Cea mai penibila ipostaza din viata voastra
 

Uneori,în viaţa faci lucruri sau spui cuvinte care nu se potrivesc locului sau mediului în care le spui,stârnind reacţii dintre cele mai diverese eşti sigur că cele pe care le faci sau le spui pornesc dintro dorinţă sinceră de a ajuta dar tot ce intreprinzi este înţeles greşit.
Senzaţia de penibil te urmăreşte mult timp şi parcă ai vrea să întorci timpul înapoi pentru a te comporta altfel sau a spune altceva!
Aţi trecut în viaţă prin situaţii penibile? V-au afectat acestea mult timp sau le-aţi depăşit cu uşurinţă?

Foarte bine ca a fost o situatie penibila.Daca nu ar fi fost asa,probabil te-ai fi mandrit cu fapta ta buna.Asa ca Dumnezeu a randuit sa cazi in ridicol,ca sa-ti pastrezi smerenia.Nu incerca sa mai dai timpul inapoi,ca ceea ce s-a intamplat a fost foarte bine.Orice ispita ne vine de la Dumnezeu,spre folosul nostru,spre mantuire.
Nebunii pentru Hristos faceau intentionat situatii penibile,tocmai pentru a evita mandria si a se adanci in smerenie.Asa ca bucura-te,ca te-ai asemanat,cel putin atunci,unui nebun pentru Hristos!

Da, am trecut prin multe situatii penibile, pe care insa obisnuiesc sa le depasesc razand...

Prind bine momentele astea... ne mai smeresc oleaca :)

Nu cred ca smerenia se invata din astfel de situatii penibile. Unii sunt penibili cand se amesteca in situatii unde nu-si au locul. Luare aminte !

Smerenia cred ca este intai de toate acceptarea voii Domnului, de a nu impune voia noastra vietii naostre.

Sa fim seriosi, ce fel de smerenie sa invatam din penibil. Penibili devenim cand suntem ori pea ingamfati, ori prea naivi.

Eu nu am inteles nimic din ce ai scris...

Eiii, ce sa-ti raspund? Iertare! Poate m-am grabit ca sunt cu timpul limitat.

Unii spuneau pe aici ca situatiile penibile intaresc smerenia.
Eram de parere ca nu intaresc smerenia, ci din contra, situatiile penibile se nasc ori din ingamfarea noastra, ori din naivitatea noastra si nu au nimic in comun cu smerenia.

Smerenia inseamna sa te supui vointei Domnului, sa te smeresti in inima ta si sa renunti la voia ta in favoarea vointei divine!

Acum este mai clar?

Toti am cochetat cu penibilul, dar absolut toti...unii recunosc, altii nu...cum toate's trecatoare, trece si jena penibilului.
Da, uneori penibilul ne'ntelepteste, alteori ne infurie, nerealizand penibilul situatiei, alteori ne lasa muti, una peste alta, este o etapa in "cresterea'n spirit" a noastra, a tuturora(sau ma rog a majoritatii)...cred.

Situatiile penibile nu se nasc din ingamfarea noastra,ci sunt situatii care vin din afara,incontrolabile. A fi crestin ,inseamna sa nu mai avem logica?Daca te grabesti,nu mai scrie...

Scriu cand vreau, cand pot si ce gandesc!

Te grabesti cumva sa devii penibil? Nu e nicio virtute in a fi penibil!

De multe ori situatii penibile se nasc din ingamfarea noastra. ne grabim sa aratam cat de destepti suntem fara a fi atenti la context.

Pai bine,se nasc uneori si din ingamfarea noastra,iar momentul penibil ne smereste,ne aduce la realitate.Si devenim smeriti....,fara voie...

N.am inteles bine intrebarea. Caci eu vad o diferenta.
Cine te considera penibil? Tu insati, sau cei din jur?
Cei din jur te considera deseori penibil, fara ca sa fii intr-adevar.
Se poate insa si sa fii tu insuti prea sensibil si sa te simti tu rau, desi ceilalti nu gandesc/percep asa.

In opinia lui Dan Puric..
 

Permisul auto

(Dan Puric)

Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc.Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun
lucru era că omul nu mă cunoştea.A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus:
,,Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!"
Când mi-a zis, fără să se uite la mine:
,,Bă, asta e cheia!", am îngheţat.
,,Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar
acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în
prima maşină"
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: ,,Treci în locul meu!"
Eu, speriat: ,,Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva".
El: ,,Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te
conducă toţi tâmpiţii?"
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:,,Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"

Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta:
,,Hai, hai, învaţă să conduci!"
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
,,Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te
uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!"
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot.Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
,,Înseamnă că am început să conduc bine", mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
,,Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!"
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
,,În cimitir?"
,,Pai da! Nu e singură, e cu soţul!"
,,Cum a ajuns acolo?"
,,Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!"

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea."

Deci transformarea unui moment de penibil intr-o invatatura folositoare si intr-o smerenie a sufletului.Domnule scotian,aici m-ai ajutat.

Eu cred
 

ca Cel de Sus ne ajuta pe toti in momente cand nu ne gandim si intr-un mod pe care noi poate nu il intelegem.Dumnezeu sa fie alaturi de dvs

Genial instructoru', dar nici Puric, nu-i de lasat.
Si, penibilul, ei bine, este o stare de fapt...intre oameni, asa ca, nu va mai scoateti ochii de pomana, si mai ales, pe gratis.

Pe bune daca gasesc ceva penibil in textul oferit de "Scotianul". Este o situatie normala, unde necunoscutul isi manifesta spectacolul. Instructorul ala chiar era bun! Iar maestrul Puric, un "puric" la volan (ca incepator).

Urmaresc acest topic de la inceput. Pana in acest moment, nimeni nu da detalii despre propriile momente penibile. In ce ma priveste, nu-mi amintesc un moment atat de penibil incat sa nu pot trece cu o gluma mai departe. Dar, indirect imi amintesc de un penibil indus de mine, cand eu nu mai eram de fata.
Dupa un an de ucenicie in Londra, mi-am cumparat un VW caravele, cu care mergeam la diferite joburi. Mai tarziu m-am asociat cu un amic din aceeasi localitate cu mine si i-am facut si lui asigurare, asa incat mai mult el conducea microbuzul. Unul dintre joburi s-a nimerit a fi undeva intr-o zona rezidentiala, in apropierea Thamisei, cu oameni bogati, gradini frumoase si locuri de parcare cu plata, care te uscau la buzunar. Un timp am parcat cumva in fata casei, dar dupa ce am primit trei amenzi in trei zile, m-am suparat atat de rau incat am zis ca nu-mi mai trebuie microbuzul si ca ma c-c in el! Proprietarul casei, un englez sadea (cu care sunt in relatii frumoase si astazi) mi-a sugerat sa il duc undeva la vreo 300m. unde stia el o parcare gratuita.
Dupa un timp toate baile casei au fost dezafectate, pentru o zi, cand au venit instalatorii. Cu problemele minore, mai rezolvam noi prin gradina, dar ce sa faci daca ai mari probleme? Nici un restaurant in zona, cu vecinii nu ne intelegeam ca ne reclamasera pt zgomot... Am decis atunci sa ma folosesc de o sacosa si un bidon, niciunde in alta parte decat in microbuz, considerand ca pana seara e timp suficient sa se aeriseasca. Am trecut la fapte, ca nu era chip!... Am aruncat apoi lucrurile in primul tomberon am ventilat cum am putut, dar departe de a fi suficient... Cum nu aveam timp de stat am plecat inapoi. Pe drum, ma intalnesc cu colegul care era insotit de un muncitor polonez si... un manager sictirit cu care avusesem de multe diferente de opinii (n-avea nimic comun cu functia pe care o detinea). Li se stricase masina lor cu care carau materialele si tocmai atunci voiau sa se foloseasca de vanul meu. Cand i-am vazut nu stiam daca sa rad sau sa fac orice sa-i intorc inapoi... N-am avut succes nicicum. Ei si-au urmat linistiti drumul, iar eu am mers sa-mi continui jobul intrerupt.
Pana a venit colegul, am stat ca pe ace. In sfarsit apare, intra, inchide usa si izbucneste intr-un hohot ca nu-l mai puteam opri. Radea cu lacrimi si se tinea de perete! Cand se mai linisteste imi zice: "Bai, niciodata sa nu mai spui ca te c--i in el de microbuz!" Si iar dai si razi!... In microbuz nimeni nu avea voie sa fumeze, dar atunci toti si-au aprins cate o tigara ca iesea fumul in valuri pe geamurile deschise. Cica sa-l fi vazut pe manager cum de foia si ce fata facea, ca amicul meu nu stia cum sa se stapaneasca din ras...
A fost cel mai penibil... penibil la care s-a ajuns printr-un concurs de imprejurari cu totul ciudat!

Atunci cand vine vorba despre Puric,nu putem decat sa ne exprimam recunostinta.Un astfel de om vine sa ne arate frumusetea neamului romanesc si totodata neamul romanesc aduce cu el credinta stramoseasca,de care e bine sa ne tinem si sa pastram adevarata ei esenta.Astfel neamul romanesc poate dainui,asa cum a facut peste veacuri.

Eu numesc intamplare penibila nu acea situatie in care esti pe calea cea buna si te percep anumite persoane in mod eronat( de ex. un necredincios il vede penibil pe un credincios care isi manifesta evlavia), ci atunci cand esti surprins facand ceva ce contravine normelor morale( nu numai crestine) : esti prins inseland sotul(sotia), furand, mintind, dandu-te altcineva sau altceva decat ceea ce esti in realitate. Si mai sunt si alte ipostaze pe care societatea le taxeaza ca fiind penibile( tin de bunul simt): un om beat cade in penibil, cine face o gluma nepotrivita poate fi penibil, cine se imbraca necorespunzator locului si situatiei sau foloseste un limbaj sau un ton neadecvat e penibil...
Ca majoritatea oamenilor( multi care nu recunosc sunt ipocriti) am trecut prin ipostaze penibile( din cauza mea sau a altora) si tocmai pt ca au fost penibile nimanui nu i-ar face placere sa le mentioneze. Bine eu zic ca nu au cum sa faca unui om, sunt lucruri peste care trebuie sa treci si sa incerci sa nu se mai repete.

Ai definit exact starea de penibil,topicul a fost infiintat pe o idee gresita.

Din Dex
Penibil -care provoacă o impresie neplăcută,supărătoare,greu de suportat,apăsător,jenant.

Dacă eşti pus în situsţia de a te prezenta într-o adunare în care se află persoane de diferite mentalităţi şi religii, mulţi fără Dumnezeu,fără ca tu să ştii cui te adresezi şi creştin -ortodox fiind le vorbeşti despre cele pe care tu le consideri cele mai de preţ valori şi din sală auzi voci care îţi spun "du-te la biserica ta!" oare impresia cu care pleci de acolo este sau nu neplăcută,supărătoare,greu de suportat,jenantă?
De asemenea şi impresia pe care o laşi unor oameni care au cu totul alte valori decât valorile tale este sau nu neplăcută?

Nu te apuca de predicat ,daca nu ai ajuns la un anumit nivel duhovnicesc.

Nu era vorba despre o predică ci despre o ipostază a penibilului.

Pai ai intrat in penibil,pentru ca nu ai stiut ca nu trebuie sa predici.Asa ca e din vina ta.Tu ai creat ipostaza penibilului.
Si hai sa lasam asta cu penibilul,alt subiect nu mai poti propune? Parca erai implicata intr-un proiect de salvare a Romaniei...Cum mai merge ,aveti rezultate?

Văd că ai răspunsuri la toate !
De obicei când lansez un fir de discuţie nu fac aceasta pentru că ar fi o problemă persoanală ci pentru că vreau să ştiu alte păreri decât cele pe care le cunosc ,considerând că cei care răspund au trăit experienţe dintre cele mai diverse putând trage învăţăminte atât eu cât şi acei care citesc.
Este o temă destul de puţin discutată şi după părerea mea interesantă.

Dupa parerea mea e o discutie sentimentala,fara substanta.Dar tu mergi inainte,nu te opri....

Nu pot să nu remarc ironia .Proiectul de salvare a României a fost iniţiat de către userul "om bun" eu doar am propus să citim Psaltirea în toate posturile pentru folosinţa noastră şi a altora.Am făcut aceasta în postul Paştelui şi sper că o vom face în continuare.

Dacă doreşti să vii alături de noi mai avem trei catisme disponibile.

Mie mi se pare o tema chiar interesanta, cat despre gradul sentimentalismului a acesteia, este normal sa se prezinte ceva mai ridicat, doar asa-i sta bine scriitorului si omului care apreciaza literatura si exprimarea subiectiva si obiectiva a trairilor implicand atatea conotatii fizice si afective.
Vreau sa povestesc si eu o situatie penibila, poate chiar doua...dar, altadata, insa, nu prea obisnuiesc sa folosesc termenul " penibil ", asa ca am sa o numesc doar o situatie mai dificila, dar, nicidecum irezolvabila...mai degraba o situatie asupra careia trebuie reflectat si trase invatamine pentru a nu se mai repeta.
De unde sa stii daca se poate repeta sau nu, cand oamenii sunt atat de prefacuti, ascunsi si imprevizibili ? !

Te rog sa salvezi Romania! Eu de-abia astept! Dar daca poti,sa ne faci si noua un raport cu cateva rezultate,nu de alta dar suntem foarte interesati sa traim intr-o Romanie mai buna!si vrem sa stim in ce stadiu sunteti...

Nu
 

Fireste ca ramai cu o impresie greu de sters:42:, insa prefer sa nu-mi aduc aminte. Cred ca e suficient daca inainte de a mai zice ceva ma mai gindesc :7:si astfel evit momente penibile si pentru mine si pentru altii.:18:

Daniel, de ce o necajesti?! Ce e, te indoiesti de puterea rugaciunii? Te indoiesti de credinta celor care se roaga? Te indoiesti de puterea Psaltirii?
Sa stii ca penibilul sta si in insistenta sacaitoare si in neintelegere.
Hristos S-a inaltat!

Ma indoiesc de aparenta credinta care o afiseaza majoritatea.Toti se acopera cu vorbe duhovnicesti,dar sunt goi pe dinauntru.Si la o provocare isi arata adevarata fata.De asta ma tem si nu vreau sa cad in astfel de capcane,intinse cu generozitate.O necajesc pentru ca vreau sa vad cat de solid este acel proiect.Dar mie mi se pare ca se servesc catisme ca pe prajituri.Celebru om bun care se spune,dorina spune ,ca el e "vinovat" de acest proiect ,nu a participat la acest grup.
Nu as vrea deloc sa comentati ceea ce voi spune in continuare; daca as vrea sa fiu cu adevarat rautacios,dar nu-nu fac aceasta afirmatie- as putea sa spun ca dupa celebra rugaciune din timpul postului Sfintelor Pasti au aparut primele rezultate: s-au micsorat salariile.
Dar nu spun asta....

Uite, e bine sa ne mai smereasca cineva. Toti luptam cu mandria asa cum putem. Daca Dorina incaseaza bobarnace, cred ca va sti sa le respinga sau sa le accepte duhovniceste. In cele duhovnicesti e mai greu sa dai niste indicii in privinta efectelor rugaciunii. Numai cei care s-au rugat stiu ce au simtit in perioada Postului Mare. Nu stiu cat si cum s-a salvat Romania prin rugaciunea noastra, dar pentru mine aceasta fost o experienta deosebita pe plan personal. Ii multumesc lui OmBun pentru idee. Am simtit efectul rugaciunii spuse in comun, de parca as fi citit singura o Psaltire intreaga. Atunci cand citesc singura cate o catisma din Psaltire nu simt acelasi efect. In rest, fiecare cu parerea lui.

Sunt de acord cu cei care au simtit ceva pe plan personal cu ocazia acestor rugaciuni.Sper ca , cu aceasta ocazie, si-au imbunatatit un pic viata duhovniceasca.
S-a gasit un pretext,pomposul slogan Salvarea Romaniei,si unii poate au castigat ceva pe plan personal.
As fi mai linistit,daca s-ar continua aceasta rugaciune,asa cum am inteles ca este intentia,dar macar sa se schimbe sloganul.Nu puteti gasi ceva mai concret?

Da, Daniel: sa ne rugam pentru marirea salariilor, care tocmai s-au micsorat... E bine asa?!?
Iarta-ma, dar ai dat un exemplu de atitudine ... penibila. Esti deci on-topic. :77:

Denumirea topicului respectiv nu este cea mai potrivita, dar ideea de a ne ruga impreuna cred ca este buna. Fireste, OmBun l-a scris intr-un moment de entuziasm, dar gandul lui a fost curat si de aceea l-am sustinut. Doamne ajuta sa ne putem salva in primul rand sufletele noastre.

Si eu va pot oferi o suita de ganduri curate,dar daca nu le sustin ,nu cred ca au valoare.
In primul rand trebuie sa ne salvam sufletul nostru.
Si apoi cine are o initiativa sa aiba responsabilitate asupra acesteia,nu sa dea bir cu fugitii,sau sa spuna inlocuitorul ,ca nu a fost ideea lui, ca lider este Iisus Hristos etc

Deci ,parerea mea,daca am luat decizia sa ma rog impreuna cu altii,pe care-i consider eu potriviti,sa ne rugam la Dumnezeu sa mutam un munte,apoi trebuie sa si miscam muntele un pic din loc...Dar noi spunem---poate s-a miscat un pic ,dar nu am vazut noi....
Iar cel ce are initiativa ,sa-si asume proiectul pana la capat si sa lupte,sa-si asume responsabilitatea,nu sa stea intr-o semiumbra...

Pai ,una din doua,ori se salveaza Romania,si trebuie sa se vada ceva,ori spuneti ca va rugati impreuna pentru mantuire....

Eu am citit undeva ,ca se rugau odata toata obstea unui sat,impreuna cu preotul,sa vina ploaie-deci ceva concret..S-au rugat ei cateva zile...Si cand au vazut ca rugaciunea nu da roade,au chemat un pustnic..Si acela le-a raspuns--Cum adica v-ati rugat si nu este ploaie?

Si imediat cum a ridicat mainile la rugaciune a inceput sa ploua....

Daniel, mantuirea sta in mult sfat, asta apare si la parintele Cleopa. In sensul ca, daca tu nu faci ceea ce propovaduiesti bine, macar altii se pot folosi de tot sfatul tau bun. Iar a indemna pe cineva la rugaciune nu poate fi decat o fapta buna. Poate cel care indeamna nu este mare rugator, dar castigand un suflet care isi pleaca urechea la cuvintele lui, nu va fi lipsit de plata.
Frumoasa pilda cu pustnicul, dar poate ca daca acela nu auzea ca rugaciunile poporului si ale clerului au fost in zadar, nu s-ar fi indurat de ei. Dar asa, i-a vazut uniti, dornici, dar neputiniciosi si s-a indurat de ei. Daca s-ar fi dus o singura persoana la el sa il roage de ploaie, nu crezi ca l-ar fi alungat pe acela, considerandu-l o ispita? Lasa planul Dorinei sa mearga si fii credinicios, nu necredincios, nu ca Toma! Poate Dumnezeu, vazand atatia forumisti ca se chinuie sa faca si ei ceva, ne va milui!
Hristos S-a inaltat!

Frate glykys(cum te cheama de fapt?) ,m-ai convins.Daca ai incredere in mine,te rog de maine sa faci 500 de metanii ,sa citesti o Psaltire pe zi,o evanghelie si doua acatiste...

Asa te vei mantui! Eu nu am timp de astea,am niste treburi de rezolvat.Asa ca te las pe tine,sa te folosesti de sfatul meu bun.

In ccea ce o priveste pe Dorina ,nu te baga unde nu-ti fierbe oala.Mesajul e pentru ea,si pentru cei care au fost alaturi de ea..

Daca vrei sa se roage pentru tine dorina,trimite-i pe privat ce rugaciuni vrei sa faca..