Deoarece de statistici pesimiste suntem satui, de vesti proaste la fel, de romani inteligenti iar, am zis ca ar fi o proba de optimism sa vedem si lucruri bune. Sa vedem acea parte plina a paharului. Am auzit o vorba cum ca romanul daca vrea sa fie destept devine pesimist. As inclina sa o cred.
Va spun sincer ca eu ma simt bine in biserica. Imi plac foarte mult cantarile si cateodata chiar cu riscul de a sminti pe cineva mai cant si eu, ce sa faci romanul e si artist.
Imi place cand parintele duhovnic ne zambeste de bun venit si il mangaie pe cap pe piticul meu de 6ani. Imi place sa salut pictura Brancovenilor si a lui Stefan Cel Mare, Dumnezeu sa-i aiba langa sfinti Lui.
Imi plac batranele care mai sporovaiesc in spatele meu si-mi dau ocazia sa ma rog pentru ele.
Imi place cuvantul lui Dumnezeu care ma patrunde la fiecare slujba si care lucreaza.
Imi place lucrarea lui Dumnezeu care trimite oameni amarati in fata bisericii si-mi arata cu ce daruri m-a inzestrat ca sa pot intelege mai repede si mai bine invatatura Lui.
Imi place ca vad oameni acolo si ca se roaga asa cum stie fiecare si pentru ei de fiecare data adresez o rugaciune lui Dumnezeu: Doamne miluieste-i. La fel o fac si pentru voi.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti cei care iubim casa Lui.

In primul rand, mie imi pare tare bine ca avem biserica noastra romaneasca aici si nu trebuie sa ne imprastiem pe la alte biserici ortodoxe sau pe la slujbele gazduite de biserici ne-ortodoxe.

Imi place ca in biserica noastra te cuprinde intotdeauna o atmosfera de pace si liniste, toate sunt asezate cu bunacuviinta si te imbie la rugaciune si dragoste frateasca. Slujbele sunt extraordinar de frumoase, muzica bisericeasca este de-a dreptul sublima si de multe ori, in drum spre casa, desi eu una nu stiu sa cant, ma pomenesc cum imi rasuna in gand acele acorduri dumnezeiesti. Preotul nostru este foarte bun si sufletist si tine niste predici ziditoare, da exemple din viata de zi cu zi, si nu exista duminica in care sa nu poti spune: am mai invatat ceva azi!

Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa mergem cu drag la Sfanta Biserica!

Sa stiti ca in strainatate legatura Biserica-credinciosi este mai stransa decat in tara, la Bis unde merg eu, preotul niciodata nu ne intampina, predicile sunt slabe, si cantarile fuserite, mi-asi dori si eu o biserica ca a voastra....

Imi pare rau pentru ce ne spui. Dar am sa-ti impartasesc din mica mea experienta duhovniceasca, care poate ca te ajuta cu ceva.
Chiar aseara am sosit de la M-rea Prislop unde s-a tinut parastas pentru parintele Arsenie Boca. Dumnezeu sa-l ierte. Sigur, acolo au venit enorm de multi oameni fiecare cu problemele lor. Vorbeau in jurul meu, isi spuneau necazurile si supararile, la izvorul care era la doi pasi de preotii ce tineau slujba se certau. Dar toate astea nu m-au deranjat pentru ca rugaciunile si cantarile slujbei erau la mine in suflet, suflet pe care nu mi-l atinge nimeni. De mult timp imi impun si reusesc sa fiu absent la ce se intampla in jurul meu, mai putin la ce se intampla la rugaciune si in suflet.
Nu pot sa spun ca ii iubesc sau urasc pe oameni, asta e calitatea altora, nu pot sa spun ca stiu ce se intampla intr-o biserica de afara, pentru ca nu stiu, dar pot sa-ti spun ce se intampla in sufletul unei persoane daca isi impune rugaciunea launtrica. Este inaltator, este frumos si este placut.
Doamne ajuta.

:)Imi place muzica psaltica,icoanele bizantine,rugaciunile sfintilor,cerul instelat,oamenii cu lumanari in mana venind de la Inviere,sunetul clopotelor si cantecul de toaca,imi iubesc parintii si copiii,imi iubesc sotia,va iubesc si pe voi chiar daca pe unii nu va inteleg prea bine,il iubesc pe Dumnezeu chiar daca il supar mereu.Doamne ajuta!

Intr-adevar sint Biserici care ne atrag in mod deosebit .
Biserica care asi vrea sa o am linga mine e la doua ore departare din cauza asta ajung rar . Predicile de acolo sint deosebite , le gasesc extrem de ziditoare , mereu e ceva de invatat .
Dar altceva vreau sa va spun :
Sint citeva Icoane in Biserica aceasta care n-au asemanare . Stau in fata Icoanei Domnului nostru Iisus Hristos si a Maicii Domnului si nu ma mai satur . Daca n-ar fi lume in Biserica asi intepeni acolo . Asi vrea sa le spun ceva si cuvintele mi se opresc pe buze . Le simt prezenta e ceva ce nu se poate explica . Nu pot sa-i spun Maicii Domnului decit atit "cit esti de Frumoasa si mareata .." nici nu pot sa ma rog ! Stiti ce inseamna asta ? Nici o rugaciune ....! Daca pentru ochii trupesti e asa cum va fi pentru cei sufletesti ?
La icoana Domnului Nostru Iisus Hristos imi piere glasul . Gindesc numai "Doamne Tu toate le stii".
Imi vine sa pling chiar in acest moment cind vad oameni care au ginduri protivnice in privinta Icoanelor ,si ma rog sa le dea Dumnezeu la toti aceasta Bucurie pe care o am eu cind sint linga ele .
Nu am scris din mandrie , cine intelege astfel greseste , scriu din dragoste si recunostinta pentru Cel care ne da noua dupa inima noastra in acel moment .
Doamne ajuta si limineaza-i pe toti ! Amin !

Foarte frumos spus!!!!
In cateva cuvinte ai cuprins tot ce era de spus.
Am citit cuvintele tale,am inchis ochii si am meditat,mi-am imaginat si sufletul meu s-a umplut de bucurie si de simtirea unor clipe de neuitat...
Iti Multumesc !

Hai sa revenim la acest topic, care saracul are cateva mesaje, iar fratele lui negativ si anume "ce nu ne place..." are adepti o gramada si mesaje pe masura.
Ma intreb de ce vedem intai raul si apoi binele?
Haideti sa va spun ce imi place mie la bisericuta mea.
Este una micuta, cu hramul "Cuvioasa Parascheva", si pe care acum, fiind departe de casa, o port in suflet pentru tot ce mi-a oferit pana acum.
Nici nu stiu cu ce sa incep?
Cu preotii? Da, sunt oameni deosebiti si pe care eu ii apreciez foarte mult. Poate altii nu, dar sincer...NU IMI PASA... Eu ii vad buni si mai departe ne va judeca Dumnezeu. Eu pot doar sa ma rog pentru ei.
Slujbele? Deosebite. Preotii au fost inzestrati cu niste voci superbe, dar asta nu inseamna ca nu participa la cantari toata lumea. Este extraordinar.
Pictura? Nu pot spune ca este iesita din comun, dar pentru mine e speciala si asta conteaza.
Oamenii din biserica? Galagiosi sau nu, agitati sau nu, copii, tineri, batrani...o familie intr-adevar.
Asta e bisericuta mea si abia astept sa o revad.
Doamne ajuta!
Ioana

Si mie imi place sa IL vizitez pe Dumnezeu in Casa Lui care este Sfanta Biserica si Sfanta Manastire si ma bucur ca are Dumnezeu mai multe Case de-ale LUI in zona in care locuiesc eu,aici sunt f.multe Locasuri Sfinte si am unde merge, cand la una,cand la alta,asa incat ma bucur ca locuiesc intr-un cartier cu multe Biserici.

harul preotului indeperteaza monotonia din biserica
 

Nu ma consider un bun crestin,dar pot spune ca l-am cautat pe Dumnezeu in toate momentele grele din viata mea.Stiu ca la fel ca si mine procedeaza multi.Ne amintim de Biserica si de Dumnezeu la greu si uitam imediat ce raul trece .Asta pana de curand cand la Biserica noastra a venit un preot tanar care abia a fost hirotonit, dar care are un suflet mare si o bucurie in a savarsii Sfanta Liturghie incat nu ma pot satura si abia astept urmatoarea slujba.Daca eu as fi singura persoana care ar vedea lucrurile asa poate ca as fi subiectiva ,dar toti cei care au avut ocazia sa vina in mica noastra biserica gandesc la fel.Nu cere nimic,se multumeste cu ce poti sa dai si nu uita ca la sfarsitul slujbei sa multumeasca pentru toate darurile pe care le primeste pentru biserica si pentru tot ajutorul dat de enoriasi.A reusit sa faca lucruri deosebite pentru biserica fara sa ceara sau sa impuna ceva, doar a propus si atunci toti cei care au dorit sa ajute au facut-o ,iar multumirile au fost in egala masura pentru toti .La inceputul postului Craciunului am fost la spovedanie si intradevar am simtit ca am plecat vindecata .Este genul de om foarte senin care iti spune exact ce trebuie sa sti,chiar si atunci cand stie sigur ca se vor supara unii sau altii .Predica o tine cu asa placere incat as putea spune ca toata lumea aproape ca isi tine respiratia.Fiecare cuvant rostit la predica iti rasuna in urechi ca un cantec de bucurie si intotdeauna pleci mai bogat spiritual de la biserica.Mi-as dori ca in vremurile acestea sa se gaseasca mai multi preoti cu har ,ca el,si asa tot mai multa lume s-ar intoarce catre Biserica si catre Dumnezeu
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti si sa ne aiba in grija.

Ce frumos m-am bucurat de mesajul tau si ca esti fericita in biserica care mergi. Si eu ma pot lauda cu parintele nostru are dar de a vorbi si te face sa mai vii si duminica viitoare. Mie nu imi place la biserica cind oamenii vorbesc si deranjeaza si pe cei care v-or sa asculte slujba sau predica.

Ce frumos! M-au bucurat mesajele voastre.Imi place sa merg la biserica , fff rar lipsesc.Duminica in care lipsesc o pierd, muncesc, fac lucruri neplacute lui Dumnezeu, iar luni zac, ma inbolnavesc.Imi place sa fie liniste sa intelegem exact Cuvantul lui Dumnezeu.Ma umple de bucurie cand vad copii venind la biserica, dar si mai mult ma bucura atunci cand sunt persoane la impartasit - sa nu fie Sf Liturghie si nimeni sa astepte sa-l primeasca pe IISUS HRISTOS.
Am citit mai sus despre apropierea de biserica in strainatate.
Asa este. Eu am fost plecata si am cautat biserica aproape 3 luni, cea romaneasca.Nimeni nu stia. Era in septembrie si a dat Bunul Dumnezeu si am intalnit trei romance care mergeau la biserica.
Nu eram oregatita - batic nu aveam, dar aveam ruj pe buze- am intrat si involuntar in timpul slujbei imi stergeam buzele. M-au privit si au zambit ingaduitor, batic am imprumutat pana am cumparat. Nu va pot spune ce minune simteam ca se intampla cu mine - il gasisem pe DUMNEZEU -oamenii buni si apropiati, m-au primit ca pe o sora.
PREOTUL cu har si chemare.daca in sptembrie erau cca 20 de enoriasi ,in martie biserica era neincapatoare. acum li s-a dat una mai mare, ca tot veneau reprezentanti catolici sa inumere persoanele. Si era si un dascal... cu o voce ... incat de CRACIUN, cei de alte nationalitati s-au ridicat in piciare si au aplaudat- superb.
Merg la mine si cand se face Euharistia ii aud vocea preotului in mintea mea, in sufletul meu.
Am venit acasa la familia mea, dar prietenii adevarati acolo i-am lasat.
Ar fii multe de povestit... sunt oameni minunati.
Multi chemati, putin alesi.

Ce fericiti trebuie sa fiti...eu cred ca m-am zapacit...a inceput sa-mi placa si ce nu-mi place...

In biserica, cel mai mult imi place linistea.
In timpul saptamanii, dupa masa, biserica goala, candelele aprinse... cata liniste simt in acele momente.
Nu fug de oameni, ci de zgomotele pe care le facem cu totii, cand ne adunam la un loc.

Imi plac mult si noptile cu priveghere in care, desi plina de credinciosi, biserica este tot linistita.
Seamana cu bucuria si tacerea pascala.

In Sfanta Biserica ma simt mai bine decat acasa. Am sentimentul ca am venit in casa parintilor mei, unde ma intalnesc cu fratii mei (desi eu sunt singura la parinti) si ca sunt asezata la masa. Sfanta slujba este hrana mea pentru o saptamana. Si parca mi-as dori sa nu se mai termine. Cel mai mult imi place ca la biserica pot vorbi direct cu Tatal meu. Imi mai place sa fie biserica goala si sa stau sa-mi plang pacatele, sa-I spun cat de rau imi pare pentru tot si ca nu vreau decat sa ma ierte.

Cel mai mult imi plac bisericile care se inscriu in traditia autentic ortodoxa pe toate planurile (arhitectural, iconografic, muzical etc.), caci acestea inlesnesc, de la sine, linistirea si rugaciunea.

De asemenea, imi plac slujbele "asezate", care decurg intr-un mod firesc, unde nici preotul nu-i zoreste pe cantareti, care in astfel de situatii sunt obligati, fie sa sara peste anumite cantari, fie sa le cante foarte repede, dar nici slujbele unde strana sau corul canta prea pe larg si fara ritm. In ambele situatii iti este foarte greu sa te aduni.

Imi plac foarte mult cantarile bisericesti,predica parintelui si linistea sufleteasca pe care o simt dupa fiecare slujba.Biserica este corabia mantuirii noastre!

Imi place sa calatoresc din Biserica in Biserica, sa vad locuri noi, sa ascult predici diferite. Imi place diversitatea. As putea spune ca sunt adepta "turismului religios".:D Manastirile de calugari sunt preferatele mele. Imi plac cantarile bisericesti, linistea sufleteasca pe care o am intrand in biserica. Ma bucura,uneori, sa privesc oamenii in jurul meu, sa-i vad rugandu-se. Des plang in Biserica din cauza cantarilor si predicilor. Am fost plecata 6 luni intr-o tara unde mi-a fost foarte greu sa gasesc o comunitate romana sau o biserica de-a nostra si tare greu mi-a fost. Mi-a lipsit mult. Deja astept cu nerabdare urmatoarea slujba si incep sa ma gandesc unde sa mai merg din locurile mele preferate.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti si sa ne ierte pacatele.

Nu este pentru acest topic, insa fac o micuta paranteza.

A face pelerinaje pe la manastiri, in vacante si timpul liber, este de mare folos.
Insa "a calatori din biserica in biserica" este un lucru nerecomandat.
Voi cauta un pasaj dintr'o carte, spre a ti'l pune inainte. Este tare elocvent in acest sens.

Este bine si de folos a gasi o bisericuta unde sa ne simtim acasa si acolo sa mergem neincetat, pe cat cu putinta.
Usor usor ne vom familiariza cu locul, cu obiectele, cu oamenii, si nu vom mai fi distrasi de nimic din acestea.
Atunci vom ramane doar noi cu noi insine, cu Dumnezeu si cu slujba.

Buna Windorin,

De ce nu este recomandat sa frecventezi mai multe biserici? Ca toate sunt Casa Domnului...
Eu cred ca cel mai important este sa mergem la biserica, oriunde ar fi ea. Si sa ne rugam, postim,...

Astept pasajul:1:

Numai bine.

Doamne Ajuta!

Orice Biserică , dar nu mai mulţi duhovnici ! Având duhovnic stabil, cu siguranţă vom frecventa Biserica unde acesta păstoreşte, dar asta nu ne împiedică a intra şi-n alte Biserici şi Mănăstiri ORTODOXE .

Linistea (la propriu si la figurat), rugaciunea, predica, botezul, cununia, biserica goala, fara oameni, sa te poti ruga si vorbi cu preotul oricand ai nevoie.
Sa te odihneasca Dumnezeu si sa nu te raneasca oamenii.

Toate bune scrise de tine, dar de "răniri" nu avem cum scăpa dragă Sofia, aşa-i lumea aici , aşa suntem noi prin voia noastră, cu bune şi mai puţin bune, important e să ne ducem crucea cu demnitate până la capăt şi să avem parte apoi de liniştea mult dorită . Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Perfect de acord cu tine.

Doamne ajuta!

Cel mai mult imi place in Biserica faptul ca ma simt "acasa", ca nimic rau nu mi se poate intampla cat timp sunt acolo, si cutremur sa vina cred ca nu as fi nelinistita pentru ca sunt in casa Tatalui meu si sub ocrotirea Lui.
Imi place faptul ca nu sunt privita ca o straina, ca simt ca apartin acelui loc si langa ceilalti oameni prezenti acolo chiar daca nu i-am mai vazut niciodata pana atunci (desi asta nu se mai intampla de cand mi-am gasit biserica de suflet unde merg mereu la slujba). Da chiar si daca mi se intampla sa intru intr-o biserica oarecare in drum, si petrec acolo ceva timp si observ oamenii din jur fara sa vreau, dupa ce ies afara si se intampla sa ma intalnesc iar cu acei oameni la un colt de strada, sa-i vad intr-un magazin sau autobuz le zambesc, si parca am sentimentul ca am intalnit un frate/sora, stiu ca acela imi este farte intru credinta, ca avem acelasi TATA. Stiu, ar trebui sa-i privesc pe toti oamenii astfel, si uneori, cand am sufletul plin de iubire (mi se intampla mai ales dupa ce ma rog) reusesc sa-i privesc cu drag chiar si pe cei care se imbulzesc si ma calca in picioare in metrou, reusesc sa o iubesc chiar si pe vanzatoarea nepoliticoasa sau pe soferul imprudent care nu cedeaza prioritate pietonilor si sa-i gasesc scuze "s-o fi grabind saracul"...
am divagat de la subiect.
Imi plac multe lucruri in Biserica dar mai ales faptul ca o percep nu doar ca pe o cladire, un loc unde merge lumea sa se roage ci ca pe casa Domnului nostru Iisus Hristos. El este mereu acolo si ma asteapta mereu si chiar daca eu uit uneori ma insoteste si dupa ce plec din biserica si ma tine de mana sa nu cad si se bucura mereu cand vin la EL in casa Lui.

Am uitat sa iau cartea in mana aseara.
Am vazut filmul recomandat la "filme duhovnicesti", in schimb. :)

Pai, nu este bine pentru ca... ceva de genul "ajungem examinatori de biserici", adica aia e frumoasa, aia nu, acolo se canta bine, dincolo nu, parintele asta e asa, celalalt e invers, ce imi place asta, ce imi place cealalta, ce e aia, de ce e asa, de ce nu e ca dincolo... si tot asa. Exista riscul unei imprastieri neincetate in lucruri, fapte si oameni noi, iar atentia de la slujba sa ne fie furata de lucrurile noi ivite inaintea ochiului.

Cartea cu pricina se numeste "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar", de C.S.Lewis.
Este o foarte buna psihologie a diavolului. Anume, cel batran ii spune celui tanar ce sa faca spre a pierde pe crestin.
Si, la un moment dat, ii zice... "fa'l sa mearga din loc in loc, sa nu isi gaseasca starea in nici o biserica... atunci el va fi mult prea captat de arhitectura, cantare sau orice alt lucru luat in sine, pentru a mai putea sa se gandeasca doar la slujba".

Voi cita exact, cand voi avea in mana cartea.
Cu mult drag, Dorin.

E GENIALA cartea :D

Multumesc, m-ai facut si pe mine curioasa sa citesc cartea si se pare ca am gasit pe net exact pasajul cu pricina (vorbeste diavolul Sfredelin):

In ultima ta scrisoare mentionai in treacat ca, de cand s-a convertit, pacientul frecventeaza o anumita biserica, una singura, de care nu se simte pe de-a-ntregul multumit. Pot sa intreb la ce-ti sta mintea? De ce nu mi-au fost aduse la cunostinta cauzele legaturii sale cu biserica parohiala? Nu pricepi ca, doar daca nu cumva e vorba de un act de indiferenta, fidelitatea lui nu e buna deloc? Stii si tu foarte bine, sper, ca daca un om nu poate fi vindecat de mersul la biserica, cel mai bine e sa-l facem sa bata tot cartierul in cautarea bisericii care i se potriveste, pana cand ne alegem cu un bun degustator ori cunoscator de biserici.
Motivele sunt evidente. Una la mana, organizatia parohiala nu trebuie pierduta din ochi nici un moment, de vreme ce, fiind o unitate de loc si nu de preferinte, aduce laolalta oameni de diferite clase si mentalitati intr-un soi de uniune care-i e pe plac Dusmanului. Pe de alta parte, insa, principiul congregational face din fiecare biserica un fel de club si, in cele din urma, daca totul merge bine, o coterie sau factiune.
Doi la mana, tot cautand biserica "potrivita" , omul nostru va deveni un critic in loc sa ramana un invatacel, cum si l-ar dori Dusmanul. Ce asteapta El de la orice laic din biserica este o atitudine care se poate, intr-adevar, numi critica in masura in care respinge orice e fals sau pernicios, dar care ramane radical necritica in ce priveste formularea unor criterii estimative - un laic care nu-si pierde vremea gandindu-se la ce anume respinge, ci se deda, deschis, umil si necercetator, hranei oferite. (Vezi bine cat de josnic, cat de nespiritual, cat de iremedial vulgar este El!)
Efectul acestei atitudini, mai ales in timpul predicilor, este sa creeze acea stare (suprem ostila planurilor noastre) in care sufletul omenesc devine acut sensibil la orice platitudine. Aproape ca nu exista predica sau carte de care sa nu ajungem sa ne temem daca omul le primeste in aceasta stare. Asa ca, rogu-te, nu mai pierde vremea si trimite-ti negresit nataraul sa faca turul bisericilor din cartier. Caci, dupa cum se vede din rapoarte, pana acum mare branza n-ai facut.
Pentru cele doua biserici din apropierea lui, am cercetat cataloagele. Potential au si una si alta. In prima dintre ele, preotul e un tip care se chinuie de atata vreme sa indoaie credinta cu apa chioara ca s-o dea pe gat unei congregatii, zice el, necredincioase si cam grele de cap, incat acum a ajuns sa-si uimeasca el enoriasii cu propria-i necredinta, si nu invers.



De aici - http://www.crestinortodox.ro/diverse...nar-69614.html

Si ce ma fac daca imi plac doua biserici in egala masura? Fiecare cu "setul" ei de parinti si de cantareti:)
Aproape c-as vrea sa pot ajunge la 3 liturghi pe saptamana (si in mod magic, toate sa fie in weekend), numai ca particip in fiecare loc macar o data.

Eu nu cunosc preoti "aiurea", ma mir de frumusetea si harul preotilor din Hunedoara de fiecare data cand ajung acasa. Parca ar fi numai unul si unul.

Deci ai gasit singurica acea parte din carte la care faceam eu referire.
Ar fi durat cu siguranta pana as fi gasit locul cu pricina. Cartea nu are titluri clare.
Sunt multe de invatat din acea carte. Sa o cauti si te va bucura mult. Este editata la Humanitas.

Stai linistita. Poti merge chiar la 3 biserici. Riscul apare acolo unde in fiecare duminica se merge in alt loc, nesimtind nici cea mai mica familiaritate cu cele intalnite. Daca mergi la aceleasi 3 biserici neincetat, cu siguranta nu vei gasi prea mari ispite, insa tot mai bine este sa fie legat omul de una singura, fie ea aproape sau departe de casa. Este o oarecare asezare, odihna si acomodare cu locul. Apoi, restul ramane... in a trai cat mai curat slujba !

Ce ce impiedica atunci sa mergi la alta biserica, una care sa-ti placa? Eu merg la mine in parohie doar cand sunt constrans sa fac asta.

mie imi place
 

Noi nu avem biserica dar acolo unde slujim.. eu il simt pe Dumnezeu si pe Maica Domnului.Cel mai mult imi place la "Pe tine te laudam",si ma cutremur cind stiu ca Duhul Sfint coboara in potir. In rest imi plac oamenii si mai ales copii cind ii vad in jurul meu.

Imi place ca atunci cand preotul spune "sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim", dam mana cu cei din jur, iar slujitorii ies din altar si dau mana cu cei din primul rand.

la ortodocsi?
 

Eu nu am vazut in nici o biserica ortodoxa sa se dea mana si nici preotul sa iasa afara sa dea mana, poate la catolici ,insa e ceva frumos.

In primele secole, cei prezenti in biserica se sarutau, nu doar se imbratisau. Pana in secolul V a fost prezent acest mesaj: "Imbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfanta!"

Prin Transilvania am inteles ca mai exista obiceiul ca cei tineri sa le sarute celor in varsta mainile.

Sunt persoane care sustin ca practica sarutarii Cinstitelor Daruri si a Sfintei Mese, ar fi fost introdusa ca un substitut al sarutului pacii la Liturghia savarsita de un singur preot.

Cert este ca doar preotii isi mai dau sarutare, atunci cand rostesc "Hristos in mijlocul nostru", iar celalalt spune "este si va fi". Tinanad seama ca nu exista o hotarare a Sfantului Sinod care sa interzica aceasta sarutarea, ea ar putea fi prezenta si astazi. Dar cand te gandesti ca sunt multi care doresc ca femeile sa fie atat de bine infasurate, incat sa nu li se vada nici ochii, ma tem ca sarutarea le-ar aduce mari dureri de cap.

Cântările liturgice care îmi plac cel mai mult când merg la slujbe în rit răsăritean sunt: "Noi, cei care pe heruvimi" (Heruvicul) şi "Cuvine-se cu adevărat" (Axionul). Mai îmi plac şi anumite priceasne şi multe colinde din preajma Crăciunului.
Când merg la slujbe în rit apusean îmi place îndeosebi "Gloria", "Sanctus" (Trisaghion) şi varianta polifonică a imnului "Aleluia". Cea mai frumoasă colindă apuseană îmi pare "Stille Nacht, Heilige Nacht".

Cand am fost de un Craciun la o liturghie catolica- de la distanta, desi practic stiam dinainte cantarile ))de pe inregistrari) mi-a placut"Adeste fideles", iar cand merg la biserica- "Lumina lina", fara a socoti Canonul lui Andrei Criteanul, care e sublim.

Mie imi place sa fac parte din Biserica pentru ca stiu ca aici este mantuirea! nu vorbesc pentru ca asa spun cartile ci pentru ca am cunoscut oameni care te ingenunchiau doar cu prezenta lor, o prezenta ce aducea cu sine dragoste, credinta si nadejde! Am fost de curand in Muntele Athos si va sfatuiesc pe fiecare dintre voi sa mergeti acolo! Nicaieri in lume nu am cunoscut atata dragoste, atata iubire de straini, atata bucurie! Nu vreau sa va dau nume de parinti de acolo pentru ca oricum nu ii veti intalni pe cei ce vi-i recomand eu ci pe cei pe care vrea Dumnezeu sa-i intalniti! Mantuitorul este Cap al Biserici Ortodoxe si Biserica mai are inca Sfinti! De aceea imi place in Ea! Daca nu suntem vrednici a-L intalni pe Hristos in rugaciunea personala il intalnim in fiecare Liturghie pentru rugaciunile Maicii Domnului, a Sfintilor si a Duhovnicilor nostri! Ne place aici pentru ca aici suntem Acasa!

Cel mai mult se bucură sufletul meu la Sfânta Liturghie, mai ales în momentul Ieşirii preoţilor cu Sfintele Daruri, când ne rugăm pentru toţi creştinii, pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi. Atunci simt că suntem împreună, toţi oamenii, iar mila şi iubirea lui Dumnezeu ne învăluie.
Iar în momentul care urmează imediat după rostirea Crezului, atunci când se cântă "Pe Tine Te lăudăm", sufletul mi se înfioară când ştiu că din nou Hristos, Mielul lui Dumnezeu se jertfeşte, în chip tainic, pe masa sfântului Altar, pentru iertarea păcatelor noastre; când ştiu că Harul cel sfânt se coboară şi peste noi, cei din biserică.
Iarăşi mă înfior şi uneori plâng de bucurie când ajung să mă împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos.
Despre prezenţa Împărătesei noastre, a Maicii Domnului, la Sfânta Liturghie, şi bucuria sufletului de a fi atât de aproape de Ea, este greu să mă exprim în cuvinte. Mai ales când se cântă Imnul închinat Ei, "Cuvine-se cu adevărat".
Îmi pare rău când văd pe unii creştini că pleacă din biserică tocmai la aceste momente atât de importante.

Am sa spun si eu un cuvant frumos al lui Klaus Kenneth: A merge la Biserica,la Sfanta Liturghie nu este o obligatie ci un privilegiu.
Seamana mult cu ceva asemanator spus de Petre Tutea.