Despre pacatul impotriva Duhului Sfant
 

"Adevarat graiesc voua, ca toate vor fi iertate fiilor oamenilor, pacatele si hulele cate vor huli;
Dar cine va huli impotriva Duhului Sfant nu are iertare in veac, ci este vinovat de osanda vesnica." (Marcu 3, 28-29)

Care credeti oi ca sunt pacatele impotriva Duhului Sfant (ce inseamna de fapt a huli impotriva Duhului Sfant) in zilele noastre?

In carticica mea de rugaciuni scrie ca sunt 3:

- necredinta sau nepasarea fata de Dumnezeu, Cel in Treime marit
- ura impotriva lui Dumnezeu
- deznadejdea in marea milostivire a lui Dumnezeu sau prea marea incredere in atotbunatatea Lui, care te face sa savarsesti necontenit pacate, crezand ca Dumnezeu te va ierta si daca nu te indrepti.

Eu stiam ca si sinuciderea e pacat impotriva Duhului Sfant.

Iata ce am gasit pe net:

[COLOR=maroon]107. Care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant?
Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acelea prin care crestinul se impotriveste cu indaratnicie poruncilor dumnezeiesti si tuturor lucrarilor Sfantului Duh. Si, intrucat virtutile teologice (credinta, nadejdea si dragostea) sunt lucrari ale Duhului Sfant, pacatele impotriva Duhului Sfant se indreapta mai ales impotriva acestor virtuti.
Astfel, pacate impotriva credintei sunt:
Impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine. De acest pacat s-au facut vinovati fariseii, care nesocoteau valoarea faptelor Mantuitorului, declarandu-le fapte ale diavolului (Matei 9, 34); de asemenea se fac vinovati toti aceia carora le place sa pacatuiasca, dar pentru ca credinta crestina ii opreste, ei o tagaduiesc, se leapada de ea, sau o prigonesc.
Pacate impotriva nadejdii sunt:
Increderea nesocotita in bunatatea lui Dumnezeu. De acest pacat se face vinovat cel ce pacatuieste neincetat, si totusi crede ca Dumnezeu, fiind atotbun, il va ierta; de asemenea si cel ce socoteste ca se va putea mantui numai prin credinta lipsita de fapte bune (Rom. 2, 4-5; Iacov 2, 26).
Deznadajduirea in mila si bunatatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc ca pacatele facute de ei sunt atat de mari, incat nu vor mai putea gasi iertare la Dumnezeu, chiar daca s-ar pocai, si de aceea nu mai incearca sa se indrepte, ci pacatuiesc mereu (Ioil 2, 12-13).
De acest pacat s-a facut vinovat Iuda, care, dupa ce L-a vandut pe Mantuitorul, s-a dus si s-a spanzurat (Matei 27, 5).
Pacate impotriva dragostei sunt:
Pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a impartasit, pentru sporul lui in fapte bune, precum si neindrumarea celor rataciti pe calea cea buna.
Cine se face vinovat de acest pacat nu va putea mosteni imparatia lui Dumnezeu (Gal. 5, 21).
Nepocainta pana la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu.
De acest pacat se face vinovat cel care, cu toate ca este crestin, nu voieste sa intrebuinteze mijloacele puse la indemana de Sfanta noastra Biserica pentru indreptarea sa si petrece in pacate pana la moarte, impotrivindu-se astfel lui Dumnezeu, [/COLOR][COLOR=maroon]„[/COLOR][COLOR=maroon]Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina[/COLOR][COLOR=maroon]”[/COLOR][COLOR=maroon] (I Tim. 2, 4). [/COLOR]
[COLOR=maroon]108. Ce spune Mantuitorul despre pacatele impotriva Duhului Sfant?
[/COLOR][COLOR=maroon]„[/COLOR][COLOR=maroon]Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie[/COLOR][COLOR=maroon]”[/COLOR][COLOR=maroon] (Matei 12, 32).
Din aceste cuvinte intelegem ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt foarte grele. Ele dezradacineaza din suflet inclinarea spre pocainta si indreptare si-l instraineaza pe credincios de Dumnezeu. Totusi, prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nu spune ca ele nu s-ar putea sterge printr-o cainta adevarata si nici ca pentru vina lor nu s-ar putea dobandi niciodata iertarea. Pricina neiertarii unor astfel de pacate sta in indaratnicia omului de a nu se pocai, in impietrirea inimii lui. Cel ce savarseste astfel de pacate nu primeste iertarea, fiindca nu voieste sa fie iertat si nu voieste sa asculte de poruncile lui Dumnezeu.
Daca, insa, un astfel de vinovat se caieste din adancul inimii si, hotarat sa nu mai pacatuiasca, cere indurarea lui Dumnezeu, atunci, prin Sfanta Taina a Pocaintei, el va putea primi iertare, caci nu este pacat, oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu.
Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de trei ori de Mantuitorul, dar, pocaindu-se, recunoscandu-si pacatul si hotarandu-se sa asculte de Mantuitorul pana la moarte, a fost iertat si reasezat in cinstea de Apostol (Ioan 21, 15-19).
http://biserica.org/Publicatii/1992/NoIV/32_index.html

[/COLOR]

Eu stiu ca nesocotirea Sf. Taine este tot pacat impotriva Sf. Duh.

si injuratul este pacat impotriva Duhului Sfant

Gandesti mult , mult prea simplist !

Am gasit si eu ceva intr-o carte de rugaciuni mai veche (din pacate, am doar citatul...):

1. Eresurile: cand crede cineva in Dumnezeu nu dupa adevar, ci potrivnic dogmelor;
2. A socoti cineva ca se poate mantui fara fapte bune;
3. A se desnadajdui cineva de mila si ajutorul lui Dumnezeu si apoi a se sinucide;
4. A hotari cineva sa moara in pacate, fara a se pocai;
5. A sta cineva impotriva adevarului lui Dumnezeu, cand il cunoaste.

Multi injura de cele sfinte,si atunci poate fi socotit ca pacat impotriva Duhului Sfant.E chiar direct,in sensul literal al cuvantului,hula impotriva Duhului Sfant.Atat ca acei oameni nu prea sunt constienti de ce fac,nu o zic din ura la adresa dumnezeirii ci din ignoranta

Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt, după părerea mea, ceea ce mai des găsim sub numele de "păcate teologice", sau care duc la excomunicare automată. Dintre păcatele teologice, cel mai grav este sacrilegiul.
O formă foarte "parşivă" de păcat împotriva Sfântului Spirit este a păcătui în ideea că păcatul va fi oricum iertat prin spovadă.
Este interesant că o singură varietate de omor este atât de grav încât este "păcat teologic": avortul. Celelalte omoruri, cele "obişnuite", nu duc la excomunicare.

Păcatele teologice, ca orice păcate, pot fi iertate şi ele: totuşi, având în vedere gravitatea lor, este necesară de multe ori dezlegarea arhierească. Culmea sacrilegiului care s-a făcut vreodată a fost împungerea Sfântului Trup al Domnului nostru de către un soldat roman cu suliţa, fapt care I-a pricinuit al cincilea stigmat şi a făcut să ţâşnească sânge şi apă. Individul respectiv, pe nume Longinus, s-a convertit când a văzut semnele cereşti ale dumnezeirii lui Cristos, ajungând un creştin plin de fervoare. Biserica îl numără cu sfinţii, am văzut statuia lui la Sf Patru, chiar la intrare.

Eu intelesesem ca pacat impotriva Duhului Sfant e atunci cand zici de un sfant ca lucreaza cu puterea diavolului :22:

Sincer, ma indoiesc. Cum s-a ajuns la concluzia asta, ca in pasajele alea era vorba de cu totul altceva!

Si asta e... in general, tot ce sta impotriva actiunilor care se fac prin intermediul Sf. Duh. De aceea este pacat impotriva Sf. Duh sa te sinucizi, pentru ca Sf. Duh este cel care da viata... Ma tem ca si necredinta in Sf. Taine, despre care vorbea Anna 21, intra in aceeasi categorie. :22:

Acelea pe care le avem fiecare si de care nu vrem sau nu putem sa scapam. Acestea pun o bariera intre noi si Dumnezeu care nu poate lucra cu Duhul sau asupra noastra. Este de neiertat pentru ca in lipsa lui Dumnezeu din viata cuiva nu are cine sa ierte, in rest, orice pacat se poate ierta iar unul dintre semnele ca am fost iertati este acela ca nu il mai practicam.

Depinde...

Poate fi si acesta.

Care dogme, adevarul cui?
Mantuirea duce la fapte bune, nu invers
Sinuciderile sunt cazuri complexe, Dumnezeu va judeca pe fiecare in parte cu dreptate.
Se poate intampla, cineva care a trait toata viata in pacat, preferand sa moara la fel.
Unul dintre cele mai grave lucruri

In nici un caz

Deci toate pacatele sunt pacate impotriva Duhului Sfant. Ele Il ranesc profund pe Dumnezeu , dar pot fi iertate daca pacatosul se intoarce catre Dumnezeu si-I cere iertare cu pocainta sincera.

Insa hula impotriva Duhului Sfant este un pacat mai deosebit. Este atunci cand un om a cunoscut harul si puterea lui Dumnezeu, a vazut cum Dumnezeu lucreaza cu putere in viata lui , iar apoi se intoarce si huleste pe Dumnezeu, ii aduce vorbe grele de ocara, numind lucrarile lui Dumnezeu lucrari dracesti si incepe sa denumeasca binele rau si raul bine.

Daca te uiti in ce context au fost spuse aceste vorbe de catre Iisus, fariseii tocmai spuneau ca Iisus "nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor." Cand i-a auzit spunanad aceste lucruri Domnul a vorbit despre hula impotriva Duhului Sfant.

Hula impotriva Duhului Sfant nu mai are iertare in veci.

hai sa vorbim de adevaratele pacate...
 

hai sa lasam la o parte lucrurile minore si sa vorbim de adevaratele pacate...
eu cred,ca faptele rele la adresa aproapelui sunt cele mai mari pacate impotriva lui Dumnezeu !
Jaful, crima gratuita, facerea de rau gratuit,vrajitoria in scop de a face rau,tradarea celui ce are incredere,tradarea omului aflat in nevoie, infidelitatea intre soti( oalta specie de tradare grava a apropelui si a juramantului din altar in fata lui Dumnezeu !).
acestea si inca altele, sunt pacate fata de care nu incap nuante !
in rest...cine ar condamna un om care la manie mai injura si el de cele sfinte, suparat pe soarta uneori nedreapta, nemeritata, pe care totusi o are ???
cine l-ar condamna pe sinucigasul nebun, care nu de prea mult bine ce ai e, se sinucide,e clar ...!!!
Eu cred ca Dumnezeu ar fi mai bland cu cele doua ,si mult mai aspru cu cele de mai sus !!!
Eu cred ca cele mai mari pacate sunt fata de aproapele nostru,adica fata de imaginea lui Dumnezeu,care e in om !!!

Catehism ortodox - Catehism 36 - Despre Pacat

107. Care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant?
Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acelea prin care crestinul se impotriveste cu indaratnicie poruncilor dumnezeiesti si tuturor lucrarilor Sfantului Duh. Si, intrucat virtutile teologice (credinta, nadejdea si dragostea) sunt lucrari ale Duhului Sfant, pacatele impotriva Duhului Sfant se indreapta mai ales impotriva acestor virtuti.
Astfel, pacate impotriva credintei sunt:
Impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine. De acest pacat s-au facut vinovati fariseii, care nesocoteau valoarea faptelor Mantuitorului, declarandu-le fapte ale diavolului (Matei 9, 34); de asemenea se fac vinovati toti aceia carora le place sa pacatuiasca, dar pentru ca credinta crestina ii opreste, ei o tagaduiesc, se leapada de ea, sau o prigonesc.
Pacate impotriva nadejdii sunt:
Increderea nesocotita in bunatatea lui Dumnezeu. De acest pacat se face vinovat cel ce pacatuieste neincetat, si totusi crede ca Dumnezeu, fiind atotbun, il va ierta; de asemenea si cel ce socoteste ca se va putea mantui numai prin credinta lipsita de fapte bune (Rom. 2, 4-5; Iacov 2, 26).
Deznadajduirea in mila si bunatatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc ca pacatele facute de ei sunt atat de mari, incat nu vor mai putea gasi iertare la Dumnezeu, chiar daca s-ar pocai, si de aceea nu mai incearca sa se indrepte, ci pacatuiesc mereu (Ioil 2, 12-13).
De acest pacat s-a facut vinovat Iuda, care, dupa ce L-a vandut pe Mantuitorul, s-a dus si s-a spanzurat (Matei 27, 5).
Pacate impotriva dragostei sunt:
Pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a impartasit, pentru sporul lui in fapte bune, precum si neindrumarea celor rataciti pe calea cea buna.
Cine se face vinovat de acest pacat nu va putea mosteni imparatia lui Dumnezeu (Gal. 5, 21).
Nepocainta pana la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu.
De acest pacat se face vinovat cel care, cu toate ca este crestin, nu voieste sa intrebuinteze mijloacele puse la indemana de Sfanta noastra Biserica pentru indreptarea sa si petrece in pacate pana la moarte, impotrivindu-se astfel lui Dumnezeu, "Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (I Tim. 2, 4).

108. Ce spune Mantuitorul despre pacatele impotriva Duhului Sfant?
"Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie" (Matei 12, 32).
Din aceste cuvinte intelegem ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt foarte grele. Ele dezradacineaza din suflet inclinarea spre pocainta si indreptare si-l instraineaza pe credincios de Dumnezeu. Totusi, prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nu spune ca ele nu s-ar putea sterge printr-o cainta adevarata si nici ca pentru vina lor nu s-ar putea dobandi niciodata iertarea. Pricina neiertarii unor astfel de pacate sta in indaratnicia omului de a nu se pocai, in impietrirea inimii lui. Cel ce savarseste astfel de pacate nu primeste iertarea, fiindca nu voieste sa fie iertat si nu voieste sa asculte de poruncile lui Dumnezeu.
Daca, insa, un astfel de vinovat se caieste din adancul inimii si, hotarat sa nu mai pacatuiasca, cere indurarea lui Dumnezeu, atunci, prin Sfanta Taina a Pocaintei, el va putea primi iertare, caci nu este pacat, oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu.
Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de trei ori de Mantuitorul, dar, pocaindu-se, recunoscandu-si pacatul si hotarandu-se sa asculte de Mantuitorul pana la moarte, a fost iertat si reasezat in cinstea de Apostol (Ioan 21, 15-19).

Biserica Ortodoxă Română - Site-ul Oficial al Patriarhiei Romane

Pentru ca prin Duhul Sfant coboara Hristos in noi incepand cu Taina Botezului si culminand prin Taina Euharistiei, fiind Duhul comuniunii, cei care pacatuiesc impotriva Duhului Sfanta sunt cei care refuza sau rup comuniunea cu Dumnezeu.

Adica cei care nu practica botezul si euharistia.

Argumente?

Am dat exemple de ce il numimpe Duhul Sfant- Duh al comuniunii. Ruperea comuniunii cu Dumnezeu care culmineaza cu necredinta, apostazia- reprezinta pacate impotriva Duhului Sfant, care nu se vor iertanici in veacul viitor.
Cat despre cele doua Taine amintite- acestea sunt dovezi ale comuniunii cu Hristos-daca lipsesc suntem in afara lui Hristos.

In pilda cu fiul care a plecat de la tatal [Luca 15 ] se observa ca, desi a rupt comuniunea cu Tatal, fiul a fost iertat in momentul in care s-a intors cu cainta si a re-stabilit acea comuniune.

Fiul risipitor nu a cazut in necredinta si a primit darurile- avutia Tatalui. Eu nu dau un verdict, tot cel care rupe comuniunea pacatuieste impotriva Duhului Sfant. Fiecare pacat este o rupere a comuniunii cu Dumnezeu- insa aceasta poate fi totala sau pentru o perioada. La ruperea totala m-am referit- ca o mladita care se rupe de vie si nu poate sa mai aduca rod.

Interesant site-ul de pe care ai preluat despre pacatul impotriva Duhului Sfant, sunt multe de invatat de acolo.

In primul rand ce dovezi ai ca respectivul e sfant?

dar cei care sufera de boli psihice cum e depresia, se considera tot pacat impotriva Duhului Sfant? din moment ce acel om are creieruL afectat?

In primul rand si de n-ar fi sfant, n-avem dreptul sa judecam.

Asa e si cu Biserica... Ratacesti ani in sir printre secte, dar daca te intorci acasa, la Biserica-mama, Dumnezeu iti iarta nebuniile si ratacirile si te primeste cu bratele deschise...

Matei 5.3 "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor."

Mentionez ca "sarac cu duhul " nu inseamna prost sau nebun, cum ne-am obisnuit noi romanii sa credem. "Sarac cu duhul" e omul smerit, al carui duh e mic, pe cand Duhul Domnului e mare in el. E omul care nu se inalta sau mandreste, omul care pune intotdeauna dorintele lui Dumnezeu mai presus decat de ale lui. Doamne, fa-ne pe toti asa!

Lacrimioara, Dumnezeu e prea mare si minunat ca sa se ocupe de prozelitism. El raspunde la rugaciunile oamenilor care Il cauta, iar de astia sunt peste tot. Daca denominatia mea ar da mantuirea te-as chema la mine. Dar nu pot , sunt atatia oameni rai si in cultul meu, deci se pare ca nu-mi da cultul mantuirea. Pe de alta parte sunt atatia oameni rai si printre ortodocsii practicanti, ceea ce iar demonstreaza ca nici BO nu are reteta completa pentru mantuire si un cuget curat.

Ramane atunci sa privesc spre Hristos, singurul care poate da mantuirea, chiar daca altii vor sa-I fure acest "drept de autor" zicand ca numai ei o pot da.

Asa este! Si pe mine ma mira poticnirea unora de versetul acela.

"sarac cu duhul"
 

A fi sarac cu duhul inseamna sarac in duhuri rele (mandrie, egoism, manie, clevetire etc.).
Cei saraci cu duhul au pace, impacare cu lumea si cu Dumnezeu. Nu-i revolta micimea lumii, ci o primeste ca pe foc ce trebuie indurat spre mantuire.

Exista multi ortodocsi rai,dar Ortodoxia e buna .
La celelalte culturi e invers:exista multi protestanti buni,dar cultul protestant e rau.
Ortodoxia nu e o unealta de contrazicere sau de prozelitism sau de excluziuni.
Este insusi prelungirea lui Hristos,spre care iti indrepti privirea. Este Biserica Sa.
In sens larg Hristos se regaseste in toti oameni,fie ei si protestanti,dar ca Biserica ,ca mod de alcatuire,si ca suport de progres duhovnicesc,ortodoxia e singurul ajutor eficient dat omului. Ortodoxia nu e cea mai mare,nu este singura,este doar cea mai folositoare.
Ortodoxia este lucrarea Duhului din primele sute de ani ,de dupa Inaltarea la cer a Domnului,pastrata noua pana astazi.

Trecand peste faptul ca este o parere din interior, deci subiectiva, e ca si cum ai spune: "Sapunul meu e foarte bun , desi nu curata prea multe pete, iar al altora e rau, desi curata multe pete". Calitatea unui sapun se vede dupa cate pete spala. [scuze pentru comparatia stangace si poate nepotrivita]

Insa nu stiu nici un om care sa fi venit la Hristos si El sa nu-i spele toate pacatele. Si astfel imi dau seama cine are cu adevarat puterea de curatire.