COPACUL CUNOSTINTEI binelui si raului.
 

Cine a creat acest copac al binelui si raului?
Dece a fost creat?
Dece numai omul putea sa manince din el?

Ce copac, tu vorbesti serios? :)))
Asta este o metafora a unui portal interdimensional sau ceva asemanator pentru omul primitiv care gindea in termeni de vinator-crescator.
Gindeste-te ca privind in acel "vizor" interzis el a inceput sa simta sexualitatea si sa fie invaluit de rusine

Despre existenta reala- nu metaforica- a pomului cunostintei binelui si raului ne vorbesc multi Sfinti Parinti. Acest pom nu se refera la verbul "a cunoaste" ci la verbul "a fi". Omul primordial calcand porunca a experimenta un alt mod de existenta- ambiguu-cand raul imbraca haina binelui.

,,Eva a vrut sa devina savanta cand a muscat din pomul cunostintei.,,

Ca intotdeauna, doamnele intai...la mere...:69:

Eu nu inteleg un lucru. Adam si Eva nu cunosteau binele si rau. De acord ? Atunci de ce au fost pedepsiti ca au facut ceva rau ? Ei nu stiau ca fac rau, chiar daca Dumnezeu le-a zis.
E ca si cum ai pedepsi un copil de gradinita pentru ca nu stie sa rezolve o problema de liceu, defapt mai rau.

Si de ce Dumnezeu nu a vrut ca omul sa fie asemeni lui si sa traiasca vesnic ? Si mai ales de ce a facut acesti 2 pomi daca nu vroia ca omul sa-i manance desi stia dinainte ca omul va manca din pomul cunoasterii binelui de rau.

Si unde e Edenul ? Ar trebui sa fie tot pe Pamant pazit de un inger.

"A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”

Deci stiau la ce se expun. Fusesera avertizati foate clar.

"De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii."

Deci nu gradina e pazita, ci drumul spre ea, ca sa nu ajunga nimeni acolo. Cu alte cuvinte este ascunsa.

Bune intrebari..sa nu te astepti sa primesti raspunsuri credibile ca nimeni nu stie raspunsul corect .Putem presupune doar,dar asta va naste si mai multe intrebari.

Nu inseamna ca protoparintii nostri erau naivi- nu cunosteau raul, adica nu era un mod de existenta in afara comuniunii cu Dumnezeu inainte de pacat. Pacatul asta inseamna- "rupere" de Dumnezeu, un alt mod de existenta in afara comuniunii cu Dumnezeu.

Intrebare doar pentru tine.
Cine a creat acel portal(vizor)?:78::78::78::78:

Ce stiau? De unde stiau ei ce e moartea?
Conform Bibliei nici o molecula nu murise pe undeva in univers, pana in acel moment.

Cine a creat acest a fi ?

Cine la creat?

cum cine l-a creat?
Creatorul! Aceste facilitati de a vedea ce se petrece in alte sfere face parte din Creatie, nu poate fi evitata. Adica sa zicem ca Dumnezeu ar fi vrut sa puna un gard in jurul "copacului" pentru a-si proteja creatia de ispite. Nu ar fi putut sa o faca deoarece aceasta facilitate face parte din El.

Au incalcat o porunca de asta au avut de suferit.
Erau vesnici dar au adus moartea cind au incalcat porunca data de DUMNEZEU ca sa nu manince din pom.

Cine a creat pomul asta?

Nu inteleg intrebarea. Eu m-am referit la interpretarea Sfintilor Parinti pentru ca foarte multi interpreteaza pomul cunostintei binelui si raului din perspectiva cognitiva- ori Scriptura se refera la aspectul existential.

Sigur le-a explicat ce inseamna moartea. Chiar daca nu murise nimeni pana atunci, trebuia doar ca ei sa-L creada pe Dumnezeu si sa il asculte. La asta s-a rezumat intotdeauna trairea in sfintenie. Dar ei au ales sa nu mai asculte de Dumnezeu, ci de satan, care le-a spus ca Dumnezeu ar fi nedrept ca le interzice acest pom, cand El voia doar sa-i protejeze. Aceeasi tactica o foloseste satan si azi cu mult succes si il face pe om sa ia grija lui Dumnezeu pentru el ca un atentat la libertatea personala. . Iar omul il crede, caci nu a invatat nimic din experientele trecute.

Nu ai raspuns la intrebare/
Cine a creat?

Cine a creat pomul cunostintei binelui si raului?

Faptul ca nu scrie nu inseamna ca nu murea nimic.

cun nu, tu nu vezi ca scrie acolo

Astea sunt doar presupuneri.
Nu se pot face afirmatii pe baza de presupuneri.

Eu vorbeam pur teoretic.

Care sunt presupuneri?

Cine a creat pomul cunostintei binelui si raului?

la astea ma refeream

Eu cred asa:
1. Ca Adam si Eva erau foarte destepti mult mai destepti (intelepti/cunoscatori) decat noi pentru ca se "scaldau" in Harul lui Dumnezeu si aveau contact nemijlocit cu El. Din cate stiu aureolele din icoane asta semnifica: cunostinta despre Dumnezeu a celui reprezentat. Cunosteau foarte bine si creatia, ca doar de-aia a dat Adam nume animalelor, tuturor dupa felul lor, deci le stia felul poate nu in sensul ca stia zoologia, dar sigur cunostea creatia. Abia dupa caderea din Har a inceput sa se "prosteasca" omul si cred ca desi a invatat foarte multe alte lucruri care sa-i serveasca supravietuirii trupesti, adevarata cunoastere, directa si nemijlocita, pe care o conferea Harul lui Dumnezeu, a inceput sa se stearga din el si generatie dupa generatie golul devenea tot mai mare si umplut de tot mai multa existenta trupeasca.

2. Ca intr-adevar nu murise nimic inainte, pentru ca prin acest pacat a intrat moartea in lume. Si daca intr-adevar murise *totusi* ceva inainte, aceasta era o moarte a diavolului si a ingerilor cazuti, moartea aia de care ne temem noi, moartea "de-a doua", duhovniceasca. Adica nu stiu daca e asa important faptul ca mureau sau nu molecule (si de fapt ce inseamna a muri o molecula sau materia), importanta e moartea asta a sufletului care e in afara lui Dumnezeu. Noi cand ne referim la Viata si la moarte, nu ne rugam sa fim izbaviti de moartea materiala ci de cealalta. Si din momentul in care au pus gura pe mar, au si murit din punctul asta de vedere chiar daca au mai trait pe urma o mie de ani sau cat au trait.

Doar prima e presupunere. Restul sunt chestii demonstrate si foarte frecvent intalnite si azi.

"ei au ales" - chiar a fost o alegere?

"De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el."

Ti se pare ca i-a impins cinva din spate? Eva a avut timp sa "socoteasca", sa gandeasca, i-a placut pomul si l-a poftit. Adam nu dormea in timp ce musca din fruct.

Cum poate cineva sa se prosteasca cind musca dintr-un mar? :))

Da, a "socotit". Dar cum? Nestiind care e diferenta dintre bine si rau.

Dumnezeu! Era un pom obisnuit cu roade bune de mancat, nu erau otravite, numai ca respectarea poruncii primite aducea ca rasplata viata vesnica!

Bine era sa asculte de Dumnezeu.
Chiar nestiind ce era in acel fruct si in ce consta raul si binele si diferenta, putea sa asculte porunca. Ascultarea de Cel Care il zidise si-l pusese stapan peste toata creatia nu era conditionata de dilemele astea gen "ce o fi raul, in definitiv".

De ce trebuia sa stie cum e raul? Dumnezeu i-a spus ca nu va fi bine. A ales sa nu-L asculte. Alegand sa nu asculti pe cineva automat alegi sa fii contra lui. Tot ce trebuia sa faca e sa-L creada pe cuvant. Daca tatal tau iti spune sa nu sari in apa ca te ineci, tu trebuie intai sa experimentezi inecarea ca sa-l crezi?

Omul a vrut sa experimenteze raul si l-a experimentat. Poftim consecinte...Nu era mai bine sa nu fi vrut sa experimenteze?

Nu era mar :)). Ramane de vazut ce era, dar in nici un caz mar.

De la Sf. Ioan Gura de Aur citire:

Deci care era povestirea pe care v-am spus-o ieri? Cuvântul a fost despre pomul acela. Şi am arătat că omul ştia binele şi răul mai înainte de a mânca din pom şi era plin de multă înţelepciune, fiindcă a pus nume fiarelor, şi-a cunoscut femeia, căci a zis : „Iată acum os din oasele mele”, a vorbit despre nuntă, despre facerea de copii, despre însoţire şi despre tată şi mamă, fiindcă a primit porunca. Deci nimeni nu dă poruncă şi lege pentru ceea ce se cuvine a face şi pentru ceea ce nu se cuvine a face decât celui ce nu ştie binele şi răul.
Astăzi vom vorbi despre faptul că pomul acela s-a numit al cunoştinţei binelui şi răului, şi că omul n-a luat cunoştinţă de la el. Nu este lucru mic a învăţa şi a şti pentru ce pomul acela are această numire, deoarece şi diavolul a zis : „Ori în ce zi veţi mânca dintr-însul se vor deschide ochii voştri şi veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând binele şi răul (Fac. 3, 5).
Cum dar, mă vei întreba, că nu a pus în pom cunoştinţa binelui şi a răului? Dar spune-mi cine a pus-o? Oare diavolul? Da, poate vei zice, atunci când a zis „veţi fi ca nişte dumnezei cunoscând binele şi răul”. Dar îmi aduci mărturia vrăjmaşului şi pizmaşului? Şi ce dacă a zis acestea. Oare sau făcut dumnezei? Dar precum nu s-au făcut dumnezei, aşa n-au luat nici cunoştinţa binelui şi a răului.
Căci mincinos este acela şi nu grăieşte nimic adevărat „şi întru adevăr n-a stătut” (In. 8,44) . Deci să nu aducem mărturia vrăjmaşului, ci să vedem din lucruri pentru care pricină pomul se numeşte al cunoştinţei binelui si răului.
Mai întâi, de credeţi că este cu cuviinţă, să cercetăm ce este binele şi răul. Ce este dar binele? Ascultarea. Şi râul? Neascultarea. Şi ca să nu ne rătăcim cercetând firea binelui şi a răului, să căutam acestea din Scripturi. Şi cum că binele şi răul este ceea ce am spus, ascultă ce zice Proorcoul : „Ce este bun? Sau ce cere Domnul de la tine (Miheia 6,8). Spune ce este bun? Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău. Vezi că binele este ascultarea? Căci ea iese din dragoste. Şi iarăşi : „Două rele a făcut poporul Meu : M-au părăsit pe Mine, Izvorul vieţii şi şi-au săpat lor fântâni surpate, care nu vor putea ţine apă (Ierem. 2,13). Vezi ca răul este neascultarea şi părăsirea? Deci deocamdată să ţinem minte că binele este ascultarea, iar răul neascultarea, ca să putem înţelege şi celelalte.
Dar pomul acesta se numeşte pomul cunoştinţei binelui şi răului pentru că porunca referitoare la încercarea ascultării şi neascultării la el s-a dat. Adam ştia şi mai înainte de poruncă că bun lucru este ascultarea şi rău, neascultarea, dar mai pe urmă a cunoscut mai bine prin cercare. Căci şi Cain ştia că uciderea de frate este o faptă rea şi mai înainte de uciderea fratelui său.
Şi cum că ştia aceasta, ascultă ce zice : „Să ieşim la câmp (Fac. 4,8). Dar pentru care pricină îl tragi câmp, smulgând pe fratele tău din braţele cele părinteşti? Pentru ce îl duci în pustie? De ce îl lipseşti de purtarea de grija? Pentru ce îl depărtezi de vederea părinţilor? Dacă nu te temi de păcat, de ce îţi ascunzi îndrăzneala?
Pentru ce şi după ce ai făcut uciderea, întrebat fiind, te necăjeşti şi minţi? Că întrebându-te Dumnezeu : „Unde este Abel, fratele tău?” ai zis : „Oare eu sunt păzitorul fratelui meu?”. Din toate acestea arătat este că ştiind binele şi răul, totuşi l-ai lucrat. Deci precum acesta ştia binele şi mai înainte ce faptă rea este uciderea, dar a cunoscut şi mai bine după aceea când a primit pedeapsa, căci a auzit : „gemând şi tremurând vei fi pe pământ” (Fac. 4, 14); aşa şi tatăl lui avea cunoştinţa binelui şi a răului mai înainte de a mânca, deşi nu aşa clară ca după mâncarea din pom.
Dar ce să zic? Pe cele rele toţi le ştim de mai înainte de a le lucra, dar le cunoaştem mai curat după ce le lucrăm! si mult mai lămurit când suntem pedepsiţi pentru ele. Căci şi Cain ştia cu adevărat de mai înainte ce rău este uciderea de frate, dar mai pe urmă a cunoscut şi mai curat prin pedeapsa. Şi noi ştim că bună este sănătatea şi grea boala şi mai înainte de cercare, dar cunoaştem mult mai bine deosebirea dintre ele când cădem în boală.
În acest fel şi Adam ştia cu adevărat că binele este ascultarea şi răul neascultarea, dar mai pe urmă a cunoscut şi mai bine, când, gustând din pom, a fost scos afară din rai căzând din acea fericire. Şi fiindcă a căzut în pedeapsă, gustând din pom pedeapsa l-a învăţat mai bine, prin faptă, cât este de rău a nu asculta de Dumnezeu şi cât este de bine a asculta de El.
Şi din această pricină pomul se numeşte cunoştinţei binelui şi răului. Dar dacă nu firea pomului a dat cunoştinţa binelui şi a răului, ci pedeapsa dată pentru neascultare cu privire la gustarea din acesta i-a învăţa-ţi mai bine aceasta, pentru care motiv se numeşte pom al cunoştinţei binelui şi răului?
Pentru că Scriptura are obicei ca atunci când se petrece ceva într-un loc şi în oarecare vreme, de la cele petrecute să se numească şi locurile şi vremurile acelea. Şi ca cele zise să se facă mai luminate vă voi aduce o dovadă.
Iacov oarecând a săpat nişte puţuri. Pe aceste puţuri vecinii s-au ispitit să le strice; şi de aici s-a făcut o oarecare vrajbă. Atunci unul din puţuri s-a numit vrajbă. Nu pentru că puţul vrăjmăşuia, ci pentru că la el s-a făcut vrajba. Aşa şi pomul acela se numeşte al cunoştinţei binelui si răului, nu pentru că el avea cunoştinţă, ci pentru că la el s-a făcut arătarea cunoştinţei binelui şi a răului.
Şi Avraam a săpat puţuri şi la vrăjmăşuit Abimelec (Fac 21, 32). Apoi s-au adunat, au potolit cearta şi făcând jurământ unul cu altul, au numit puţul acela puţul jurământului. Nu pentru că puţul a jurat, ci pentru că la puţul acela s-a făcut jurâmântul. Vezi că nu locurile pricinuiesc lucrurile, deşi îşi iau numirile de la lucruri.
Şi ca să se facă mai luminate cele ce am zis, de nevoie este să aducem de faţă unele pilde. Iacov ,,a văzut tabăra lui Dumnezeu şi l-au întâmpinat pe el îngerii lui Dumnezeu . . . şi a numit numele locului tabără” (Fac. 32, l-2). Şi s-a numit locul acela tabără cu toate că nu era nici o tabără acolo, doar fiindcă a văzut-o.

Pai si atunci de ce se tot insista pe mar
De ce nu ii spunem un fund. Care-i diferenta?

Li s-a spus ce urmeaza sa se intample deci au savarsit fapta cu stiinta.
Dumnezeu a creat omul din iubire si sigur ca a dorit tot ce este mai bun pentru om. Omul a fost creat cu posibilitatea de a nu muri, insa nu a fost creat nemuritor deoarece alegerea trebuia sa fie a omului. Dumnezeu nu l-a intrebat pe Adam daca vrea sa fie creat insa prin aceasta porunca in care se cuprindea intreaga lege morala omul se afla in posibilitatea de a alege nemurirea sau moartea!
In gradina Raiului erau mai multi pomi nu doar cei doi; puteau manca din orice pom; un singur pom era oprit si asta nu din rautatea lui Dumnezeu( asa cum o evidentiati mai mereu) ci pentru ca Dumnezeu sa vada ascultarea si iubirea omului fata de EL! Dumnezeu nu l-a obligat sa nu manance ci i-a spus doar ca: in ziua in care vei manca, vei muri Alegerea a fost a omului!
Tu crezi ca Dumnezeu S-a bucurat ca primii oameni au ascultat de diavol?
Eu cred ca S-a simtit tradat! Si apoi tot din iubire Dumnezeu l-a intrebat pe Adam, a intrebat-o pe Eva dar au recunoscut ei fapta? Au dat vina unul pe altul si inclusiv pe Dumnezeu prin cuvintele:" femeia pe care mi-ai dat-o"
pierzand astfel sansa iertarii. Omul nu si-a cerut iertare!

De ce vedeti in toate vina lui Dumnezeu?:7:

Deci, cel care ştia asemenea lucruri, spune-mi, nu ştia ce-i bine şi ce-i rău ? Dar ce noimă ar avea asta? Că dacă nu ştia ce-i bine şi ce-i rău înainte de a mânca din pom, ci a aflat după ce a mâncat din el, păcatul s-a făcut lui dascăl de înţelepciune, şi şarpele a fost nu amăgitor, ci sfătuitor spre cele de folos, făcându-l pe om din fiară ce era. Dar nu este aşa, nu – ferească Dumnezeu! Că dacă nu ştia ce-i bun şi ce-i rău, cum putea primi porunca? Întrucât nimeni nu dă lege celui care nu ştie că este rea călcarea legii; iar Dumnezeu a dat lege, şi pe cel care a călcat-o l-a pedepsit: şi nu ar fi făcut nici unul din aceste lucruri de nu 1-ar fi făcut dintru început cunoscător al virtuţii şi al răutăţii. Vezi cum din toate părţile ni se dovedeşte că nu după ce a mâncat din pom a cunoscut binele şi răul, ci cunoştea acestea şi mai înainte?

[ Sf. Ioan gura de Aur