Canoanele pentru spovedanie
 

Adeseori lumea se intreaba unde sunt mentionate, in ce carte, normele dupa care preotul recomanda pocainta atunci cand un crestin vine la spovedanie...

Exista o asemenea carte? Cum se numeste ea? Cine a compus-o, cand?

Apoi, in ce conditii preotul duhovnic poate reduce prescrierile de pocainta general valabile?

Eu știu o carte care explică pe îndelete ce ai întrebat tu. Se numește "Îndrumarul Duhovnicului", de Eugen Drăgoi, apărută la Editura "Partener" în 2006.
Canoanele pentru spovedanie au fost înfăptuite de Sfinții Părinți ai Bisericii sau de Sfintele Sinoade.


Schema diminuării canonisirii(dupa Moliftelnic):

Epitimia: / Cu cât se scade Canonul:

Dacă face zilnic metanii / 1 an
Dacă face milostenie după putere / 1 an
Dacă postește Miercuri și Vineri / 1 an
Dacă nu va mânca Lunea carne / 1 an
Dacă are vârsta sub 30 de ani / 1 an
Dacă are vârsta sub 20 de ani / Se mai scade, cât apreciază duhovnicul
Dacă vrea să intre în monahism / Se va scădea o treime din canon
Dacă vrea să intre în mănăstire de obște / Se scade jumătate din Canon


Totul, desigur, poate să varieze după măsura pocăinței și la aprecierea duhovnicului.
Paște fericit îți doresc!

Exista o astfel de carte. Se numeste PIDALION sau Carma Bisericii Ortodoxe.

Acesta carte cuprinde toate Sfintele Canoane, ale Sf. Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice, locale si ale Sfintilor Parinti. A fost tiparita prin sarguinta si osteneala prea cuviosului arhimandrit Neonil, staret al Sfintelor Manastiri Neamt si Secu.

Eu am cumparat aceasta carte de la Manastirea Petru Voda - Sf. Arh. Mihail si Gavriil. Apare cu binecuvantarea PS. Calinic, Episcopul Argesului. Editia din 2007 la Editura Credinta Stramoseasca. Pretul 50 RON si cuprinde 828 pagini.

parere
 

eu cred ca faptul spovedeaniei la preot e unul mai mult simbolic, in definitiv,...dumnezeu,prin binecuvatarea preotului ne iarta faptele rele, canonul e relativ...si de fapt trebuie sa-l inventam noi,pt noi...adica sa contrabalansam faptele rele prin fapte noi,bune, de data asta, cat mai felurite,si mai ales sa nu cadem iarasi in vechile fapte rele !
Dumnezeu ne iarta pe masura seriozitatii noastre si a dorintei de a ne apropia de el, dar si tiand cont de incercarile prin care trecem !!! Ca...totusi unii au o viata mai blanda, mai fericita, si altii...mai plina de incercari,de tot felul si de necazuri,altii la mijloc intre acestea doua...etc...
Deci eu cred ca D-zeu,tine cont de toate aceste aspecte in mod individual ,pt fiecare persoana in parte !

Radule , crezand ca Sfanta TAINA a SPOVEDANIEI este ceva simbolic , cam toate se duc pe Apa Sambetei si Dreapta Credinta ORTODOXA devine ceva simbolic cu un Hristos simbolic si nimic mai mult ! ! !:76:

Asa este, spovedania nu este doar un simbol, ci chiar vorbesti cu Hristos pron preot. Si preotul nu na doar o binecuvantare, ci iertare, dezlegare de pacate.

Multumesc mult, o sa incerc sa o gasesc si sa o citesc.

Am intalnit in mai multe carti scrise de preoti contemporani, mentionarea faptului ca acesti preoti au incercat sa nu opreasca pe cineva de la primirea Sfintei Impartasanii, pentru pacate grele, evident, mai mult de cinci ani...Explicatia, m-a descumpanit putin: pentru ca asa spunea Dumitru Staniloae in "Dogmatica" sa.

Si ma intrebam, daca Dumitru Staniloae, a putut sa deroge de la numarul de ani prevazuti in aceste canoane, un alt preot de ce nu ar putea sa faca (eventual chiar alte derogari, pentru perioade mai scurte de cinci ani...)?

Dat fiind faptul ca fiecare preot duhovnic a primit darul de a dezlega de pacate, imi inchipui ca e bine sa cunosti niste indicatii, insa, in definitiv, canonul de pocainta il stabileste fiecare duhovnic in parte, in functie, desigur, de pacatele savarsite de cel ce se spovedeste, dar mai ales de dorinta aceluia de a se indrepta, de a se pocai.

eu m-am exprimat gresit, si nu am reusit sa ma fac inteles, nu ziceam ca e un fapt fara greutate, ci doar ca in fond, e obligatoriu ca preotul sa ne dea dezlegarea si iertarea,si prin harul primit de la Duhul sfant o face, insa, ziceam ca in fond, tot Dumnezeu ne iarta,daca vrea el si pe cine vrea si cand vrea,si pt ce fapte vrea ! Numai Dumnezeu poate analiza obiectiv intreaga increngatura de motivatii,circumstante atenuante, cauze, care ne-au dus sa facem atare fapta sau alta,si numai El ne poate ierta in final !

Cele dezlegate aici , vor fi dezlegate si dincolo , iar cele legate aici vor fi legate si dincolo ! Cele dezlegate se dezleaga prin SFANTA SPOVEDANIE DE PREOT ! Deci alta gandire si framantare sa nu avem , eu asta ti-am spus . Spovedanie cat mai deasa , sincera , facuta cu multa cainta , iar acolo unde ni se da canon , sa-l facem intocmai . In rest , Radule draga , facem discutii si atat , fara folos , si nu asta ne foloseste noua ! Sa plecam din asta lume cu pacatele dezlegate , Radule draga, si sa ne fereasca Dumnezeu sa ne prinda clipa morii nespovediti si neimparasiti ! Doamne ajuta !

Eu te-am inteles si sunt de acord cu ceea ce spui. Dumnezeu ne stie pe fiecare in parte, cu bune si cu rele, cu greutati, limite si greseli. Noi trebuie sa facem ceva si El ne ajuta. Canonul...putem sa-l facem si noi (sa ne impunem ceva bun de facut: rugaciuni, acatiste, fapte bune, dar cu masura).
Dumnezeu nu ne cere sa facem lucruri care sa ne faca rau, sa ne imbolnavaeasca, omoare sau pierde... Am auzit de canoane care au dus oamenii la limita vietii sufletesti si fizice. Dumnezeu nu cere asa ceva.

Sofia draga , Radu nu a vorbit de canoane nici pe departe , ci de iertarea pacatelor . Este vorba de Sfanta Spovedanie , Sofia draga si nimic mai mult !

:25:

@Cristi -????
Nu mentioneaza "Sf. Spovedanie" dar ma rog. Vorbeste despre iertarea pacatelor si spune si "canonul e relativ..."
Eu asa am priceput, tu asa ai priceput...
Si multa lume leaga iertarea pacatelor de canon. Adica ieratrea fara canon nu se face. Aici este intrebarea de fapt. Cred eu...

Nu se da obligatoriu canon , si apoi sa primesti canon o rugaciune , un psalm sa-l inveti pe dinafara , sunt lucruri bune si normale ! Nu facem din exceptii nedorite reguli !

Atunci multa lume greseste. Iertarea o primesti in mod gratuit ca urmare a marturisirii tale si a caintei tale. Nu poti sa platesti iertarea cu vreun canon asa cum jertfa lui Hristos pe cruce este atat de mare incat orice am face noi nu putem sa dam compensatie. Canonul este pentru indreptarea ta si pentru ca sa te ajute sa te vindeci. Sau, in cazul opririi temporare de la impartasanie, ca sa iti dai seama cu adevarat de gravitatea pacatului.

@Cristi - tocmai. Nu toti dau/primesc canoane, deci iertare se poate si fara.
Dar uite ca unii nu concep asta.
Nu, nu este rau sa citesti un acatist, sa te rogi. O faci si din proprie initiativa. asta vreau sa spun. Eu o fac fara sa primesc canon.
Dar asta nu are nimic a face cu iertarea de la spovedanie. Asta vroiam sa spun.
De ce sa faci pedeapsa din a citi o rugaciune, sau un psalm?

Hai sa-i nu-i spunem pedeapsa ci " o tema pentru acasa " , caci toate sunt pana la urma spre binele nostru . Uite eu in trecut am primit "Tema pt. acasa " sa invat perfect Psalmul 50 , asta ca un exemplu ! Mi-a stricat ? in nici un caz ! Deci sa nu luam ca pedepse , ci , ca teme duhovnicesti pentru indreptarea si binele nostru pana la urma ! De am fost oprit de la Sf. Impartasanie din cauza fumatului , a fost rau ? Nu ! Biserica a mai castigat astfel un nefumator , si pot continua . . .:25:

Dincolo de aspectul etimologic, canonul nu este o pedeapsa, ci un exercitiu duhovnicesc- prin care incercam sa fortificam firea noastra in lupta impotriva patimilor.

La inceput am vazut canonul ca pe un fel de pedeapsa pe care am facut-o dintr-o oarecare ascultare pe care I-o promisesem lui Dumnezeu pentru un anumit timp. Acum il vad ca pe o declaratie de dragoste pe care mi-a facut-o Doamne si pe care i-o fac zilnic. E cordonul ombilical prin care ma hranesc zilnic cu Doamne. E rugaciunea care daca lipseste intr-o zi, acea zi parca nu am trait-o.

Am citit undeva referitor la canon: 'iti faci in lumea asta canonul ca sa nu il faci dincolo'. Dumnezeu te iarta dar nu fara pedeapsa sau un act de penitenta din partea ta. Cum a fost exemplul proorocului David: Dumnezeu l-a iertat pentru ce a savarsit, mai ales ca a compus si Psalmul 50, dar tot i-a murit copilul...

Dumnezeu da si pedepse in viata si inca usturatoare. Canonul este slab, pe langa ce avem de indurat in viata. De aia spun ca n-ar fi necesar.
Este insa util ca o corectie personala.

Daca vreti un exemplu clasic: un copil n-a invatat si i-a o nota proasta.
Pedeapsa: nota proasta si o mai incaseaza si de la parinti.
Corectia lui proprie: invata, isi ia si citeste si lucreaza, ca sa stie data viitoare. Asta mi e pare cea mai utila dintre toate.
Unii parinti sau profesori dau si pedeapsa: scrie de 100 ori nu stiu ce (ce n-ai stiut, sau ai gresit), sau stai la colt. Asta ar fi canonul.

Duhovnicul ne da mai intai un cuvant de invatatura si ne spune sa facem canon niste rugaciuni si metanii. Ce alt semn mai mare pentru dragostea ce ni se poarta, in schimbul pacatelor, de care suntem gata sa ne despartim pentru totdeauna?!?
Cine a simtit odata rusinea pentru pacatele facute, si a primit in schimb acest semn de dragoste, nu se poate simti pedepsit, ci usurat si salvat.
Cine nu si-a marturisit inca toate pacatele, ar fi bine sa o faca, pentru a se elibera de greutatea acestora, pe care o poarta fara sa stie.

Nu cred ca Dumnezeu mai da pedepse. Consecinta pacatului e suferinta. Si nu doar pacatul meu imi produce suferinta, ci si al celorlalti care sunt liberi sa aleaga, ceea ce inseamna ca sunt liberi sa aleaga si sa imi faca mie rau, sa ma faca sa sufar. Ce fac eu cu suferinta e alta problema... Dar din cate am inteles eu canonul nu e deloc pedeapsa. E medicament, e vindecare... e ajutor ca sa lupti cu pacatul. La urma urmei asta e si scopul, nu? ca dupa spovedanie sa nu mai repeti aceleasi pacate.
Cum poate fi pedeapsa rugaciunea, milostenia, etc??? Nu pricep. Ca sunt dureroase uneori pentru ca ne smulg din obisnuintele proaste ... nu ma indoiesc. Imi amintesc ca l-am auzit pe un parinte spunand ca prin canon ce facem e sa anulam consecintele pacatului.

Am explicat mai sus cum vad eu problema. Problema este ca am auzit ca unii primesc canoane care ii darama si nu e vorba de rugaciuni, ci de lucruri fizice extreme. Iar pentru mine suferinta este o pedeapsa de la Dumnezeu cumva. Nu cred ca intotdeauna. Suferinta mai vine si fara pacat, ca incercare. E greu de explicat.
Si se mai intampla si altfel: uneori cand faci ceva rau iti capeti pedeapsa de sus (patesti tu ceva, sau pierzi, sau ti se strica ceva, sau chiar nu-ti iese fapta rea pe care o planuiesti). Dumnezeu acolo sus vede si te mai trage de maneca.
Milostenia, rugaciunea, n-ar trebui sa fie canoane, ci ceva obisnuit si benevol pentru noi toti. Sa le facem de la noi putere.

Ne-ai explicat; foarte bine, sophia. Dar la ce ne foloseste punctul tau de vedere?!?
Si inca ceva: tu te bazezi pe ce spune X si Y despre canoanele primite, in loc sa te informezi singura, mergand la duhovnic si primind canon, sa vezi ce canoane se dau cu adevarat?!?
Drept sa-ti spun, ma asteptam la mai multa obiectivitate din partea ta.

Si pentru a face o mica gluma , ca sa-i spun astfel , intreb la randu-mi : cati au suferit sau au murit din cauza canoanelor primite ?:68: dar sunt sigur ca multi au suferit si au pierit din cauza pacatelor si patimilor lor :100:

Eu canonul il vad ca pe un ajutor de la Dumnezeu pentru a ma ajuta sa ma vindec de patimile mele...

Niciodata un canon nu este dat peste putinta omului, iar daca omul stie ca nu il poate implini si tace atunci cand i se da, greseste! Si daca il primeste totusi si nu reuseste sa se tina de el , e bine sa mearga la duhovnic sa il micsoreze!

Toti stim ca trebuie sa ne rugam ori sa facem milostenie dar mai exista si lenea, zgarcenia etc. Canonul este un mijloc de indreptare si il primesti pentru a-ti vedea pacatele, a te curati de ele si a te indrepta. Nu este o pedeapsa dar lipsa lui nu cred ca e buna!

Poti face dupa voia ta insa faptele facute cu binecuvantarea duhovnicului sunt de un real folos!

Cand consideram ca nu avem nevoie de canon, cadem in mandrie...

Canonul, departe de a fi o pedeapsa, este un mijloc de insanatosire a firii omenesti. In rugaciunea dinainte a marturisirii se spune :" Tu ai venit la doctor,nu te intorce fara sa te vindeci" ,iar Sinodul Trlan(692) maeturiseste : "Cei ce au primit de la Dumnezeu puterea de a lega si dezlega vor actiona ca niste docori atenti la a gaai doctoria specifica pentru fiecare credincios si pentru fiecare greseala a lui ".

Daca nu am avea sfaturile duhovnicesti primite prin canoane am fi asemenea unor copii fara parinti care s-ar conduce dupa propriile lor pareri. Canoanele le-am inteles in perspectiva lor terapeutica, tamaduitoare-ca niste "medicamente" pentru pacatele noastre.

Asa-i , caci se vad cei"orfani",ce privesc cu reticenta indrumarea duhovnicului,o privesc ca ceva umilitor , nici pe departe ca ceva tamaduitor !