Ce ne lipseste pe forum? Smerenia, iertarea...etc.
 

Constat ca pe forum ducem lipsa de smerenie, iertare..., etc. Parca suntem intr-o competitie. Fiecare dintre noi devine un cautator de vreme ce isi sacrifica timpul pentru dialog, numai ca dialogul uneori nu este constructiv. Observ ca sunt uitate topicurile care puneau accentul pe aspectele duhovnicesti, probabil ca s-a stins dorul dupa cele duhovnicesti, parca suntem ispititi sa ne etalam cunostintele, sa ne raportam la semenii nostri si sa uitam ca adevarata smerenie este atunci cand ne raportam la Dumnezeu.
Sa ne smereasca Dumnezeu.

dreapta cumpatare
 

Poate lipseste dreapta masura.

Mai mult ca sigur, o va face, iar asta mai curand decat ne putem inchipui noi.

Imi amintesc de povestirea parintelui Paisie Aghioritul:
“ – Parinte,grija indeparteaza intotdeauna de Dumnezeu?
- Asculta de la mine urmatorul lucru : cand un copil se joaca si este absorbit de jucarii,nu-si mai da seama daca tatal lui este alaturi si-l mangaie.Dar daca-si va intrerupe putin joaca,atunci isi da seama.Tot astfel si atunci cand avem vreo grija,nu putem simti dragostea lui Dumnezeu.Dumnezeu da,dar noi nu simtim.Ia aminte sa nu risipesti puterile tale pretioase in griji de prisos si in lucruri desarte,care intr-o buna zi se vor face toate praf.Asa te obosesti si trupeste si mintea ti-o imprastii fara rost,iar dupa aceea ii dai lui Dumnezeu oboseala si cascaturile in vremea rugaciunii,la fel cu jertfa pe care a facut-o Cain.In mod firesc si starea ta launtrica va fi la fel cu starea lui Cain,cu neliniste si oftaturi pe care ti le va pricinui aghiuta,ce va fi alaturi de tine.
(…) Daca vezi ca mintea ta fuge mereu si se duce la treburi, (…) sa intelegi ca esti mai aproape de lucruri decat de Dumnezeu,de zidire decat de Ziditor.
(…) Omul este zidit sa faca binele in mod firesc,pentru ca Ziditorul lui este bun.(…)
Cu munca si grija multa se uita de Dumnezeu.Parintele Tihon spunea:”Faraon dadea munca si mancare multa israelitilor ,ca sa uite de Dumnezeu.”In vremea noastra,diavolul i-a absorbit pe oameni in materie,in raspandire.Munca multa,mancare multa,ca sa uite de Dumnezeu si astfel sa nu poata – sau mai bine zis sa nu vrea – sa puna in valoare libertatea ce li se da ca sa-si sfinteasca sufletul.Insa,din fericire,de aici iese si ceva bun,fara ca diavolul sa vrea:oamenii nu mai au prilejul sa pacatuiasca atat cat ar voi. “

Lipseste responsabilitatea de a te considera crestin, credincios Mantutorului.

Lipseste etc...
Glumeam.
Lipsesc crestinii ortodocsi, din pacate.

Ar trebui infiintat un nou forum:
Forumul Crestinilor ortodoxi smeriti
Pe acel forum sa nu intre pentru inceput ereticii si ne-ortodocsi,pana ce se sudeaza legatura dragostei intre crestini ortodocsi.Si nici sa nu se discute subiecte care pot provoca divergente de genul 'pot fi mantuiti ereticii'
Si asa cum zice apostolul,sa se vorbeasca doar in psalmi si cantari de lauda,si fiecare,in cinste,sa dea intaietate aproapelui sau.
Ceea ce ne lipseste de fapt pe acest forum este COMUNIUNEA

Chiar nu poti sa vezi cum frazele tale se bat cap in cap?
Vorbesti de psalmi,cantari de lauda,intaietatea aproapelui,comuniune,dar,in acelasi timp spui ca ereticii (orice o fi insemnand asta pentru tine) si ne-ortodocsii nu au ce cauta acolo.
Insusi cuvantul crestin se opune fundamental acestei excluderi,ce sa mai vorbim de alte lucruri sfinte.
Ce se petrece pe forumul acesta are loc si in viata de zi cu zi,de aceea,cel mai intelept lucru ar fi sa lucram cu noi insine mereu pentru a domina aceste zvarcoliri ale ego-ului uman.

Buna provocare duhovniceasca. Nu pot sa spun ce lipseste de pe acest forum pana nu vad ce-mi lipseste mie. Uneori jignesc fara sa vreau persoane care au alte pareri despre cipuri sau despre ecumenism sau stiu eu despre ce. Se intampla sa ma contrazica cineva si sa-mi demonstreze ca el si numai el are dreptate, iar eu m-am cam tacanit, vezi Doamne, daca nu impartasesc parerile lui. Iert si merg mai departe.

Dar sunt unii crestini buni care nu suporta vocile stridente si pleaca fara sa priveasca in urma, desi poate ar ava ceva interesant de spus si de marturisit. Si lasa loc liber nu se stie cui.

Cand intri pe un forum ortodox, ai anumite asteptari. Poate ar fi bine sa mentinem, totusi, un anumit standard duhovnicesc si sa ne rugam inainte de a scrie pentru a fi astfel in acord cu poruncile evanghelice referitoare la iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui.

Poate ar fi bine sa purtam discutiile contradictorii cu mai putina patima, si sa dezbatem mai multe subiecte duhovnicesti care ne privesc pe toti. Caci cu totii avem inca de invatat.

Hristos a inviat!
 

:1:Fratilor, dragilor,

asa cum Biserica se "identifica" prin madularele ei ( monahi, laici, clerici) asa si forumul acesta este "cartea noastra de vizita". Nu e corect sa afirmam ca forumul este urat doar pentru ca X sau Y este ateu sau necrestin sau patimas sau fara cei 7 ani de acasa..
Din punctul meu de vedere (poate gresit, Stapana stie..) corect este sa incepem sa schimbam fiecare dintre noi ceva, in dreptul nostru. Exact ca un goblen...daca un punct este cusut gresit ...cel de langa el sa se moduleze astfel incat sa-i redea si lui...frumusetea..
Nu ajuta doar sa aratam cu degetul.. "Cartea mea de vizita" va fi scrisa de faptele (NU vorbele) mele catre fratele meu..

Mantuirea sta in cel de langa noi dragilor!!! Ceea ce daruiesti aceea primesti!!

Daca un frate este mai manios..sa nu-i mai dam ocazia sa o faca. Daca altul ne jigneste, sa-l lasam sa se linisteasca apoi cu duhul blandetii sa ii aratam ce nu e frumos sa se exprime astfel.. daca este nestiutor, coboara la nivelui lui, nu-l trata cu superioritate..nici nu-i vorbi ca un profesor pentru ca se va simti jignit..

Ortodoxia este o scoala, unul este la gradinita, altul cl I, altul la gimanziu, altul la liceu si unii la doctorate... Fericit de cel ce stie sa "predea" tuturor cu aceeasi dragoste...

Daca doar strigam dar nu facem nimic...pierdem timpul dragilor.. iar Timpul este ireversibil..
Nu stiu de ce dar de cate ori citesc forumul imi vine in minte cuvantul;"Ceea ce am in traista aceea vand la magazin"...
Credinta, este ca o banca...ca sa primesti "dobanda" trebuie sa depui tu intai ceva...

Sa incercam din acest moment, acum , nu maine...sa jertfim fiecare din noi cate ceva, in favoarea celuilalt. Daruind vei Dobandi..alta cale Nu exista!

Domnul si Maicuta Domnului sa ne miluiasca sa punem inceput bun din aceasta clipa!

- Rabdarea de a-mi asculta semenul pana la capat in vorbele lui, disponibilitatea de a invata unii de la altii, puterea de a da dreptate celuilalt si de a recunoaste atunci cand ceea ce spune este bun si folositor.

De cele mai multe ori preferam sa ne cramponam de tot soiul de orgolii marunte, cu satisfactii ca atare.

Si mai ales, ceea ce este cel mai important lucru - recunoasterea si acceptarea ca in tot ceea ce am si sunt acum nu este nici un merit personal, ci numai bunavointa lui Dumnezeu care, cu infinita rabdare, asteapta pe fiecare dintre noi sa-si vina in fire.

Ia uite aici "excludere":

" Unul dintre îndemnurile care mai poate trezi nedumeriri, întrebări, este îndemnul: "Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi. Cei chemaţi ieşiţi. Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi". Pare ceva nefiresc. Să-i chemi şi să-i trimiţi. Despre ce-i vorba, cine sunt cei chemaţi şi de ce trebuie să iasă? Adică şi chemaţi, şi să plece. Cum vine asta? Vine aşa, că la începutul creştinismului, vreme de mai multe veacuri, unii dintre creştini veneau dintre păgâni, şi veneau la vârste mature, la vârste conştiente, la vârste la care aveau conştiinţă. Şi, până când deveneau creştini deplini, adică până se botezau, erau în stadiul numit de chemaţi, erau chemaţi sau catehumeni. Atunci se făcea cu ei şcoală, erau îndrumaţi în credinţa cea nouă pe care au primit-o dar pe care încă n-o ştiau şi pe care încă n-au arătat-o practic, şi prin botez. În vremea aceasta, credincioşii care se pregăteau pentru botez se numeau chemaţi sau catehumeni. Şi pentru că la Sfânta Liturghie nu pot lua parte creştini nedeplini, pentru că şi aceştia erau totuşi creştini şi erau ortodocşi dar nu erau ortodocşi botezaţi, la vremea aceea când se sfârşea partea din Sfânta Liturghie la care puteau lua parte, adică partea din Sfânta Liturghie în care e cuprinsă Evanghelia şi Apostolul, Liturghia cuvântului - dar nu aveau voie să ia parte şi la cealaltă parte a Liturghiei, la Liturghia Euharistică, la Liturghia împărtăşirii cu Sfintele Taine - li se spunea să iasă. Deci: "Cei chemaţi, ieşiţi". Să părăsească biserica. Şi părăseau biserica. "

Nici vorba sa compar Liturghia cu forumul, si totusi: daca si cei chemati, care aspirau, fara a fi membri deplini ai Bisericii, ieseau afara.. deci daca pana si ei, care aveau dorinta fierbinte de a se boteza, erau "exclusi"... pai nu cu atat mai mult cei care nu doar ca nu vor lucrul asta, ci chiar calca in picioare margaritarele noastre? Ai impresia ca-s multi pe aici care cauta intr-adevar comorile ortodoxiei si ca au venit sa se adape la izvorul vietii vesnice?

Atata ne-am invatat sa trambitam toleranta asta in sus si in jos, vezi Doamne ce destupati suntem noi, habar ne-avand ce inseamna asta de fapt. S-a dus careva de pe-aici pe forumuri de atei, neoprotestanti, musulmani sau mai stiu eu ce sa le zica ba, vedeti ca va aflati in eroare? S-a dus careva sa le zica adventistilor ca gresesc tinand sabatul? Daca s-a dus, treaba lui. Eu una nu am facut lucrul asta si sincera sa fiu mi-ar placea ca nici altii sa nu vina sa calce in picioare, sub ochii mei, lucrurile in care cred. Acum de dragul tolerantei trebuie sa imi deschid usa (reala sau virtuala) si sa iau in brate toate ereziile si aiurelile altora? Sau ce?

Cred cu tarie ca sunt lucruri care nu trebuie supuse dezbaterii, care nu sunt relative si nu pot fi relativizate, care sunt fix asa cum sunt ele, ori alba ori neagra, si cu care nu ne jucam decat daca suntem caldicei. Pana la urma bunul samaritean care l-a ridicat pe omul acela din sant l-a dus la han, nu au avut dispute teologice pe drum. Cred ca arat destula toleranta aproapelui in toate celelalte aspecte ale vietii, iar in materie de teologie am dreptul sa tac si sa nu deschid subiectul asta impreuna cu el, daca simt ca nu are rost. Dar daca il deschid si vorbesc cu aproapele meu, si vine alt aproape, care incepe sa-mi dea lectii si sa-mi spuna ca ma insel, ca nu-i asa, ca-i invers, ca bla bla, ce trebuie sa ii fac?

Oare si miile de mucenici stateau la taclale, c-o fi, c-o pati? Eu cred ca erau ultra-intoleranti, dupa canoanele relaxate ale zilelor noastre, si ca mai bine mureau decat sa cedeze si un milimetru din credinta lor. N-am stofa de mucenic, dar cred ca datoria mea merge pana la a-mi ridica aproapele din sant, si se opreste acolo, nu mai am obligatia de-a-i aproba si credinta si nici de-a o supune pe-a mea dezbaterii, in drum spre han.

Si o ultima remarca, sa nu se trezeasca vreunul si sa puna eterna placa, "aaa, da, da, dati in cap celor de alta confesiune, huoo, asta v-ati invatat de la Hristos": daca un om, prin refuzul meu de a discuta si dezbate cu el chestiuni de credinta, are impresia ca prin asta ii dau in cap... asta este doar problema lui.

Haideti,incepeti hora...cine are dreptate si cine nu...
Lipsesc ortodoxi,cum bine spune Eodor.Mai multi,vreau sa spun,asa ca Geo,Valentin..de la care avem ce invata.Ce este atat de complicat?Cand intra unul ce bate campii,asa ca mine,si nu are date temeinice,corecte,unul ce intra asa ca ursul sa rupa crengi,in loc sa culeaga fructele coapte nu-l mai bagati in seama fratilor.Sa vedeti cum se plictiseste sau schimba atitudinea daca chiar este interesat sa invete ceva.

...nu,Iisus Hristos nu are nici o legatura cu asta,El este total contrariul a ceea ce unii dintre voi promovati,culmea...in numele Lui!

Jenica draga, te asteptam sa ne dai si exemplu, caci esti una din cei, care scriu frumos si pe inteles. Am fi bucurosi sa apari mai des, nu numai cu aprecieri, ci si cu raspunsuri celor, care au nedumeriri.

In principiu sunt de acord cu ce s-a scris pe acest topic. Trebuie sa ne corectam noi mai intai. Dar pentru a o face, trebuie mai intai sa intelegem de ce sa ne corectam si mai ales cum. Omul insa nu prea este dispus sa schimbe ceva la el, daca are impresia ca gandeste corect si in consecinta nu a gresit.
Cel, care se si informeaza, afla ce are de schimbat.

Nu putine cazuri au fost, cand lumea s-a simtit jignta de citate din Sfintii Parinti, atribuindu-mi-le mie sau altora. Acestia nu accepta nici la modul general si pur teoretic faptul, ca exista niste regului in credinta noastra ortodoxa. Pe acestia ii sfatuiesc, ca sa nu-si mai faca sange rau, citind mesajele mele, caci eu ma inspir doar din carti si nu scriu decat rareori de la mine, caci nu am experineta necesara pentru a sfatui eu si atunci ma folosesc de cartile ortodoxe, care imi deschid un intreg univers.
Dar daca si aceste citate ajung sa jigneasca, atunci... nu mai am cuvinte.

Si pentru mine unele postari au fost si inca mai sunt unele grele, din lipsa de cunoastere a limbajului de specialitate; dar acest handicap se poate indeparta, consultand dictionarele de pe prima pagina a site-ului, dand cautare pe internet si edificandu-ne astfel.

Si inca ceva: de multe ori, explicand cuiva un lucru, il intelegem si noi mai bine.

Domnul si Maicuta Domnului sa ne miluiasca sa punem inceput bun in fiece clipa!

Da, carmina, in cateva cuvinte ai cuprins esentialul.

??????? Doare rau ce scrii tu aici.

Am hotarat de o vreme sa stau mai mult deoparte. sa nu mai scriu, dar sunt cazuri in care mai am cate o observatie. Si am si hotarat sa ignor unele (mai multe) discutii si pe unele persoane. Si ma simt mai bine!
La firul asta aveam de spus asa:
1. Da Jane, este cunoscuta partea asta cu "cei chemati". Azi a disparut din fericire. Nu se mai face. Inainte vreme nu stiu cum era.
Am mai spus si mai spun ca tare mi-as dori sa pot citi un material asupra credintei de la inceputul ei: biserici, preoti, slujbe, cununie. Cum se facea pe vremea lui Iisus?
Pentru ca de ex. legat de "cei chemati" - am citit undeva recent ca ei erau alungati. Existau paznici la usi care ii dadeau afara.
Si pe urma eu stiu ca Iisus n-a alungat pe nimeni, dimpotriva si i-a iubit pe toti. El putea, noi oamenii...nu.
Comparatia aceasta cu forumul mi se pare si mai nefericita.

2. In forumul asta nu este vorba numai despre ortodoxie, ci despre comunicare intre oameni. Exista de ex. fire cu retete culinare, diverse intrebari si discutii care nici nu au legatura cu credinta (sau nu direct).
Eu una nu ma duc pe forumuri de alte religii sau confesiuni pe care nu le cunosc. In general nu ma duc decat pe forumuri unde am un interes privat (hobby), sau profesional si ma pricep cat de cat.
Cum m-as purta si simti acolo? Nu stiu. Cred ca mi-as spune parerea si as intreba daca ma intereseaza ceva. Atat.
In tara este mult mai simplu, caci se traieste printre ortodoxi in cea mai mare parte, practicanti, sau doar botezati n-are importanta.
In alte tari este mai greu si invatam ceva esential, care si asta de fapt face parte din credinta: sa traim cu respect reciproc printre oameni. Traim intre oameni cu cele mai diverse confesiuni si religii. Dar ne respectam (in general).
In tara nu se stie asa ceva, traiul printre straini si toleranta.
Treaba asta cu toleranta (ca e vorba de religie sau altceva) noi, in alte tari, o simtim tare mult pe peielea noastra. Ia sa vedeti si voi cum este ne-toleranta!
Exista in lume conflicte religioase uriase ( si din fericire nu prea pornesc de la crestini, cu atat mai putin de la ortodoxi). Este destul.
In rest exista niste reguli generale de omenie si comportament, indiferent de religie.
Revin la idee: in viata reala eu una, si altii multi, suntem obligati sa stim si sa respecatm niste reguli de convietuire. Una ar fi ca ne respectam intai ca oameni si mai apoi nu ne bagam in lucruri private. Iar credinta este un lucru privat. Este f.posibil sa poti fi prieten, sot, coleg cu oameni de credinte diverse. Poti avea schimburi de pareri, participa la unele sarbatori si invata lucruri noi, poti vizita un lacas sau altul. Ce nu se face: nu intri in dispute religioase, nu incerci sa convingi pe unul sa-si schimbe convingerile, nu-l urasti si nu-i dai in cap pentru ca este/gandeste/simte altfel decat tine.

Suntem inainte de orice - oameni si toti...ai lui Dumnezeu.

3. Revin la forum: am mai fost intrebata direct si spun si acum legat de postarea lui Jane. Nu ma deranjeaza ca scriu altii aici care sunt atei, sau de alte credinte.
Acest forum si alte forumuri ortodoxe au toate rubrici speciale pentru alte credinte, tocmai pentru a invata unii de la altii si de a comunica.
Citesc chiar lucruri f.interesante si mai invat. De ex. ma intereseaza limbile straine si o vreme am citit aici un fir despre limba ebraica.
Mai invat si alte obiceiuri, traditii, etc.
Si tocmai oamenii acestia sunt mai retinuti si mai respectuosi si nu lovesc la persoana.
Am fost intrebata despre sectanti: nu m-au deranjat aici pe forum. Am avut o colega de serviciu care a necajit multa lume prin credinta ei ofensiva: incerca sa o aduca si la seriviciu, in birou, sa convinga si pe altii, sa faca reguli in birou legate de asta. Nu mi-a placut si am ajuns s-o evit (nu lucram cu ea direct).
Si ma deranjeaza mai mult in viata reala, ca suna la usa si intr-o vreme si la telefon sa ma convinga, defaimand credinta mea. Urasc asta. Nu asa se face.
Si daca asta va deranjeaza, cand altul vine si intervine in credinta noastra, exact la fel facem si noi in ochii altora: ii jignim, le calcam in picioare credinta, ii judecam, ii facem eretici si cate si mai cate.
Cam cum credeti ca aparem noi in ochii lor? Mai buni? Nu, dimpotriva.

Ce ma deranjeaza in schimb: exact unii ortodoxi care sunt f.duri si nu sunt in primul rand oameni. Care incearca sa te convinga sa faci ca ei (nici nu stiu daca de fapt ei chiar asa traiesc pentru ca nu spun niciodata cum fac ei personal), se amesteca in viata privata si te invata cum sa traiesti in familie (cu sotul/sotia), ce sa mananci etc.
Cei care la intrebari de viata, probleme personale, intrebari clare si directe care necesita un raspuns clar, de experienta de viata si credinta, dau citate si ataca persoana in loc s-o mangaie si s-o ajute, s-o sfatuiasca, sa-i spuna din experienta lor personala, cum au facut/fac ei. Ba unii nici nu citesc mesajele, scriu in batjocura, sau saboteaza fire intregi de discutie.

Si aici este intr-adevar vorba de lipsa de smerenie. Adica: "uite aici ce ortodox perfect sunt eu, tu esti un nimic!"
Si nu, daca cineva iti spune ca are niste limite, sau probleme vis-a-vis de o dogma (rar asta), sau mai degraba de canoane sau scrieri, nu in seamna ca ei calca in picioare ce avem mai sfant, sau distrug credinta, sau margaritarele (cum spunea Jane sau nu stiu cine). Pur si simplu isi spun neputintele lor.
Este un handicap al lor, daca vreti. Voi vreti sa dispara, sa-i omoram?
Atunci ii omoram pe toti handicapatii, bolnavii si batranii, ca toti ne fac rau pentru ca nu sunt ca noi.

Toleranta trebuie sa avem si trebuie si sa ne aparam. Dar cu intelepciune si discernamant.

Asa este. Ai dreptate.

.. stiu ca nu astepti laude.. dar: foarte buna postare!
Foarte la obiect!

ma bucur ca ai revenit!

Imi amintesc starea sufleteasca in care ma aflam inainte de a deveni user al acestui forum. Eram nelinistit, cautam raspunsuri si persoane care sa ma lamureasca in multele mele intrebari... In mare parte pot sa spun ca am gasit ce cautam, desi asta s-a intamplat indirect, prin "trimiteri" catre infinitele resurse pe care ni le pune internetul la dispozitie, daca evident exista vointa si rabdare.
Din pacate, am observat ca atunci cand omul cauta sa se indrepte sau sa se rupa de anumite fapte pe care le constientizeaza ca si greseli, atunci este bombardat din toate directiile cu tot felul de capcane in care cade inconstient, in ciuda eforturilor de a se indrepta. Dintre toate, mandria mi se pare cel mai greu de sesizat atunci cand iti da tarcoale, iar cand cazi in mandrie mai bine ti-ar fi fost sa ramai la stadiul de inceput, avand circumstanta "saracului cu duhul", decat sa-ti dai cu pareri "pertinente" in stanga si-n dreapta, asteptand ascultarea oarba a celor din jur. Incepi deja sa te consideri un micut intelept a locului, iar parerea ta TREBUIE sa fie luata in seama, fiindca tu STII ca esti stapanit de... Duhul Sfant si ca nu multi au avut sansa "iluminarii" tale...
E greu sa ne vedem pe noi prin ochii pe care ne vede Dumnezeu. In general imaginea egoului este deformata de indulgenta si subiectivism, de rasplata exagerata pentru eforturile noastre, ne inchipuim deja in Imparatia Cerulilor in vremurile ce vor veni pentru ca ne consideram drepti si curati ca lacrima!...
Nu stiu daca forumul nostru s-a schimbat sau nu, fata de cum era cand am intrat. Atunci cautam ceva si restul nu conta. Acum am inceput sa vad acest forum in tot ansamblul lui si uneori imi lasa un gust amar, fiindca observ multa ura si dezbinare, sarcasm si rautate... In momentul in care am simtit ca, implicandu-ma, imi fac mai mult rau decat bine, am renuntat sa mai scriu si nici de citit nu prea imi mai da ghes inima.
Ce lipseste forumului? Ma tem ca fiecare dintre noi vede foarte bine ce-i lipseste, doar ca nu se poate stapani, fara sa atace direct pentru a-si sustine punctul de vedere. Prea multa cearta, prea multa rautate... Spunea cineva pe-aici ca razvratitii si cei obisnuiti sa tulbure apele, ar trebui lasati si nu provocati; acest lucru l-am sustinut dintotdeauna. Omul, oricat de insistent ar fi, daca vede ca nu-l ia nimeni in seama, se rusineaza singur si pleaca. Eu cred ca mai mult greseste cel care accepta sau chiar cauta provocare (...la provocare, gen "Sunt crestin! Intrebati-ma orice!") decat cel care e un biet ignorant in materie de credinta si caruia nu-i poti cere mare lucru!
Daca m-a ajutat forumul? Pe mine, DA. Si poate inca ma mai ajuta, dar consider ca am depasit stadiul de flecareala pe orice subiect... Sunt constient ca pentru majoritatea cazurilor am o opinie personala, dar decat sa mi-o spun si sa supar pe cineva, sau sa cad in lauda de sine, mai bine imi reprim acest sentiment si eventual imi ramane mai mult timp pentru ceva mai de folos mie si celor din jur.
Suntem cu totii intr-o permanenta cautare, nici nu stiu daca a unui anumit Adevar, sau a propriei noastre identitati, nu in fata oamenilor pentru ca omul oricum e subiectiv in judecata lui, ci in fata Lui Dumnezeu. Daca reusim sau nu sa intelegem cu adevarat ce vrea Dumnezeu de la noi si sa ne incadram cat de cat in limitele unui "normal" ce poate fi acceptat cu un pic de indulgenta, e foarte greu de spus!... Speranta moare ultima!...
Cred ca cel mai important lucru in viata este sa putem face diferenta intre ce ne este de folos si ce nu!!

ne lipseau aceste eseuri-postari ...OmuBun si Jane Says
Va felicit si ma inclin:77:

subscriu.

"Doamne, da-mi puterea de a schimba ceea ce poate fi schimbat, taria de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat si intelepciunea de a face diferenta dintre aceste doua lucruri."

Pe acest forum am avut multe surprize placute dar si dezamagiri. Am fost si sunt dezamagit de faptul ca multi dintre noi nu am inteles, nici pana acum, ca acesta nu este un loc unde sa ne etalam pacatele si virtutile, putinele sau consistentele cunostinte teologice. Provocarea, ca si in viata, consta in faptul ca trebuie sa comunicam cu ceilalti intr-un mod civilizat si responsabil. Multi ne impotmolim tocmai in aceste lucruri firesti.

Daca unii, stand sub adapostul anonimatului, se simt indreptatiti sa jigneasca cu nonsalanta pe ceilalti este problema lor. Dar este una care, in niciun caz, nu ne face cinste.

Este trist ca nu mai stim sa punem o intrebare sau sa oferim un raspuns, intr-un mod delicat, fara a rani sau ofensa pe cineva.

Ma bucura insa nespus faptul ca inca mai sunt persoane pe forum, ale caror mesaje sunt cu adevarat ziditoare si odihintoare. Mesaje din care nu iese la iveala nicio rautate, ci numai caldura si lumina.

Datorita acestor persoane mai frecventez acest forum si chiar ma folosesc sufleteste. Altfel, timpul este prea pretios pentru a ne antrena in discutii, asa, doar pentru a ne afla in treaba.

Cred ca, pe viitor, fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca de doua ori, inainte de a posta un mesaj. Este ziditor? Atunci dau submit. Daca nu este, atunci mai bine fac orice altceva.

multe ne lipsesc dar totusi sa nu uitam ca suntem in viata virtuala asa ca aici multe lipsesc + judecata si cum ai zis tu iertarea smerenia,etc....dar nu peste tot forumu este asa

Mie mi-a fost de folos forumul:
1. Am invatat despre mine (si nu lucruri multumitoare..)
2. M-am folosit de postarile si de atitudinea unora (f rabdatori, blanzi, ravnitori...)
3. Am aflat care sunt conceptele inselatoare (adica acelea care s-au golit de intelesul crestin si au ajuns sa acopere nelegiuiri!)
4. Am aflat care sunt lucrurile care trebuie sa le stie copiii mei de mici (si nu, nu sunt povestirile biblice... ci tocmai ceea ce separa ortodoxia de restul crestinatatii!)

(-minus: mult timp pierdut aiurea!)

Si eu invat in fiecare zi stand pe acest forum. Va multumesc ca sunteti aici si aveti rabdare si cu astia mai...asa ca noi. :17:

Forumu mi-a descoperit complementaritatea darurilor, chiar in aceasta lume virtuala. Este chiar o psoibilitate de a te cunoaste in aceast lume virtuala, cand exista ispita sa te ascunzi sub un anonimat.

si eu cred ca ati descris foarte bine,cel mai complex raspun.continuati si veti reusi sa schimbati si pe alti.

De la Plesu citire: ce este un forum?

A interveni pe „forum“ a devenit, de cîţiva ani buni, un hobby la îndemînă. La sfîrşitul fiecărui articol publicat în presa curentă, o sumedenie de cititori (care, de regulă, nu-şi semnează mesajul cu numele lor adevărat) se pronunţă, fiecare cu inteligenţa şi gramatica lui, asupra articolului cu pricina. Nimic rău, în principiu. Am făcut însă experienţa de a citi, în mai multe rînduri, felurite reacţii la articolele mele. A rezultat o rapidă reflexie asupra acestui nou „gen“ literar şi mi se pare util să o împărtăşesc forumiştilor înşişi.
Aş aminti, mai întîi, interlocutorilor mei că termenul „forum“, dincolo de istoria lui „electronică“, are o ereditate nobilă, grecească şi latină. Forumul roman, ca şi agora grecească, erau locuri publice axiale în viaţa cetăţii. Forumul era, deopotrivă, spaţiu al autorităţii, al instituţiilor politice, şi loc al adunărilor populare, al dezbaterilor comunitare sau al comerţului. Pe scurt, forumul era un loc al schimbului: de idei, de mărfuri, de opinii. Acolo se luau decizii, acolo se instituiau legi, acolo se desfăşurau „certurile“ între cetăţeni, fie ei reprezentanţi ai diferitelor facţiuni politice, filozofi, negustori, sau gură-cască. Forumul era un teritoriu civic şi ritual. Toate astea ar trebui să impună forumistului contemporan o anumită ţinută, o anumită responsabilitate. A fi prezent „pe forum“ înseamnă a asuma un rol social, un oficiu public. Forumul nu e un ring de box, în care intri pus pe mutilarea adversarului. El nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii. Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile. Asta se face cu argumente, cu vervă (eventual ironică), nu însă cu injurii şi ghionturi. Şi încă ceva: în piaţa publică nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti propinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept „principii“, nici competenţa proprie drept cristal.





Forumul nu e o anexă a dormitorului sau a closetului de-acasă. E o ieşire în lume, cu tot ceea ce o asemenea ieşire presupune, de la veşmînt la discurs.


Forumiştii ar trebui, poate, pornind de la schiţa de mai sus, să-şi pună, măcar din cînd în cînd, problema unei minime etici a forumului. Forumul nu e o anexă a dormitorului sau a closetului de-acasă. E o ieşire în lume, cu tot ceea ce o asemenea ieşire presupune, de la veşmînt la discurs. E un centru social, nu o berărie de cartier. Experienţa mea de lectură, cu unele excepţii, cărora le sînt recunoscător, nu e pe măsura aşteptărilor. Mulţi dintre forumişti sînt fie confiscaţi de o exaltată imagine de sine, fie obsedaţi de sîngeroase resentimente. Cei care îl detestă pe Băsescu scriu despre el indiferent dacă articolul pe care îl „comentează“ e despre piersici. Cei care, mutatis mutandis, mă detestă pe mine, au aerul că aşteaptă febril ocazia săptămînală de a-şi exersa ura şi umorul fin împotriva metehnelor mele pernicioase. Alţii se ceartă între ei, alţii fac paradă de cultură şi subtilitate, carenţi, în mod stingheritor, la amîndouă. Cei mai mulţi nu fac decît să se afle în treabă, cerşind un pic de atenţie, un pic de prestigiu, o ţîră de recunoaştere publică. Forumul roman se construise prin asanarea unei mlaştini. Din păcate, la noi, mlaştina e încă la suprafaţă.



Apărut în Adevărul, 16 martie 2010.

De multe ori ne lipseste, la fel ca si lui Andrei Plesu, mi se pare - optimismul. Asta mi-as dori: sa fiu tot timpul optimist, increzator in Hristos si in puterea Lui de a schimba orice suflet care vine la El.

Poate asta ne lipseste mult pe forum: Bucuria!