De ce exista Dumnezeu?
 

Atunci când ne gândim la cauza existentei universale ne vine greu sa credem ca Dumnezeu, o fiinta rationala, poate exista fara a avea o explicatie. Am fi mai repede dispusi sa admitem existenta unui univers neînsufletit decât a unei Fiinte vii ca Principiu al existentei.

Acest obstacol pare a fi si una din pricinile pentru care multi ajung la ateism.

La o privire mai putin superficiala, acest tip de a gândi se dovedeste gresit, o prejudecata. Existenta lui Dumnezeu, a unui Absolut rational e mai probabila decât existenta unei lumi aparute din senin, pentru ca Dumnezeu are atributul supranaturalului de partea sa.

Supranaturalul implica o existenta infinit superioara si diferita de a naturalului. În termeni teologici e vorba de diferenta dintre necreat si creat.


De fapt ceea ce ne vine greu sa acceptam este tocmai existenta supranaturalului. Cauza este faptul ca noi avem o existenta naturala si în mod firesc avem tendinta sa credem ca posedam adevarata forma de existenta, ca nu exista ceva superior noua.

Dumnezeu exista pur si simplu. Deoarece nu face parte din universul nostru limitat nu are nevoie de cauza sau inceput. Acestea sunt notiuni create tot de El cand a scris legile universului.

Traditie1, imi place ca ti-ai deschis apetitul pentru subiecte "hard" :41:

Stai linistit ca nu mi l-am deschis acum. Sunt probleme de care ma preocup de mult timp si am mai vorbit de ele si pe forum.


Mai bine ai încerca sa raspunzi la ceva ce am zis: ce faci cu faptul ca naturalul nu-si poate explica singur existenta?


Si: ti se pare obiectiv faptul ca stiinta nu ia în calcul si posibilitatea existentei supranaturalului?

Si-l explica exact la fel (de putin) ca supranaturalul


Ca sa nu vorbim pe linga, si sa iti stric topicul, ar trebui sa stabilim ce intelegi tu prin supranatural.

Atunci înseamna ca nu ai o întelegere corecta a ceea ce este supranaturalul.




Nu-i topicul meu. Definitia din DEX a supranaturalului e destul de corecta. As adauga ca prin supranatural înteleg posibilitati infinite, nesupuse nici unei limitari sau legi existentiale.

Cand iubesti nu te mai intrebi de ce exista persoana iubita. Ci faci tot posibilul sa adancesti iubirea. Numai cand stai in afara persoanei respective, ajungi sa te intrebi de ce ea exista.

Macar daca asta ar fi singura mea problema :)
Stiinta nu e o entitate ce hotaraste ea ce ia si ce nu ia in calcul. Oamenii de stiinta insa, in ansamblul lor, nu pot fi obiectivi decit daca au in vedere metode care pot fi, macar in principiu, verificate de ceilalti. Stiinta ar putea lua in calcul si posibilitatea existentei supranaturalului, insa aceasta presupunere nu i-ar accelera mersul, dupa cum s-a vazut in istorie. E o ipoteza de care stiinta nu are nevoie, mai ales ca nu ne gasim intr-un moment de impas, cind toate solutiile cautate au dat gres. Din contra, sintem in plin progres, exponential, al cunoasterii.

Poate pe unii ii ajuta sa adinceasca astfel iubirea. Poate daca intelegi de ce iubesti, nu vei mai divorta atunci cind iubirea incepe sa scartaie putin ;)

Iubirea scartie nu din prea plinul ei, ci din putinul ei. Iubirea nu poate fi adancita decat iubind.

Titlul topicului, "De ce exista Dumnezeu?" constituie o intrebare al carei raspuns nu va putea fi niciodata descoperit, atata vreme cat nu vom gasi mai intai raspuns, la intrebarea "De ce exista omul?".

Cand ne vom da seama ca de fapt existam nu pentru noi insine, ci pentru Dumnezeu, ne va fi lesne sa intelegem ca si El exista nu numai pentru Sine, ci pentru noi. Desigur, a nu intelege aceasta in termeni de determinare, ci de relatie.

Dumnezeu si omul s-au insotit pe veci intr-un dialog al iubirii. Sa luam seama ca limba in care se poarta acest dialog sa nu ne fie una straina. Si chiar de ne-ar fi, sa ne ostenim a o invata caci este mai frumoasa si mai dulce decat toate graiurile pamantului.

Cred ca e o mica neintelegere, pentru ca avem raspunsul la intrebarea "de ce exista omul". Doar ca unii se fac ca nu stiu sau nu inteleg. Si transforma metafore in realitate.

Pomeneam mai sus de un limbaj aparte. Relatia cu Dumnezeu este realitatea. Metafora slujeste aceasta relatie, in sensul ca prin intermediul ei incearcam sa exprimam, macar in parte, adevarul si frumusetea comuniunii cu Dumnezeu.

Dar tu probabil vrei sa exprimam iubirea in ecuatii, matrici si alte expresii matematice. Ma tem ca acest lucru nu este posibil.

Nu vreau sa exprimam iubirea in ecuatii, eu vreau doar sa cernem iubirea adevarata de fetisism. Si aici ma refer la iubirea ca sentiment de afectiune si la fetisism ca veneratie lipsita de discernamint.

=>si eu am trecut prin faza de "ateism" ...stii de ce eram "dispus" sa cred ca NU exista Dumnezeu ?
=din simplul motiv ca NU ERAM DISPUS sa renunt la patimile mele trupesti ...care erau dumnezeul meu .si cum nu ai cum sa ai 2 dumnezei in acelasi timp ...il alegi pe cel care nu se opune patimilor tale... pana intelegi pacaleala :) chestia ca ceri altora dovedirea lui Dumnezeu e doar o autoinselare ...e ca si cum te-ai duce la farmacie sa cumperi elefanti:
-Buna ziua,aveti elefanti de vanzare?
-Nu !
-Aha deci elefantii sunt numai in mintea unora ...care spun ca exista elefanti dar iata la farmacie nu are elefanti...deci nu exista elefanti ! niste ametiti vorbesc de lucruri imaginare...si m-am convins ca nu exista !

Nu putem defini si trata iubirea in maniera stiintifica. Orice incercare in acest sens este sortita esecului. Cred ca si cel mai mare om de stiinta este oarecum frustat de faptul ca in fata iubirii, manifestata in experientele personale, i se descopera foarte multe intrebari fara raspuns. Iubirea ajunge asadar sa se arate a fi de multe ori peste ratiune, pe care el si-ar fi dorit-o suverana. Insa, asa este iubirea, transcende ratiunea si este intotdeuana invaluita in taina.

Daca viata se reduce doar la un nesfarsit sir de procese bio-chimice atunci tot ce tine de manifestarea iubirii este lipsit de sens.

Daca insa viata este mai mult decat atat, si este, atunci iubirea devine sensul intregii existente.

Care este iubirea adevarata? Are limite? Pana unde merge?

atesimul declarat din oportunism este la fel de ilogic precum credinta din oportunism. Tu nu ai fost ateu ci pur si simplu ai fugit de responsabilitatea faptelor tale. Ti-a convenit la un moment dat sa spui ca esti ateu. Nimic mai mult. Sa fii ateu de dragul patimilor este echivalent cu a fi musulman de dragul de a avea 4 neveste. La noi se mai practica si pocairea tot din oportunism.
Am mai spus, tara D-lui Goe! Ce mai conteaza ce meriti sau ce faci cat timp primesti o ciunga sau esti laudat de mam mare? Poti chiar sa-ti dai singur dreptate si iar e bine.

Si eu sunt de acord cu ce spune topcat, este bine sa lamuresti fata de tine de ce iubesti pe cineva anume. Intotdeauna sunt multi factori care contribuie la sentimentul acesta. De multe ori numim iubire( in mod gresit) o simpla atractie fizica, pentru ca mai apoi, dupa ce trece aceasta atractie sa ne trezim ca nu avem nimic de impartit cu persoana pe care credeam ca o iubim... si asa se ajunge la divort.

Luisa, nu discutam asupra unui caz concret. Este clar ca in orice relatie iubirea manifesta anumite valente si ca ea nu trebuie sa fie "oarba".

Discutam despre faptul daca iubirea reprezinta sau nu baza, ba chiar insasi natura relatiei, dintre Dumnezeu si om. Crestinii spun ca da. Ateii spun ca nu.

Iubirea e aceeasi, indiferent care ii este mecanismul. Daca pentru tine iubirea depinde de mecanismul ei inseamna ca ... si poti adauga tu ce crezi ca se potriveste.
Oricum, faptul ca iubirea e un mecanism complex, incomplet explicat azi, dar care nu poate functiona fara un anume tip de molecula ne poate da un indiciu destul de clar asupra unor principii de functionare. Dar, repet, asta nu face iubirea mai putin fascinanta. Din contra.

Eu nu am spus asta

Imho
 

Parerea mea : ,,Your talent is God's gift to you. What you do with it is your gift back to God. Life is God's novel. Let him write it". De ce nu ma framinta prea multe intrebari:,,Don't question God, for He may reply: "If you're so anxious for answers, come up here.Are you ready?"

Am uitat cine sunt autorii acestor citate.Sorry.Le-aam postat pt ca reprezinta punctul meu de vedere.Atat si nimic mai mult.

DUMNEZEU exista pentru ca sa putem si noi exista.



Dar dece exista omul?
DUMNEZEU nu are nevoie de om pentru ca EL sa existe.



:78::78::78::78:

eu inteleg ca te bucuri de dragostea care vine de la Dumnezeu prin fiintele cu care interactionezi, pe care le iubesti si care te iubesc.

perfect de acord cu tine
 

[quote=flying;240460]=>si eu am trecut prin faza de "ateism" ...stii de ce eram "dispus" sa cred ca NU exista Dumnezeu ?
=din simplul motiv ca NU ERAM DISPUS sa renunt la patimile mele trupesti ...care erau dumnezeul meu .si cum nu ai cum sa ai 2 dumnezei in acelasi timp ...il alegi pe cel care nu se opune patimilor tale... pana intelegi pacaleala :) QUOTE]

Sunt perfect de acord cu tine. Eu cred ca e cazul tuturor oamenilor. Unul nu poate sa creada pentru ca el traieste in curvie si lacomie, altul pentru ca traieste in lacomie si lene, altul pentru ca traieste in preacurvie si mandrie, altul pentru ca traieste in zgarcenie si furt, mentionand aici sa zicem doar doua pacate principale, fiecare avand, desigur mai multe. Iar cei care sunt oarecum mai virtuosi intre atei, sufera si ei de fapt de mandrie dar si de faptul ca nu pot crede in fenomene supranaturale. Or eu cred cu tarie ca epoca in care traim a modificat istoria conform modelului ateu, la moda acum vreo 20-30 de ani, si a eliminat din istoria stiintei toate minunile petrecute in istorie, iar acolo unde acestea erau prea cunoscute, a incurajat unele ,,explicatii" pseudostiintifice ale acestora, pure speculatii care nu erau crezute nici macar de proprii membri de breasla. Ce este mai trist este ca le-au eliminat din toate manualele de istorie iar lumea a inceput sa fie din ce in ce mai atee..
Acum vad ca modelul asta ateu din stiinta a suferit unele modificari, se incearca acum explicarea istorica si psihologica a credintei. Adica nu se mai spune ca relatarile biblice sunt basme ci se incearca o explicare naturalista de exemplu a celor 10 urgii,(sau a arderii cetatilor Sodomei si Gomorei) recunoscandu-se ca faptele petrecute sunt reale. Este totusi un progres. Incep sa fie scoase de la sertar diverse minuni care au fost foarte scrupulos ascunse. Spre exemplu am aflat, din intamplare, dintr-un documentar realizat de National Geographic sau Discovery despre levitatie, despre sfantul zburator Joseph de Copertino, un sfant italian, renumit pentru cele aproape 30 de zboruri, certificate de foarte multi martori, multi de o probitate ireprosabila. Iar istorici faimosi declarand ca din punct de vedere istoric faptele lor sunt indiscutabile, caci martorii sunt numerosi iar marturiile din epoca sunt covarsitoare. A si existat un proces intentat impotriva lui. cineva l-a reclamat Inchizitiei acuzandu-l de ,,necuviinta" pentru zborurile sale. Acuzatia fiind puerila, Inchizitia i-a dat repede drumul. Repet, informatiile apartin celor de la National Geographic,(sau Discovery, nu mai stiu exact) nu sunt din alta parte

@Vladimir

Un argument impotriva existentei lui D-zeu este faptul ca minunile crestine au acelasi destin ca oricare alt fenomen supranatural. In timp, devin din ce in ce mai putin impresionante si mai rare, basca pica testele stiintifice. Mai demult cica D-zeu despartea prin Moise o mare, acum doar ceva mir de prin icoane mai curge si cand sunt controlate hopa, popa cu sticluta cu mir "plastifia" probele.

Nu-i asa, in vechime pentru ca omul nu se impartasea cu Trupul si Sangele Domnului, caci El nu se intrupase, avea nevoie de minuni de genul celor descrise de tine. Acum, dupa Intrupare omul devine subiect al lucrarilor dumnezeiesti. Sunt duhovnici care iti descriu viata. Ori acest lucru nu ar fi posibil fara partasia omului de cele dumnezeiesti. Si asta e cu adevarat o minune. Iata un articol pe aceasta tema:
http://www.crestinortodox.ro/diverse/canonizare-intarziata-118609.html

Acelasi argument poate fi folosit si pentru celelalte "paranormalitati". Asta nu inseamna ca sunt toate adevarate. Fiecare are ceva special de genu impartasit etcetc. Un simplu si ilogic apel la sentimente.

Sa inteleg ca pe masura ce stiinta a evoluat si, prin urmare, capacitea sa de oferi o explicatie rationala asa-ziselor minuni, minunile crestine s-au imputinat?

Nu prea as crede. Mai degraba, Dumnezeu lucreaza minunile, potrivit cu fiecare perioada din istoria omenirii si a mantuirii. Sunt exemple in Sfanta Scriptura cand minunea a fost o urmare a unei credinte profunde. Avem insa si exemple cand mobilul minunii il constituie necredinta.

Prin minuni, Dumnezeu nu isi etaleaza atotputernicia, ci raspunde in primul rand unor rugaciuni si unor nevoi concrete. Aceste nevoi sunt cu precadere spirituale dar si trupesti.

Minunile nu trebuie vazute ca provocari la adresa lumii stiintifice actuale. O minune neexplicata din punct de vedere stiintific, nu face stiinta mai putin importanta si nici nu ii stirbeste din autoritate.

s-au imputinat si au scazut drastic in intensitate. Mai curge putin mir din icoane, mai apare un norisor in forma de cruce si cam atat. Altadata oprea soarele in loc!
De ce perioada asta are nevoie mai putina de minuni in genu celor din vechiul testament?
As crede mai degraba ca acei oameni halucinau mai liber. Acum trebuie sa vii cu dovezi si uite asa D-zeu e in agonie.

Nu e in nici o agonie, nu stiu de ce ai tu impresia ca si daca nu s-ar intampla nici o minune, oamenii NU ar mai crede :106:
Eu am vazut icoana izvorand mir dar si daca o vedeam sau nu o vedeam tot aia mi-era, credeam si inainte si as fi crezut si fara. Si nu cred ca e nevoie ca vreun credincios sa se simta dator :5: sa dea "dovezi" si "argumente" unui necredincios. Pana la urma atitudinea invaziva si antisociala e din partea aluia care vine sa bata cu pumnu'n masa dupa dovezi decat a celui care statea linistit in banca lui si-si vedea de credinta.
Atata aroganta ma si amuza :) "acum trebuie sa vii cu dovezi". Altfel ce? :) Nu-mi mai dai mie voie sa cred sau ce? Pana la urma circul mai mare e din partea agitatului care vrea dovezi cu orice pret decat din partea celui care nu i le furnizeaza.

De ce vreau eu să cred că există Dumnezeu?

...deoarece nu vreau să îmi imaginez iubirea ca fiind doar o reacţie a creierului de eliberare a unor hormoni sub impulsul conservării speciei, eu vreau să mi-o imaginez ca pe sentimentul care te face mai bun, care te uneşte spiritual cu ceea ce eşti separat fizic. Unele mistere sunt mult mai frumoase dacă ar rămâne mistere

...deoarece orgoliul meu de om nu îmi permite să cred că noi trăim doar datorită unui impuls de energie electrică. M-aş simţi prost dacă aş şti că televizorul sau frigiderul funcţionează pe acelaşi principiu ca mine. Nu, eu prefer să numesc flux divin ceea ce îmi dă viaţă şi îmi permite să trăiesc

...deoarece nu vreau să văd răsăritul şi apusul doar ca o rotaţie simplă în jurul soarelui, eu le văd ca pe cel mai frumos "Bună dimineaţa!" sau "Noapte bună!" posibile pe această lume. Este modul Lui de a ne saluta pe toţi.

...deoarece legile umane nu sunt de ajuns pentru a ţine lumea în frâu. Nu este niciun articol de lege care te obligă să fii bun, să îi iubeşti pe cei de lângă tine, să speri atunci când totul merge prost.

...deoarece lipsa unei divinităţi doar măreşte problemele de aici. Încurajează oamenii meschini, încurajează superficialitatea şi lipsa responsabilităţilor.

...deoarece am nevoie să îi mulţumesc cuiva pentru lucrurile care nu depind de mine. Nu datorită mie sunt sănătos, nu datorită mie am o familie superbă, nu datorită mie vă pot spune acum ce vă spun. Toate acestea ni se par atât de normale, încât practic sunt o banalitate. Gândiţi-vă doar la cineva cine nu are acestea. Pentru el ar mai fi o banalitate?

...deoarece eu văd viaţa ca un prilej, nu ca o destinaţie. Vreau să cred că trăiesc pentru ceva, că tot ce fac aici nu e doar în zadar. Deoarece tot ce voi lăsa pe Pământ vor fi doar câteva oase într-o cutie. Deci merită să încerci să faci aici ceva durabil?

...ar mai fi multe motive, mult prea multe. Dar voi încheia cu "Pariul lui Pascal": "Dacă cred în Dumnezeu şi nu există, nu voi pierde nimic. Dacă nu cred şi există, pierd totul". Cineva zicea că există reversul medaliei. Nu, nu există niciun revers al medaliei. Nu te costă nimic să crezi, poate doar 5 minute pe zi pentru a spune o rugăciune.

...de aceea, pentru mine există Dumnezeu şi Îl simt tot timpul alături de mine. (Cineva spunea că e pueril să zici că Îl simţi. I-aş atrage atenţia spunându-i că noi suntem legaţi de realitate prin simţuri. Înainte de a simţi, trebuie mai întâi să îţi doreşti. Ceea ce voi numiţi noroc, coincidenţă sau şansă, eu o numesc Providenţă)

De ce exista Dumnezeu?
 

Simplu : ca sa se oftice ateii!:71:

Dacă Dumnezeu ar dispărea, toată materia s-ar prăbuşi, s-ar dezintegra. Dacă-i rău când El îşi întoarce faţa de la om, cu atât mai rău e când El dispare. Tot Universul e sfinţit şi susţinut de Divinitate. Uite de ce există Dumnezeu.

salut,camy_d
 

corect.
totusi cateva intrebari:de ce ce exista universul,de ce exista omul,de ce exista fizica,matematica,chimia;au aceste intrebari,raspuns numai din prisma de vedere a omului?io,nu cred.ce cred io:dumnezeu,creatorul a ceea ce se vede din ceea ce nu se vede.

Întrebare grea şi eu mi-am pus-o. Acum spontan mi-a venit în minte o explicaţie, aşa cum omul când are un talant trebuie să-l valorifice la maxim, aşa şi Dumnezeu, dacă putea crea lumea, trebuia s-o creeze, puterea Lui nu trebuia să lâncezească, ci să se manifeste, să fie utilă. E rău să ai un potenţial şi să nu-l foloseşti, iar Dumnezeu nu putea face lucruri greşite, incorecte, pentru că e perfect.

salut,camy_d
 

camy,nu te pot contrazice,e bine ca ai incercat o explicatie,dar intrebarile mele erau generale si fiecare sa incerce sa-si raspunda siesi,iar daca vrea docomente si dovezi,sa le caute.

Sunt multe întrebări fără răspuns, dacă am fi acolo sus, cred ne-am tăvăli de râs când am vedea cum gândesc oamenii şi se cred logici, ca atunci când vezi un prost sigur pe el :21: Sigur aş râde şi de mine chiar :21:


Apropo, Dumnezeu se scrie cu majusculă :4:

salut,camy_d
 

camy,sunt intrebari generale,iar credinta te ajuta sa ti le explici,
si aprepo,stiu cum se pronunta,cum se scrie cu pix,creion,stilou dar nu-mi cere gramatica pe pc.rar scriu cu litere mari,ma irita orice tastare in plus.
daca esti suparat(a)pe mine din cauza scrierii,nu-mi mai raspunde.