Postul de pacate vs postul de bucate
 

Ce rost are postul de bucate cand postul de pacate nu exista?Ce rost are postul de bucate daca e mai important decat postul de pacate?Ce rost are postul de bucate daca cel mai important e postul de pacate?Observ cu parere de rau ca foarte multa lume obisnuita tine post de bucate dar mai putin de pacate.Pai prin asta nu se rezolva absolut nimic.E o risipa .Ce parere aveti?

Cred ca toate isi au rostul lor, iar ceea ce putem noi observa in cazul altora..poate fi chiar post si de la pacate, numai ca noi avand un ochi mai critic, putem avea impresia ca ceea ce vedem noi...ar fi si tabloul complet al postitorului.:1:

Firesc este ca ambele aspecte sa fie imbinate. Cu toate acestea, postul trupesc aduce trupului adevarata libertate, prin infranare trebuie sa invatam trupul ca nu materia este izvorul vietii, ca trebuie sa se hraneasca prin suflet din Dumnezeu cca in cazul omului primordial dinainte de pacat.

Daca vezi pe altul ca posteste ,dar nu se abtine de la a pacatui,intradevar ,postul sau nu pare sa aiba sens.E doar jumate de post.
Dar explicatia cea mai simpla este ca incearcam toti sa scapam de pacate,si inca nu le stim pe toate,sau nu putem
E adevarat ca exista si unii care nici macar nu incearca,si care cred ca postul de mancare e suficient.Dar in general,orice om cu scaun la cap,stie ca postul e insotit si de fapte bune si de rugaciune.Numa ca suntem oameni,si nu prea ne iesie...

Postul de bucate iti aminteste de cel spiritual. De fiecare data cand simti pofta pentru ce mananci de obicei, iti amintesti ca tii post si prin urmare nu ai voie sa gandesti urat, sa vorbesti aiurea, etc.

io asa zic...;)
 

Risipa ?? Niciodata! nici la propriu dar mai ales nici la figurat! La propriu ca mancand vegetarian iti dispar coshurile de pe fatza , te simti mai ushor , te curetzi de toate chimicalele pe care le implica ispititoarea CARNE ,ieshi mai ieftin cu mancarea , faci economie la Miel si la Porc ca sa te poti indopa din belshug de Paste si de Craciun!...si
exemplele mele infantile pot continua ... ( ne adaptam si noi intrebarilor!...;)
Si la Figurat , care de fapt e adevaratul " La Propriu!" E ASA : Pe cine crezi tu ca iubeste mai mult Dumnezeu dintre unu care tine post alimentar dar pacatuieste trupeste SI unu care nu tine nici post alimentar si pacatuieste la fel??? e limpede ca dintre doua rele trebuie sa alegi (daca nu mai ai alta alternativa!) pe cea mai putin rea! Asa am inceput cu totii cu postul alimentar , si ushor ,ushor tot citind Acatiste , tot rugandu-ne , tot mergand la Biserica ,tot sfatuindu-ne cu fratii nostri mai induhovniciti , tot vorbind cu Duhovnicul, crestem in credintza si ajungem sa ne infranam cu mare bucurie si de la chemarea trupeasca ! INTAI E CANTITATE SI APOI E CALITATE! Inceputul e intotdeauna mai timid!
...ar fi insa o situatie cand postul ar fi o pierdere de vreme sau "risipa" cum spui tu ! ATUNCI CAND NU ESTE INSOTIT DE RUGACIUNE! POSTUL FARA RUGACIUNE E O AMARATA DE DIETA CARE NU INOBILEAZA SUFLETUL SUB NICI O FORMA!
Doamne Ajuta!

Nu este risipa!!! Orice mica jertfa pentru Hristos este primita! Sigur ca e foarte importanta abtinerea de la pacate insa postul de bucate conduce la lipsa pacatelor desigur cu suisuri si coborasuri intrucat si ispitele se intetesc...

si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam ...
 

iarta-ma frate, dar am o nedumerire: oare ne da noi seama ca cineva posteste doar de bucate si nu de pacate? cum putem judeca asta pentru altcineva? cine ne-a pus pe noi judecatorii celui de langa noi? poate ca doar nui se pare (pentru ca avem noi insine ochiul curat) ca altul posteste prost.

si apoi mai exista o problema: de evolutie. daca esti doctor in filosofie o sa ti se para ca cel care nu stie literele este prost. dar din punctul de vedere al celui care nu stia literele, iar acum le invata, exista un progres urias.

asa si aici: daca niciodata n-ai postit si nu te-ai rugat si acum te apuci, o sa-ti fie foarte greu si vei avea tot felul de ispite (probabil una fiind tocmai cei care te judeca pentru faptul ca inca faci pacate). daca insa esti atat de avansat duhovniceste incat sa postesti de pacate, Doamne ajuta! si pentru unul si pentru celalalt Hristos a murit pe cruce si i-a spalat in sangele Lui.

nu cred ca e bine sa judecam crucea altuia, care o fi parand ea usoara din afara, dar numai Domnul stie cat este ea de grea in realitate!

Hristos sa invie in inimile noastre!

Există un singur fel de post. Postul de bucate. În ceea ce priveşte păcatele, trebuie evitate mereu: şi în zile de post, şi în zile de frupt.

Ideea postului nu este nici să faci fapte bune, nici să te rogi. Acestea trebuie făcute tot timpul. Că "a ţine post" este altceva decât "a face rugăciuni" ne dăm seama şi din cuvintele Domnului, atunci când apostolii se miră că ei nu l-au putut exorciza pe lunaticul din Gadara. "Felul acesta de demoni iese numai cu rugăciuni şi cu post".
Ideea postului este să renunţi la ceva ce îţi place. La ceva ce ai voie să faci, dar renunţi din dragoste de Dumnezeu şi din căutare a stării îngereşti.

Acest lucru se poate observa cu o mai mare usurinta in modul de viata mai aspru al monahilor. Pentru ei, - si nici pentru noi - nicicand Biserica nu are perioade, in care sa ofere "dezlegare" la pacat.

Din pacate multi se pregatesc cu 2-3 zile inainte pentru ziua de post facandu-si mancare multa ca nu cumva sa sufere 12-18 ore din pricina foamei.Desi se mananca doar ce este voie,insusi lipsa infranarii de la mancare strica postul...Sa lasam mai bine ziua de post sa treaca fara sa ne planuim 5-10 retete si mai degraba sa simtim foame...mai bine 10 morcovi in loc de 10 "prajituri de post"...

Da. Aţi observat foarte bine, există şi un fariseism al postului. Dacă rugăciunea are fariseii ei, de ce nu ar avea şi postul fariseii lui ?

Cred ca sunt multi cei care prin respectarea cu strictete a postului fizic uita in mare parte ce inseamna smerenia..si postul spiritual..La fel cum sunt multi cei care tin post pentru ca "au auzit ei ca este bine" dar in rest nu asi schimba de loc comportamentul..oare cum spunea cineva mai sus..nu trebuiesc imbinate?Are vre-o valoare in fata Domnului?Ansusi aratarea cu degetul a paiului din ochiul celuilalt fara a privi min oglinda la proprii ochi..nu este un semn de pacat?

postul de pacate majore cred ca la asta v-ati referit , sa nu generalizam , altfel ar trebui sa mergem cu lupa n buzunar sa nu calcam pe microorganisme sau pe furnici , exista exemplul unul sfant care a mers cu piciorul gol prin zapada ca a calcat o furnica, sa nu exageram.

================================================== ==================
si da si nu
postul trupesc la tinerete si chiar si la maturitate are repercursiuni
multe femei se opereaza de tumora la san ovarian sau fibrom uterin care este tot o tumora, toate isi au rostul si au fost lasate ca sa fie folosite, sa nu exageram .
incidenta tumorilor la femeile cu activitate sexuala regulata este aproape nula fata de cele fara activitate sexuala
femeile cu activitate sexuala regulata intra in menopauza mai tarziu si multe beneficii le aduce activitatea sexuala chiar daca este un forum ortodox , medicina totusi este mai aproape , traiti prin trup, cand o sa ajungeti sfinti sa trait prin spirit (suflet ) atunci , da , o sa puteti, pana atunci, urmati trupul, el stie mai bine.

================================================== ==============
pacatul este numai acela pe care tu il consideri pacat, ceilalti degeaba iti spun ca este , tu singur si cu credinta in Dumnezeu hotarasti.

Au fost lăsate ca să fie folosite în vederea reproducerii nu ca să te joci cu ele din lipsă de jucării!

Doamne iartă-mă, dar mai sunt multe interpretări de genul ăsta? Nu m-oi fi pricepând eu la medicină, dar să spui că „incidenta tumorilor la femeile cu activitate sexuala regulata este aproape nula fata de cele fara activitate sexuala” înseamnă o problemă. Trăiește dumneata prin trup dacă te simți bine cât mai des și cât mai regulat și lasă justificările prin medicină că vrei sau nu vrei să faci sex. Sau dorința e atât de puternică încât trebuie considerată ca fiind naturală? Nevoia de reproducere este naturală, într-adevăr. Activitatea sexuală regulată destinată acestui scop poate fi din acest punct de vedere naturală.

Am auzit și eu de idei ca „organismul semnalează că vrea să fie sexual, chiar dacă există sau nu intenția de a acționa, toți avem un anumit nivel de dorință sexuală.” Evident că toți avem dorințe, dar să ne vedem de nevoi. Dorințele sunt subiective, țin de valori, mediu, tradiții etc. pe care le avem. Nevoile sunt obiective (măcar o dată la trei zile mai trebuie să iei și o bucată de pâine), ceea ce nu e obligatoriu, sunt destui care sunt capabili să-și reprime anumite nevoi pentru o lungă perioadă de timp.


Aia s-o crezi matale, draga mea filosoafă de ocazie. Pune mâna și citește Sf. Scripturi sau scrierile Sfinților Părinți sau dacă nu ai chef, încearcă și roagă-te mai des și regulat și ocupă-te și de suflet că de trup, văd că ți-e plin podul.

A propos, activitatea sexuală de ocazie, adică când ai chef pentru că vrei să te simți bine, este păcat.

Asa este.In intimitatea mintii noastre se fac aceste conexiuni de mare finete si cand spunem ca este post, angajamentul trebuie sa fie total si se continua acest post cu gandul, cu vorba cu fapta pe parcursul intregii noastre vieti crestine, pentru ca trebuie sa fie frica de Dumnezeu si trebuie sa fie dragoste de Dumnezeu.

"Postul este o silire a firii si o taiere imprejur a dulcetii gatlejului, curmarea aprinderii, alungarea gandurilor rele si eliberarea de visari, curatia rugaciunii, luminatorul sufletului, paza mintii, inmuierea invartosarii, usa strapungerii inimii, suspinul smerit, incetarea multei vorbiri, inceputul linistirii, strajerul ascultarii, usurarea somnului, sanatatea trupului, pricinuitorul nepatimirii, iertarea pacatelor, usa si desfatarea raiului” (Sfantul Ioan Scararul, Scara duhovniceasca).

Tocmai pentru a ne elibera de subiectivismul intortocheat si autojustificant al pacatului, tocmai pentru a nu trai o ruptura de comuniunea si comunitatea euharistica, adica de lucrarea Duhului Sfant pe pamant, Biserica ne invata diferenta dintre religiozitate (cu toate fantasmele ei imaginative) si credinta traita in cadrul Ecclesiei.

"Ceilalti" de care pomeniti nu sunt altii decat: Domnul Iisus Hristos si Parintii nostri sfintiti.
In acest caz, care dumnezeu v-a cucerit credinta? In palma cui va traiti viata de fapt?
Va trebui sa dati un raspuns personal, cu onestitate. Mie in ultimul rand. Dumneavoastra mai intai. Asa sa va ajute Bunul Dumnezeu!
Post binecuvantat!

Postul de bucate poate reprezenta un inceput bun pe care il punem in viata duhovniceasca.
Nu ma pot indreptati, daca nu tin post, spunand ca postesc de pacate, si nu de bucate. E un soi de inselare aici.
Daca nu ma pot infrana de la mancare, cu atat mai mult nu voi avea puterea de a-mi stapani zvacnirile patimase.

Asta seara la predica, parintele a reamintit sa nu punem pe primul plan postul de bucate. In sensul ca nu e de folos [i]doar[i] postul de bucate.
A precizat apoi ca postul de bucate este insa o componenta indispensabila a postului.
O conditie, zic eu acum, necesara dar nu suficienta, ca sa ma exprim intr-unul din limbajele de lemn.

Inteleg asadar ca, oricum am categorisi (si ierarhiza intr-o piramida sau sistem) componentele postirii noastre, acestea nu pot fi in opozitie (acel versus din titlul topicului imi pare nepotrivit) ci ele se sprijina reciproc, se presupun si se intaresc una pe alta, ca instrumentele dintr-o orchestra. Nu pot pune vioara in opozitie cu pianul, daca voiesc sa reuseasca simfonia. Ci caut sa le dibuiesc cooperarea intru armonie.
Acum, intr-un concert pentru pian si orchestra, evident ca orchestra va trebui sa se "jertfeasca" pianului, sacaute cu orice chip sa il puna in valoare. Dar asta tot pentru reusita armoniei intregului.