Medicamentele
 

Ce dureros este ca medicii recomanda cu multa lejeritate medicamente care creeza dependenta. Si mai trist este ca nu orice medicament prescris pentru probleme psihice este eficient in toate cazurile.

Din cate observ, am un prieten bolnav psihic, generatiile tinere de psihiatri sunt educate in asa fel, incat medicamentul este elemntul de baza al terapiei lor. Asa se face ca nu mai exista dialog cu pacientul. I se administreaza diferite medicamente si-l face sa fie un mort viu.

Sa mearga la un psiholog atunci.

Nu stiu pe nimeni din anturajul meu suferind de o astfel de boala, dar am cunoscut cu totul intamplator astfel de oameni si cred ca intai de toate trebuie ajutati, intelesi, ascultati, consiliati (de specialisti) si in functie de gravitatea bolii li se poate prescrie sau nu tratament medicamentos pentru a putea duce o viata cat mai normala. Cred, de asemenea, ca majoritatea bolilor psihice pot fi tratate daca cei in cauza sunt sprijiniti sa nu se izoleze dpdv social.

Cat despre generatiile tinere de medici mai putin specialisti cred ca este o cauza a sistemului nostru de invatamant, sau o cauza a vremurilor pe care le traim in care diplomele se obtin foarte usor si fara prea mult studiu, iar a-ti face meseria bine tine de domeniul trecutului, importante sunt veniturile pe care le obtii chiar daca profesezi intr-un domeniu cu totul necunoscut sau pt care nu ai fost pregatit.

De aceea tot mai multi medici se afla in imposibilitatea tratarii unor boli fara a apela la tratament pe baza de medicamente, tratament care poate fi periculos si asa cum ziceai poate crea dependenta fara o cercetare amanuntita a pacientului, a cauzelor care au determinat oscilatiile respective de comportament.

Adevarul e ca orice boala psihica este impovaratoare, insa cu toate astea nu trebuie sa ne gandim ca aceste tulburari reduc valoarea fiintei umane aflata intr-o astfel de suferinta si mai ales trebuie sa fim constienti ca ele pot afecta aproape pe oricine dintre noi.

Pt bolile psihice medicamentele nu sunt tocmai solutia cea mai buna. Dar, oricum, e spre beneficiul idustriei farmaceutice sa se vanda medicamente, nu? E o afacere extraordinara industria farmaceutica, zeci de miliarde ies si intra acolo. Cand o companie farmaceutica primeste o amenda, amenda nu e de cateva mii de euro, ci de cateva zeci de milioane de euro. Ce-i drept, pt un medicament nou, se investeste aprox 1 miliard de euro si 15-20 de ani de cercetare. Deci, poate au argumente in ceea ce fac...

Depinde. Prietenul tau ce diagnostic are?
Pentru ca poti vorbi cu om si face terapie sa-l ajuti sa iasa dintr-o depresie, sau sa nu mai fie atat de anxios, sau sa scape de unele obsesii si fobii. De multe ori insa, pacientul este cel care solicita medicatie, pentru ca terapia necesita un efort personal mai mare, si nu doar din punct de vedere financiar. Asa ca omul prefera sa inghita pastile, sa nu priveasca in fata problema, sa nu o infrunte deschis, sa nu faca efortul de a schimba ceva in modul in care vede lucrurile si reactioneaza.

Daca insa e psihotic, daca e delirant, daca are halucinatii, vorbitul nu rezolva nimic. Relationarea si increderea in medic e foarte importanta in psihiatrie, fara ea practic tot ce faci sta in aer si n-are nici o baza nici de o parte nici de alta. Insa in cazurile de genul asta, nu e suficient doar atat si medicamentele amelioreaza simptomele grave, nu discutiile.

trist, dar pe pielea pacientilor
 

Din pacate, a devenit unica modalitate a medicilor de a-si face meseria. Prescriu medicamente, fara a avea rabdare sa asculte bolnavul, sa-i explice ceva despre boala lui, de ce este bine si de ce nu este bine sa faca anumite investigatii etc. Pacientii au devenit robotei administrati de medici. Li se aplica, in limbaj medical, "protocolul" stabilit pentru boala pe care o au.
Am fost cu cineva la un medic neurolog. Ii explica medicului ca are stari angoasante, depresive din cauza bolii. Medicul il intreaba: "Credeti ca v-ar ajuta niste antidepresive?":13: Nu-mi venea a crede ca medicul pune o asemenea intrebare unui pacient care e cu discernamantul la limita inferioara. I-a prescris pana la urma un antidepresiv. A doua zi l-a sunat pe medicul generalist sub a carui observatie se afla. Si acesta l-a intrebat "De ce ati solicitat un antidepresiv atat de puternic? Credeti ca aveti intr-adevar nevoie?" :13:

Peste tot in lume aceeasi atitudine.

Altei persoane un medic neurolog i-a pus diagnostic de parkinson. A facut apoi tratament pentru parkinson timp de trei luni. Vazand ca e din ce in ce mai rau, a consultat un alt medic neurolog care i-a pus disgnostic de cancer la creier. Imediat a intrat in sala de operatie. In cele trei luni cat a facut tratament aiurea pentru parkinson, putea face chimioterapie si poate scapa de o operatie atat de grea, atat de grea!

Va rog sa nu minimalizati importanta medicatiei in tratamentul bolilor psihice. Asa cum spune si Jane, totul depinde de tipul afectiunii si respectiv de gravitatea sa.

Psihiatrul nu sta prea mult cu pacientul la povesti prin prisma meseriei sale; el pune un diagnostic, explica bolnavului planul de tratament, apoi prescrie medicatia aferenta.
Psihologul sau terapeutul este cel care incearca sa depisteze cauzele afectiunii si caruia pacientul ii poate incredinta temerile / angoasele / gandurile sale.

Stiu ca in Romania nu se prea practica, insa ideal ar fi sa se combine cele 2 elemente mentionate mai sus: medicatia si terapia. Ambele sunt necesare pentru a asigura vindecarea pacientului.

O a treia dimensiune este cea duhovniceasca, de asemenea foarte importanta in economia bolii. Daca sfatul duhovnicului se poate alatura celorlaltor 2 componente (terapia clasica si medicatia), pacientul are sanse si mai mari de reusita in lupta sa impotriva bolii.

Sanatate multa tuturor!

Medicatia antidepresiva este esentiala
 

Foarte bune postarile voastre insa consider ca Coralina a atins punctul cheie, de a combina medicatia cu exercitiul vointei imprimate de terapia psihologica.

Ce preferati? Sa fiti internati multe luni in spitale de psihiatrie sau sa incercati sa depasiti aceasta boala locuind in mijlocul familiei luind antidepresante. Asa se pune problema astazi.

Am urmarit citeva documentare f bune despre evolutia institutelor de boli mintate care au fost inchise in mare din cauza costurilor si a ineficientei in tratarea bolnavilor ei ramanind internati practic toata viata,,ginditi-va la costuri! ! !

SIGUR cunoasteti cu totii cazuri in care fara medicatie femeia sau barbatul nu mai poate functiona social sau productiv DELOC! lucru care duce la o mare tragedie in familie.

Tonele de Paxil, Zoloft si altele sunt necesare pentru salvarea vietii intregii familii! Ginditi-va la acest aspect.
Nu judecati dupa faptul ca voua poate INCA nu vi s-a intimplat acest necaz!

Imi sunt familiare si cazurile in care medicii prescriu copiilor medicamente impotriva ADD aproape fara sa-i consulte. E drept ca generatia tanara de astazi e ceva mai zbuciumata decat am fost noi, insa mi se pare anormal sa intoxici corpul unui copil cu substante chimice in timp ce, tot cu mana ta, ii dai Cola, bomboane, chipsuri si alte prostii care-l agita din cale-afara!
Aici au inceput deja sa se auda vocile celor care sustin ca e mai rentabil pe termen lung sa monitorizezi alimentatia unui copil - excluzand din dieta sa toate produsele pline de E-uri - decat sa-l indopi cu medicamente. Sper sa se continue pe linia asta care e mult mai sanatoasa.

Si apropos de produse inutile si pline de E-uri... de unde moda asta a energizantelor? Vad copii de 8-9 ani cu o doza de Red Bull in mana la prima ora a diminetii.... :( Lumea cumpara bauturile astea cu baxurile din supermarketuri. Nu pricep de unde nevoia asta de "energie" cand de fapt toata lumea se plange de viata agitata pe care o avem.... :(

1. Coralina, tu chiar crezi ca nu sunt consultati? hai sa fim seriosi. Tu ca profesoara oare nu ii identifici pe ADD/ADHDisti practic imediat?
Sunt convins ca da, si de asemenea, daca esti in invatamintul public stii FOARTE BINE ce DEZASTRU si HAOS continuu este in clasa cind acestia NU sunt pe pastile.
Ce se intimpla in cazul in care parintii sunt IN DENIAL si refuza medicatia? Acesti zbuciumati nu-i lasa nici pe altii sa invete, practic le fura dreptul de a invata, si asa ceva NU ESTE PERMIS asa cum FIECARE COPIL ARE DREPTUL LA A INVATA CARTE!

cola, bomboane, chipsuri?...acestea nu se pot schimba peste noapte(2), asa vin pachet din familie si cultura pop. Facem numai ce putem!, adica prin psihologi ...ii obligam sa intre pe pastile DIN RESPECT pentru ceilalti copii NORMALI care vin la scoala sa invete nu sa fie bataia de joc a unor bolnavi mintali, ca la urma urmei asta este...!..ca s-o spunem pe aia dreapta!

Red Bull?...la cei mici nu prea am vazut, liceeni masturbanti sunt de regula cei mai avizi consumatori de energizante

ADHD-ul se explică cel mai des prin erori de educaţie. Mai rar sunt stimulantele chimice de vină, de obicei este vorba de supraexpunere la televizor sau la jocuri pe calculator. Obişnuiţi cu o "realitate virtuală" mai rapidă, copiii tind să li se pară că totul se petrece prea încet în viaţa reală. De aceea bâţâie din picioare şi atenţia de durată este afectată. Problema se rezolvă prin consiliere. Dar cu pastilele li se pare tuturor mai uşor. Avem o problemă ? Luăm o pastilă !

:))))))))) wishful thinking!..........nu ma intelege gresit, eu nu te descurajez, tu incearca!

pacientul- medicamentele -medicul
 

Fiecare dintre cei care au postat pina acum au marcat cite o neplacere sesizata de ei sau de apartinatatori (membrii familiei, prieteni, cunoscuti, etc). Dar sistemul medical romanesc este puternic viciat din toate punctele de vedere asa incit fiecare parte componenta a sa sufera (medicii, institutiile-spitale, pacientii). Dar cei care sufera cu adevarat sunt pacientii . Acestia nu primesc spaga de la medici pt. a se lasa consultati in stilul medicului roman si nu in cel occidental, nu pot modifica valoarea onorariilor medicilor in functie de puterea lor financiara si nu-si pot face cabinetele lor private in care sa vina medicii de pe strada ca sa-i consulte primind ei bani sau spaga ! Sunt multe sursele de suferinta gratuita la care pacientii sunt supusi. Una dintre ele este ca pe masura ce tehnica avansata patrunde din ce in ce mai larg in institutiile medicale si concomitent se dezvolta si mai mult relatia sentimentala, amicala, sufleteasca dintre medic si pacient se distruge din ce in ce mai mult . Daca la acest inconvenient major numit ,,indisponibilitate", adica de a nu mai sta pe indelete de vorba cu pacientul cu rabdare si calm reducindu-i temerile, a te apropia de el , a stabili o relatie sufleteasca puternica cu el , se adauga incapacitatea de ,,socializare" a medicului, vocatia precara pt. meserie, indiferenta, graba, obosela, stressul si nu in cele din urma desconsiderarea pur si simplu a pacientului atunci vizita acestuia la medic poate capata aspectul unui supliciu.
In totdeauna de latura moral profesionala a asistentei medicale sunt raspunzatori profesorii universitari , sefi de clinici si formatori de scoala, care de multa vreme defapt nu-si mai fac scoala selectionind cu adevarat discipolii (incepind cu 1975 , o data cu venirea studentilor arabi in tara care au inceput cu spaga la profesori pt. a se ocupa numai de ei profesorii au inlocuit scoala cu spaga) care de multa vreme nu mai sunt ei insisi modele etico-profesionale precum marii maestrii ai medicinii secolului XIX si prima 1/2 a sec XX (cumparindu-si doctoratele si tliturile universitare , la fel fac cu discipolii lor pt. a-si scoate banii !!). Cu asemenea dascali formatori carentati si viciosi corupti si indiferenti real la suferinta pacientului cum credeti ca sunt medicii iesiti din mina lor ?
Medicii in totdeauna se descurca intr-un fel sau altul recurgind clar la spaga, bine inteles , la orice fel de varianta a ei . Unii insa sunt atit de instrainati cu mintile lor incit crezind ca practicind o spaga mai mica , mai ,,umana" ar fi mai bonomi, mai cumsecade, mai umanitari, neintelegind ca practicarea unui lucru rau , mult sau putin , tot rau este ! Daca nu inteleg prin puterea mintii lor aceasta macar sa se gindeasca la exemplul ca intrind intr-un loc murdar (closet) chiar daca te murdaresti numai putin , pe rama pantofului, tot vei mirosii rau cind iesi afara ! Acest comportament nu este justificat de nimic si tradeaza atit lipsa marilor somitati profesionale formatoare dar si cei 7 ani de la mamica , pe care nu-i mai recuperezi nici o data .
Dar pacientii , spre deosebire de medici, nu mai au nici cind si nici cu ce sa se descurce. Ei trebuie sa plateasca . Nu sunt iubiti decit banii lor si cadourile , restul ... discuti putin cu ei , le arunci o reteta cit mai scumpa si cu medicamente cit mai starine (pt. impresie , desigur) si la revedere !
Nu are rost sa mai discutam de dumnezeire in acest aspect pt. ca nu ar face decit sa agraveze pozitia medicilor , adica a unor oameni culti, rasati si pretentiosi de la care te-ai astepta la cu totul altceva !
Raceala relatiilor, care ar trebui sa fie mai mult decit firesti, intre medic si pacient depinde atit de sistem si timpurile prezente dar mai ales de medic si de lipsurile lui elementare si grave dar mascate de ,,flegma".
Parafrazindu-l pe Eminescu am putea spune : vai de pacient , saracul , ca tot da-napoi ca racul ! Si bine nu va mai fi in aceasta relatie !
As dori sa laud aceasta casta profesionala(medicii , desigur), sa spun ca prin stinta lor si lucrul nemijlocit cu viata ia adus pe cei mai multi la credinta curata ortodoxa si la cautarea dumnezeirii, ca sunt numeroase cazurile sau ca la nivel de tara s-a generalizat atitudinea ca la fiecare cabinet privat o zi pe saptamina sa se dea consultatii gratuite pt. nevoiasi, ca la nivel national s-au infintat organizatii neguvernamentale profesionale crestin-ortodoxe, ca Colegiul Medicilor este o instanta etica reala si care protejeaza medicii seriosi si onesti de spagarii sarlatani sau de temerarii indiferenti si alte asemenea multe lucruri bune dar ... inca nu se poate . Exista si medici care intr-adevar isi fac meseria cu inima si diascernamint profesional dar sunt rari, tare rari ; atit de rari incit au ajuns doar in povesti !

Nu au existat dintotdeauna copii mai energici?

Acum daca acestia prea energici trebuiesc pusi pe medicatie...aia prea adormiti si molestiti forever, nu tot asa?

Fusei si eu profesoara, si stiu ca in timp ce unii elevi sunt extrem de ADHD la orele unor profesori ( daca nu chiar la majoritatea), la unii nu mai sufera de ADHD...

E foarte greu de diagnosticat un copilas cu ADHD, mai toti sunt zapaciti, neatenti, preocupati de zgomotul produs de obiectul cu care se joaca colegul; se plictisesc repede, etc.


Tinand cont de faptul ca sistem ro educational permite ca o clasa in cadrul unei gradinite de stat sa fie formata si din 28 de copii, iar o lectie se desfasoara ceva de genul:

educ. : cu culoarea rosie incercuim trenuletele. cu culoaareeaaa rosiiiieeee incercuimmmm trenuleteleee. Ce incercuim? Trenulete! Cu ce culoare? cu culoarea rosie! Ce facem? (aici repeta educ cu copii), ''cu culoarea rosie incercuim trenuletele''. Dupa nici un minut:
copil 1: D-na ce incercuim?

Educ.: Incercuim trenuletele.

copil2: D-na incercuim trenuletele si broscutele?

educ. : doar trenuletele

copil 3: d-na, mihai (unul dintre copii) a incercuit cu albastru.

copil 4: cu verde d-na?

educ.: cu culoarea rosie.

Care au ADHD? Aproape toti ??!!!? Copii au nevoie de afectiunea si atentia parintilor, aici nu ma refer la dulciuri, jucarii. Copii au nevoie de iubire.

http://www.ldawe.ca/DSM_IV.html

Din care citez (in pagina e si lista de simptome)

B. Some hyperactivity - impulsive or inattentive symptoms that cause impairment were present before the age of 7 years.[ In ICD 10:
G4
Onset of the disorder is no later than the age of seven years.]

C. Some impairment from the symptoms is present in more than two or more settings (e.g. at school or work or at home). [ In ICD, e formulat mai pe larg:
G5 Pervasiveness
The criteria should be met for more than a single situation, eg the combination of inattention and hyperactivity should be present both at home and at school, or at both school and another setting where children are observed, such as a clinic. (Evidence for cross-situationality will ordinarily require information from more than one source; parental reports about classroom behaviour, for instance, are unlikely to be sufficient.)]
D. There must be clear evidence of clinically significant impairment in social, academic, or occupational functioning.

Am dat citatele astea din ambele manuale de diagnostic ca sa vedeti ca pentru fiecare tulburare exista criterii clare ce tin nu doar de simptomul in sine ci si de varsta, perioada de timp si mediul in care se manifesta simptomul respectiv.

si eu am un coleg de clasa foarte chiar foarte energic,are 18 ani si de cand il stiu eu este asa,deci din cate am vazut eu asta nu se poate vindeca

daca cineva este foarte activ,energia sa poate fi folosita si in interesul lui,de exemplu sa mearga la un sport care sa solicite(cum ar fi fotbalul)sa i se dea diverse ocupatii fie acasa fie la scoala si asa mai trece din energie fara medicamente

Iata un enunt inteligent, de care am face bine sa tinem seama toti.

din ce am cunoscut
 

Copiii cu ADHD sunt cazuri speciale care trebuie tratate cu multa ingaduinta.
Am avut elevi in aceasta situatie care erau inconjurati acasa de multa atentie, de dragoste ce ma coplesea. Rabdare infinita aveau acei parinti si erau zilnic la scoala (fara nicio exagerare) sa afle cum s-a comportat copilul. Si faceau gesturi tandre - incercau sa-i mangaie pe crestet si ei fugeau, se bagau sub catedra si faceau ca oaia etc.

Acesti copii au probleme medicale, sunt hiperactivi nu din absenta dragostei.

Mie una mi se pare putin exagerata aceasta interpretare...ca au nevoie de dragoste, sau sa fie mangaiati pe crestet...sincer!!!

Pai faptul ca ii mangaie pe crestet, nu inseamna ca sunt parinti buni...si stiu ce educatie sa dea.

Copii care nu stau locului au existat absolut dintotdeauna...iar in ceea ce priveste comportamentul la ore am mai spus, unii fac de toate in timpul unor ore...si nu le poate fi captata atentia sub nicio forma...in timp ce la alte ore, unde profesorul stie cum sa ii tina pe toti ca la armata...stau smirna, ori un copil bolnav...ar trebui sa nu stie ce e cu el, si sa nu poata face diferenta intre comportamentul unui om, si al altuia...ci sa fie el, indiferent de situatie.

discernamant
 

Nu este o interpretare, ci o relatare din experienta de mai bine de 20 de ani in invatamant.

Copiii cu ADHD se comporta la fel la toate orele.

Cei despre care amintesti tu, sigur nu sunt cu ADHD, ci au intr-adevar probleme de educatie.

Am adresat o intrebare, observ ca e la moda aceasta afectiune ADHD...dar pe mine m-au deranjat dintotdeauna copii molai, care stau asa in banca si misca pleoapele cu incetinitorul...si nu se pot concentra, nu invata...si nu pot raspunde la intrebari.

Pentru astia nu trebuie tratament, numai pentru ceilalti?

E valabila aceasta afectiune si in cazul fetelor, pentru ca am impresia ca ii caracterizeaza mai mult pe baieti?...ori unii baieti nu devin asa in timpul scolii, ci sunt asa de cum incep sa se miste, iar parintii trebuie sa stea cu ochii pe ei ca pe butelie...

Da, probabil ca nu am prins eu de astia...dar am predat intr-o scoala speciala, unde erau copii cu diverse probleme, copii exmatriculati de la scoli normale din cauza problemelor pe care le faceau, iar de astia care stateau ca pe sponci in banca am tot vazut...si nu numai, vedeam si parinti care veneau la scoala constant, cu mainile de cap, auzeam ca ii bat acasa ca pe hotii de cai, si tot felul de masuri...dar ei nu erau bolnavi, ci erau doar extrem de energici si de problematici.

Si exact aceiasi elevi, care se catarau pe pervazul ferestrei, se gataiau in ore, udau buretul de pe scaunul profesorului (:21:), carora li se faceau referate peste referate, si cate si mai cate...la unii profesori nu miscau, si spuneai ca sunt sefii clasei, atat de responsabili si de preocupati sa ia nota buna...:71:

Da, asta este politica oficiala.
Cu rare exceptii.

N-are absolut nici o legatura cu energia suplimentara a unora sau cu mingiiatul pe crestet :)). Pentru a intelege trebuie sa studiezi serios, academic aceasta problema psihica nu la modul urechist...ca asa a declarat Tom Cruise, pentru ca si el a fost la fel si uite ce departe a ajuns(in mintea lui)...

Acestia sunt abordati altfel, evident ca si ei trebuiesc ajutati, MAREA diferenta fiind faptul ca cu ACESTIA se poate lucra, nefiind nevoie sa-i culegi de pe pereti, sa-i scoti din dulapuri, de sub banci si sa-i fugaresti pe coridoare asa cum faci cu cei afectati de ADD.

Da, dar gandeste-te ca medicamentele sunt "compensate", deci o reteta are un rol limitat; psihoterapia (cred ca la asta te referi cand aduci in discutie convorbirea detaliata cu pacientul) este scumpa si presupune sedinte saptamanale, uneori chiar 2/saptamana- nu stiu cati isi permit asta. Si specializarea este alta- psihoterapia o fac in general psiholgii si numiti psihiatri (si au pregatire speciala, pe durata a mai multi ani), iar medicamentele sunt administrate de psihiatri si atat. Unele stari implica, dupa cum spune Jane Says(wow, cum suna asta) necesitatea absoluta a medicatiei- altfel respectiva persoana poate sa se distruga sau sa distruga pe cei din jur. Si cred ca s-a abandonat metoda socurilor electrice in psihozele severe (altminteri se pare ca era eficienta)!!!!!

Dimpotriva, spuneam ca nu se mai discuta amanuntit cu omul. Ai o depresie, ia un pumn de medicamente si iti vei reveni. Asta e recomandarea unor medici. Sunt persoane care din aceasta cauza stau luni bune, altii si un an internati. Iar daca sunt scosi afara din cladire, ai impresia ca sunt niste animale. Nu se mai pot bucura unii de altii. Te mai doare si faptul ca intr-un colt, sta o infirmiera care tipa atunci cand i se pare ca un pacient a facut multi pasi de la usa cladirii, ca si cand acesta ar intra in porumbul vecinului.

Pentru ca nu exista timp fizic sa se discute cu toti, cand sunt 20 pe zi programati la consultatie (ca de fapt iei bani de la casa de asigurari doar pe 14 pe zi iar restul de 6 nu mai sunt decontati deci practic e munca voluntara ca tot esti acolo, nu mai zic nimic, oricum nu sunt bani, ii inchizi usa-n nas omului pentru ca nu e programat si pentru ca ti-ai facut norma de 14? Nu i-o inchizi. Sincer, foarte putini o inchid, daca o inchide careva). Le spui si de psihoterapie dar nu ii poti trimite cu forta si putini se duc, si pe aceea trebuie sa o plateasca ei pentru ca acel serviciu nu e decontat de asigurari decat la nivel de o ora de psihoterapie pe luna.
Cat despre faptul ca infirmiera tipa la unul si la altul, eu nu zic ca e bine ca tipa sau ca are vreo scuza, insa toti suntem oameni. Si cand trebuie sa supraveghezi zeci de oameni (o infirmiera la treij de paturi de exemplu, dintre care unii cazuri grave cu care nu te intelegi si la care le schimbi pampersii si care nu inteleg ca exista reguli) zilnic, sa stii ca te cam lasa arcurile dupa o vreme pentru ca foarte putini oameni au suficiente resurse interioare sa duca o chestie de genul asta. Nici macar nu dau vina pe salariul pe care-l au infirmierele, pur si simplu volumul uman cu care ai de a face e atat de mare si de variat incat ajunge la un moment dat sa-ti biruiasca rabdarea si daca esti platit greutatea ta-n aur.
Daca se simte careva bun crestin si crede ca ar face treaba mai buna si cu mai multa daruire, sa se duca voluntar intr-un azil de cronici, oameni cu dementa sau retard mental mediu/sever si sa vedem acolo ce parere mai avem despre noi insine dupa cateva zile si la ce concluzii am ajuns privind rabdarea, daruirea si iubirea noastra crestineasca.

Suntem departe de a avea spitale si oameni specializati. Pentru noi pacientul are importanta pentru ca devine studiu de caz pentru studenti. Nu ne mai intereseaza daca se va face bine sau nu. Important e sa-i descopar studentului un caz in realitate. Si e bine ca avem astfel de cazuri, ca de, studentul nu mai ramane doar la manual.

Adevarat.
Iar unele din medicamentele care se dau pentru anumite afectiuni psihiatrice provoaca depresie si duc la sinucidere.

Poate pe unii chiar ne intereseaza daca pacientul se va face bine sau nu.

Daca vom atinge culmea dementei
 

vom breveta si noi organizatii gen ,,Dignitas".Faptul ca in spatele acestei,,demnitati"sta o profitabila afacere(pusa pe picioare de niste baieti extrem de iubitori de viata si cazinouri de pe Coasta de Azur) este un amanunt nesemnificativ.Un singur derapaj notabil>fosta asistenta(?)care a trancanit prin presa despre ,,turismul sinucigas".In rest pare perfect logic,in ton cu timpurile in care traim(?),sa nu apuci prea mult sa te bucuri de contributia din fondul de pensii(care cu un mic mambo-jambo finaciar poate fi reorientata in anumite cazuri spre alte ,,utilizari")cand poti fi pus sa zimbesti la luna cu medicamentu potrivit.In cazu Dignitas>cu o injectie te rezolva ca pe Grivei.Okie>stiu ca asta poate genera o intreaga disputa despre liberu arbitru,capacitatea de a decide,dureri fizice,credinta si aspecte laice.
Nu la asta ma refer ci la stupefactia unor rude care au aflat ca decedatii ar mai fi avut o sansa dar..ghinion..platisera deja factura iar supravietuirea=,,stornarea" banilor.Not in this life.

Citeam de curand un articol al unui profesor in medicina, care spunea ca medicamentele au ajuns precum vestimentatia. Trebuie schimbate. Apar asa zis noi medicamente, insa ele nu difera de cele existente decat prin forma, culoare, ambalaj diferit). Dar sunt mai scumpe.

Un alt aspect pe care l-am retinut de la acel articol era ca prin diversele reclame chiar si oamenii sanatosi au ajuns sa ia diverse medicamente. S-a raspuns ca sunt luate ca preventie. Ma tem ca primeaza mai mult profitul pentru firme decat sanatatea oamenilor.

MEDICII recomanda MEDICAMENTE cum recomanda GROPARUL GROAPA!Chirurgul recomanda operatia...ca altfel ar ramine fara obiectul muncii...Industria si comercializarea medicamentelor e la mare pret.
Personal am fost pusa in situatia sa iau niste pilule ,si sa fac multe injectii pret de un an si jumatate.Eram semiparalizata...si in nadejdea ca voi umbla pe propriile-mi picioare,luam cu nemiluita tot ce-mi recomanda medicul.....si ..nimic.Dimpotriva.Bafta mea a fost insa ceea ca :MA RUGAM,NEINCETAT.Neputind dormi,luni in sir,asta faceam.Plingeam si ma rugam.De mincat nu mai mincam ca nu mai aveam ce.Cheltuisem vreo 15.000 de dolari pe tratament si ajunsesem leftera.Refuzasem operatia la COLOANA (recomandata inca de la prima prezentare la medic?!?) Nimeni nu mai credea ca voi mai iesi din starea de larva.Devenisem o umbra.piele si os.Un mort -viu.Si totusi...minunea s-a-ntimplat.Fara medicamente ,insa.Ceaiuri...Le recomand tuturor.Eu care sa nu vad ceaiul,am baut galeti (Coada Calului,ceai ,o cana pe zi ,si bai,in cazul meu,evident),si in 2 luni mi-am revenit in mod miraculos.Acum alerg iarasi ca inainte,mi-am reluat munca.Multumesc lui Dumnezeu!
Cu problemele psihice e destul de dificil,desi toate pleaca ,practic ,de la PSIHIC....
Am o prietena care nu vrea sa renunte la medicamente desi starea ei nu se imbunatateste nicicum.Dimpotriva!...Ea face ce zice medicul!...Asa a zis medicul!...Nici un argument al meu n-o poate convinge sa renunte la medicamente.Are o traista plina ochi,din care ia zilnic ,cu rigurozitate:"Asa zis medicul!"

Studentul nu mai ramine doar la manual si sobolanul e prea costisitor asa ca se foloseste omul(pacientul) pe post de COBAI...ca..."si asa moare,nu?"

Ma bucur foarte mult, Antoradoi! Asa este, ceaiurile fac foarte bine! Bunicului i-au facut foarte rau pastilele de la doctori si cum s-a pus pe ceaiuri, cum s-a simtit mai bine si a scapat de dureri! Coada calului etse foarte buna, stiu, am auzit tot de la bunici.
Pentru hipertensiune (dar si pentru linistire, nervi, stres...) este foarte bun ceaiul de paducel (sau mancati boabe de paducel asa crude, dar nu prea multe, pana in 20). La fel si valeriana. Daca nu suportati ceaiul, puteti lua tinctura in apa.

Bolile psihice, dobandite, sunt o consecita a unor framantari interioare. Medicamentele pot doar calma, linisti sau odihni organismul dar efectul lor este numai unul exterior, fiziologic pe cand aceste boli sunt suferinte interioare. Cati bolnavi psihic ati auzit ca s-au tratat in urma medicatiei? Sunt cateva cazuri nu zic, dar la baza vindecarii lor nu a stat pastila ci vointa lor. Ba multi spun, ca medicatia primita le face mai mult rau decat bine.

Cred ca pe tine poti aplica orice tratament doresti, crezi ca iti face bine si asa mai departe. Dar sa incepi sa dai sfaturi apropiatilor de tratament- asta chiar e inconstienta, adica nu ai constiinta faptului ca exista posibilitatea sa se intample ceva foarte rau (de exemplu daca se opresc brusc medicamentele)! Dar hai sa ne dam cu parerea, ca doar ne pricepem toti! Mai bine te-ai ruga ca prietena ta sa fie luminata de Dumnezeu sa faca lucrul cel mai bun pentru ea, fie ca asta inseamna pastile, schimbarea metodei de tratament sau chiar intreruperea lui!