Divortul- poate fi considerat pedeapsa a lui Dumnezeu?!
 

Hristos a Inviat! Ma numesc Leonard am 31 de ani si de un 1 de zile m-am despartit de sotia mea ,motivele sunt multe si complexe .M-as bucura sa dicutam mai pe larg acesta problema des intalnita in zile noastre ,implicatile divortului in viata noastra, cosecintele divortului asupra vieti duhovnicesti si a vieti pamantesti , cum priveste Biserica din punct de vedere spiritual sfarsitul unei famili cestine si nu in ultimul rand ajutorul sau sprijinul divortatului cum poate fi el inteles, povatuit si ajutat sa treaca peste aceasta incercare...

Imi pare sincer rau pentru tine. Divortul este o tragedie. Trebuie rugaciune, sa dea Dumnezeu sa va impacati si sa fiti iarasi impreuna.

In Sf Scriptura divortul , dupa cum spune Mantuitorul.Este admis doar in caz de adulter.
Cred ca si biserica Ortodoxa are aceesi atitudine.

Ma opresc asupra ultimilor puncte expuse de tine. Cred ca, in primul rand, cel care a divortat nu trebuie sa fie blamat pentru alegerea sa, ci ajutat cu atentie si dragoste crestineasca. Divortul, indiferent de motivele care duc la el, este un act ce aduce tulburari si anumite sensibilitati in sufletul celui care il poarta. Asadar, are nevoie de prieteni, are nevoie de credinta, are nevoie sa se regaseasca. E un taram sensibil pe care nu putem umbla cu Cuvintele Mantuitorului pe post de pietre. Cuvintele Domnului sunt un adevar incontestabil, dar sa nu uitam ca El este Iubire si ca nu vrea pierirea vreunui suflet, ca a venit nu pentru cei drepti ( si cine-i drept dintre oameni?), ci pentru noi, cei raniti. Deci, cu atat mai mult, trebuie sa oferim atentia noastra celui divortat si sa-i oferim sfaturile si sprijinul cel mai potrivit. Si cred ca cel mai bine pentru un om care a trecut prin asa ceva, este apropierea de Biserica, de un duhovnic cat mai bun si de oameni credinciosi si care sa-i ofere o prietenie sincera si adevarata. Eu stiu ca Biserica ingaduie si a doua casatorie. De ce nu? Daca e voia Domnului, poate isi va reface viata de familie si va fi mai atent pentru a nu repeta greselile trecutului.

Leo, nu are rost sa facem aici filozofia divortului stiind ca fiecare caz in parte este diferit desi pe undeva sunt asemanatoare.
Daca ai vre-un aspect concret de discutat, spune-o direct, mai bine nu o mai lua pe ocolite.
Noi aici cunoastem multa lume care a trecut prin ce treci tu , se pregatesc de divortul final, sau mai cunoastem persoane care stau/se sacrifica numai de "dragul copiiilor" care este o mare greseala. Copiii vin dupa!
Daca intre soti nu mai exista respect reciproc, se jignesc si/sau se urasc si doar SE PREFAC in FATA COPIILOR ca totul este bine, savirsesc un mare pacat si isi bat joc de copii.

Tu in ce categorie te afli?

Eu cred ca Biserica ar trebui sa accepte divortul si pentru lipsa de respect si alte mitocanii care se petrec in casnicie, daca se mai poate numi asa.

In nici un caz divortul nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu.Eventual noi ne pedepsim prin demersurile noastre.Biblia zice:"ce a unit Dumnezeu,omul sa nu desparta"Totusi pentru adulter,violenta,Biserica ingaduie divortul care oricum este pronuntat prin lipsa iubirii dintre cei doi.Si daca iubire nu este nimic nu este.

De altfel, accepta...
Adlterul poate fi inteles si in sens larg, nu numai pur sexual.

Care a fost totusi motivul divortului in cazul tau?
Ca altfel discutam pe langa..

Divortul este o rana adanca... E o incercare grea dar nu descuraja! Mare este Dumnezeu!

Biserica nu este precum omul. Ea are putere sa ierte. Omul a ajuns sa faca acest lucru doar cand este rugat. Misiunea Bisericii este sa-i faca pe cei doi un trup, iar pe noi madulare ale unui singur trup. Oare intamplator se spune ca Fiul Omului a venit ca sa-l mantuiasca pe om? Cu siguranta nu, omul este omenirea, nu cutare sau altcineva. Biserica trebuie sa vindece, nu doar sa constate o rana si sa elibereze un certificat pentru cei ce poarta aceasta rana.

Leonard, Dumnezeu ne daruieste iubire si ne vrea iubitori. Nu exista durere mai mare pentru Dumnezeu ca aceasta - sa ne vada rupti unul de celalalt. Cu Dumnezeu te unesti cu adevarat atunci cand esti unit cu ceilalti, nu cand te rupi de ceilalti. Tu sa o pomenesti in rugaciunile tale pe fosta ta sotie.

Multumesc pentru intelegere. Sunt constient ca nu este usor , sa ajungi sa l intelegi pe un om , fara sa l poti cunoaste mai bine .Am deschis acest subiect, nu pentru ca eu as fi nevinovat de tot ce sa intamplat ,in acesta despartire ,cu toti avem momente in viata de slabiciune de neputinta cand poate daca.. eram mai credinciosi mai puternici depasam aceste momente de slabiciune ,si poate nu se ajungea aici.Dar pentru ca stiu ca va fi foarte greu sa ne impacam desi .. numai Dumnezeu stie asta nadajduiesc, ca ma va ajuta Dumnezeu, sa urmez o cale mai buna .

Am intalnit undeva urmatoarele cuvinte simple ale Maicii Tereza:

"Unde incepe dragostea? In propria noastra casa. Cand incepe ea? Cand ne rugam impreuna. Membrii familiei care se roaga impreuna raman impreuna."

Multe ne propunem noi in cadrul familiei, cariere, acumularea de bunuri, vacante, si cate si mai cate. Dar toate acestea nu hranesc dragostea, asupra careia trebuie sa veghem ca si asupra unei candele, ci mai degraba o consuma cu repeziciune. Singurul untelemn care intretine cu adevarat focul dragostei nestins este rugaciunea, viata in Hristos.

Da, este un lucru dureros, insa nu pot spune ca este "o tragedie"
Tragedia infatiseaza oameni angajati in lupta cu viata potrivnica, acest conflict solutionandu-se cu moartea.

Daca il iubesti cu adevarat pe Dumnezeu, vei intelege, in cele din urma, de ce a fost nevoie sa se intample acest lucru.
Nu impartasesc parerea ca "Dumnezeu pedepseste". Fii sigur ca mai mult te iubeste, decat te pedepseste.

Daca ai pacate, nu te mai intreba de ce a aparut divortul.
Daca nu ai pacate, citeste Cartea Iov, si intelege dragostea lui Dumnezeu.
Oarecum, si pe Iov il parasise sotia, care ii spunea sa'L blesteme pe Domnul si sa moara.

Divortul este sinonim cu iesirea din manastire.
Precum un calugar iesit din manastire nu este sortit iadului, tot asa nici un om divortat.
Domnul ne iubeste, indiferent de iadul in care ne afundam, si ne asteapta pana la moarte.

Intaritor este cuvantul lui Hristos, care zice: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."
Oricat am cadea si oricum am ajunge, sa nu deznadajduim de puterea, grija si dragostea lui Dumnezeu.

Pentru multi in continuare Dumnezeu este asemenea unui Judecator care imparte sentinte sau recompense si mai putin un Tata iubitor. Nu sunt de acord cu afirmatia "Dumnezeu pedepseste". Si acolo unde apare cuvantul pedeapsa trebuie sa-l interpretam din perspectiva dreptatii lui Dumnezeu, dreptaea care nu se manifesta separat de iubire sau fara iubire.

Divortul este un complex de suferinte profunde si sfredelitoare.

Insa cu grija, cu speranta si sarguinta, inima poate fi facuta din nou stralucitoare.

Nimeni nu ne poate trasa propria ecuatie existentiala sau sa ne furnizeze solutii miraculoase,
doar noi insine, prin alegerile pe care le facem.

Dumnezeu ne indreapta spre cele sufletesti, in special, prin suferinta.

:( imi pare foarte rau sa aud de divorturi ... pana si de despartirea lui pepe de oana sau irinel de monica sau borcea de nevasta mi-a parut rau ... la mine si mama si bunica au divortat :( eu una la cat sunt de dependenta de sotul meu si la cat de mult il iubesc nu cred ca as putea trece peste un divort ... as ramane ca o leguma in miscare, in viata doar pentru copiii mei . este ingrozitor ... trebuie multa rugaciune pentru ca sa nu se ajunga la asa ceva, sau sa se poata trece cat mai usor peste un divort ...

oricum nu cred ca este o pedeapsa de la Dumnezeu... ca pacate avem cu totii ... mai multe sau mai putine ... asa ar trebui sa fim cu totii divortati sau sa avem necazuri ... este o consecinta a faptelor noastre ... lipsa de comunicare, munca pe primul loc, lipsa de respect, este greu tare ... ii apreciez foarte mult pe batraneii care ajung sa sarbatoreasca nunta de 50 de ani, sau pe batraneii care ii vad pe strada tinandu-se de mana la plimbare. asa vreau sa ne ajute Dumnezeu sa ajung si eu cu sotul meu.

poate totusi exista si cale de intoarcere si de impacare ... multa rugaciune ...

Si multe alte minuni se intampla in famiile in care sotii se roaga impreuna.
Hristos e la mijloc ,a spus-o chiar El.

si eu un frate mai mare care a divortat si sincer mi se rupe inima sa-l vad singur, cu bautura in nas, fara servici, toata lumea ocolindu-l (inclusiv eu......pacatosul nu prea il mai sun si nici sustin) si judecandu-l.

Acum celalalt frate al meu, cel mijlociu imi spune sa-l las in pace, ca tot timpul bea si nu poti sa te intelegi cu el dar......... eu cred ca mai are o sansa de scapare.

Eu am sotie si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca o sa nasca peste 2 luni, dar parca tot nu sunt fericit complet cand stiu ca fratele meu este in necaz.

Va rog din suflet sa nu divortati, ve-ti ramane singuri si va va fi greu. Sper sa va intelegeti asa cum eu si sotia mea ma inteleg.

cauzele divortului !
 

o singura cauza mare si lata :

-alegerea proasta si fara cap a partenerului !!!

deci atentie aia care incepeti sa va legati la cap,cu cine o faceti !

Acesta nu-i un indemn sanatos! Mai bine sa ramai singur si sa-ti duci crucea linistit, decat in doi si sa nu ai timp nici sa te rogi, de scandaluri si batai, de exemplu! Decat sa traiesti in compromis de frica singuratatii, mai bine ramai singur si mergi cu Dumnezeu inainte! Desigur ca exista oameni si oameni.Unii mai slabi, altii mai puternici.Unii trec cu usurinta peste un divort, altii raman cu sechele toata viata, depinde si de structura emotionala a fiecaruia.
Dar e foarte important sa ai curajul sa spui STOP, atunci cand incercand toate posibilitatile de a salva o casnicie, iti dai seama ca nu se mai poate face nimic, cand nu te mai regasesti in acea casnicie, cand statutul tau de sot sau de sotie, nu mai este respectat,apreciat,dorit, fiind terfelit in cele mai variate moduri.


Cat despre fratele cel mare care este divortat si isi ascunde amarul in alcool, parerea mea este ca ar trebui urgent ajutat, mai ales de fratii lui de sange. Acum sunteti bine, fericit, viitor tatic, dar niciodata nu stii ce-ti rezerva viitorul. Am vazut oameni care au luat lectii de viata,pe aceiasi tema pe care n-au stiut sa intinda o mana de ajutor la momentul potrivit!

Eu cred ca tu inca o mai iubesti in ciuda tuturor motivelor care spui ca au fost diverse si complexe.
Divortul a fost, este si va fi mereu un subiect controversat . Niciodata nu vei gasi o parere comuna in privinta asta. Indiferent cum priveste biserica acest subiect ceea ce este in sufletul tau doar tu stii. In fata greutatilor fiecare e cam singur ....fiecare incearca sa-si duca crucea cum poate.

Nu pune totul pe seama omului.
Dumnezeu lucreaza, in chip tainic, prin oameni, spre mantuirea tuturor.
Cat despre diavol, nici el nu sta, ci intuneca mintea, facandu'l pe om sa nu vada adevarata fata a lucrurilor.

Esential este sa alegem potrivit unei vieti crestine: Pot trai crestineste cu acest om ?!
Daca vom cauta cu adevarat asa, Domnul ne va pazi de greutati mai mari decat puterile noastre.
Cat despre greutati, este imposibila o "unire intr'un trup" fara incercari... care sunt rindeluiri benefice sufletului.

Dumnezeu nu pedepseste frate, dreptatea lui e impacarea si iertarea. Eu nu consider a fi destul de bune orice motive pentru divort decat cele canonice. Sfatul meu e sa incerci sa discuti cu ea, nimic nu e imposibil intru Hristos!

Ai grija sa nu cazi din cauza mandriei tale, in aceeasi suferinta!
Trezvie, iti doresc, ca sa-ti dea Dumnezeu, intelepciune. Doamne ajuta!

Dragoste cu sila nu se poate! Decat o viata chinuita in 2 mai bine o iei de la capat. Intotdeauna exista cineva care are nevoie de iubire! Marea drama e ca se divorteaza din motive materiale, lipsurile si neajunsurile isi pun amprenta. Saracia ucide si cele mai frumoase sentimente. Mai sunt si degenerati care divorteaza din desfranare, se satura de sotii (soti) si cauta placerile in alta parte.
Un om cu capul pe umeri depaseste si astfel de momente si ia viata de la capat.
Parintii mei au avut o casnicie de toata jena. Cand eram student au divortat. Am intrebat-o pe mama de ce a suportat o casnicie oribila atatia ani? Raspunsul a fost:teama de a fi singura si pentru ca eu sa am o familie. Halal familie! Si tot singura e cum singura a fost si cand era casatorita!

Da, si tu subliniezi cat de importanta e alegerea personala, cu atat mai bine daca e ghidata de Domnul !
Decat sa ti-l bagi pe dracul in casa ,mai bine ai zici sa circule pe strada !

hai mai lasa-ma, ce mandrie ?!
e mandrie sa nu fii prost ca bota,si sa deschizi ochii bine pe cine-ti bagi in casa si in familie ???

Dumneavoastra sunteti casatorit?;)

nu sunt, dar am avut ocazia sa fiu cu cine nu trebuia !!!

Pai aveti dreptate, in sensul ca daca te casatoresti cu persoana nepotrivita se ajunge si la divort...

Imi spunea cineva ca, in ciuda unei alegeri gresite a partenerului/partenerei, daca cei doi sunt deja casatoriti, pot face in asa fel incat sa iasa un lucru bun din relatia lor.
Sa zicem ca nu se iubesc asa cum sotii ar trebui sa faca, se cearta, nu se inteleg...daca fiecare lasa de la el gandindu-se la voia Domnului de a fi in pace cu toti oamenii, pot convietui linistit.

cea mai buna relatie e cea in care fiecare isi stie locul,ca in ierarhia militara,si respecta fiecare regulamentul de ordine interioara din cadrul acelei familii !
fiecare trebuie sa-l respecte pe celalalt si sa-l ajute !
nu cred in egalitatea partenerilor,de aicea vine cearta,ca fiecare vrea apoi sa fie "mai egal" decat celalalt si intervine concurenta !

Foarte bine zice biblia si doctrina crestina, ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului, iar acesta sa o ingrijeasca ca pe el insusi !
orice alta situatie familiala, moderna,in care partenerii se lupta intre ei, cred ca duce la neintelegeri si esec !

Wow, dar sunteti cu adevarat pornit!;)
Nu vreau sa intram in polemici, dar stiti si dumneavoastra ca trebuie sa existe si acea egalitate, macar in hotararea lucrurilor ce tin de interesul general al familiei.

Doamne, ajuta!

Dar ce inseamna"supusa barbatului"in caz concret?Trebuie femeia sa mearga in spatele barbatului,sa ingenuncheze in fata lui si sa-i spele picioarele cand vine acasa?Sa se ocupe de corvoadele gospodaresti 100%,in timp ce"suveranul"isi face siesta?
Ce devine aceasta uniune,o crescatorie de material genetic?

:))
Hi, hi, hi!
Cred ca nici musulmanii nu pretind asta de la sotiile lor, iar ei sunt destul de extremisti.
Sunt curioasa (in cazul in care cele enumerate de dumneavoastra s-ar pune in aplicare) cine s-ar mai casatori:D.
Gata, la manastire cu voi, mireni!:))

Nu e vorba atat de "bagat in casa", cat mai ales de "scos din casa".
Spun asta deoarece, in general, diavolul este deja in casa.
Cat despre "strada", acolo este "ca la el acasa"... pe strada se vad toate patimile.

eu sper ca dvs, aiti sesizat corect si nota de echilibru a mesajului meu,in care spuneam sau recomandam,ca fiecare parte sa aiba cel mai mare interes si cea mai mare grija pentru binele celuilalt !
nu e vorba deloc de o dictatura in care unul comanda si celalalt se supune, ci mai degraba de o echipa unita ghidata de un scop comun-binele general al familiei- si in care desigur, exista un lider respectat care ia deciziile importante !

asa mi se pare mie ca functioneaza bine acest mecanism social numit famile...daca gresesc, va rog sa ma corectati !!!

Nu, nimic din ce ati enumerat dvs !
Cea mai buna armonie posibila trebuie sa domneasca intre parteneri,iar fiecare trebuie convins si educat ca locul si rolul sau este cel mai bun si folositor,astfel se va simti util si fericit conlucrand la binele familiei si nu la subminarea ei pe diverse cai !!!