Buna Vestire
 

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru! Doamne ajuta!
http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/buna-vestire/buna-vestire-mai-veche-sarbatoare-maicii-domnului-88321.html

Foarte frumoasă mărturisirea dar Bunavestire nu e cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului fiind devansată de Sinaxa Maicii Domnului celebrată pe 26 decembrie. Am obsevat pe toate canalele media (inclusiv cele bisericeşti) că s-a propagat eroarea şi niciun liturgist nu s-a sesizat să facă menţiunea cuvenită . Nu că ar avea mare importanţă dar e bine să nu agonisim lozinci media drept fapte credibile.
Dacă nu e cea mai veche, în mod sigur este cea mai evanghelică dintre sărbătorile mariale cea ce înseamnă deja foarte , foarte mult.

Sfintii Parinti au randuit ca la sarbatoarea Bunei Vestiri sa se cante un axion praznical, in loc de "Cuvine-se cu adevarat": "Binevesteste, pamantule, bucurie mare! Laudati, ceruri, marirea Dumnezeului nostru! Ca de un sicriu insufletit al lui Dumnezeu, nicicum nu se atinge mana necredinciosilor, iar buzele credinciosilor, fara tacere, precum glasul ingerului cantand cu bucurie, sa strige Nascatoarei de Dumnezeu: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!" Doamne ajuta!

Ales-a Domnul, Sionul si l-a primit mostenire Lui-si, Aliluia !
Nascatoare de Dumnezeu , Fecioara, bucura-te ceea ce esti plina de Har, Marie, Domnul este cu tine.Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre !

Maica Domnului si Tatal CERESC
 

Fie ca BUNA VESTIRE sarbatoarea MAICII DOMNULUI IMPREUNA CU Bnecuvintarea TATAlUI CERESC sa imi ascute rugaciunea .Sunt mama.Doresc sanatate fiicei mele si ginerelui meu,deasemenea le doresc o viata crestina si plina de bucurii.Bunul Dumnezeusa fie cu ei.Il rog pe Dumnezeu sa ne dea sanatate si noua parintilor sa le putem fi de folos si sa ne bucuram impreuna.Doamne fi laudat.Amin,

Eva raspunde la chemarea diavolului, Fecioara Maria la chemarea ingerului. Eva cade in pacat si imbolnaveste firea omeneasca, Fecioara Maria accepta sa-L nasca pe Hristos si asa firea omeneasca se insanatoseste. Sa ne invrednicim si noi de ascultarea Maicii Domnului. Post cu folos.

Dintr-un articol: "Sfantul Grigorie Palama afirma ca Buna Vestire s-a petrecut intr-o zi de vineri, la ceasul al saselea, adica in ziua si-n ceasul in care au pacatuit primii oameni, zi in care avea sa se intample si jertfa Crucii de pe Golgota mantuirii".

”[...] Observăm că și îngerul și Maria ocupă cuminți câte-o mică platformă, ca două estrade private despărțite de șuvița întunecată a unui șanț. Acest detaliu cu pondere vizuală palidă joacă un rol extrem de important în economia icoanei: iconarul a distribuit explicit pe una din platforme propunerea <cea mai înainte de veci >, iar pe cea vecină, deliberarea. Treimea a propus. Fiatul Mariei n-a fost încă pronunțat. Iată răstimpul înfățișat de iconar, momentul capital în care se joacă sorții uriași ai umanității și ai întregului cosmos. Nicio altă icoană a Tradiției nu oferă senzația penetrantă a stop-cadrului, a timpului înțepenit, când prezentul și veșnicia se pliază subit, ca icoana Bunei Vestiri. Timpul icoanei este cel al plierii lui intensive acum și pururea. Rugătorului i se dăruiește, aproape fără să bage de seamă, simțirea vacuității fără termen pe care doar așteptarea o face posibilă.
Vestea cea Bună a despicat resemnarea civilizațiilor milenare: <Sfatul cel mai înainte de veci, descoperindu-l ție, Fecioară, Gavriil a stătut înaintea ta, închinându-se ție zicând: Bucură-te chemarea lui Adam, Domnul este cu tine!> (primul condac al Bunei Vestiri). Toate ființele create, care de atâta amar de vreme pândesc fără speranță trezirea și ridicarea omului, își întrerup brusc gemetele și, laolaltă cu ele, întreaga lume apăsată de păcat uită o clipă de el, încremenind cu răsuflarea tăiată în așteptarea unui răspuns. Este o așteptare incoloră, înfiorată, fără trecut și viitor. Acum și pururea, destinul umanității atârnă întru totul de perspicacitatea unei tinere din neamul lui Israel. Icoana acestei așteptări înfrigurate - interval pascal aflat la încheietura prezentului cu vecii vecilor- este Buna Vestire” (Sorin Dumitrescu - Noi și icoana)

http://acvila30.files.wordpress.com/...pg?w=269&h=377

Vazind nastere straina sa ne instrainam din lume, mutindu-ne mintea la cer; ca pentru aceasta Dumnezeu cel preainalt pe pamint S-a aratat om plecat, vrind sa traga la inaltime pe cei ce striga Lui: Aliluia!

Astazi se dezleaga calcarea poruncii si se deschide raiul, intreg cerul minunandu-se de aceasta mare taina a salasluirii Dumnezeului neincaput in pantecele curat al Maicii Domnului. Pusa in fata unei asemenea vesti, Maica Domnului cauta sa inteleaga intelegerea cea neinteleasa

Prin intruparea lui Dumnezeu in pantecele Fecioarei ni s-a deschis raiul si cele ceresti s-au bucurat cu cele pamantesti, iar firea omeneasca s-a imbracat prin Maica Domnului cu slava. Purtand in pantece pe Domnul Iisus Hristos nu putem sa ne adresam Maicii Domnului decat cu: Bucura-te bunavoirea lui Dumnezeu catre noi, cei muritori.

Bucura-te Sfanta care esti mai mare decat sfintii.

Stapanul ia chip de rob si potoleste chinul omului iar Maica Domnului este pentru toate neamurile prilej de veselie si sfarsitul suferintei. Dumnezeu prin Maica Domnului vine singur la cei ce se indepartasera de harul Lui, Maica Domnului devenind locasul lui Dumnezeu-Cuvantul

Bucura-te cea prin care prunc Se face Facatorul.

Zamislirea si nasterea Mantuitorului au loc in chip minunat si tainic, de nepatruns pentru mintea omului. Prin Maica Domnului oamenii se bucura iar demonii cad.

Legatura stransa dintre imnografie, iconografie si arhitectura unui locas de cult ortodox este evidentiata de praznicul Bunei Vestiri.

Potrivit erminiei, scena Buna Vestiri este cel mai des intalnita ca fiind reprezentata iconografic pe Usile Imparatesti.

http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/...mparatesti.jpg

In Acatistul Bunei Vestiri ne adresam Maicii Domnului: "Bucura-te, usa mantuirii", "Bucura-te, usa tainei celei de cinste".

sau in Acatistul Nasterii Maicii Domnului:

Condacul al 11-lea:

Mai inainte te-a vazut pe tine, Sfanta Fecioara, dumnezeiescul Prooroc Iezechiel, ca pe o usa incuiata si pecetluita cu Duhul, prin care a intrat si a iesit Hristos-Dumnezeu, nestricand pecetile fecioriei tale, pe Care Il laudam si Ii cantam: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Prin tine, usa vietii celei de taina, a venit in lume Mantuitorul si usile cerului s-au deschis pentru toti cei ce vor crede in El si pe tine te vor avea mijlocitoare preabuna; pentru care te laudam asa:

Bucura-te, usa lui Dumnezeu prin care Viata a intrat.
Bucura-te, usa cea intelegatoare a cerescului Imparat.
Bucura-te, usa prin care mila si iertarea pentru noi a venit
Bucura-te, usa raiului celui preasfintit.
Bucura-te, usa luminii si a bucuriei.
Bucura-te, usa cea pecetluita a fecioriei.
Bucura-te, usa imparatiei cerurilor cea preafrumoasa.
Bucura-te, usa mantuirii cea preaaleasa.
Bucura-te, usa vietii si a indurarii.
Bucura-te, usa milei si a mangaierii.
Bucura-te, usa gandita a slavei celei nemuritoare.
Bucura-te, usa darului, prin care a venit in lume Mantuitorul Soare.

Ce intelesuri invaluie, dar totusi dezvaluie icoana Buneivestiri?
M-am gandit sa redau aici o talcuire iconografica facuta de Parintele Mihail Stanciu, citita candva pe http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...i-bunavestire/.

Parintele Mihail Stanciu s-a inspirat atunci din Teologia icoanei a pr. Staniloae, dintr-un curs de Master de-al lui Sorin Dumitrescu, (inca nu aparuse monumentala lucrare a maestrului, Noi si icoana), din Ghidul de iconografie bizantina al lui Constantine Cavarnos, Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Paul Evdokimov, Arta icoanei. O teologie a frumuseţii,Michel Quenot, Învierea şi Icoana, Egon Sendler, Icoana, chipul nevăzutului,
Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei.

Articolul de pe site-ul citat e mai amplu si cuprinde si referiri din imnografie dar si o analiza in paralel a inovatiilor din tabloul religios apusean.

Compoziţia icoanei Buneivestiri:

-Bolta cerească
-Raza
-Templul din Ierusalim
-Tronul cu baldachin
-Valul rosu
-Fecioara Maria
-Sfântul Arhanghel Gavriil
-Cutiuta de lucru (trusa) Fecioarei


Bolta cerească, Raza


În partea superioară a icoanei, la mijloc, se află un semicerc delimitat cromatic în tonuri de gri-albăstrui, în degradé, reprezentare iconografică tradiţională a bolţii cereşti şi, totodată, a Sfintei Treimi, de unde izvorăşte o rază de lumină, simbol discret al harului Duhului Sfânt, care se îndreaptă spre capul Maicii Domnului.

Uneori în cadrul acestei raze, este reprezentat un cerc în care este redată silueta unui porumbel, ca marcă generică a Duhului Sfânt. Însă Duhul Sfânt, nevăzut în Fiinţa şi în Ipostasul Său, Se arată numai prin lucrările Sale în diferite chipuri: la Botez sub chipul porumbelului, la Schimbarea la Faţă „ca un nor”, la Cincizecime sub forma limbilor de foc.
Porumbelul este, aşadar, doar unul din chipurile sub care Duhul Sfânt S-a arătat, şi numai într-un anumit moment al iconomiei divine, anume Botezului Domnului.
Nu este specificat în relatarea evanghelică, chipul sub care Duhul Sfânt Se manifestă în momentul Bunei Vestiri, de aceea includerea în compoziţie a porumbelului este nejustificată şi forţată din punct de vedere teologic.

Arhanghelul Gavriil

Numele de Gavriil provine din ebraică însemnând „Dumnezeu este puternic”. În Proloagele de la Ohrida mai este tâlcuit şi ca „Omul-Dumnezeu”, sugestie a naturilor divină şi umană ale Celui care avea să Se nască din Preacurata Fecioară. Arhanghelul poartă tunică şi himation. Veşmintele sale par uşoare, aeriene, potrivite firii sale netrupeşti.

El se reprezintă venind din partea stângă într-o mişcare dinamică, fiind reprezentat ca şi cum tocmai ar fi coborât din cer, nu s-ar fi oprit încă din zbor, deşi stă pe pământ.

Picioarele sale sunt redate într-o fandare, într-o păşire enormă, menită să sugereze spontaneitatea pătrunderii sale în încăperea în care se afla Fecioara şi natura intempestivă a mesajului divin.

Uneori o aripă este ridicată se află încă în cer, tot un simbol al mesagerului netrupesc. Acesta s-a transmis şi în slujbă, când diaconul (corespondent pământesc al îngerului, după tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur) repetă simbolic acest gest, ridicându-şi orarul cu mâna dreaptă, de fiecare dată când îi cheamă pe credincioşi la rugăciune. Dar, în vreme ce la Buna Vestire, zborul îngerului este din cer spre pământ, în slujba dumnezeiască, diaconul îi invită pe credincioşi să se înalţe împreună cu el în rugăciune.

În mâna stângă ţine un toiag, simbol al autorităţii dumnezeieşti în timp ce mâna dreaptă, cu o mişcare puternică se întinde către Fecioara Maria, binecuvântându-o. Gestul este şi reprezentarea iconografică a mesajului transmis.

Înfăţişarea lui este aceea a unui slujitor plin de râvnă, credincios în împlinirea misiunii pe care i-a încredinţat-o Stăpânul său.
Privirea ochilor săi mari şi gestul mâinii, reţinut şi respectuos, sunt îndreptate către Fecioara Maria. Expresia chipului este solemnă, bărbătească, dar smerită.

Înclinarea capului îngerului, pe de o parte arată faptul că el nu vorbeşte de la sine, ci este vestitorul voii lui Dumnezeu, iar pe de altă parte indică statutul celei care prin al său răspuns avea să devină „mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii”.

Fecioara Maria

Este reprezentată, fie aşezată, evidenţiind superioritatea ei asupra îngerului, fie stând în picioare, „parcă aşteptând porunca împăratului”, în faţa unui tron cu baldachin.

Veşmintele sale lungi îi lasă doar faţa, gâtul şi mâinile descoperite. Maforionul de culoare roşie simbolizează natura umană, pământescul, materia, în timp ce tunica albastră trimite simbolic către natura divină a Celui pe Care-L va primi şi purta în pântece. Pe fruntea şi umerii veşmântului Fecioarei se găsesc cele trei stele cu opt colţuri, simbolizând pururea fecioria Maicii Domnului (înainte, în timpul şi după Naşterea Domnului).

Îşi pleacă uşor capul către arhanghel într-o mişcare plină de graţie şi smerenie, însă chipul şi atitudinea ei exprimă, totodată mirare şi prudenţă. Fecioara Maria este reticentă şi nu primeşte deîndată minunata vestire din lumea cerească, ci pomeneşte numaidecît legea naturală: „Cum va fi mie aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Icoana redă acest aspect prin gestul mâinii ei, pe care o ţine în dreapta pieptului, cu palma întoarsă înafară, semn al uimirii şi al neacceptării.

Ea îşi îndreaptă mâna spre arhanghel, cerându-i răspuns la îndoielile care o asaltează, dar în acelaşi timp, plecându-şi capul, îşi exprimă supunerea şi consimţirea.
Prin aceasta se indică faptul că acceptarea Preacuratei Fecioare Maria nu este o consimţire pasivă, o resemnare, ci o supunere activă a sa faţă de voia lui Dumnezeu, o participare voluntară şi liberă a Maicii Domnului şi, prin persoana ei, a tuturor făpturilor la lucrarea mântuirii.
În mâna stângă ţine un fus ori, mai rar, un sul sau o batistă. Potrivit Tradiţiei ea ţesea din lână stacojie perdeaua Templului.

Templul şi baldachinul

Planul secund al icoanei sugerează prin câteva clădiri, oraşul Ierusalim, însă principala arhitectură a reprezentării semnifică ori casa în care locuia Fecioara la vremea vestirii Arhanghelului, ori simbolul Templului sau al Cortului sfânt, pentru că Maica Domnului avea să devină „templu al Dumnezeului cel viu”, iar stâlpul atât de proeminent al baldachinului în care şade trimite simbolic către „stâlpul şi temelia adevărului” care este Biserica.


Vălul roşu

Raza Sfântului Duh străbate, înainte de a ajunge deasupra creştetului Fecioarei, un văl roşu, purpuriu, care atârnă peste baldachinul tronului în care şade Fecioara. Departe de a însemna doar un acoperământ de felul celor care protejau de căldură locuinţele în vremea aceea, rostul acestui văl primeşte un înţeles aparte în contextul acestui eveniment. Este, de fapt acoperământul, adăpostul trupesc, pe care Fecioara Maria îl oferă Fiului lui Dumnezeu, după cum spune Sfântului Andrei Criteanul în Canonul cel Mare: „Ca din porfiră s-a ţesut trupul lui Emmanuel înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare.”.
Astfel, ţeserea purpurii pentru perdeaua templului din Ierusalim prefigurează şi indică urzirea lăuntrică a trupului lui Hristos ce se săvârşea în pântecele Fecioarei, prin lucrarea Duhului Sfânt, din momentul consimţirii acesteia, ea însăşi devenind prin aceasta templul viu şi lăcaşul de sălăşluire a Domnului Întrupat. Purpura simbolizează carnea, trupul omenesc pe care îl va lua Hristos din Fecioara. De aceea, purpura deţine un simbolism aparte în lumea bizantină. Împărătesele dădeau naştere pruncilor în camera purpurie a palatului, motiv pentru care aceştia erau numiţi „porfirogeneţi”.


Cutiuţa de lucru

La poalele scenei, pe pragul icoanei este strecurată un fel de cutie care nu este altceva decât cutia de lucru a Maicii Domnului. Prezenţa acestui obiect modest al universului casnic sugerează hărnicia sau, mai bine zis, trezvia lucrătoare a Preacuratei prin care se explică atitudinea duhovnicească a sa, în momentul întâlnirii cu Arhanghelul.

Buna Vestire, ca praznic iconic, conține și transmite înțelesuri duhovnicești inepuizabile. Gestul ușor reticent al Preacuratei se mai numește și ortodoxia Maicii Domnului, un model de atitudine care dizolvă profetic orice efuziune pietistă în receptarea teofaniei - eveniment kairotic, oferind astfel modul optim cum tratează dreapta credință astfel de momente privilegiate. Observăm că Teotokos nu cade pe spate când îl vede pe îngerul care l-a înspăimântat altădată pe Daniel profetul, rămâne în isihie și pune întrebări, își însușește înțelegerea tainei fără a intra în detalii indiscrete (cum fac oamenii de vreo cinci, șase secole încoace), dezvăluind echilibrul perfect între catafatic și apofatic în interpretarea lucrărilor dumnezeiești. Mai observăm că decizia liberă de colaborare la proiectul divin survine la finalul unui episod de dialog cu transcendentul în care omul face deja pași importanți în întâmpinarea voii lui Dumnezeu, nu stă și așteaptă trândăvind total pasiv intervenții magice exterioare sub pretextul lui ”facă-se voia Ta”.

Am observat ca joi 29 martie 2012, ora 18.00, la Libraria Sophia de langa Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti se va discuta despre "Bunavestire". Au invitat-o si pe Mihaela Palade, conferentiar la catedra de Arta sacra, o persoana in masura sa raspunda la diferite intrebari legate de icoana in care este reprezentata Buna Vestire.