilor, pentru că negăsind smochine într-un smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce şi s-a uscat, iar Sfânta noastră Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicaţie pentru cei credincioşi, atrăgându-le atenţia că suntem toţi chemaţi spre rodire şi că Domnul Hristos aşteaptă ceva de la noi, si noi suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtuţile noastre în loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să ştim că Domnul Hristos răsplăteşte nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteşte şi pedepseşte şi îndărătniciile lor, şi neangajările lor spre bine. Se spune în Sinaxarul de la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu şi-a arătat niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor - să înţelegem în vremea propovăduirii Sale - dar şi-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înţeleagă din aceasta că El are şi putere pedepsitoare, iar credincioşii să se silească să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese şi dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Paşti, în care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet şi ne îndemnăm pe noi înşine să nu dormităm, ci să ne trezim şi să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele nostru vremelnic şi veşnic.

martzea mare
 

În sfânta si marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

Tâlcuire de părintele Teofil Părăian
În Marțea Săptămânii celei Mari am făcut pomenire, tot îndrumați de Sfânta noastră Biserică, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele înțelepte și despre fecioarele neînțelepte. Este o pildă spusă de Domnul Hristos și pe care Sfânta noastră Biserică ne-o pune în fata conștiinței în Marțea cea Mare. Și noi, parcurgând Săptămâna Sfintelor Pătimiri, am pomenit marți pilda cu cele zece fecioare și pe cele zece fecioare, luând aminte și prin textele liturgice din ziua respectivă la cele cinci fecioare înțelepte, care au avut untdelemn în candelele lor și care L-au întâmpinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu El în cămara nunții și s-au bucurat de ospățul mirelui, în timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de întâlnirea cu Mirele pentru că au mers să-și cumpere untdelemn pentru candelele lor. Această pildă, Domnul Hristos ne-o pune în față ca să ne gândim la faptul că trebuie să fim întotdeauna pregătiți prin fapte bune pentru întâmpinarea Mirelui ceresc, să fim alcătuiți prin faptele nostre cele bune ca să putem lua parte la ospățul cel veșnic. Domnul Hristos ne îndeamnă la priveghere, concluzia pildei fiind: "privegheați și vă rugați că nu știți când vine Fiul Omului" (Matei 25, 13). Deci, Sfânta noastră Biserică ne învață în fiecare zi de marți din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, , să fim cu luare aminte la noi înșine, la datoriile noastre, să așteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare și cu fapte bune, ca și întru aceasta să se preamărească Tatăl nostru cel din ceruri.
În această zi de marți, ca și în celelalte zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, până miercuri inclusiv, la slujba de dimineață, la utrenie, se cântă atât troparul "Iată Mirele vine în miezul nopții..." cât şi troparul "Cămara Ta..." (svetilna / luminânda).

miercurea mare
 

În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).

joia mare
 

Sfânta și Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În această zi se face și sfințirea unui al doilea Agneț, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtășirea bolnavilor (și a copiilor). Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la momentul Cinei cele de Taină. În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.

Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii. Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învățături ale Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ. Cele doisprezece pericope evanghelice citite atunci sunt:

Ioan 13, 31-18,1
Ioan 18, 1-29
Matei 26, 57-75
Ioan 18,28 - 19,16
Matei 27, 3-32
Marcu 15, 16-32
Matei 27, 33-54
Luca 23, 32-49
Ioan 19, 19-37
Marcu 15, 43-47
Ioan 19, 38-42
Matei 27, 62-66

vinerea mare
 

Sfânta și Marea Vineri începe cu citirea Ceasurilor Împărătești, până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Preotul este cel care împlineşte coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) şi îl aşază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită Prohodul Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l așeza în Altar, pe Sfânta Masă (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului). Procesiunea, urmată de credincioşii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad.

sambata mare
 

Sfânta și Marea Sâmbătă: Se slujesc Vecernia și Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și binecuvântările Învierii, care amintesc de coborârea Mântuitorului la Iad, semnificând "Prima Înviere" a lui Adam și biruința asupra morții.

Am trait sa o aud si pasa....TOATE BISERICILE ORTODOXE IN JOIA MARE DUPA TERMINAREA DENIEI CELOR 12 EVENGHELII(chiar si in timp cand se scoate postmentul dupa a sasea evanghelie parca)SE LASA CRUCEA IN BISERICA URMAND CA VINERI DIMINEATA SA SE ASEZE SI SFANTUL EPITAF(sau nici asta nu faceti?)......Nu are cum este imposibil,eu stiu ca cine nu respecta este caterisit sau canonizat...

In fiecare zi din timpul saptamanii se face slujba la biserica,mai ales daca stai la orash si este catedrala uitate pe program ca sigur sunt slujbe, este Vecernia in fiecare zi de la ora 18 care este o slujba foarte frumoasa, se citesc psalmii lui David, mai mult se citeste din vechiul testament, si sunt si cantari frumoase.
Cand eram eu acasa la noi se facea slujba joia, vinerea si sambata din saptamana mare.
Si in fiecare saptamana din Postul Mare in ziua de vineri seara se face maslu.

.[quote=ella87ella;228273]Sunt anumite biserici unde se scoate crucea si se bat cuie, la noi la parohie nu se bat cuie...


Imi cer iertare nu am judecat cand am scris, acum vad ce am scris, rusine sa mi fie, am vrut sa zic ca la noi se scoate crucea dar nu se bat cuie...la toate bisericile se bat cuie in cruce?

Denia de mirecuri seara ( Utrenia din Joia Mare ) recapituleaza de fapt momentele culminante ale activitatii Mantuitorului , in sensul ca abia acum prinde contur intreaga SA invatatura , urmand sa o desavarseasca pe Cruce . In Invataturile lasate de Sfintii Parinti se subliniaza ca intrega taina a Joii celei Mari se cuprinde in doua porunci : a SMERENIEI ( Smerindu-Te pentru milostivirea Ta , picioarele ucenicilor Tai ai spalat , si spre calea cea dumnezeiasca i-ai indreptat ) si a DARUIRII ( Mancand , Stapane , cu ucenicii Tai ,le-aiaratat in taina preasfanta jungherea Ta , prin care ne-am izbavit din sticaciune )

[quote=ella87ella;228380].Nu stiu neaparat daca e asa la toate.Probabil doar e asezata crucea pe postamentul ei,sau poate intentionat se bat.Oricum multa lume izbucneste in plans atunci.E cel mai emotionant moment ,iesirea crucii. Se trece atunci de la cantarea cu mintea la vederea cu ochii si auzirea cu urechile.

[quote=iustin10;228516] Deci sunt putine momente cand toate simturile si simtirile noastre sunt la maxim , iar aceste momente unice in felul lor misca si cel mai impietrit suflet in miscarea si trairea sa .

sertar
 

Fa loc acelei clipe-n sertar cu manuscrise,
Ciopleste-n taina lacrimi in Vinerea de Pasti
Cand clopotul iubirii a-nfiorat natura,
Iar demonii, de spaima, ei toti s-au inchinat.

Sa vrem secunde false, cotloane de-amagire,
Minute fara satiu sa ne imparta-n doi?
Trec orele ca brume spre clipa risipirii,
Si zilele duc arbori pe brate pan' la noi.

Fa loc acelei clipe-n sertar cu manuscrise,
Legende si eresuri suspina-n frunza noastra;
Se scormoneste-n ceruri pedeapsa cea mai aspra,
Se pune mir pe cruce, Iubire sa se nasca.

Se va aprinde - taina! - lumina pe altare
In Vinerea cea Sfanta ca o ininelare.

Eu asta cu batutul cuielor n-am vazut-o niciodata.
In tara, e adevarat, nu ajungeam la denii.
Dar vineri mergeam si nu am vazut cuie in cruce.
Aici merg la denii, dar nu se face asa ceva. Nu se bat cuie.
Asta este una din scenele la care plang puternic insa la filmul despre Iisus, vazand aievea suferinta Lui. Filmul este f.impresionant in general. Si drumul crucii si tot.
Pe mine ma impresioneaza mult psalmii care se citesc in aceste zile, pentru ca ma si regasesc in ei cumva.
Si ma mai impresioneaza cand duce parintele crucea in spinare, in jurul bisericii.
Nici nu se pregateste vineri in biserica asa ca in tara. Se face impodobeste masa cu flori, langa altar.
Nu se trece insa pe sub masa.
La re-intrarea in biserica, parintele impreuna cu alti barbati tin panza aceea intinsa, nu stiu acum cum se numeste si lumea trece pe sub ea.
Grecii impodobesc ceva ca o calota mare, cu flori. Probabil,ca pe sub aceasta trec ei.

Cred ca este foarte important sa ne facem timp pentru a merge la denii. Cel putin, pentru mine, aceste minunate slujbe ale bisericii, reprezinta o intoarcere in copilarie. De fapt, reprezinta o incercare de a participa la masura de atunci, la Patimile si Invierea Mantuitorului. Chiar daca acum cunosc semnificatiile duhovnicesti, teologice, ale acestor slujbe, din pacate, pot afirma ca sunt partas intr-o masura mai mica la suferinta si bucuria lui Hristos. Nu imi pare rau ca am crescut fizic, caci viata isi urmeaza cursul sau, regret doar ca o data cu mine a crescut si pacatul.

Am pierdut bucuria, am ajuns prea ganditori. Darul lui Dumnezeu (mintea) noi ni l'am facut piedica spre El.
Avem nevoie de simplitatea omului de rand, avem nevoie de curatia copiilor, avem nevoie de ravna celor care iubesc mult.

Hristos a venit pentru mine, Hristos a murit pentru mine... fie ca Hristos sa invieze si in mine !

Hristos s'a dat in mana iudeilor de bunavoie... ca sa'i vindece de rautatea adunata de ei in inima.
.

Aceasta practica a prepararii si sfintirii Marelui Mir este in stransa legatura cu randuiala din Biserica primelor secole, potrivit careia catehumenii erau botezati in noaptea de Inviere. Astfel, Mirul folosit pentru ungerea neofitilor sau a persoanelor nou botezate, era pregatit si sfintit mai inaite, mai exact, in Joia ce Mare. Randuiala sfintirii continua si astazi, numai ca nu mai are loc anual, ci ocazional, in functie de nevoile pastoral-misionare.

Extraordinare cuvinte de suflet,pe acest forum plin mai de graba de iscodire si cercetare ,decat de simtire. Ma bucur dorin ca ai scris ceea ce ai simtit

nici eu n-am vazut niciodata sa se bata cuie in Sf. Cruce in Joia sau Vinerea Mare
 

Nici eu n-am vazut niciodata, in nici o biserica (si am fost pe la multe) sa se bata cuie in Sf. Cruce, in Joia sau Vinerea Mare!...
"La re-intrarea in biserica, parintele impreuna cu alti barbati tin panza aceea intinsa, nu stiu acum cum se numeste si lumea trece pe sub ea." - panza aceea este Sf. Epitaf (care simbolozeaza punerea in mormant a Domnului si Mantuitorului nostru, Iisus Hristos). Este aceeasi de pe masa pe sub care se trece (sau nu, ci se saruta numai - la unele biserici, dupa cum ai descris si tu).

"Grecii impodobesc ceva ca o calota mare, cu flori. Probabil,ca pe sub aceasta trec ei." - la greci, aceea este Sf. Masa cu Sf. Epitaf (care simbolizeaza punerea in mormant a Domnului si Mantuitorului nostru, Iisus Hristos) - diferentza este ca are acel baldachin in forma de calota. La ei nu se trece 'pe sub masa' la inceputul sau/si in timpul deniei, ca la noi, ci se saruta numai obiectele sfinte care sunt puse si tzinute pe ea, cum ar fi Sf. Evanghelie si o cruce de marime mai mica etc; pe sub acea 'calota mare, impodobita cu flori' se trece doar la sfarsit, la re-intrarea in bis. dupa ce se face procesiune cu acea 'masa' (care poate fi cam grea, depinde si din ce fel de lemn este lucrata etc - este nevoie de vreo cativa barbati vanjosi cu bratze puternice sa o care ca pe un fel de dric/suport/'pat' in genul celor mortuare care se folosesc la noi prin unele cimitire pt. transportarea cosciugelor la groapa etc). Poate ca si la ei, aceste practici ar putea varia de la bis. la bis., dar cel putin eu asa am vazut la una dintre bis. lor din diaspora.

Prohodul Domnului in varianta originala (ceva mai 'rimata')
 

Cristi, eu stiu Prohodul Domnului (care e posibil sa varieze putin, de la editie la editie) putin altfel, dupa variata originala si (posibil, cea) mai veche (in care multe din randurile strofelor, cel putin in prima parte/stare, rimeaza mai bine), si anume:
In mormant, Viata,/Pus ai fost, Hristoase,/Si s-au spaimantat ostirile ingeresti,/Plecaciunea Ta cea multa preamarind// Dar cun mori, Viata,/Si cum sezi in mormant?/Si imparatia mortii Tu o zdrobesti/Si pe mortii cei din iad ii inviezi?// Te marim pe Tine,/Iisuse Doamne,/Si-ngroparea Iti cinstim, si patimile,/Ca din stricaciune Tu ne-ai izbavit.// Cel ce-ai pus pamantul/Cu masuri, Hristoase,/Astazi sezi in mic mormant, Ziditorule,/Si din gropi, pe cei ce-au murit inviezi. s.a.m.d....

La biserica sf nicolae,sector 3,langa circa 13 ,in fiecare an,se bat aceste cuie.Poate e doar o gaselnita,sau se aseazsa pur si simplu florile si prosoapele pe cruce.Dar e cel mai emotionant moment al slujbei,mai ales ca vine imediat dupa scoaterea crucii din altar.In fiecare an ,merg acolo in Joia patimilor si e o slujba cum rar iti e dat sa vezi.Va recomand cu caldura,daca sunteti din bucuresti,dar sa veniti din vreme ,pentru a intra inauntru.

Nu se compara cu Biserica Sf. Mercurie ! ! !

:) Ce pacat ca nu putem fi in 2 locuri in acelasi timp.Cred ca ar merita,in ambele.
Dupa mine e ,la aceea biserica se realizeaza slujba perfecta(era sa zic spectacolul).Totul:luminile,orga,cantarile (ca si tonalitate,ca si interpreti),preotul Daniel cu interventile -i binecunoscute.
Dar sunt convins ca si la cea mai prost organizata biserica,de fapt 'spectacolul ' ar trebui sa fie jalea din sufletul nostru,data de continutul slujbei.

In cadrul deniei din Marea Miercuri, Biserica Ortodoxa aminteste de Spalarea picioarelor ucenicilor si de Cina cea de Taina, doua evenimente legate in mod profund.

Sfantul Chiril al Alexandriei afirma ca spalarea a avut si un rol purificator deoarece era necesar ca Apostolii sa fie curati pentru a primi Trupul si Sangele Sau, la Cina cea de Taina. In acelasi sens, o cantare din slujba spalarii picioarelor spune: "Nu intinaciunea trupeasca spaland, ci sufletele in taina sfintindu-ne."

Dar tainele cele mai mari pe care ni le descopera Mantuitorul prin acest act, sunt smerenia si slujirea aproapelui. Nu orice slujire a aproapelui ( din interes, sau spre mandrie) este bineplacuta lui Dumnezeu, ci numai cea care izvoraste dintr-o inima iubitoare si smerita.

Interesant este ca acest element (spalarea picioarelor), nu se face la noi in biserici. Poate doar la nivel ierarhica mai ridicat (la episcopi, patriarh).
Am vazut la televizor ca la catolici se face, tot la nivel mai inalt...(cardinali, papa, etc.).