Judecata particulara
 

Citind NT, am dat peste versetul de la 1 Timotei 5, 24:

"Păcatele unor oameni sunt învederate, mergând înaintea lor la judecată; ale altora însă se ivesc după ea."


Ma intreb cum de cred unii ca nu este judecata dupa moarte, ci numai Judecata de Apoi. Chiar si Cornilescu zice tot asa:

"Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă."

La judecata particulara se judeca pacatele facute in viata, iar la cea universala si consecintele faptelor care apar in timpul scurs de la judecata particulara la cea universala.
Luam ca exemple fapte bune si fapte rele.
Un om a construit o biserica sau un spital sau o scoala.In biserica se vor ruga secole in sir multi oameni, in spital vor fi vindecati multi ani de-a randul o multime de bolnavi, la fel si in scoala vor invata generati de elevi. Desi ctitorul a murit, fapta lui buna va avea consecinte benefice in timp. Alta fapta buna: a scris o carte ziditoare de suflet care va trece prin mainile a multor generatii sute de ani....Un om a plantat un copac din care se vor hrani si stranepotii, altul a sapat o fantana ....
Fapte rele:din cauza miciunii unui om, altul e bagat nevinovat in inchisoare, familia acestuia nu poate supravietui financiar, ajunge in pragul saraciei, un ateu sau un eretic scrie o carte impotriva lui Dumnezeu si ii duce pe multi in ratacirea lui, si exemplele pot continua.

Judecata "particulara", daca vrei, este faptul ca toti murim ca urmare a pacatului.

Am deschis subiectul asta incercand sa culeg de la voi marturii biblice pentru credinta ortodoxa in Judecata particulara.

Eu cred ca ar mai fi un temei scriptural care sustine aceasta idee. Exista doua versete care in aparenta se contrazic:

Ioan 5, 24
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

2 Corinteni 5, 10
Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

Primul ne spune clar ca unii oameni sunt mantuiti inca din timpul vietii, nemaifiind judecati la moarte. Cu toate acestea, la sfarsitul acestui veac (era, eon, epoca sau zi), toti vom fi prezenti la Judecata de Apoi: ingeri buni si rai, oameni, toate fiintele Universului fara exceptie.

Daca nu ar fi doua Judecati, cele doua texte s-ar contrazice.

Primul verset este clar : cei credinciosi nu se vor infatisa la judecata pentru a fi osanditi. Observa scopul judecatii lor in al doilea verset: "ca sa ia fiecare", deci vor fi judecati pentru a da fiecaruia resplata cuvenita pentru cele ce a lucrat pe pamant.

Deci credinciosii nu vor fi judecati pentru a stabili daca merg in iad sau in rai, ci pentru a li se stabili rasplata pentru lucrul si anevointa lor de pe pamant. E ca si cum li s-ar verifica ce au lucrat si li s-ar stabili plata la sfarsitul unei zile de munca.

"Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi."

Iti raspund tot cu un citat din Ioan 3:18 :
"Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. "
Dupa cum vezi si cei ce nu cred au parte de aceasta judecata din timpul vietii si nu dupa ce au murit.
Ce vrea sa spuna versetul asta e cat se poate de evident, faptul ca dupa moarte nu mai poti schimba nimic in ceea ce priveste vesnicia, dc ai crezut in Hristos in timpul vietii ai fost mantuit, dar dc nu ai crezut ai fost osandit.

Aici se refera, cum f bine a subliniat si Doriana, la judecata in privinta rasplatii pe care o primeste fiecare crestin in functie de faptele lui.
Crestinii nu doar ca sunt mantuiti ci primesc si o rasplata. Cel mai bine e evidentiat lucrul acesta in 1 Corinteni 3:
"Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.
Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. "

Versetul din Ioan 3:18 spune clar ca cine e mantuit e mantuit din timpul vietii iar cine e osandit e osandit din timpul vietii.
Dc ai sa citesti Apocalipsa , in cap 20 ai sa vezi f clar cum va decurge judecata:
" Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele.
Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.
Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale.
Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc. "

Dupa cum vezi ,unii vor fi judecati dupa faptele lor( dar nu in vederea mantuirii si versetul dat de tine din Corinteni vorbeste despre aceasta judecata) iar altii au fost aruncati in iad pentru un sigur lucru, ca nu au fost gasiti scrisi in cartea vietii. In cazul lor judecata dupa fapte nu avea nici un sens de vreme ce oricum ar fi fost aruncati in iad datorita faptului ca nu s-au increzut in Hristos.
Destinul omului se decide din timpul vietii , in functie daca a crezut sau nu in Hristos si Ioan 3:18 descrie perfect lucrul acesta.

1. Si deci cei care nu au auzit de Hristos nu sunt automat scrisi in cartea vietii si vor sfarsi in Iad?
2. Din ce spui tu se poate ajunge la concluzia ca poti fi scris in cartea vietii si totusi sa ajungi in iad?

Interesant citatul din Apocalipsa, acolo spune ca doar cei din Iad ar veni la Judecata Universala?
Si de ce "marea" si "moartea" si "iadul"?

Unde stau sufletele dupa inmormantarea trupului, intre judecata particulara si cea universala?

Unele in rai, alte in iad.

Si altele in Imparatia Cerurilor - ce-i drept, cam putine...

Multi inca mai cauta raspunsul, uneori acesta apare dupa multi ani de cautari, tu vrei sa stii asa repede, eventual din ce au mai descoperit altii?

Conform unor teorii da.

Foarte putine, vreo 3 doar.

Nu fi tu asa de sigur ca dupa judecata [temporara, provizorie] nu se mai poate schimba nimic, pentru ca Timotei ne spune altceva:

1 Timotei 5, 24:

"Păcatele unor oameni sunt învederate, mergând înaintea lor la judecată; ale altora însă se ivesc după ea."

Te rog sa citesti cu atentie versetul de mai jos, impreuna cu Doriana:

Ioan 5, 24
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

Scrie foarte limpede ca unii oameni nu vor veni la judecata [particulara - cred eu, ca ortodox], adica nu vor avea de ce sa vina. Nu vad sa spuna ca cei mantuiti vor veni la aceasta judecata pentru rasplata. E clar, dar vad ca voi puteti interpreta, orice se poate interpreta...

Deci tu crezi totusi ca unii au fost (te citez, "ar fi fost") aruncati in iad dinaintea Judecatii de Apoi, cand se vor intampla cele mentionate in Apocalipsa si ca Judecata de Apoi nici nu mai are sens pentru ei. Ceva scartaie aici, vezi bine, pentru ca asta ar insemna ca Judecata de Apoi este dedicata numai dreptilor/sfintilor care se vor prezenta acolo pentru a primi rasplata. Sau e numai pentru acestia si pentru cei care vor prinde a doua venire in timpul vietii pamantesti? Lamureste-ma, ca nu te inteleg.

Ce dovezi biblice si patristice sunt in favoarea existentei judecatii particulare?

Existenţa judecăţii particulare este învăţătură de nivel dogmatic (adică nivel maxim) în Biserica Catolică. Ea este sprijinită de toate cele 4 surse de învăţătură: Biblie, Sf Tradiţie, Magisteriu şi Liturgică. Nu este absolut necesar ca o dogmă să se sprijine pe toate cele 4 surse, ci una singură din primele două principale e suficientă. Dar aici avem toate cele 4 baze.

Bazele scripturistice:
Ecclesiastul: 11:9; 12:1 şi urm
Evrei 9:27
Luca 23:43
2 Cor 5
Phil 1:21
Ecleziasticul (=ben Sirah) 11:28-29 (interpretabil)
Acte (Fapte)1:25
Rev (Apoc) 20:4-6 si 12-14

Bazele patristice: Problema apare la numeroşi Sfinţi Părinţi. Spre exemplu:
-Aug: De anima et eius origine cap 11 cu 8
-Efr Sir: Sermo de secundo Adventu şi Sermo in eos qui in Christo obdormiunt

Cei care au ascultat cu adevărat de Hristos şi s-au jertfit pentru El, împlinind cu dragoste şi râvnă sfântă faptele credinţei, au fost sfinţii (cunoscuţi sau necunoscuţi de noi). Sufletele lor ajung direct în Rai. La ei cred că se referă versetul respectiv.

As vrea sa comentez si eu acest pasaj

"Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă."

Pe de o parte avem pe Stapanul,care fagaduieste celor ce au crezut in El (si au si dovedit-o prin fapte),ca pentru ei de fapt nici nu mai este Judecata.Ei sunt iubiti de Domnul inca din timpul vietii lor pamantesti,si ieratarea ii precede in ceruri,datorita marii dragoste fata de Domnul care ei au aratat-o in timpul vietii .Pentru acesti fericiti,nu Judecata e importnta,ci trairea ce o vor avea in vesnicie alaturi de Domnul
Pe de alta parte avem pe ei,fericitii,sfintii,care pana in ultima clipa a vietii au socotit ca sunt cei mai mari pacatosi,si au avut tot timpul pocainta pentru pacatele lor (chiar si cu gandul facute)si celalalta pavza le-a fost tocmai frica de infricosata Judecata.Deci ei,pe care Hristos ii iubea,si pentru care mai tinea inca lumea in viata,se socoteau pe sine ca fiind infricosati robi ai Judecatii. Aceasta e taina smereniei.
Avem deci armonia iubirii ,dintre Stapanul grabnic la iertare,si sluga,grabnica la ascultare.
Stapanul prisoseste de ieratare si dragoste ,iar sluga prisoseste de ascultare .

Caile Domnului sunt greu de inteles. Pentru cine vrea Dumnezeu, raposatul crestin poate interveni in vietile celor de pe pamant si de dincolo de moarte, fara ca el sa fi fost considerat un sfant. In "Pelerinul rus" putem gasi mai multe exemple, dintre care cel cu evreul devenit crestin mi se pare deosebit.
Citez de la pagina 117
- Vă voi povesti în legătură cu aceasta o întâmplare interesantă, îşi începu el istorisirea. Tatăl meu a fost evreu, născut în oraşul Sklov. Dânsul nutrea o mare ură împotriva creştinilor. Din tinereţe se pregătea să se facă rabin şi învăţa cu osârdie toate minciunile evreieşti pentru combaterea creştinismului. Într-o bună zi, întâmplarea făcu să treacă printr-un cimitir creştin. Acolo el văzu un craniu, care fusese scos probabil dintr-un mormânt de curând săpat. Potrivit cruzimii sale, începu să-şi bată joc de ţeastă: o scuipă, o înjură şi o calcă în picioare. Nemultumindu-se cu atât, o ridică de jos şi o înfipse într-un par, aşa cum grădinarii înfig oase de animale pentru a speria păsările răpitoare. După ce îşi isprăvi bătaia de joc, se duse acasă. În noaptea următoare, i se înfăţişă în vis un om necunoscut care îl învinuia, spunându-i: „Ai îndrăznit să-ţi baţi joc de rămăşiţele mele pământeşti? Eu, care sunt creştin, iară tu, vrăjmaşul lui Hristos?!” Vedenia se repeta de câteva ori pe noapte, alungându-i somnul şi liniştea. Mai târziu, năluca începu să-i joace înaintea ochilor şi în timpul zilei. Auzea şi ziua ecoul vocii, plină de învinuiri. Cu cât trecea timpul, cu atât vedenia se repeta mai des. În sfârşit, când mâhnirea şi spaima îi slăbiseră puterile şi-i stăpâneau sufletul, alergă la rabinii lui, care îndată s-au aşezat pe citit rugăciuni şi dezlegări. Vedenia, departe de a-l lăsa în pace, revenea mai des şi mai năvalnic. Şi cum această încercare sufletească ajunsese cunoscută tuturor, un creştin cu care se împrietenise în afacerile lui negustoreşti îl sfătui să primească credinţa creştină, încredinţându-l că nu se va putea izbăvi prin nimic altceva. Cu toate că tatăl meu nu voia deloc să se boteze, a zis totuşi: „Aş fi bucuros să fac orice, numai să scap odată de vedenia aceasta de neîndurat”. Creştinul, bucurându-se la auzul cuvintelor lui, l-a convins să înainteze o cerere episcopului din localitate, în vederea botezului, spre a fi primit fără întârziere în Biserica creştină. Au scris petiţia împreună, iar tatăl meu, vrând-ne-vrând, a iscălit-o. Din clipa în care cererea a fost semnată, vedeniile au încetat, fără să-l mai tulbure vreodată. Dânsul a fost cuprins de o nespusă bucurie şi, pe deplin liniştit, simţind o înflăcărată credinţă în Iisus Hristos, a mers îndată la episcop, i-a povestit cele petrecute şi i-a mărturisit din toată inima că vrea să se boteze. După ce învăţă dogmele credinţei creştine, se boteză cu multă râvnă, apoi plecă acasă, în localitatea aceasta, unde se
căsători cu mama mea, care era bună creştină şi cu care a trăit o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi plină de evlavie. A fost milostiv cu săracii, iar pe patul de moarte, după ce îmi dădu frumoase poveţe în privinţa aceasta, mi-a lăsat porunca şi binecuvântarea de a-i milui pe cei lipsiţi. Iată de ce mă numesc Evreinov!

Am ascultat istorisirea cu evlavie şi smerenie, gândindu-mă în sinea mea: „Doamne, Dumnezeul meu! Cât de milostiv este Domnul nostru Iisus Hristos şi cât de mare e iubirea Lui! Ce felurite sunt căile pe care El aduce la Sine pe păcătoşi şi cu câtă înţelepciune întoarce întâmplările de mică însemnătate în călăuze spre lucruri mari! Cine ar fi putut bănui că gluma răutăcioasă a unui evreu, săvârşită asupra unui os de mort, îi va sluji drept punte de trecere spre adevărata cunoaştere a lui Iisus Hristos, luminându-l spre viaţa duhovnicească?”

Frumoasa povestea, dar nu are nimic de a face cu realitatea. Puitn SF nu strica niciodata.

De unde stii ca numai 3 suflete sunt in Imparatia cerurilor?:7:

Versetul asta nu are nici o legatura cu ceea ce afirmi tu. Dc citesti contextul ai sa vezi despre ce e vorba.Pe scurt , Pavel se refera la unii oameni carora li se stiu pacatele ,pe cand la altii nu se stiu, si il atentioneaza pe Timotei sa nu se faca partas pacatelor nimanui.
La unii, desi nu se stiu pacatele, ele nu vor putea fi ascunse la judecata si vor iesi la iveala. La asta se refera pavel, si nicidecum la o judecata particulara.

Eu cand am facut referire la rasplata m-am legat de al doilea verset prezentat de tine, cel din corinteni. Versetul din Ioan 5:24 afirma clar ca cei care se incred in Hristos nu vor mai merge la judecata pt a vedea dc sunt mantuiti sau nu. Dar vad ca eviti versetul din Ioan 3:18
"Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. "

Dupa cum vezi nici cei care nu sunt credinciosi nu vor mai fi judecati pt a vedea dc merg in rai sau iad pt ca au si fost judecati. Urmand rationamentul tau nici astia nu ar avea de ce sa mai vina la judecata fiind deja judecati.

Judecata de apoi are sens si este pentru toata lumea. Dumnezeu e drept si va spune celor ce sunt in iad pt ce sunt in iad, pentru ei judecata va fi o prezentare a faptelor si verdictul trist, ca nu sunt scrisi in cartea vietii. nu ii arunca in iad pt o eternitate fara sa le spuna de ce. Iar pt cei neprihaniti va reprezenta judecata care le va decide rasplata.


In Evrei spune asa
"Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata".
Nu spune judecatile, ci judecata. Deci dupa moarte ai parte de o judecata si atat.

M-am gandit la Moise, Ilie si Enoh, despre ei cam stim sigur, despre restul doar speculatii.

Cum numai 3, cand voi spuneti ca sunteti mantuiti toti inca de aici?!! Sau am incurcat cumva borcanele? :7:

Voi care ca sa stiu cui te adresezi mai exact?

Pai in opinia ta ar cam bate vantul prin Rai si ar cam fi plictiseala... De unde stii sigur de Moise? Poate e tot speculatie... :106: Si apoi toti Sfintii si Mucenicii Bisericii unde sunt? Maica Domnului unde este?! Doar nu e Dumnezeu doar, cu Moise, Ilie si Enoh...
Si asa cum spune Glykys sunt foarte multi care pretind ca sunt mantuiti doar pentru ca au aderat si au primit botezul la un cult sau altul...

Cum sa fie plictiseala mai, chiar nu va ganditi cand vorbiti, pai daca nici acolo nu e bine atunci unde?
Nu cred ca e speculatie, in schimbarea la fata de pe munte a fost si Moise, alaturi de Ilie.
Nu pot sa garantez sau sa gasesc vreo dovada ca toti acestia ar fi deja in rai.
E treaba lor, poate cu timpul vor deschide si ei mai bine ochii.

[quote=almaris;241064]Cum sa fie plictiseala mai, chiar nu va ganditi cand vorbiti, pai daca nici acolo nu e bine atunci unde?

Tocmai ca nu e plictiseala! Insa dupa cum consideri ca sunt doar trei persoane in Rai...

Vor fi mai multi la timpul potrivit, sa avem incredere ca vom ajunge si noi pe acolo, nu mai conteaza cand.

Eu zic ca sunt multi si acum si bine ar fi sa ajungem si noi!

Intreb si eu !
Ce este acel Rau de Foc - de la Judecata?? Unii preoti afirma ca este tot dragostea lui D-zeu dar neacceptata de oameni si atunci este chinuitoare Altii zic ca este un Rau de Foc si atat - gatit diavolului si ingerilor lui ( adica materie si nimic simbolic) Cum stau treburile??

Dumnezeu in credinta crestin-ortodoxa nu este tortionar.

El ii iubeste in continuare si pe ingerii cazuti, si pe pacatosii care sunt in viata, si pe pacatosii care mor. Daca pacatele presupun o lipsa sau o negare a dragostei, felul in care se va resimti dragostea divina va fi unul chinuitor pentru acestia. Presupun ca e ceva de genul: n-am nevoie de dragostea Ta Doamne, pentru ca eu sunt mandru si-mi place ticalosia in care ma gasesc. Nu-mi convine sa traiesc in armonie si iubire cu Tine si cu ceilalti, asa ca lasa-ma in starea in care ma gasesc, in Iadul urii si al impotrivirii fata de voia Ta. Dar, dragostea Domnului ramane in continuare, indiferent de starea fiintei create. El va continua in vecii vecilor un dialog cu fiecare dintre noi, insa noi Ii vom raspunde fiecare dupa cum ne-am antrenat in timpul vietii. Viata asta pamanteasca e un fel de a pune de bunavoie baza existentei vesnice, un fel in care noi ne stabilim conditiile initiale ale vietii sau mortii vesnice.

Spunea cineva ca iubirea Lui este ca lumina, care pentru un ochi sanatos este primita ca o stare placuta, iar pentru un ochi bolnav este perceputa ca o stare neplacuta. Cam asa va fi raul de foc: pentru cei caliti in focul iubirii fata de semeni si fata de El focul va fi o stare de existenta pe care ei deja au acceptat-o de bunavoie, pe cand pentru ceilalti nu le va fi pe plac...

In concluzie, Raiul este ceva care nu e pe placul pacatosilor, asa ca Dumnezeu a creat Iadul pentru acestia, insa nu El va inceta niciodata comunicarea cu fiintele create dupa Chipul Sau. Fiinte care vor intelege candva ca numai modul de a fi dupa asemanarea cu Iisus Hristos, Ratiunea oricarei existente, ramane singurul mod sanatos de a fiinta: in iubire, bunatate, armonie, bucurie si smerenie.

Iubirea lui Dumnezeu este precum lumina. Lumina nu este rea in sine, dar ea poate aduce durere unui ochi care nu o suporta din cauza unei afectiuni. Asa si aici, dupa moarte, din cauza unei rele vietuiri, prezenta lui Dumnezeu nu mai aduce fericire unora, ci suferinta. Sa fim intelesi, nu Dumnezeu e de vina in astfel de cazuri, ci omul, ca nu a devenit capabil sa primeasca iubirea Sa.

Frumos rspunsssssssssssss Multumesccccccccccccccc

La judecata lui Dumnezeu oamenii vor fi judecati dupa poruncile Evangheliei
 

"Dumnezeu a randuit ca noi, crestinii ortodocsi, sa fim judecati dupa poruncile Evangheliei, si de aceasta judecata depinde destinul nostru vesnic. Este o judecata particulara pentru fiecare crestin imediat dupa moarte, si va fi o judecata universal pentru toti oamenii atunci cand va veni a doua oara Domnul nostru lisus Hristos. La amandoua judecatile insusi Dumnezeu este prezent si judeca. La judecata particulara El judeca prin intermediul ingerilor luminii si ingerilor cazuti; la judecata universala, va judeca prin intermediul Cuvantului Sau intrupat (conform Matei 25; Ioan 5, 22-27).

Ratiunea diferentei dintre cele doua judecati este clara. Omul de bunavoie s-a supus ingerului cazut; el, in consecinta, trebuie sa inceapa prin a-si limpezi socotelile cu acesta. Crestinul poate face acest lucru pe masura ce, gratie mantuirii, el rupe toate legaturile cu ingerul cazut. La judecata universala spiritele cazute dimpreuna cu oamenii antrenati de ele vor fi supuse chinurilor pentru ca au pacatuit impotriva lui Dumnezeu. Pentru aceasta Dumnezeu insusi, Cuvantul lui Dumnezeu care a imbracat firea noastra omeneasca, care ne-a mantuit, si prin care toti cei ce cazuseram trebuia sa fim mantuiti, ne va judeca pe toti cei dintre noi care, cazuti fiind, nu se vor curati prin pocainta.

Codul, sau culegerea de legi, dupa care vom fi judecati si pe baza carora se va da sentinta atunci la a doua judecata, este Evanghelia. Domnul a zis: Pe cel care se leapada de Mine si nu primeste cuvintele Mele are cine sa-l judece: cuvantul pe care l-am spus, acela il va judeca in ziua cea de apoi. Pentru ca Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatal care M-a trimis, Acesta Mi-a poruncit ce sa spun si ce sa vorbesc. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica(Ioan 12, 48-50). Rezulta din aceste cuvinte ale Domnului ca vom fi judecati dupa Evanghelie, si ca a neglija poruncile Lui, in realitate, este tot una cu a-L respinge pe El".
Sfantul Ignatie Briancianinov