Doamne ajuta!
Mi-ar putea spune cineva cum poate un tanar sa intre in viata monahala in Sf. Munte Athos, fie unul din cele doua locasuri romanesti, fie intr-o manastire greceasca, ca Vatopedu, Xenofont, Filoteu, Xiropotamu, etc.?

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, si ne invredniceste de Imparatia Ta, acolo sa ne intalnim cu totii, in iubire si cunoastere deplina, in chip neumbrit, intr-o iubire continua si dinamica, sorbind ca dintr-o fantana din tainele PreaSfintei Treimi. Amin.

Va multumesc frumos, Marian

MARIAN , POTI LUA LEGATURA CU PREOTII DE LA CATEDRALA PATRIARHALA DIN BUCURESTI.EI TE POT INDRUMA SI-TI POT DA TOATE AMANUNTELE PRIVITOARE LA CEEA CE VREI SA FACI.

Citindu-ti mesajul, gandul m-a trimis la un foarte bun prieten de-al meu caruia duhul l-a indrumat ca si pe tine si a ales calea calugariei. S-a intamplat exact acum doi ani. Era student in anul 3 la Facultatea de Teologie Pastorala din Sibiu. Inainte de a pleca cu cu vreo doua luni am simtit si noi ca ceva incepea sa se chimbe in el. Primul lucru care l-am remarcat a fost ca devenise mai tacut si mai "dus pe ganduri", un soi de melancolie. Apoi ne-a anuntat ca vrea sa mearga sa viziteze Muntele Athos. A plecat cu trenul si nu s-a mai intors. A trimis o scrisoare familiei prin care anunta decizia lui de a ramane in manastire (la Vatopedu), scrisoare care ne-a induiosat pe toti. Noi, prietenii si familia, presimtisem ca CEVA se va intampla. Astazi, dupa doi ani, nu mai este Cristi din Sibiu, ci monahul Siluan.
Asadar, frate, plecare lui si inchinovierea a fost neplanificata, lipsita de vreo formalitate. A plecat pur si simplu si nu s-a mai intors.
Sa te ajute Dumnezeu si pe tine sa-ti urmezi BINE chemarea, si sa o iei IN SERIOS.

Perspectiva unui laic:
Calugaria este o veche traditie crestina. A fost candva chiar cauza unor mici derapaje, atunci cand aparuse o miscare monastica care il emula pe Origen, cel mai mare apologet crestin al tuturor timpurilor, care insa se castrase in tinerete din convingerea ca asa ii cerea Biblia.
Crestinismul insusi, asa cum il percep eu ca sceptica, insa indragostita de religie in acelasi timp (si tânjind dupa Dumnezeu), are o dubla atitudine fata de ideea “ruperii de lume”. Pe de-o parte, aceasta religie incurajeaza ingemanarea unui barbat si unei femei intr-un camin crestin, facerea si cresterea copiilor pentru inmultirea neamului credincios, in acelasi timp acceptand si calugaria, care candva, la inceput de prim mileniu crestin, era mai mult decat o moda, fiind un adevarat fenomen de masa, in anumite tinuturi.
Calugaria ca institutie a adus importante contributii la filozofia crestina, la cultura europeana in general (desi, in acelasi timp, ramane fapt ca tot ea si crestinismul a fost si factor de mare ravagiu cultural intr-un timp), a reprezentat in multe tari adevaratele si unicele scoli si tipografii pentru multe secole, si a cladit acea identitate spirituala a bisericii, prin aparitia unui cler celibatar total dedicat.
Ca laica insa, nu pot face abstractie ca azi, in conditiile in care Romania sufera de o criza morala grava, de un declin demografic unic in istoria sa, calugaria (mai ales pe meleaguri “straine”) “fura” un bun credincios român ce poate reprezenta alaturi de altii acele repere morale de care avem nevoie, un pontential tata si cap al unei familii crestine veritabile.
Pentru mine asadar, mult mai greu de transat sau dat indemnuri inspre calugarirea unui tânar azi . . . .

Calugaria nu e o joaca?Ea este de fapt oastea lui Hristos.Odata ce ai intrat,nu mai dizertezi.E bun lucru monahizmul,pacat ca astazi lumea daca aude ca te faci calugar rade de tine.Se inplinesc cuvintele mantuitorului"daca pe voi va va ura lumea,sa stiti ca mai inainte de toate pe mine m-au urat".
Muntele Athos cred ca e un loc unde fiecare ar vrea sa-si odihneasca sufletul.Nu am fost acolo, dar stiu ca din schiturile romanestii,cel mai bine e la Lacu,unde pr.Stefan e mult apreciat.Din cele grecesti,de multi e considerat ca manastirea Vatoped e foarte induhovnicita,si aceasta o zic nu grecii,ci si rusii si romanii si toti,caci toti suntem intru Hristos Iisus.Daca vrei sa pleci,te va ajuta Domnul si vei ajunge,iar daca nu vei reusi,nu te intrista,fie nu e momentul,fie e o alta cauza.Amintestiti de pr.Porfirie care nu a stat la Athos,cai era bolnav si cum se reintorcea,iarasi se inbolnavea,cred ca Domnul a vrut sa stea acolo unde era,ca sa-i ajuta pe bietii cresrini.Roagate si Domnul te va calauzi ce sa faci.

Doamne ajuta! Daca te gandesti sa intri in monahism, foarte bine. Cei ce reusec in aceasta cale, cinste lor. Dreapta socoteala le rezolva pe toate.Si tie iti doresc mantuirea in Hristos Domnul!

Doamne ajuta!
Iertati-ma ca ma bag si eu pe aici, dar citind mesajele voastre(care mi-au placut foarte mult)nu m-am putut abtine sa nu spun si eu ceea ce stiu, sper, spre folos celorlalti.Eu sunt din Cluj, dar am cunoscut o data un calugar care a plecat in Athos direct de aici sin tara, fara sa fi stat inainte la vreo manastire de calugari.Un prieten de-al sau este preot diacon pe care il cunosc si cu care ma inteleg foarte bine. Daca va mai intereseaza, as putea sa-l intreb cum a ajuns prietenul dansului acolo.Daca nu, il pot intreba si pe duhovnicul meu, care a fost de cateva ori prin Athos.
Sper sa va fie spre folos.
Parerea mea, insa, este ca si in Romania sunt manastiri foarte bune pentru aspra nevointa.La una dintre ele am fost eu zilele aestea, e prin Moldova , e un loc unde se ajunge cu greu, au slujbe de noapte, lucru si nevointa multa, sunt putini in obste, si nu vine prea multa lume nici de hram.Si sunt sigura ca mai sunt si altele de genul prin tara.
Insa fiecare cu dorinta si folosul sau.
Mai intrebati-va si duhovnicul.
Ma iertati.
Doamne ajuta!

hallo Alexandru!
Ce mai stii de Cristi? Eu l-am vazut la Vatoped acum citva timp in urma si nu mi sa parut f. fericit.Situatia lui e mai buna acum?

Iti este indiferent cine te va indruma? Cine va mijloci pentru tine?

Din ce am observat eu la minastire pentru a intra in viata monahala trebuie sa fi pregatit nu numai duhovniceste ci fizic in primul rind si mental. Lasa duhovnicia sa vina in mod firesc, nu te lasa ghidat de impulsuri de moment. Fi pregatit de munca fizica ca de exemplu:
- Sa fi la grajduri la vaci la 5 dimineata, sa mulgi vaca sau vacile, sa cureti balegarul
- Dupa utrenie te odihnesti un ceas dupa care fugi la cimp sa dai cu coasa, sa lucrezi la gradina, sa dai de mincare la animale
- Sa repari tot felul de probleme in jurul minastirii
- Citeodata trebuie sa sapi, sa pui gard
- Iarna sa te lupti cu nametii, cu frigul
- Sa ajuti la prepararea meselor, ajutor la trapeza, etc...
- Si intre toate astea participarea cu/din toata inima la sfintele slujbe cate te vor face viu

Pentru tinerii entuziasti:
Ce vedeti prin filme sau cititi prin carti este partea poetica a lucrurilor, este literatura, polemica, atunci cind ii vedeti pe calugari prin diverse filme si documentare umblind linistiti toata ziua in studiu si rugaciune neincetata. Fireste ca exista si asta, dar trebuie sa tai din somnul de noapte, iar rugaciunea neincetata este si ea prezenta insa de multe ori o faci in timp ce dai si din miini muncind din greu linga fratii tai. In asta consta nevoirea la minastire, ACOLO este bataia pestelui, in rezistenta ta morala, fizica si daca esti tare duhovniceste fireste ca va ajuta mult.

Deci daca cumva esti un adolescent nematurizat care ii place somnul pina pe la 12-1 pm, maturizeaza-te, prinde experienta de viata, dupa care mai vezi ce faci.

Nu te supara, exagerezi. In primul rand puse toate in avalansa creeaza o alta imagine.
Exista manastiri care platesc oameni care sa munceasca pamantul. Dar insist...duhovnicul???

Cozia are dreptate. Am un liceu agricol la baza si o facultate tot in domeniu, ce am vazut la Prodromul inseamna nunca de rob. Sint ditamai omul dar nu cred ca rezistam fizic la minastire.Iar mental la fel. Cunosc pe cineva care de 10 ani era pe Atos dar nu vazuse inca o nici o alta minastire decit in cea in care vietuia pentru ca Duhovnicul i-a spus ca-i prea devreme sa iasa.
Am vazut romani in minastiri grecesti care nu aveau voie sa slujasca romaneste si plingeau in hohote cind cintam noi Ingerul a strigat (si nu de ce frumos cintam)
Viata in minastire este enorm de grea daca nu esti facut pentru ea
Cunosc si calugari care alearga dintr-o miastire in alta fara sa poata ramine nicaieri pentru ca ascultarea e f. grea.
M-asi bucura ca sa am un copil calugar dar alegerea unei astfel de vieti trebuie bine judecata nu doar o toana de moment, o dezamagire sau ceva asemanator.

Scuze analugojana...cozia nu exagereaza cu nimic...din contra a fost destul de sumar si nu a spus mai nimic din tot ce este cu adevarat manastirea la ora actuala...doar cine a trecut prin manastire macar o luna si a participat efectiv la tot ce se intampla acolo poate sa spuna.
DMB a mai completat dar tot nu este de ajuns...eu nu vreau sa mai scriu pt ca ar insemna sa ma repet...oricum nu sfatuiesc pe nimeni sa aleaga o astfel de cale la ora actuala.

Marica, odata cu expunerea parerilor, unele bine spuse, altele discutabile, e bine sa aduci si argumentele in favoarea celor de pe urma.

Ar fi interesant sa ne spui ce te face sa crezi ca afirmatia de mai sus e un fapt.
Pana atunci ramine doar o parere :)

Foarte putine minastiri in Romania isi pot permite sa angajeze oameni din afara, poate doar asa din cind in cind mai vin voluntari, dar pe acestia ii mai pui la curatat cartofi, nuci, spalat vase, nu-i poti pune la muls vacile si la strins gunoiul de grajd

Mai, oameni buni, nimeni nu se refera la un calauzitor? ce o tot dati cu munca..? Calauza, parintele, duhovnicul nu e cel mai important? Si am mai observat ceva: va complaceti in a va adula, cei ce sariti peste raspunsuri esentiale alegand mai degraba cancanuri.

pai daca ai citii cancanurile incodata ai intelege:)

Fiti mai explicit, va rog...ca le-am citit si am ras dindestul...la unele

Si-apoi, P. Paisie, P. Dimas, P. Porfirie, gheron Iosif , P. Tihon...n-au murit In Sf. Munte...de munca... dar...au avut duhovnic!

Desigur au avut de infruntat prigoniri pentru atitudinea razzzvrratitoarrre...

Nimeni nu se refera la un calauzitor!toti o dam cu munca! Calauza, parintele, duhovnicul este cel mai important?

Am lasat cuvintele tale schimbind putin semnele de ortografie, persoana...poate asa intelegi:)

Tu ai auzit de duhul trindaviei? asta este unul dintre cei mai persistenti draci ai calugarului si care ii da tircoale toata viata.

...iar lucrarea miinilor este una dintre cele mai importante unelte duhovnicesti, prima pe lista tinerilor calugari in ascultare.

Deci dupa miezonoptica care tine cam pina la 2 noaptea tinarul aspirant la calugarie mai doarme o leaca, o ora doua si fuge la treaba, ...sa dea de mincare la animale, de exemplu, dupa care slujba de dimineata, urmata de lucrul la cimp sau dat zapada, dupa care fuga la Liturghie, s a m d.

Nu inteleg ce vrei sa spui sau poate esti off topic, noi discutam posibilitatile unui tinar de a intra in ascultare la o minastire sau tu crezi ca devi asa duhovnic peste noapte?

In primii 5 10 ani pui osul la treaba si nu iesi din vorba Parintelui tau duhovnicesc, fereasca Dumnezeu, ca asa te smintesti,cind nu asculti, e valabil cam pentru toti chiar si pentru mireni ca sa nu mai spun de copii... dar mai ales in minastire unde esti prima tinta a lucrarii diavolesti... e lege scrisa si nescrisa

Iarta-ma daca te-am suparat dar s-a intimplat sa cunosc problema indeapreoape, am petrecut mult timp cu fratii si ti-o spun pe aia dreapta

Nu va suparati, multumesc pt raspuns, cine intelege, intelege (daca vrea...)Slava lui Dumnezeu ca P. Cleopa n-a murit de munca si de ascultare in manastiri, P. Paisie Olaru asemenea, si multi alti parinti necunoscuti.

Parintele duhovnic este si cel care face pogoraminte cand nu mai poti, care iti cunoaste puterile, sufletul ce sa mai zic... ca stiti si dvs. Dar sa-i tai cuiva avantul asa...nu stiu cat este de bine. In plus Dumnezeu indruma pe cei ce-L iubesc sa ofere sfaturi de la Sine celor ce intreaba. Stiti voi...Eu as intreba...

Pai draga mea analugojana cine te opreste pe matale sa-ti faci un concediu de o luna intr-o minastire luind locul in intregime a unei ucenice?
Cu putin noroc nu apuci la pascutul vitelor ci la sapa unui lan de porumb.
Nu orice doresti este si posibil....
Calugaria este o menire , calugar nu te faci ci esti tot timpul dindu-ti seama si intrind in minastire la un moment dat al vietii. Ca daca nu ai menire degeaba te duci ca nu poti rezista.....

Chiar raman impresionata de cei care isi tot dau cu parerea si habar nu au...tu crezi ca un pr.Cleopa si altii cativa sunt cu duiumul in toate manastirile si fratiorul sau surioara zboara in ascultari ca fac ascultare de sfinti?

Mai bine mergi acolo sa vezi ce pr.duhovnic "deosebit" nimeresti(poate iti tranteste si-un plod) si ce maica stareta comunista si ce maicute mai rele ca muierustile de la sate si atunci sa te aud vorbind despre ascultarea de duhovnic care e totul.
Habar nu ai dar bine ca-ti dai cu parerea.
Iertati-ma dar chiar m-am suparat cand vad astfel de postari bazate pe imaginatie.

Aua!:rolleyes:

nu te supara, dar nu imaginez nimic. Problema este ca privesti din alt punct de vedere, de aceea nu ma intelegi. Eu inteleg ce ai vrut sa spui. Tu, in schimb, nu m-ai inteles. Fa te rog un efort.Pupici:p

iubirea mea, P. Cleopa inainte de a intra in manastire si-a cautat duhovnic. P.S. Am vrut sa intru in manastire mult timp dar parintele meu a fost de o alta parere. Imi plac oamenii, comunicarea si copii si cred, casatoria este o taina prin care te intalnesti cu Dumnezeu. Cum sa o ocolesc?:p

iar alaturi de calugari ma simt ca-n rai. Si crede-ma sunt vii.

analugojana...probabil alaturi de calugari te simti ca-n rai...nu alaturi de maici,asa mai zic si eu viata minunata!,sau cum?,exprima-te mai clar ca ne induci in eroare cu simtirea asta rupta din rai.

Fratilor,constat ca viata asta,mai ales crestina,este tare superficiala,una sunt cuvintele,una sunt perceptiile diferite,altele-s faptele si alta-i realitatea.Poi da,e usor sa visati si sa va dati cu parerea majoritatea dintre voi in ceea ce priveste viata monahala,iar adevaratul stadiu al ei a ajuns un dezastru.Sincer,cand citesc aici parerile atat de curate si desavarsite despre viata monahala,mintea mea,involuntar se duce intr-un spatiu de basm,pentru ca stiu ca in realitate nu este deloc cum o exprimati voi,si-mi pare rau,dar nu vreau sa ma mint si sa ma hranesc cu iluzii desarte.Indiferent cat am incerca noi sa facem aceasta viata monahala sa ramana afundata in puritatea si principiile de altadata,ea tot de contemporaneitate ramane intinata si-asa va ramane pana cand...nu stiu pana cand!,pana cand se va face o selectie naturala pe baza starpirii ipocriziei si nonconformismului ascet.E trist,dar adevarat,pacat ca nu exista legi bine determinate in spatiile monahale care sa excluda "multimea"de monahi care nu au nimic in comun cu o astfel de viata,si mai mult decat atat nici macar credinta.Ca sa nu mai spunem de tumultumul de analfabeti care nu stiu pe ce lume se afla.Nu stiu daca Dumnezeu prefera oameni care folosesc doar ca pretext credinta,doar pentru ca nu pot sa se incedreze in mediul social,ori sa evolueze pe plan intelectual.

Depinde cat de sincer Il saluti pe Dumezeu in aproapele. Mai multe nu-ti pot spune. In ceea ce priveste maicile am intalnit trei persoane dupa care sa ma uit lung. Am trecut pe langa una dintre ele si spatiul din jurul meu a devenit adanc...

No kapish!,cum adica "ingerului intalnirii"?,cine-i ingerul intalnirii ca vreau sa-l "intalnesc",ca pana acum m-am intalnit mai mult cu ingerul"dezamagirii"...si nu l-am cautat,de fapt.Cine a spus ca nu ma bucur,ma bucur ca l-am intalnit pe ingerul dezamagirii si ca de la el am invatat sa nu-l mai caut in zadar pe "ingerul intalnirii",ca el a plecat depaaaarte si nu se mai intoarce...prea curand. Capish?

Depinde ce gusturi ai, ce temperament ai, asa se reflecta si persoanele din jurul tau in tine. Am fost fericita sa intalnesc oameni la Mt. Radu Voda, Schitul Darvari, Petru Voda (Moldova), Sf. Miron si Nicolae...,Sambata de Sus, Mt. almas...

Aha,sa inteleg ca ma incadrez in categoria de oameni pe care i-am sesizat si a caror principii m-au lasat cu un gust sarat(ca sa nu spun amar).Nu draguta,n-are nici o legatura,atata timp cat viata mea difera ca statut de viata lor,principiile morale sunt unice,insa principiile ce tin de doctrina se diferentiaza de la o viata sociala la una monahala.
Si n-am spus ca n-am intalnit si oameni deosebiti,asa ca esentele tari care se tin in sticlute mici,adica mai rar,dar exista.
Observ ca tu vorbescti in"parabole"si nu cred ca ma pot conforma,asa ca iti doresc numai bine si credinta tot mai tamaduitoare.

Este adevarat ,
si pe mine ma reface sufleteste o vizita la Manastire , imi place compania maicilor ,a calugarilor .
Dar trebuie sa recunoastem ,intre o vizita si sedere acolo e mare diferenta .
La mine nu e cazul ,dar daca m-asi hotara sa merg acolo si m-ar primi , singurul lucru de care ar trebui sa fiu convinsa ar fi "trebuie sa ma lepad de mine ,sa las pretentiile acasa ".
Ce nu-mi place mie pe acest topic e setea aproape nebuna de a expune experiente negetive .
Faptul ca exista atatea femei in manastiri ,imi da dreptul sa ma gandesc ca este posibil ,unde este si dragoste de Dumnezeu .
Sper ca n-am suparat pe nimeni ,e numai o parere .
Doamne ajuta !

Principiile ce tin de doctrina... de doctrina ortodxa vrei sa spui, care este unic valabila pentru noi toti? sau te referi la voturi? Dupa dragoste, putinta si vointa spunea un parinte

Multumesc, Maria.