Obiceiuri de Sfintele Pasti
 

Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare, numita si „miercurea Paresimilor". Exista obiceiul ca de la lasatul secului si pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite.

Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.

Oul vopsit este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace.

Ouale rosii sunt numite in Bucovina merisoare, iar cele cu ornamente sunt numite incondeiate, inchistrite sau impistrite.

Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti. Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Hristos.

Ciocnitul oualor se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula "Hristos a inviat", la care se raspunde "Adevarat a inviat".

In Bucovina, cojile oualor de Pasti, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la "Blajini" (fiinţe imaginare, incarnari ale copiilor morti nebotezaţi, al caror loc de vieţuire se afla la "capatul lumii", aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii stiu ca pentru toti crestinii a venit Pastele.

La tarani, mai exista obiceiul ca, in dimineata din duminica Pastelui, sa-si spele fata cu apa noua sau apa neinceputa, in care pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea oualor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse in brazde, la arat, crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun.

Obiceiul sa pui pe rau coji de oua este si la noi, pentru cei mortzi se pun aceste coji, ca sa bea apa cu ele.......
La noi in seara Invierii, fiecare familie duce la biserica, o "traista" sau "plasa" in care se pune oua, pasca, vin, si haine si se lasa langa altar, pentru a fi sfintite si a 2 a zi se mananca din ele.
Se face paine de casa si pasca.
Slujba Invierii incepe la ora 12 noaptea si e precedata de slujba de duminica, astfel duminica nu se mai merge la biserica, tzine cam pana la ora 3 jumate.
Fiecare familie primeste anafora in pahar sau cana, iar a doua zi de dimineatza, fiecare membru al familiei, i-a de 3 ori din paharul cu anafora si zice Hristos a inviat! si celalalt i raspunde Adevarat a inviat!
Anafora se i-a pe stomacul gol.
Si intr-un lighean se pune un ou rosu si o moneda si cu apa din acel lighean se spala pe fatza toti membrii familiei, ca sa fi ferit de rele, asa ne pune mama de cand stiu sa ne spalam de fiecare Paste.
Si se asteapta copilasi la oua:)
Si mai este obiceiul ca a 2 zi de Pasti vin baietii la udat :P
Si foarta multa lume a doua zi de Pasti merge imbracata la biserica in costum popular.

Ouala se strang tot postul Pastelui, apoi se vopsesc in Joia Mare, inainte acestea se spala cu apa si cu burete, apoi se pun la fiert, si apoi se vopsesc depinde ce tip de vopsea de oua se cumpara, la noi se vopsesc in toate culorile, si mai este traditia de a le vopsi cu cozi de ceapa si cu frunze, se pun mai multe cozi de ceapa la fiert din care iese o culoare maronie, oaule se pun intr-un ciorap, pe ele punem o frunza de trifoi sau de care frunze gasim, si legam cu atza, apoi se pune alt ou, si tot asa...

ma intereseaza sa-mi spuneti ce obiceiuri cunoasteti legate de slujbele de noaptea de Inviere si din prima zi de Paste.

Mai concret, ce se duce la biserica (produse alimentare, lumanari, flori, altceva).

Ce duceti voi? ce se face cu ele? ce alte obiceiuri mai sunt?

De multe ori ma trezesc ca n-am facut, nu m-am pregatit cu ceva pentru ca n-am stiut si nu-mi place sa vad ca ceilalti s-au pregatit si eu nu.

Ajutati-ma cu sfaturile voastre.

Multumesc

mancare ce se duce la bis. pt. sfintire in cadrul (spre sfarsitul) slujbei de Inviere
 

In gr-al, se duce la bis. la sfintit (ca si pt. orice alta slujba de Sf. Liturghie din duminicile si sarbatorile din decursul anului): un cosuletz sau o sacosa/punga cu mancarurile traditionale pregatite special pt. Pasti, adica vreo cateva oua rosii sau multicolore :1:, pasca (cine face sau comanda/cumpara etc) sau cozonac, pandispan, chec sau alte prajituri (ce are fiecare sau ce isi permite sau gaseste sa cumpere etc), o sticla cu vin bun (rosu, rose sau alb), ori suc sau alta bautura racoritoare, niscaiva fructe (mere, portocale, mandarine etc), poate si ceva covrigi sau/si colaci, si poate cateva flori de pus pe la sfintele icoane (dar flori se duc in Vinerea Mare, devreme, cand se trece 'pe sub masa', adica pe sub Sf. Epitaf care semnifica punerea in mormant a Mantuitorului Iisus Hristos, si la sfarsitul deniei Prohodului Domnului, florile respective, care au fost tinute pe Sf. Epitaf, se impart credinciosilor). Iar lumanari se cumpara de acolo de la bis. si se aprind acolo, pt. vii si raposati, si, bineinteles, cateva lumanari (mai mari, de preferintza, si care dureaza mai mult) se pastreaza pt. a se lua Lumina (si apoi pe toata durata slujbei) care se aduce acasa, din cate stiu. La sfarsitul slujbei, dupa miruit si luat Paste, din alimentele aduse de fiecare pt. a fi sfintite, o parte se impart pt. sufletele celor adormiti din familie etc, iar cealalta parte se duce acasa si se consuma la masa din ziua de Pasti etc.

binevenite sfaturile
 

Multumim Cherub, pentru toate detaliile.:53: :) Si admin-ului pentru link-ul din newsletter-ul de ieri.

Iar aici cateva explicatii in lb. engleza pentru cosul de Paste pe care il pregatesc crestinii ortodocsi, cei de origine slava mai ales.
http://www.orthodox.net/pascha/paschabasket.html

http://www.stelizabeth.net/files/pascha_basket.pdf

http://1.bp.blogspot.com/-c-TjMGKzEC...cha+basket.jpg

Iata cosuletul meu de anul trecut.

Baba de Pasti
 

In Bucovina, de Pasti, se pregateste baba, un fel de cozonac copt intr-o forma rotunda. Compozitia se coace intr-o oala speciala. Cand este rasturnat, in mijlocul lui ramane o gaura, unde se pune cel mai frumos ou lucrat. Nu este consumat pana nu este binecuvantat la biserica.

Tare-mi doresc să merg prin Bucovina ! Poate mă ajută Bunul Dumnezeu !

:) Trebuie sa fie un obicei local. Eu sunt din Bucovina, de baba am auzit, facea bunica, dar de pus oul cel mai frumos in mijloc, nu. :)

Da, Cristi, Saptamana Mare si Invierea (si de fapt cam orice alta sarbatoare sau vacanta) in Bucovina sunt ca nicaieri in alta parte.

Cand te ajuta bunul Dumnezeu sa ajungi in Bucovina, sa nu cumva sa nu ajungi si in localitatea Ciocanesti, la Muzeul National al Oualor Incondeiate .Este ceva ce nu vei putea uita usor..

Uite si un link unde poti vedea si ceva imagini de la Festivalul National al Oualor Incondeiate, ediţia a VIII-a, care s-a desfasurat tot in Ciocanesti Bucovina,cu binecuvantarea Inalt Preasfintitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, luna trecuta.

http://www.ziarullumina.ro/articole;...-national.html

Eşti o bună ! Mulţumesc frumos !

Cu tot dragul !:6:

Am auzit că nu se consumă oţet în Săptămâna Mare. Este un obicei creştin sau superstiţie? Ce anume se consumă şi ce nu, în Săptămâna Patimilor?

Exista in popor aceasta interdictie pe motiv ca lui Hristos i s-a dat sa bea otet in vremea rastignirii. De vreme ce Biserica nu cunoaste si nu vesteste aceasta interdictie, eu iti spun ca poti consuma otet si in aceasta saptamana.

Traditii de Paste

Pastele este sarbatoarea crestin-ortodoxa care anunta Invierea Domnului Iisus Hristos, biruinta omenirii, triumful asupra suferintei si spalarea pacatelor. Foarte multe traditii de Paste sunt pastrate si acum si foarte asteptate de cei mici.

Incepand cu saptamana mare, care porneste de la duminica Floriilor, atunci cand Isus Hristos intra in Ierusalim si se termina cu duminica Pastelui, atunci cand Hristos invie. In aceasta saptamana se fac ultimele pregatiri pentru marea sarbatoare, se fac oua rosii si cozonaci, drop de miel si pasca si tot aceasta saptamana simbolizeaza chinurile prin care trece Mantuitorul, de la tradarea lui de catre Iuda, pana la rastignirea pe cruce pe dealul Golgota, precedata de moartea lui si incheiata cu Invierea.

In Joia Mare , numita si Joia Patimilor, se duce la biserica mancare si bautura, pentru a se sfinti si apoi pentru a se da de pomana pentru sufletul mortilor. Tot atunci se vopsesc ouale, deaorece se spune ca daca se inrosesc in Joia Mare, acestea se vor pastra fara ca sa se strice tot anul si daca se doarme in acesta zi, traditia spune ca respectivul va fi lenes tot anul.

Simbolul oualelor rosii vine de la patimile lui Iisus Hristos, care a fost batut cu pietre si care s-au transformat in oua rosii si cand Maria, mama Mantuitorului a venit la crucea unde era rastignit acesta, cu un cos cu oua care s-au facut rosii de la sangele curs de la acesta.

In Vinerea Patimilor, Vinerea Mare, o traditie care nu s-a pierdut este ducerea de flori la biserica pentru Hristos si trecerea pe sub masa de 3 ori, ce semnifica potignirile pe care le-a avut Mantuitorul atunci cand si-a carat in spate propria cruce pentru rastignire. Tot acum foarte multi crestini tin post negru, fara apa si mancare, fiindca se mai numeste si Vinerea Seaca, pentru a fi feriti de boli si pentru a avea spor tot anul. Cine se spovedeste si se impartaseste in Vinerea Mare, va fi spovedit si impartasit pentru tot anul. Traditia mai spune ca daca va ploua in aceasta zi, anul va fi unul roditor si imbelsugat, daca nu va ploua va fi unul secetos. O alta traditie este cea a scaldatului, care spune ca cel care se va scalda in apa rece de 3 ori, exact cum Ioan Botezatorul ii boteza pe oameni si chiar si pe Hristos in apele Iordanului, va fi sanatos pe tot parcursul anului.

In acesta saptamana mare, traditia este ca toate gospodinele sa faca curatenie generala in casa, in curte si gradini, simbol al renasterii.

In Sambata Mare spre Duminica Invierii, toata lumea merge la biserica pentru a asista la Invierea Domnului, pentru a lua lumina ca sa o duca la cimitir mortilor din familie, dar si acasa, pentru a avea lumina in viata si in suflet, pentru a lua traditionalele Sfinte Pasti - anafura sfintita si pentru a lua flori sfintite, dintre cele care au fost duse in Vinerea Mare la biserica, pentru a le pune acasa la icoane.

In Duminica Invierii, obiceiul este ca oamenii sa poarte haine noi, semnificatie a primenirii trupului si a sufletului, iar dimineata se pune intr-un ibric apa rece, un ou si un ban de argint si se spala cu aceasta apa pentru a fi rumenit in obraji ca oul, pentru a fi tari ca banul si pentru a avea belsug. Tot acum vine si iepurasul, mult asteptat de copii, simbol al fertilitatii, care a fost o pasare ranita si pentru a nu muri a fost transformata de o zeita in iepuroaica, pastrandu-si capacitatea de a depune oua si de aici, zicala ca "vine iepurasul cu oua".

Acesta sarbatoare, este una dintre cele mai mari si nu are numai o semnificatie religioasa, ci si una de reunire a familiilor, de impacare si bucurie.

da , asa este
 

in mijlocul babei se pune cel mai frumos ou. si as spune ca la noi, in bucovina ,incondeierea oualor este o adevarata arta.

acesta e un cos de Paste cu oul in mijlocul babei.

foarte frumos cosul. dar cata carneeeeee!!!!!!!!!!

M-am interesat ulterior referitor la această problemă şi am înţeles că nu e bine să consumăm oţet în această perioadă, din respect pentru Patimile Sale

Noaptea, dupa primul cantat al cocosilor, toata suflarea satului se scoala pentru a pleca la slujba de Inviere. Inainte de a pleca de acasa toti oamenii, varstnici si tineri, se spala pe fata cu un ou rosu si un banut de argint, in credinta ca vor "fi sanatosi ca oul si curati ca argintul". Apoi barbatul ia cosul cu pasca si intreaga familie se indreapta catre biserica.

Alta data, semnalul de plecare la biserica era dat cu secaluse iar in timpul slujbei de Inviere se aprindeau focuri in jurul cladirii si se impusca cu aceleasi secaluse.

Dupa slujba de noapte, bucovinenii isi ordoneaza, pe doua randuri jurul bisericii, cosurile cu pasca, pentru a fi sfintite de catre preot. La intoarcerea spre casa, fiecare duce in mana si lumanarea aprinsa la Inviere.

Alta data, in momentul in care intra in casa, capul familiei afuma cu semnul crucii pe "mester - grinda" (barna transversala), ceea ce facea posibila aflarea vechimii unei case dupa numarul de cruci afumate pe care le avea in "casa cea mare".

Dupa o scurta perioada de odihna, toti membri familiei se aseaza la prima masa festiva de Paste, dar nu inainte de a se spala, inca o data, in mod ritual, cu oul rosu si banul de argint. Festivitatea este deschisa de cel mai varstnic barbat din familie care ciocneste primul ou rosu cu sotia sa, apoi ciocneste oua cu toti ceilalti.

Ciocnitul oualor rosii se face cu solemnitate si cu respectarea unor reguli precise: persoana mai in varsta, de obicei barbatul, loveste violent "capul" oului tinut de partener, in timp ce rosteste "Hristos a Inviat" iar partenerul ii raspunde "Adevarat a Inviat". In prima zi, duminica, ouale se ciocnesc "cap la cap", a doua zi, "husca la husca" iar in cea de-a treia zi, si "burta in burta".

Fiecare membru al familie trebuie sa manance mai intai un ou sfintit dupa care consuma din toate bucatele sfintite la biserica. Abia dupa aceasta se poate manca din celelalte feluri de mancare asezate din abundenta pe masa festiva.

In zilele de Pasti existau interdictii severe: in prima zi nu era permisa plecarea din sat, nu se matura prin casa, nu se pregatea mancare iar masa de Pasti nu se ridica timp de trei zile. Astazi, in a doua zi de Pasti, finii se duc in vizita la nasi, cu colaci, pasca si oua rosii iar copiii merg la parinti. Nasii ii ospateaza pe fini, dupa care merg impreuna la hora satului, acolo unde, cu totul intamplator, se mai poate intalni scranciobul cel mare (Dorna Arini, Brosteni, Bosanci).

In Bucovina, se obisnuia sa se construiasca, pentru zilele de Pasti, scrancioburi mici, pentru copii, in fiecare gospodarie, si un scranciob mare, pe toloaca satului, pentru tineri. Acesta din urma era facut din lemn, avea forma unei roti uriase, montata pe doi stalpi verticali. Perechile de tineri se asezau si se "invarteau" pe cele patru scaune montate pe roata, in timpul in care ceilalti se prindeau in hora satului. Uneori, tinerele neveste se "invarteau" si ele in scranciob crezand ca, in acest fel, canepa le va creste mai mare. In credinta locala, scranciobul era reprezentarea simbolica a corpului lui Iuda, cel care s-a spanzurat in gradina in care l-a vandut pe Iisus iar trupul sau s-a leganat in copac timp de trei zile.

In dupa - amiaza primei zile de Pasti, inainte de vecernie sau dupa aceasta, lumea satului, tineri si batrani, se aduna in curtea bisericii pentru a ciocni ritual oua, pentru a bate toaca si a trage clopotele, petrecand impreuna clipe de neuitat.

In cea de-a doua si in cea de-a treia zi de Pasti avea loc stropitul ritual cu apa, in amintirea readucerii la viata a fetei de evreu, lesinata la aflarea vestii invierii lui Iisus, prin stropirea ei cu apa de catre tinerii ce treceau intamplator prin zona. Lunea, feciorii stropeau cu apa fetele din sat iar martea fetele ii udau pe feciori. Obiceiul contemporan, de a stropi cu parfum rudele si prietenii vizitati a doua zi de Pasti, este o reminiscenta tarzie si "emancipata" a acestei datini.

Prima saptamana de dupa Pasti, ce se incheie cu Duminica Tomei, este numita Saptamana Luminata. Se crede ca "cine moare in aceasta saptamana merge direct in rai". Din aceasta saptamana incep cele noua joi si cele noua marti numite "oprite", despre care se credea ca sunt periculoase pentru grindina. "Joile oprite" erau serbate de catre femei prin abtinere de la muncile casnice, crezandu-se ca, astfel, se asigura sanatatea oamenilor si prosperitatea turmelor si se fereau semanaturile, viile si livezile de grindina, furtuni, brume si ingheturi tarzii. Ciclul acestor sarbatori se incheia cu cea de-a noua joi, numita "Joia Verde" sau "Joia bulcilor".

Crestinortodox.ro

mielul de Paste
 

De curand un domn, bine aparut pe-aici, ne propovaduieste ca nu este un obicei bun sacrificatul mielului de Pasti...ma rog e pozitia lui, ca si alte pozitionari cam exagerate puse de dansul pe crestinortodox de-alungul timpului, in parerea mea preaneinsemnata...dar ma intreb de ce Biserica Ortodoxa nu condamna acest obicei, ba mai mult preotii sfintesc bucatele din cosuri duse la biserica de Pasti, printre care si mielul, mort, fript si gatit...Una este a manca carne -spre hranire- de la orice animal si care contine diferite substante otravitoare pentru corpul uman secretate de animal in timpul sacrificarii(uciderii) sale si alta este consumarea unui miel de Sfintele Sarbatori de Pasti... Una este sa tai un pom sa-l bagi in foc sa te incalzesti si alta e sa ai un brad de Craciun in casa. Sa nu uitam ca sacrificarea pentru hrana este ingaduita de Dumnezeu si OMUL a primit niste PUTERI de la DUMNEZEU cand i-a dat Pamnatul sa-l gospodareasca si intr-o oarecare masura sa-l stapaneasca. Ii rog pe cei care s-au simtit eventual lezati de parerea mea sa ma ierte si sa incerce sa inteleaga si punctul meu de vedere.
Doamne-ajuta!
Sarbatori fericite!
P.S.
Daca s-ar putea trai (hrani) fara nici un sacrificiu animal, eu personal as fi foarte bucuros...La urma urmei toate proteinele animale se pot asigura din oua si produse din lapte, obtinute FARA sacrificiul vietii animalului...

Pentru unii dintre noi sarbatoarea Invierii Domnului se rezuma la miel. Nu e pacat sa consumam carne de miel in cursul anului sau de Pasti, e pacat sa reducem Invierea la un simplu consum.

sotul meu e slav si la noi se obisnuuieste ca in prima zi de Paste sa mearga oamenii la Biserica cu cosul. Din elementele care nu pot lipsi din cos sunt: pasca(un produs special, un fel de paine, dar frumos impletita si unsa cu ou, diferita de pasca moldoveneasca, cea cu branza sau alte cele), ouale(rosii sau colorate), casul, carnea, ceapa verde, eventual ptajitura si dulciuri. La sfarsitul Sfintei Liturghii preotul iese afara si face o slujba de binecuvantare a alimentelor din cos(sunt rugaciuni asa de frumoase in acest scop). Apoi credinciosii impreuna cu prinoasele sunt stropiti cu aghiama si urmeaza miruirea si primirea anaforei. la noi nu se da pasti, in sensul de paine stropita cu vin, ci pasca din cos devine un inlocuitor al acesteia. abia dupa ce se trage clopotul, oamenii ciocnesc ouale unii cu altii apoi fiecare se indreapta spre casa lui, salutandu-se cu frumosulHristos a inviat!.
Traditia spune ca la masa pascala(la pranz) se consuma doar ceea ce e dus cu cosul la Biserica. Noi fiind familie mixta am adaptat un pic traditia: ceea ce avem in cos mancam ca aperitiv apoi continuam cu restul preparatelor. Masa pascala o incepem cu frumosulHristos a inviat! iar la finalul cantarii, ciocnim oua unii cu ceilalti. Abia dupa, rostim pofta buna si incepem sa gustam din bucatele minunate daruite de Domnul.

Eee. zi de mare sarbatoare. Micutii alearga veseli in curtea Bisericii, toti sunt imbracati cu straie noi, apoi cu emotie si bucurie se apropie de Potir ptr a primi hrana cea adevarata, apoi alearga din nou bucurosi afara la cosul lor(ptr a se simti utili, le-am pregatit fiecaruia cate un cos cu cateva oua, fructe). Avand in vedere ca sfintirea cosurilor se face undeva in jurul orei 13, micutii care nu mancasera nimic de cu seara flamanzesc. Si numai ce ii vezi ca vin, dau un pic prosopul la o parte iau o bucatica de carne sau un ou, sau un pic de pasca si incep sa ciuguleasca, dar pe ascuns. iar cand vine parintele cu sfintitul cosurilor, se face convoi in jurul lui din copilasi care alearga si ei ferciti, topaind ca niste caprioare. Toata lumea se bucura si canta HRESTOS VOSCRES!(Hristos a inviat in slavona).

Sfanta sarbatoare pascala, zi de mare bucurie! Dar pare ca nimeni nu se bucura mai mult decat copilasii!
Da-ne Doamne si noua bucuria lor!

Pai si eu zic ca nu mielul face sarbatoarea, ci MIELUL, atunci de ce dansul se lupta cu mielul ?!

nu mi s-a parut ca se lupta cu mielul ci mai degraba vrea sa atraga un semnal de alarma aspura crestinilor care platesc suficienti bani ca sa manance carne de miel de pasti, dar de impartasirea cu Mielul cel ceresc nici ca le pasa.
Aici e adevarata problema. Zadarnic iti este consumul mielului daca nu te impartasesti de Miel.Cum la fel, toata bucuria invierii se reversa in sufletul celui care se impartaseste de Miel, char daca consuma pui sau porc sau doar legume.

Pastile fara de Hristos zadarnice sunt. Raman doar un ospat.

Foarte adevarat, lore86.

Ai mare dreptate. Am intalnit persoane care mi-au spus ca nu au reusit sa ajunga sa se spovedeasca si sa se impartaseasca deoarece au fost foarte ocupate cu pregatirile pentru Pasti.

Si in cazul acestei mari sarbatori, oamenii pun pe primul loc mancarea si lucrurile legate de trup si daca mai ramane timp vor merge si la Biserica sa se ocupe de suflet. Se pierde esentialul si oamenii in loc sa-si doreasca sa manance Trupul si Sangele lui Hristos se bucura doar de bucate alese, preparate bineinteles din miel.

frumos obicei. Doamne ajuta!

Chiar l-am intrebat ieri pe parintele de la Biserica unde merg despre otet si urzici in sapt mare. A zis ca urzicile se pot manca, e superstitie la ele, dar otetul intr-adevar nu se consuma.

Vechi tradiţii de Paşti în Ardeal
 

"Satul românesc şi-a arătat mereu frumuseţea şi bogăţia spirituală, prin vechile tradiţii populare, cu ajutorul cărora marile praznice ale creştinătăţii au fost împământenite în realităţile fiecărei comunităţi în parte. Ardealul încă păstrează obiceiuri de Paşti ce ne trimit în trecut, la strămoşi, la cei care şi-au plămădit fiinţa lor creştină pe temelia tradiţiei apostolice.

Cea mai cunoscută tradiţie românească de Paşti este, desigur, încondeiatul ouălor. În anumite părţi ale ţării încă mai există şcoli de încondeiat ouă, în care tinerii preiau şi duc mai departe această artă. Acest obicei a existat în urmă cu un secol şi în satele din părţile Sibiului, chiar dacă în zilele noastre obiceiul nu se mai practică. Vechea colecţie a Muzeului „ASTRA“ din Sibiu păstrează ouă încondeiate acum 100 de ani, ceea ce ne demonstrează că şi în aceste părţi de Ardeal au existat astfel de preocupări.

Obieciurile de Paşti din Ardeal sunt prefigurate de cele din Postul Mare. Amintim aici „Prinsul verilor şi veruţelor“, din Sâmbăta Sfântului Teodor, un obicei întâlnit odinioară în toată Mărginimea Sibiului, iar astăzi doar la Sibiel. Copiii veneau cu o farfurioară de grâu şi împărţeau grâul dulce, rostind versuri şi devenind astfel „veri“ sau „verişoare“, iar gradul de rudenie era respectat toată viaţa. „La Ocna Sibiului, obiceiul se mai făcea într-o perioadă şi cu un pom şi se mima un soi de nuntă. Am mai găsit însemnări de la sfârşitul secolului al XIX-lea ce relatau un obicei al copiilor de a bate toaca în toată perioada de până la Paşti, dar nu avem explicaţia acestui obicei. Obiceiul Hodaiţului este întâlnit şi în Ardeal, un fel de spovedanie în public, pe dealuri. Se aprindeau focuri şi strigau diferite păcate din sat şi vorbele de dragoste dintre tinerii care urmau să se căsătorească“, ne-a spus Carmina Maior, muzeograf de peste 20 de ani la Complexul Muzeal „ASTRA“ din Sibiu.

„Mironosiţele“ din noaptea Învierii
Poate cel mai frumos obicei de Paşti întâlnit încă în Ardeal poartă denumirea „Mironosiţele“. Încă se mai face în satul Rod, în oraşul Sălişte şi poate în alte sate. Obiceiul constă într-o mică scenetă din noaptea Învierii, după Sfânta Liturghie şi prezintă mironosiţele care mergeau plângând la mormântul Domnului, unde se întâlnesc cu îngerul vestitor al minunii. Mironosiţele sunt interpretate de fete de până la 12 ani, iar în scenetă apar un ostaş, arhiereul, un înger şi Iisus. Textul vechi al scenetei a fost cules şi prelucrat de celebrul miniaturist Picu Pătruţ, autorul imnului de Florii de la Sălişte, dar obiceiul este legat şi de un cantor celebru din secolul al XIX-lea, numit Neculai al Plaiului. „Acest cantor sau crâsnic, după un stagiu la Mănăstirea Neamţului, s-a întors la Galeş şi se ocupa de copii. Numele complet al cantorului este necunoscut, dar el era celebru în zonă pentru că multiplica în manuscris multe cărţi de rugăciuni. Lumea din Galeş credea că el a inventat obiceiul păstrat astăzi la Rod şi reînviat la Sălişte, unde se face în Duminica de Paşti, după slujba de peste zi şi nu în noaptea Învierii“, ne-a explicat Carmina Maior.

„Casa Domnului“ adusă de la Ierusalim
Un alt obicei, păstrat în Mărginimea Sibiului, este „Casa Domnului“, prin care, în biserica satului, se face un aranjament din crengi de brad, simbolizând mormântul Domnului de la Ierusalim. Tradiţia spune că în secolul al XIX-lea, nişte păstori au mers la Ierusalim, unde au văzut mormântul Domnului împodobit cu ramuri şi la întoarcere au făcut această „casă“ în biserică. Obiceiul începe în Vinerea Mare, înainte de Prohodul Domnului, iar în trecut cantorul şi copiii vegheau în acea noapte lângă mormânt. Casa rămâne în biserică până la Înălţarea Domnului. „La Rod, în Duminica Paştilor, la ora 10:00, se face o masă de obşte cu cei din Consiliul parohial, iar cel care a plătit «paştile» (n.r.: pâinea sfinţită în noaptea Învierii) oferă o masă. Apoi, lumea vine la morminte cu ouă, cozonac, vin şi un colac. Preotul face binecuvântare la morminte, iar tinerii căsătoriţi de la ultimul Paşti, înveşmântaţi în hainele de miri, primesc daruri de la foştii nuntaşi, care constau în vase. Foştii nuntaşi şi foştii miri merg apoi la Căminul cultural şi primesc o masă asemănătoare celei de la nuntă, dar nu se joacă“, continuă Carmina Maior.

Tradiţii de secole în Şcheii Braşovului
Cele şapte grupări ale Junilor din Şcheii Braşovului - Tineri, Bătrâni, Albiori, Roşiori, Dorobanţi, Curcani şi Braşovecheni - împreună cu juniţele oferă an de an adevărate recitaluri de obiceiuri şi tradiţii seculare legate de Sfintele Paşti. După cum ne-a explicat directorul Muzeului „Prima Şcoală Românească“ din Şcheii Braşovului, pr. prof. Vasile Oltean, aceste vechi obiceiuri încep încă din Duminica Floriilor, când se face „parastasul junilor“. Toate grupurile de juni, de ordinul sutelor, vin la cele două biserici din Şchei, pentru a participa la pomenirea tuturor junilor, consemnaţi în vechile catastife.

În Săptămâna Luminată, fiecare zi este marcată de anumite obiceiuri şi ritualuri. „În Duminica Luminată a Sfintelor Paşti, participă la Sfânta Liturghie şi după slujbă, în faţa Bisericii «Sfântul Nicolae», preotul le citeşte actul de constituire pentru noul an, cu lista tuturor junilor tineri. Se anunţă şarjele, se înmânează şerjilor însemnele binecuvântate: steagul, lentele, rujile, buzduganele. De aici revin la troiţa căpitanului Ilie Birt, cântând din nou «Hristos a înviat» pe o melodie străveche, întâlnită doar în Şchei. Apoi joacă hora junilor şi aruncă buzduganul într-un deosebit ritual. Luni, în a doua zi de Paşti, grupul Junilor Tineri, asistaţi de junii celorlalte şase grupuri, se adună la Crucea Căpitanului Ilie Birt în Piaţa Unirii, cântă «Hristos a înviat» şi apoi se împart în trei grupări, având în frunte «ceteraşul», mergând la celelalte troiţe din Şchei, şi apoi după ouă roşii în casele unde se găsesc fete, pe care le stropesc cu parfum, primind ca recompensă ouă roşii“, ne-a explicat pr. Vasile Oltean.

„Aruncarea în ţol“
Marţea din Săptămâna Luminată, junii se reîntâlnesc în faţa bisericii şi la Troiţa lui Ilie Birt, unde cântă din nou „Hristos a înviat“, joacă hora şi aruncă buzduganul, pornind apoi spre Coasta Prundului la o veche troiţă, unde repetă cântecul pascal, joacă hora şi aruncă buzduganul, iar juniţele servesc cu plăcinte pe toţi participanţii, ritualul încheindu-se cu masa de la vătaf. „Până în 1949, când a fost interzis obiceiul, miercuri se ieşea călări la Pietrele lui Solomon, iar după reluarea obiceiului, acest ritual are loc duminica“, ne-a mai spus pr. Vasile Oltean. În joia din Săptămâna Luminată are loc „aruncarea în ţol“ a Junilor Tineri, la care se supunea fiecare june, începând cu vătaful şi continuând cu fiecare june în parte. Mai bine de zece juni prindeau de o pătură groasă, iar junele, culcat pe ţol, era aruncat de obicei mai sus decât clădirea. Efortul celor care trebuia să-l prindă nu era deloc uşor." (Ziarul Lumina)

Aș vrea să întreb pe toată lumea de când se sărbătorește în tradiția ortodoxă slujba de Înviere la miezul nopții, sau să mă îndrumați unde se pomenește despre asta; poate un topic pe care nu l-am găsit aici pe forum.

Cu mulțumiri tuturor!

Cel mai vechi document în care se pomeneşte de slujba Învierii la miezul nopţii este Jurnalul pelerinei Aetheria datat cam în jurul anului 385, unde autoarea descrie, în linii mari, felul cum se desfăşurau slujbele pascale la Ierusalim. Cum actuala structură a cultului liturgic ortodox îşi are originea tot la Ierusalim (lavra Sfântul Sava), este uşor de înţeles faptul că practica aceasta s-a impus în tot Răsăritul pravoslavnic. Mai există mărturii şi din lumea bizantină despre obiceiul privegherii de toată noaptea în ajunul marilor praznice, a hramurilor etc. În unele locuri, datorită condiţiilor istorice mai puţin favorabile sau a preferinţelor unor întâistătători, slujba a fost mutată dimineaţa.