Este ateul o unealta in mana lui Dumnezeu ?
 

A ? Ceva pareri ?

La ce te gandesti cand spui asta?
Parerea ta care e?

Ateul inceteaza sa mai fie ateu in momentul in care apar verificari clare ale unor supozitii.
Asa cum eu si altii am primit confirmari ca Dumnezeu exista asa vor si ei sa primeasca.
Sigur ateul este o unealta foarte folositoare in mina lui Dumnezeu, asa cum Toma a fost ales discipol si mai tirziu Apostol pentru Trezvie si modelarea pentru omenire a CLARITATII si a VERIFICARILOR in manifestarea credintei si pentru a pondera fanatismul si habotnicia oarba si mai ales a IPOCRIZIEI a foarte multora.
Dupa parerea mea Dumnezeu l-a ales pe Toma necredinciosul ca un exponent al trezviei si a felului de a se manifesta a credinciosului si modelului pragmatic de urmat intr-o lume gaunoasa si plina de sarlatani si scamatori!!!

Da, este o unealta insa manuita de ispititorul dupa Voia lui Dumnezeu.
Diavolul nu poate face nimic fara ca Dumnezeu sa ii permita. (stim asta din cartea lui Iov)

Nu cred ca exista atei, ci oameni care cred in chestii mai bizare... cum ar suna sa scrii "eu cred in STIINTA" (desi nu iti ofera nici stiinta toate raspunsurile la care speri)?

Cred ca da, in aceeasi masura in care suntem cu totii, fie ca vrem fie ca nu.
S-a spus ca pricina mantuirii crestinului este aproapele sau. Dar insa cine este acel aproape al meu ? Un raspuns care a iscat multa zarva si controverse.

Mie mi-au placut cuvintele Sf.Ioan Scararul care spune, si nu tine cont de ateu sau crestin:

"Pentru a smeri chiar şi pe cei ce nu ar voi să facă lucrul acesta, Dumnezeu a rânduit ca aproapele să ne cunoască rănile chiar mai bine decât noi înşine; de aceea e de trebuinţă să mulţumim lui Dumnezeu şi aproapelui iar nu nouă înşine, pentru că ne-am însănătoşit."

Dintre ateii pe care-i cunosc nici unul nu crede in lucruri bizare, mai ales in superstitii, ei VOR, si au acest drept de la Dumnezeu, sa aibe verificari si CONFIRMARI, si nu inteleg de ce Dumnezeu nu le-ar oferi pe acestea. Ateii asta asteapta!
Ei sunt oameni rationali, echilibrati, in asteptare de verificari ale celor ce se vehiculeaza!

Pai,tocmai aici e buba...sunt excesiv de rationali,iar pe Dumnezeu Il pot gasi doar cu sufletul.
E ca si cum cer sa li se arate cum pot privi cu urechile si pipai cu auzul.

Sa zicem ca avem un ateu care este fizician; el nu crede in Dumnezeu, dar fizica ii ofera suficiente date ca sa creada in stiinta. Bineee... aici e primul punct- isi face din fizica Adevar Suprem, pentru ca de la ea caparta raspunsuri rationale; al doilea punct: ii ofera oare lui fizica TOATE raspunsurile pe care le doreste? NU, altfel ar inceta sa mai caute, deci sa mai fie stiinta.Ii ofera lui vreo stiinta toate raspunsurile? Poate cel mai mult se apropie de asta matematica, dar nici asa nu merge.
Si ultima chestie, pe care a spus-o si Heaven, dar un pic altfel- intrebarile pe care ni le punem nu sunt toate din sfera exclusiva a rationalului si nici nu asteapta de acolo raspuns. Deci ratiunea rece este numai o parte din noi, utila, nimic de zis- dar e numai o unealta pentru tot procesul nostru de fiintare. Cum ateii sunt oameni normali- au si ei aceleasi componente ale gandirii si reactiilor, dar nu se cunosc suficient cat sa vada in ei insisi lipsa
Problema nu e ca nu capata raspunsuri la orice, problema e ca nu isi pot adapta cunoasterea si la alte registre sau sunt mandri si nu vor sa o faca.

Spunand ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, nu as merge atat de departe incat sa definesc oamenii drept "unelte"; este, dupa parerea mea, o formulare cu destula indrazneala.

Insa fiecare are dreptul la propriile lectii.

Daca in general omul ar fi o "unealta" ar fi lipsit de libertate, pentru Dumnezeu omul este o persoana inzestrata cu libertate.
Existenta ateilor este o dovada ca Dumnezeu nu constrange libertattea persoanei, respecta libertatea persoanei si atunci cand aceasta se manifesta contrar sau in afara lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, vrei sa spui ca daca eu nu cred in Dumnezeu, asta reprezinta o dovada a existentei Lui?

Deci ateu fiind sunt lasat in pace dar cand eram credincios eram pedepsit pt pacate?

Ai inteles gresit. Nu am vrut sa spun asta si nu cred ca asta reiese din context. Nu cred ca este nevoie de hermeneutica pentru cateva randuri modeste.

Eu nu cred ca Dumnezeu este cel care pedepseste. Nu cred ca asa interpreteaza Biserica raul care se abate asupra unui crestin. Noi L-am facut pe Dumnezeu un administrator care imparte recompense pentru cei buni si pedepse pentru cei rai, insa in realitate Dumnezeu este iubire si dreptate- dreptatea lui Dumnezeu nu este ca o lege inflexibila care sanctioneaza, se manifesta cu iubire- iertarea este o dovada ca dreptatea nu este separata de iubire. Nu Dumnezeu este autor al raului.

Pacatul tau este impotriva Lui Dumnezeu; acesta este necredinta. Care vine dintr-un fel de mandrie, adica: nu accepti sa existe un Creator, creierul tau poate sa creada in originea existentei de-la-sine, poate sa creada ca materia si energia sunt posibile si stabile tot prin-sine, ca viata a aparut intamplator tot de-la-sine si fara-de-scop, samd.

Vederea lui Dumnezeu ca administrator punitiv si aspru, ca recompensator si biciuitor al caderilor, este o roada a teologiei apusene.

Niciodata crestinii Rasaritului nu au pierdut din vedere moartea, iadul, chinul vesnic pentru pacate si neiubire, insa accentul lor a cazut mereu pe mare mila a lui Dumnezeu, pe durerea Lui pentru acea singura oaie ratacita, care valora mai mult decat cele 99 de oi neratacite, pe marea lui dragoste catre toti.

Ateul este un om in cautarea rostului vietii si al lucrurilor din viata lui !
Pana la Dumnezeu insa cautarea nu are nici un capat odihnitor, iar potentialele capete de drum sunt riscante.

Ai spus ca existenta ateilor dovedeste ca Dumnezeu nu constrange libertatea persoanei. Asta implica si faptul ca Dumnezeu exista.

Totul tine de interpretare.
Dar VT este plin de pedepse aplicate sau dictate direct de Dumnezeu.

Sincer, vom cadea in sofisme daca ne legam de un cuvant pe care il tot rastalmacim. Care este marea confuzie??? Constat ca ai darul de a cauta sofisme.

2 Timotei 2, 20-21

Iar într'o casă mare nu sunt doar vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.

Deci, dacă cineva se va curăţi pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună folosinţă Stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun.

Si ce e rau in a cauta sofisme?

Dialogul devine confuz, iar adevarul este aproape inexistent.
SOFÍSM, sofisme, s.n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p.gener. argument, afirmație etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

Adica nu ai nici o problema cu ce e adevarat doar de fatada?

Raul nu este altceva decat o greseala care se corecteaza. Ma gandesc la toate lucrurile rele care la un moment dat au avut un final fericit. In mintea lui Dumnezeu raul si binele nu exista. Numai in mintea noastra limitata acestea doua sunt diferentiate. Metafora cu marul cunoasterii binelui si raului este elocventa. Din acel moment fiinta umana a incetat sa SIMTA si a inceput sa GANDEASCA. Atunci a aparut raul, pana atunci diferenta intre bine si rau nu exista. Ai perfecta dreptate cand spui ca Dumnezeu nu pedepseste. Eu singur sunt cel care ma pedepsesc prin prisma valorilor si convingerilor mele despre cum ar trebui sa fiu daca as fii perfect. Ma percep diferit de acel ideal fara pata si incep sa ma flagelez.

Neacceptarea nu se datoreaza unei incapatinari nejustificate. Nici voi nu acceptati multe concepte, as putea aplica rationamentul tau in cazul lor si sa rezulte acelasi lucru si pentru voi.
Tu pacatuiesti prin necredinta in Zamolxe?

Justificarea atee este o scuza ridicola. Toate teoriile nedemonstrabile sunt dovezi ale necredintei omului care refuza astfel cu incapatanare sa accepte Ceva sau pe Cineva care sa fie Cauza si Proniator al existentei in general.

Nu pacatuiesc, aceasta religie nu-mi satisface intelectul. Dar intre a crede intr-un zeu si a nu crede deloc, mai bine merg pe prima varianta.

Nedemonstrabile sint numai din punctul tau de vedere.
Ateii, in general, nu refuza sa accepte ceva sau cineva care sa fie cauza a existentei in general, asta de unde ai scos-o? Din contra, oamenii de stiinta cauta acea cauza (Big Bang, string landscape sint unele din ele) pe baza de dovezi. Deocamdata, stiinta a ajuns la concluzia ca viata nu are un creator inteligent direct si eu doar sint de acord cu aceasta teorie (pentru ca explica cele mai multe din cite se intimpla in jurul nostru).

In ce fel iti satisface intelectul religia ortodoxa?

Si daca pe parcursul vietii tale stiinta nu va reusi sa demonstreze existenta unei Cauze prime inteligente, vei muri ateu? Pacat.

Ortodoxia imi ofera o explicatie credibila a originii lumii, avand un singur Dumnezeu (nu cateva zeci de mii ca-n hinduism sau nici unul ca la budisti), nu ma obliga sa ma inchin la pietre, imi da un sens vietii, ma invata sa traiesc in mod viu, viata care transcende realitatea imediata si care se continua la infinit evoluand mereu catre o noua existenta cat mai apropiata de Dumnezeu.

Ateismul mi-ar da posibilitatea sa cred ca: nu stim mare lucru despre lumea in care traim, nu stim ce a cauzat-o, vom muri trecand in nefiinta samd. Trist. :(

Si tu preferi sa crezi in ceva doar pentru ca suna frumos, in loc sa cauti dovezi?

Eu ma uit in jurul meu si cred ca nu e cu putinta lumea fara Dumnezeu. Nu pentru ca nu-i inteleg functionarea, ci pentru ca e absurd pentru mine sa nu existe un Creator.

In schimb, tu cauti dovezi... dar pana atunci preferi sa crezi ca nu exista. Treaba ta, dar vezi ca viata-i scurta si dupa aia se inchide televizorul. :)

Nu ai inteles. Sau nu vrei.
Am gasit dovezi si toate imi spun ca nu exista.

Nu ai gasit toate dovezile ;)

Daca nu le-am gasit, inseamna ca ele exista.
In schimb tu nu ai nici o dovada.

Ba am, dar e dovada mea. Fa asa incat sa ai si tu dovezi.

Ca ai simtit tu ceva ... nu are relevanta.
Ma refeream la dovezi concrete care sa arate existenta lui Dumnezeu.

N-am simtit nimic, am dovada concreta. Dar e a mea si n-o dau la nimenea :34:

Cineva povestea: "M-am urcat in mar si am inceput sa scutur mere ca sa manance porcii. In timp ce scuturam au venit si porcii si au inceput sa manance cu lacomie , foarte fericiti. Insa nici unul nu se uita in sus sa vada de unde le vine fericirea." :1:

Care e sursa tuturor lucrurilor , dupa tine?

Arata-ni-le si noua, sa nu murim in nestiinta.

Soarele, apa si pamantul care au facut sa creasca merele.