Povesti de divort
 

Am citit un articol al d-nei Miruna Rolea care prezenta doua povesti de divort. O femeie "M" marturisea ca a divortat in 1983. Divortul a facut-o sa fie evitata de lume, mai mult, sa fie considerata mai vinovata decat fostul sot. Cea de-a doua femeie "I" a divortat in 2008. Ea este mai degraba compatimita decat acuzata. Cand spune ca este divortata, cei din jur vad vina in barbat.

Din articol reiesea ca "I" este mai avantajata, mai ales ca acum se practica si concubinajul, lucru nepermis in vremea persoanei "M".

Nu pot impartasi punctul doamnei de vedere. Si asta pentru ca am avut o vecina care a divortat, cam in aceea vreme si nu a fost evitata de noi. De era sa o evitam? Ca dormea afara sa nu fie batuta de sot, ca muncea si dupa ce venea de la serviciu pentru copii?

Cat despre divortul de azi ... la orice mica neintelegere oamenii divorteaza. Ii plang pe cei care divorteaza din astfel de motive si pe cei care compatimesc in astfel de situatii.

Divortul este un lucru trist si o rana adanca a familiei... Indiferent cum ar fi privit astazi eu tot nu sunt de acord cu el:2:dar fiecare stie de ce a ales aceasta cale... Astazi cred ca nu sunt evitati cei care divorteaza intrucat din nefericire divortul a ajuns la moda si e privit de multi ca un fapt firesc...
Doamne fereste!

Despre "divort"
 

Buna ziua,

@Costel: Am dat intamplator peste postul dvs. si m-am vazut citata.
Si as avea niste precizari de facut: eu am prezentat doua cazuri de femei cu acelasi background educational si care au divortat la aceeasi varsta. Cauzele divorturilor nu conteaza. Nu am generalizat/universalizat.
Dvs. cunoasteti un caz, eu insa cunosc infinit mai multe, din moment ce asta mi-e meseria. Motiv pentru care ma simt mai indreptatita decat dvs. sa discut fenomenul din punct de vedere stiintific. Daca dvs. ati avut o vecina, nu inseamna ca toate vecinele divortate au fost tratate in acelasi mod.

Eu nu am emis judecati de valoare si nu am ridicat in slavi / hulit divortul. Parerea mea nu reiese de nicaieri din articol, dupa cum nu mi-o voi exprima nici aici.
Dar voi face o precizare- in articol discut despre schimbarea perspectivei - daca femeia in perioada comunista era cea responsabila de familie - deci a ei era vina daca lucrurile nu functionau, astazi se merge catre responsabilitate impartasita si de cele mai multe ori barbatul este invinovatit de esecul unui mariaj, astfel ca femeia ajunge sa fie compatimita. Discut despre prejudecati, nu spun ca au si un fundament real.

pvesti de divort
 

Nimeni nu este evitat nici barbatul nici femeia daca lumea Inconjuratoare sau vecini sau prieteni nu stiu ceva ce noi credem ca nu le stie lumea dar eu sarmanul de mine nu vreau sa fiu pricina de potignire sau de cearta la nimeni , am sa pun cIteva Intrebari la care sa raspunda cine crede ca are raspunsul potrivit:
Intro casnicie cei doi sau legat in fata Altarului si ptrn sf, taina a cununiei sa traiasca Impreuna la bine si la rau pIna cInd moartea Ii va desparti si au primit Binecuvintarea lui Dumnezu de nastre de fii si fiice , La o vreme si destul de Inaintai la vIrsta se trezesc ca nu se mai suporta unul pe celalat : motive multe , nu ma mai iubesti ca la inceput , tu toata ziua te rogi de ce nu teai facut calugar daca ai vrut sa stai numai in rugaciune , tu sigur ai pe altele(alta) ca vad ca nu mai est asa ca in primi ani ai casniciei , mai bine fiecare cu drumul lui ,cit de usor se pote cineva desparti de 15- 20 -30 -40 de ani de casnicie . de ce? , Pt ca vrajmasul lupta cu cei ce se roaga si nu vrea sa auda ca se da lauda si slava lui Dumnezeu el uraste pacea ; dar noi omeni ar tebui sa nu uitam ca biblia spune ca Barbatul necredincios va fi MIntuit prin femeia lui si la fel femeia prin barbatul ei, bine , atunci roagate fratele meu si sora mea cu mai multa rIvna si ai sa Cistigi cununa Mintuiri Lui Hristos amin amin amin +++ +++ +++ +++

bai, daca din 3 cupluri, 2 divorteaza, ce mai faceti atata analiza....nu au bani, case nici atat, somaj, stau cu parintii, materialism exagerat la feminin.....ce conditii de familie sa iti mai faci...e amaraciune....si tristete, sa ne rugam, atat a mai ramas...

Eu cred ca cauza principala e ca au aflat ca au optiuni. Libertatea poate ucide! Cand o minte nepregatita este pusa in fata cu multe optiuni si libertati rezulta de obicei dezastru.

nu este un accident, o intimplare !
 

Am citit postarea lui dom' Costel ca si raspunsul doamnei Miruna R. si in felul acesta m-am mai convins inca o data de ,,valoarea" fratelui Costel care sub o aparenta de calm, smerenie si profunda traire crestina tine mortis sa ne obisnuiasca cu greselile atitudinale si ideative .
Cam pe cind luna martie incepea fiind in ziua a 8-a s-au gindit niste useri barbati, din lipsa de preocupari crestine, sa felicite surorile femei cu ocazia zilei femeii. Discutia s-a extins si mai multi am aratat ca daca tot ne ,,nevoim" pe un forum ortodox ar fi foarte potrivit sa stim ca asa cum invata multi parinti contemporani ziua femeii crestin ortodoxe nu este 8 martie ci duminica femeilor mironosite si ca atunci este cazul de ,,felicitari crestine". Bine inteles ca imediat impinsi de mindrie si pre/ne/judecata useri s-au impartit in 2 tabere , unii slavind ziua de 8 martie iar altii mult mai putini la numar ,ziua duminicii femeilor mironosite . Atunci fratele Costel a postat o parere prin care spunea ca el daca ofera o singura floare unei femei tot se considera superior celui care desconsidera ziua de 8 martie . Personal l-am rugat sa-si aminteasca parabola evanghelica a vamesului si fariseului in care tocmai cazuse, ca sa zic asa, deoarece si fariseul multumea lui D.zeu si se credea superior ca nu este asa de cazut ca acel vames netrebnic. Nu a inteles in ce greseala cazuse dar a mers mai departe ca un ...crestin vasnic fiind mult apreciat de surorile dornice de urari lumesti !
Si a mai facut greseli de esenta, ca sa le spun asa. Dintr-un prost obicei le-am notat gindindu-ma ca la nevoie este bine sa vorbesc concret si nu doar din pareri.
Astazi imi este dat iarasi sa vad o noua greseala. Ajutorul de la D.zeu in cazul acesta este ca d-na Miruna a intervenit si a clarificat situatia pe care ca de obicei fratele Costel nu prea le intelege, distinge dar se exprima cu tarie/avint.
Parerea mea frateasca Costele este sa te opresti din plingerea atit a celor divortati cit si a compatimitorilor si sa cauti sa intelegi mai bine comunicarea scrisa(dificultatile ies la iveala !) iar numai atunci cind esti sigur ca ai un raspuns potrivit si drept sa-l si afisezi ! Intelege ca lumea toata nu sta intro vecina,din care sa poti trage o concluzie general valabila, ci este mult diferita de la caz la caz !

mda, usor de dat cu parerea daca stai bine mersi necasatorit sau esti un fericit care ai parte de o jumatate care te completeaza perfect.
:26:in fine sunt si destul de multe mariaje care desi nu se destrama oficial nu traiesc practic in comuniune si coeziune. sau un partener isi exerseaza la maxim puterea de anduranta, iar celalalt capacitatea de a profita de "fraier".

Miruna, fiind specialista in cazuri de divort, dupa cum spuneti, nu va contest afirmatiile.
Ceea ce as vrea sa spun este, ca divorturile au inceput sa se inmulteasca incepand din anii `60, si tin minte ca pe atunci era ca de la sine inteles, ca barbatul sa ia vina asupra lui, iar femeia nu numai sa castige cazul, ci sa si primeasca locuinta comuna, in vreme ce barbatul se alegea doar cu plata cheltuielilor de judecata, insa fara nici un alt avantaj, decat acela, daca se poate numi asa, de a se desparti de consoarta lui. Pe atunci nu se cauta adevarul, ci era cumva aparata onoarea sotiei; lucru acceptat si ca si de la sine inteles de barbat, ca o ultima galanterie fata de sotia, pe care o parasea, desi, trebuie adaugat, ca in unele cazuri se stia ca sotia poarta vina si ca de fapt ea era cea care dorea despatirea. Retin aceste lucruri, caci m-a frapat atunci cavalerismul barbatilor, considerat de acestia ca de la sine inteles.
Apoi, inmultindu-se numarul de divotrturi, lucrurile s-au schimbat si sunt cu siguranta asa cum le relatati.
Partenerii de viata se lupta pentru drepturile lor sau, ca in ultima vreme, ajung chiar la o intelegere. Candva s-au dat insa lupte teribile pentru o masa, sau pentru un scaun, la separarea bunurilor.
In ceea ce priveste compatimirea, consider ca ambii sunt de compatimit, caci amandoi au pierdut o jumatate din ei: jumatatea ai buna.

„10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?” (Întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul VII)

Nu cred că există un motiv necesar și suficient pentru a divorța în afara motivului de adulter. Și când spun adulter (adică, încălcarea fidelității conjugale) am în vedere nu doar experiența extraconjugală cu o altă femeie / bărbat, ci orice experiență care înșeală grav iubirea celei / celui cu care te-ai căsătorit (de ex.: violență, beții prelungite). În cazul bătăilor, bețiilor, minciunilor, opinia mea este că aș fi pentru divorț cu condiția ca victima să fi iertat și să fi încercat de mai multe ori (șapte ori șaptezeci și șapte!) îndreptarea celuilalt (încercări pe cale duhovnicească și împărtășind valorile autentic creștine, nu încercări pe cale judecătorească și polițienească sau tentativa de a găsi un substitut relației conjugale în beție sau adulter).
Există motive invocate pentru desfacerea căsătoriei cu duiumul:
* părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal imputată pârâtului;
* incompatibilitate fiziologică;
* boala incurabilă gravă a unuia dintre soţi ascunsă celuilalt soţ la încheierea căsătoriei;
* lipsa nejustificată a consimţământului la raportul sexual;
* destrămarea vieţii de familie dovedit de manifestări imorale;
* separaţia în fapt imputabilă pârâtului etc.
Motivele de mai sus sunt pentru un bun creștin (ă) tot atâtea încercări de-a destrăma familia din dorința „de a-și reîncepe viața”. Fraților / surorilor, odată ce v-ați căsătorit, căsătoria este făcută să fie pentru totdeauna. Dorința de recăsătorire demonstrează ... pofta acerbă de sexualitate și tot arsenalul de „valori” care însoțește o atare dorință. (nu exagerez deși ar părea astfel, fiindcă sexualitate înseamnă și etalarea picioarelor de după o fustă minusculă și dorința gospodinei de a-și pierde vremea cu noile tendițe în moda vestimentară ) Când vom înțelege că scopul căsătoriei e nașterea de prunci și creșterea acestora? Când vom înțelege că soțul / soția violent(ă) poate fi adus(ă) pe calea cea bună cu răbdare și iubire? Fiindcă Dumnezeu este de partea celor care împărtășesc ideea că „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa” (Epistola către Galateni, 5, 22) Când vom înțelege că nu ne căsătorim doar pentru egoismul nostru funciar și că celălalt este mai important decât noi înșine? Nu există nici o umilință în tentativa de a încerca să-l aduci pe celălalt pe calea cea bună! Dar ce vorbesc eu... Când valorile noastre sunt sticla de bere, meciurile de fotbal, fustele scurte (chiar și în biserici), când fetele de 5-10 ani sunt învățate de mămicile lor creștine să se machieze etc., ce să mai așteptăm de la încheierea unei căsătorii?
Problema noastră e să-l iubim mai mult pe celălalt și nu imaginea pe care ne-am construit-o despre el, fiindcă ea, imaginea, este iluzorie și dispare destul de repede și descoperim defecte. Și în acest moment se probează dragostea autentică. Așadar, să ne iubim soțiile / soții tocmai pentru că au o mulțime de defecte, înseamnă că Dumnezeu ne oferă șansa să dăruim noi mai mult. Și dăruind vei dobândi (N. Steinhardt). Iar calea întru Hristos este aspră, presupune înfrânare, chiar și în căsnicie, nu m-aștept să înțeleagă ceva vreo persoană tributară valorilor perisabile ale societății de astăzi. Doamne ajută!

Simabilă doamnă, fie-mi permis să vă informez că nu e nimic științific în a discuta despre divorțuri. Sunt doar experiențe personale, văzute de ceilalți din perspective social - culturale diferite. A propos, ce înseamnă "background educational"? De ce nu "underground educațional"? Sau limba română nu este suficient de expresivă să vă redea ideile științifice? Mă iertați, vă rog, dar "știința" de a discuta despre divorțuri nu onorează, ci incriminează, din punctul meu de vedere, dovedește un spirit anticreștin. Dorința unora de-a trăi (și încă mult prea bine, "materialicește" vorbind) din nefericirea altora (pleiada asta de avocați, psihologi etc.) nu pare, mai degrabă, o tentativă de a da mâna cu Diavolul?
Nu știu și nu mă interesează de pe ce poziții aveți legătură cu divorțurile, dar, dacă nu puteți da un bun sfat creștin, o recomandare sau o apreciere pozitivă, măcar nu vă arătați suficiența și atotcunoașterea: "Dvs. cunoasteti un caz, eu insa cunosc infinit mai multe, din moment ce asta mi-e meseria." Infinitatea și atotcunoașterea sunt calități intrinsec divine și doar Lucifer s-a mai mărit în halul ăsta! Meseria de a cunoaște și intermedia divorțuri!? "Creștinească" meserie! Sau nu sunteți creștină? Atunci, încă o dată, mă iertați... Fiindcă creștinii trebuie să fie specialiști, în mod "științific", în împăcări, nu în divorțuri, stimată doamnă.
Dacă am reușit să vă supăr, îmi pare rău. Doamne ajută!

fiecare si-a asumat calea lui !
 

Precizez de la inceput ca nu am nimic de impartit, de adaugat sau de criticat la userul ,,mirelat" ci ca doresc sa valorific si in alt sens o parere postata; parere dealtfel uzata de multe surori, in primul rind, dar si de multi frati , atit de uzata incit de multe ori a ajuns sa fie strigata !

Deci :,,...usor de dat cu parerea daca stai bine mersi necasatorit"
Intro duminica ma aflam la liturghie intro minastire unde predica un cunoscut (un mult prea cunoscut !) duhovnic si invata f. tare despre pericolul avortului ca de altfel a oricarei metode care impiedica aparitia unei vieti. Pericol, in sensul de greaua canonisire a amatoarelor si si de repercursiunile din lumea de dincolo . La un moment dat , una din femei , sufiecient de emancipata dupa aparenta , si care era de acord cu renuntarea la avort dar nu chiar si la metodele contraceptive , a indrasnit si a intrat in dialog cu duhovnicul : ,,... mai parinte, eu inteleg ce vrei dumneata sa spui, dar uite eu am 4 copii si nu stiu cum sa ma mai descurc cu ei, nu am bani citi mi-ar trebui ca sa le fac viata frumosa, greutatile sunt de tot felul si parca pe zi ce trece se inmultesc, barbatu-meu ma ameninta mereu ca ma lasa daca mai ramin gravida, soacra ma face mereu proasta ca nu stiu sa ma descurc desi nu sunt chiar proasta ca altfel as fi avut 10 copii pina acum,locurile de munca se imputineaza tot timpul ... dumitale iti este usor sa spui asa si sa tot predici,ca esti calugar , nu ai copii, nu ai nevasta , ce simplu este ; nu este tot asa cum patimim noi in lume !!!"
Oprindu-se din predicare, privindo lung pe femeie , semn al gustului amar pe care il incerca deoarece femeia nu intelesese nimic din predica, din rostul ei poruncit de insusi D.zeu, din mersul constant la biserica, i-a raspuns :
,,sora, eu mi-am ales calugaria de buna voie si de la inceputuri; usoara ,grea cum pare nu ma pling , nu ma laud , imi duc crucea fara a cirti; imi indeplinesc nevointele calugaresti si imi tin juramintul de la tundere cit voi trai . Tu, daca de la inceputuri ti-ai ales viata de familie si asa ai jurat in taina casatoriei de ce te vaiti si vrei sa te sustragi de la obligatiile pe care le presupune familia , de ce nu-ti duci crucea asa cum ai ales tu insati ? De ce nu vrei sa implinesti poruncile dumnezeiesti pt. ca tu insati ti-ai ales aceasta cale ? neimplinindu-ti juramintul asa cum l-ai facut cazi in mare osinda din care nu te poate scoate nimeni deoarece a fost propria ta alegere .Sa te gindesti bine la ce vei face de astazi inainte ! "
Evident, femeia a mutit la raspunsul acesta , fie ca l-a inteles (spre salvarea sa) fie ca din jena (spre pierderea ei) nu a mai indrasnit sa se apere cu nici un ,,argument" .

Asadar, acest raspuns este si cel dat de mine tuturor celor care au obiectat sau vor mai obiecta cu pareri neserioase de genul ,,...usor de dat cu parerea daca stai bine mersi necasatorit". Cel putin din demnitate umana si respect fata de propriile alegeri nu avem dreptul de a ne vaita de greutatile unora sau altora .Fara a mai vorbi din vreun considerent duhovnicesc ! Iar din punctele mele de vedere a fi necasatorit nu inseamna a fi optat pt. viata de desfriu si libertinaj sexual , de coabitare sau de orice alt fel venial !

Multumesc pentru precizari d-na Miruna Rolea. Nu am intalnit multe cazuri de divort, dar este posibil ca asemenea mie sa fi fost si alte persoane, care in loc sa o evite pe cea care divortase, au sprijinit-o si incurajat-o. Asa ca nu cred ca din toate divorturile existente in perioada comunista, doar vecina mea s-a bucurat de compatimire. Nu am vrut sa generalizez cazul, am dorit doar sa spun ca nu toate femeile divortate in perioada comunista au fost evitate de lume. In acest sens am facut afirmatia "ca nu pot impartasi punctul doamnei de vedere".

Femeia "a mutit" nu pentru ca "l-a inteles( spre salvarea ei), sau ca nu a indraznit :))..." , pentru ca nu era nimic de inteles dintr-o justificare banala ci pentru ca nu i s-a oferit nici un raspuns constructiv ci unul complet rupt de realitatea Romaniei si a lumii de ASTAZI, nu de pe vremea Ap. Pavel,... asa cum foarte multi duhovnici nepriceputi le fac..adica discutii de dragul discutiilor dar solutii.. zero. Exista insa si duhovnici buni, dar pe aceia ii numeri pe degete.

Mirela pe scurt a exprimat foarte bine cum stau lucrurile!

Eu am mai spus-o candva aici pe forum si o mai spun: vremurile actuale sunt cele mai blande din toate timpurile dpdv material.
Acu 2000 de ani oamenii MUREAU de foame daca nu aveau ce manca. Nu existau nici un fel servicii sociale sau altceva care sa le dea sa manance. Aveai ce manca bine, daca nu ... mureai! Simplu. Deci daca erau valabile pe timpul apostolilor sunt si mai valabile acum. Avem case pt copii daca nu ai cu ce-i hrani, avem adaposturi pentru cei fara casa etc. Avem organizatii care au ca unic scop sa ajute pe astfel de oameni! Evident ca a plodi copii si trimite la casa de copii nu pare o activitate tocmai onoranta si nici placuta. Dar a spune ca nu exista solutii cred ca este totusi intins de par. Cred ca se pot gasi solutii pana la urma. Evident ideea de a avea copii multi pana la urma este mai reusita in mediul rural, in orase trebuie sa castigi foarte bine sa-ti permiti de la 4 copii in sus.
In sate in familiile numeroase pe vremuri, fratii mai mari erau educati cu obligatia de a avea grija de cei mai mici. Practic cand acei mai mici cresteau astia mari le erau ca un fel de semi-parinti, si chiar aveau o autoritate asupra lor. Ce zicea fratele mai mare era aproape voia parinteasca, care insemna ceva pe atunci. Deci iata cum o situatie aparent dezastruoasa aducea beneficii: cei mai mare erau educati cu simtul responsabilitatii fata de altii, iar cei mai mici aveau niste modele, pe fratii mai mari. Erau vremuri cand ala mai mic crescut si insurat cand isi facea casa si veneau toti sa-l ajute, cand zicea fratele lui mai mare "nu fa casa aici fa-o mai la deal cu 20 de mentri" - asa facea. Dar astia erau oameni munciti si smeriti - oameni placuti lui Dumnezeu.
Acea femeie cel mai probabil se afla intamplator la manastire, nu pare dupa comportament a fi o obisnuita a unor asemenea locuri. Sa ai tupeul sa te ridici tu si sa infrunti in public o persoana cu un anumit statut pentru mine inseamna in primul rand lipsa de educatie elementara, in al doilea rand mandrie/siguranta pe ideile proprii, si in al treilea rand e clar cine a pus-o sa spuna acele lucruri, ca de la Dumnezeu nu pareau sa vina. Daca avea nelamuriri se putea apropia dupa slujba/cuvantare si sa ceara un sfat sau o lamurire.
Aici nu pot sa nu ating un potential rol pe care l-ar putea avea Biserica in a ajuta si indruma asemenea familii. Adica daca tot le dam sfaturi sa se inmulteasca sa-i si ajutam atunci cand le e foarte greu. Ar fi bine daca s-ar putea realiza pe langa manastiri care au pamanturi mai multe, niste unitati agricole ale manastirii si unde sa vina sa munceasca nu doar monahi ci si eventual oameni mai saraci si sa primeasca parte din roada dupa munca fiecaruia sau dupa necesitati in cazul unor "cazuri sociale". Adica sa existe si niste preoti/monahi lideri care sa aduca si educe spiritul de comunitate, de apartenenta. Oamenii aceia ar veni acolo si ar munci impreuna, s-ar ruga impreuna, si-ar povesti amarul si s-ar imbarbata unii pe altii. De multe ori senzatia ca esti singur si uitat de toti este de fapt cea care darama cel mai tare. Dar astea sunt vise frumoase evident...

Ce raspuns constructiv voiai sa ii dea? Sa ii creasca el copiii sau ce? I-a facut nesilita de nimeni si acum ii pare rau?! Sa aiba grija de ei! Atata victimizare! Dar stii cum e, nici in caruta, nici in teleguta! Rau e ca nu ai copii, rau e ca ai! Si acum o sa spuneti: ce stii tu, cand nu ai copii? Uite ca stiu, ca si pe mine m-au crescut bunicii, in lipsa de altcineva, care trebuia sa ma creasca! E foarte usor sa faci un copil si apoi sa il lasi de izebliste, sa il creasca altii, ca, deh, tu trebuie sa iti traiesti viata, sa te placa barbatii, sa nu stea nimeni sa te toace la cap si sa iti goleasca buzunarele! Dar fiecare primeste ce seamana.

Eu una sunt pentru responsabilitate in casnicie si in toate. Vrei sa ai copii si stii ca ai ce sa le oferi (material, educational si afectiv), faci copii, daca stii ca nu ai, te abtii sa faci sex cand nu trebuie, domnule, si gata! Dar ne-am obisnuit cu totii sa ducem o viata cat mai usoara, cat mai dulce si cat mai cum ne place noua, sa nu ne atinga nimeni nici cu un puf! Si daca dam de ceva greutati, ne victimizam de parca am fi buricul pamantului, ne miram ca unora le merge bine si noua nu si tot mereu suntem nemultumiti, primind roadele a ceea ce am semanat. Da, viata nu e usoara, este greu sa cresti si un singur copil, este foarte greu sa mentii o casnicie, este extrem de greu sa te jertfesti, dar cum altfel sa te mantuiesti?

Mă bucur să citesc astfel de mesaje. Aceasta chiar e o dovadă că mai sunt câțiva care gândesc ca mine. Nu de alta, dar cei / cele din jurul meu sunt preocupați să ducă "o viata cat mai usoara, cat mai dulce si cat mai cum ne place noua, sa nu ne atinga nimeni nici cu un puf!"
Într-adevăr, viața e o jertfă, o știu eu și văd că mai știu și alții (vorbesc de mireni). Căsătoria presupune sacrificii, înseamnă să renunți să fii eu (egoismul ăsta ne prăbușește) și să devii "noi". Căsătoria e dragoste. Iubirea care știe să rabde, iubirea care știe să treacă peste greutățile care nu sunt mici, aceea izbândește. Nimeni nu ne obligă să ne căsătorim din alte considerente decât dragostea. Pentru că dragostea pasională din anii tinereții se va transforma într-o afecțiune profundă, care te face să-ți pară rău pentru un lucru rău, cât de mic, întâmplat partenerului tău de viață.
Da', dar unde dragoste nu e, nu e neapărat ură, poate fi indiferență, dar indiferența, față de o persoană cu care conviețuiești zi de zi, se transformă până la urmă în ură.
Dragostea lui Dumnezeu să se reverse peste toți!

Glykisa, nu este vorba de victimizare ci este din prea multa credulitate in niste sfaturi care sunt rupte de realitate.
"Sa faceti copii cit da Dumnezeu" este un concept care a aparut DIN NECESITATE nu din sfaturile vre-unei religii. Noi acum am uitat de necesitatea respectiva si am ramas cu ILUZIA ca vine din religie si trebuie respectat ceea ce este o aiureala. Hristos nu a spus nimanui: Inmultiti-va pina nu mai stiti de voi...ci a lasat ca INSASI viata pe pamint buna sau rea impreuna cu progresul tehnologic sa dicteze aceste nevoi
Pe vremuri intradevar faceai 10 copii dar DOAR daca erai norocos ramineai cu 2-3, insa deseori nu ramineai cu niciunul din cauza mizeriei si a bolilor incurabile.
Acum insa sa faci 4-5 copii intradevar denota o lipsa la "teleguta" cu atit mai mult dupa ce faptul a fost implinit,..sa te mai duci sa te plingi la Biserica ca nu ti s-au dat "sfaturile care trebuiau"
Suntem cit de cit civilizati si nu putem trai ca tiganii!

Nu trebuie să faci copii. Dacă nu vrei să riști să ai copii, înfrânează-te de la actul sexual pe care, dacă nu l-ai fi cunoscut, nu l-ai mai fi căutat! Raporturile sexuale nu sunt o obligație a CONVIEȚUIRII CREȘTINE, în ciuda eforturilor de adaptare a preceptelor scripturale la o mentalitate (post)modernistă. Dragii mei, creștinismul nu e o cale ușoară presărată, din loc în loc, cu unul sau trei trandafiri. Calea mântuirii presupune la o adică chiar și această abstinență sexuală.

"Suntem cit de cit civilizati si nu putem trai ca tiganii!"

Dar ce au țiganii, fratele meu? Ce-i aia civilizație: acceptarea necondiționată a unor norme de conviețuire social - sexuală care promovează etalarea picioarelor și a altor părți ale corpului pe ecranele televizoarelor și oriunde în afara lor? Civilizație înseamnă educație sexuală cu copii și metode de prevenție și planificare familială? Haida de, creștinsim înseamnă jertfă, dăruire pentru ceilalți (nu sexuală) și cum spunea doamna, fără victimizare.

Tot ceea ce ți se întâmplă, ți se întâmplă pentru că tu ai ales să fie așa. Nimeni nu-i vinovat de ce ți se întâmplă. Nu vrei copii și vrei să fii creștin? Nu fă sex! Simplu ca "bună ziua". Chiar nu putem pricepe? Și să nu-mi spuneți că n-ați pronunțat astfel de cuvinte sau că eu vorbesc vulgar, fiindcă toată pledoaria dvs. se reduce la a face sau nu copii. Și copiii nu vin prin fotosinteză!

Aici gresesti, AI DOAR IMPRESIA CA ALEGI( o faci dar doar ANEMIC in stare adormita), manipulat de tot felul de impresii si sfaturi "pretioase" ca doar omul este foarte slab si nu prea poate NIMIC de unul singur.
BA DA, FOARTE multi sunt vinovati de ce ni se intimpla, prin educatii defectuoase, invataturi idioate de prin tot felul de carti, INADECVATE, ramase in urma, arhaice, care mai mult strica decit sa te invete.

Nu este asa de simplu cu "nu fa sex":).... Se vede ca esti destul de tinar(a) inca cind totul ti se pare simplu 1+1=2( dar asta INCA nu-i totul! ! !)

Iar in privinta tiganiei nu te mai eschiva ca stii exact ce inseamna!

Ei, asta spuneam si eu! Daca te-a dus capul sa faci 4 copii, ii cresti, nu te duci la biserica sa te plangi ca nu au ce manca! Sa fim seriosi, ca foarte multi, poate chiar majoritatea oamenilor care se plang acum ca nu au ce le da copiilor sa manance, nu i-au facut pentru ca asa au auzit ei la biserica! Daca intr-adevar ascultau de cuvantul preotului, nu ar mai fi ajuns sa se planga pe la colturi, ca doar nu i-a pus Biserica sa faca sex de oricate ori au ei chef, ba dimpotriva!
Mai stiu eu pe cineva care auzind ca miercurea si vinerea se tine post, a zis: "Ia uite, eu am mancat in vinerea asta numai cartofi prajiti si fasole, se cheama ca am tinut post, desi habar nu aveam!" Asa si unii: ia uite, eu am cati copii a dat Dumnezeu, desi habar nu aveam ca Biserica invata asa ceva, ia uite ce credincios sunt! Si daca iese ceva prost: pai am facut cum a zis parintele, ca doar si parintele spune acelasi lucru! Fapta e aceeasi, dar semnificatia si, mai ales, credinta din care izovoraste fapta, sunt diferite.
Eu una sunt convinsa ca sunt oameni care au muulta credinta si simtul responsabilitatii pentru faptele lor si care pot sa creasca nu 4, ci 10 copii, dipa cum stiu sigur ca nu ma numar printre ei, dar imi doresc sa ma ajute Dumnezeu sa nu devin criminala de copii si sa ma fereasca de situatii limita. De ce sa plateasca cu viata un copil nenascut pentru o nebunie de moment? Dar fiecare trebuie, pentru asta, sa isi cunoasca limitele, si sa stie ca ce poate sa faca unul, nu poate sa faca altul.

Singurii pe care-i stiu cu 5-10-12 copii sunt preotii care... o fac responsabil, nu zic nu, dar si au resurse tatica!...le curg banii girla si daca se intimpla ceva, o calamitate, devalorizare etc si ii pierd, prin natura muncii pe care o presteaza cad ca hopa-mitica in picioare si-i pun la loc imediat..asa ca este cu totul alta poveste, si altfel se pune problema cind intorci banii pe lopata ca sa nu se mucegaiasca!...plus ca nevestica-preoteasa sta ca o regina si nu trebuie sa se scoale cu noaptea-n cap sa plece pe tramvaie la nu stiu ce patron sa fiarba covrigi si gogosi pina noaptea tirziu pentru nu stiu ce turcalete pe 3 lei/ora...intelegi tu?

Si eu iti doresc acelasi lucru, insa nu uita ca avort nu a vrut NIMENI NICIODATA SA FACA, si la fel ca si ce spui tu, isi jurau ca asa ceva nu vor face cit haul!...insa viata, asa cum ii mai spuneam unui tinar in alta parte nu se reduce la dorintele noastre arzatoare si asa zisele promisiuni ci din neglijenta sau inconstienta ajungem in situatii la care nici prin cap nu ne treceau.

In plus nu uita ca toate se intimpla cu un rost. Poate ca avortul pe care-l faci este nu o moarte de copil ci al unui monstrulici... poate este bolnav de ceva grav mintal etc si Dumnezeu decide sa-ti creeze circumstantele necesare pentru a-l avorta.

Fatul NU ESTE inca un copil
Un copil il poti defini, observa, cerceta, pe fat NU PREA, poate doar partial...deci surpriza sa nu fie om normal, integrabil in societate ramine foarte VALIDA

Domnul meu, nu mă refeream la acea metodologie didactică, întregul arsenal de mijloace pedagogice și educaționale tradiționale, în virtutea cărora suntem ceea ce suntem mai târziu în viață (în cazurile acelea, e drept, e vorba de așa-zisa "manipulare pozitivă a copilului"). Evident că dezvoltarea noastră psiho - somatică se datorează mai multor factori educogeni, dar n-am să intru acum în detalii științifice.
Vorbeam despre posibilitatea noastră ca adulți (deja formați) de a distinge între ce am asimilat, cândva, în mod automat, ca fiind necesar și indubitabil și a le accepta ca ceva necesar astăzi. E clar, deja putem alege. Avem mijloacele și pregătirea necesară.

Nu sunt așa de tânăr: am și eu copii și credeți-mă mai mulți de unul sau doi (îmi place și partea aplicativă a dragostei). Nu mi-e ușor financiar, dar, dragul meu domn, nu mă plâng. Eu am ales să-i fac, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu îi cresc chiar dacă pentru acest lucru sunt necesare jertfe. Ce-ar fi să renunțăm să ne îmbuibăm ca amețiții, să dormim peste măsură și să ne dedicăm un timp mai mult celorlalți! Toate celelalte vin! Doamne ajută!
Cât despre tinerețe, domnul meu am învățat ceva: o bucată de măr cu o bucată de pâine poate fi o cină extrem de copioasă pentru mine, când trebuie să dau mai multe familiei. Mai ales că două treimi din an e post! O sută și ceva de zile "de dulce"! Chiar n-ar fi puțin mai simplu, dacă am respecta și aceste canoane ale Bisericii cu privire la post?

Și chiar totul e simplu, nu simplist, domnul meu! La această concluzie, am ajuns după ani de învățătură și compolicații și confuzii tipice intelectualilor, care, în marea lor "știință" și suficiență, vor să-l concureze pe însuși Dumnezeu. Știu ce vorbesc: abia am scăpat de această meteahnă. Și e greu. Și astăzi mai am răbufniri de orgoliu. Și de-ar fi numai asta!

Dar mă bucur că mă faceți tânăr: e o lovitură dată și orgoliului meu! Asta trebuie să mă mai smerească.

[quote=andreicozia;268454]Singurii pe care-i stiu cu 5-10-12 copii sunt preotii care... o fac responsabil, nu zic nu, dar si au resurse tatica!...le curg banii girla si daca se intimpla ceva, o calamitate, devalorizare etc si ii pierd, prin natura muncii pe care o presteaza cad ca hopa-mitica in picioare si-i pun la loc imediat..asa ca este cu totul alta poveste, si altfel se pune problema cind intorci banii pe lopata ca sa nu se mucegaiasca!...plus ca nevestica-preoteasa sta ca o regina si nu trebuie sa se scoale cu noaptea-n cap sa plece pe tramvaie la nu stiu ce patron sa fiarba covrigi si gogosi pina noaptea tirziu pentru nu stiu ce turcalete pe 3 lei/ora...intelegi tu? [quote=andreicozia;268454]

M-ai facut sa rad. Eu una nu stiu decat un singur preot care sa aiba 5 copii si de abia se descurca, cativa cu 3-4, dar in rest, numai cu 1 si cu 2 (o fi bine, o fi rau, nu stiu, ei vor da raspuns la judecata), insa stiu o gramada de tuciurii cu 5-10-12 copii care cersesc pe la portile bisericii. Cel putin asa stau lucrurile intr-un oras mare cum e Bucurestiul, la tara or avea preotii mai multi copii, si bine fac!




Ei, lasa ca stiu eu persoane care au vrut sa faca avort, ca nu iti scoate nimeni cu forta copilul din burta, mai stiu si persoane cu par alb in cap care se felicita ca au facut avort la timp si acum nu patesc precum cei cu 4-5 copii.... Persoane credincioase si care merg la biserica, de altfel. Asta cu avortul de monstrulici e ca in bancul ala cu Hitler, cand i se spune unuia ca va provoca moartea a mii de oameni si el ferindu-se sa nu faca rele, nu da cu masina peste un baietel Adolf. Mai Andreicozia, lasand gluma la o parte acum, copil, fat, tot suflet e! Si nu se gandeste nimeni ca acel suflet poate sa ajunga un monstru sau, dimpotriva, un sfant, ca se poate si asta, nuu, toti se gandesc cum sa le fie lor bine si cum sa duca o viata mai dulce, mai usoara si mai cum vor ei. Si chiar de ar fi asa cum spui tu, omorarea rationalizata a oamenilor, tot nu ai voie tu sa decizi asuptra vietii sau a mortii unui monstru, ca si ala e fiul lui Dumnezeu, Care i-a dat viata, si fiul parintilor lui! Daca ar fi cum spui tu, atunci si faptele sus numitului Adolf ar fi fost justificate, pentru ca el, saracul, nu s-o fi gandit, in nebunia lui, decat la purificarea omenirii, la eliminarea elementelor necurate din societate, la exterminarea monstrilor care ameninta buna oranduire a societatii... Asa o fi vrut Dumnezeu, na, ca Hitler sa ii extermine pe toti, sa avorteze cutarica, sa se culce cu mai stiu eu cine...
Ti-am raspuns pentru ca trebuie sa o spunem pe a dreapta, nu sa cautam in stanga si in dreapta justificari dupa ce am facut ce am vrut! Spune, domnule, am facut asta si asta ca asa mi-a fost voia, ca asa am gandit in momentul respectiv, nu ca m-a obligat societatea, ca m-a pus parintele sa fac 10 copii si acum nu am cu ce ii creste, ca m-a pus Dumnezeu de m-am culcat cu X si am avortat.... Mofturi si pretexte!

Andrei draga, sa-mi fie cu iertare, dar ceea ce ai scris tu mai sus n-am mai citit/auzit in viata mea cu atat mai putin pe un forum crestin.
In primul rand FATUL este o fiinta umana, inzestrata pana la cel mai mic detaliu cu tot ce ii trebuie. Ca nu vezi tu o fiinta in el, este problema ta. Iar apoi, copil poate fi considerat si o persoana de 30 atat, intrucat uneori se comporta ca un copil si este copilul parintilor sai atata timp cat acestia traiesc.
Dragul meu, si fatul este foarte vizibil. Poate daca ai fi fost insarcinata ai fi inteles ce vorbesc.
In alta ordine de idei, "Dumnezeu decide sa-ti creeze circumstantele necesare pentru a-l avorta." ??!! Zau asa!n Si daca copilul este bolnav poate ca Dumnezeu il da pentru a da o lectie altora, sau pentru a-i mantui pe parintii lui care il accepta asa si se chinuie cu el. Daca intr-adevar, va fi un "monstrulici" sau un criminal...etc., cred ca Dumnezeu gaseste numeroase ocazii dupa ce copilul se naste pentru a-l lua inapoi. (vezi "Ne povesteste Parintele Cleopa)
Asa ca, te rog, pentru a nu-i sminti pe altii, nu mai scrie ca Dumnezeu chiar ajuta avortul.

Doamne ajuta!

Eu cred că, din prea mult zel, ați căzut într-o extremă deloc lăudabilă (ca orice extremă, de altfel).
Și o atenționare: "foarte VALIDA". VALIDĂ nu suportă grade de comparație. O afirmație este validă sau nu și atât.
Cât despre "Fatul NU ESTE inca un copil", nu ați vorbit serios, nu-i așa? Cred că v-a luat puțin valul. Mă rog, e regretabil.

Cu respect,
Doamne ajută!

Fatul este OM. Din momentul conceptiei el este OM si are suflet.

Pentru ca daca operezi cu alte standarde, ar trebui sa-ti pui intrebarea: tu - care crezi ca Dumnezeu aproba implicit avortul - tu esti Om? De unde stii? Ca mergi, mananci, comunici? Si animalele fac aceasta.

De unde stiu ca este om si nu altceva? Pentru ca are suflet.
Mai mult, din Noul Testament stim ca Duhul Sfant se poate revarsa asupra copilului nenascut.
Oamenii au suflet din momentul conceptiei si aceasta ii defineste ca oameni. Dupa cum sunt si oameni care ies din starea omeneasca atunci cand pacatele grele ucid sufletul in ei si se aseamana mai degraba dobitoacelor necuvantatoare (desi nici alea nu-si omoara puii).

Zaharia draga, unde dai si unde crapa!

Ideea era ca nu se pot da solutii general valabile (si catalogari) la eterna dilema a cuplurilor cu probleme * a divorta/ sau a nu divorta*, cu atat mai mult cu cat nu esti in pielea acelor persoane.

Nu există soluții universal valabile, dar există soluții pentru fiecare în parte. Și trebuie să ajuți, pentru că lipsa de implicare pentru ajutorarea celui în nevoie nu este creștinească. Într-adevăr, trebuie să fii perceput(ă) ca un om cuminte și virtuos pentru a nu te trezi cu alte complicații inutile.
Un divorț este întotdeauna încă o palmă dată dragostei, iar "Dumnezeu este dragoste", cum să nu te implici? Nu pot să-l iubești pe Dumnezeu și să nu-ți iubești aproapele care este în nevoie.
Cât este de dureros, traumatizant, să stai departe de persoana iubită? Cei care s-au căsătorit din dragoste și ajung la divorț suferă enorm, iar pleiada asta de avocați și psihologi sunt meniți doar pentru a învârti cuțitul în rană (din dorința de a-și demonstra, lumii și lor înșiși, câtă dreptate au ei în considerațiile pe tema căsătoriei și a divorțurilor).

Contribuiți la împăcare, dacă puteți; dacă nu puteți, stați măcar de o parte și nu săpați la gropile altora.

Pentru că nu există motiv real de divorț în afara adulterului (iar aici, nu mai e vorba de iubire). Am vorbit mai sus ce înțeleg prin adulter. Celelalte motive sunt praf în vânt (dust in the wind - pentru avocații și mai ales, psihologii, care nu mai încap de terminologia lor anglicizată și sfaturile lor competente în orice domeniu).

P.S. Când dați de un psiholog competent creștin, anunțați-mă să-mi dau o palmă. La figurat, desigur.

Adevarat este , atita timp cit Dumnezeu nu este decit o gluma sau o poveste pt. tine , orice om . Atita timp cit esti imbuibat de moralitatea si relativismul lumii nu poti da nici un sfat nimanui tocmai pt ca ... nu exista solutii generale .
In schimb , cei duhovnicesti , cei care cauta sa traiasca in duh si adevar stiu clar de la Hristos legea ca doar in 3 situatii se desface o familie in rest ba ! Dar sa nu uitam , mintuirea nu este obligatorie , nu te obliga nimeni sa i te inchini lui Hristos si sa-i implinesti poruncile, faci cum voiesti ; te inchini cui voiesti si implinesti poruncile cui voiesti ... daca nu cumva si asta iti atinge ,,demnitatea umana " .

Esti pe dinafara ca de obicei.
Fatul in primele doua-trei luni nu este inca considerat fiinta umana dupa definitiile stiintifice care tot de la Dumnezeu au fost insuflate.

In momentul conceptiei se pun bazele FORMARII UNUI SUFLET, el neexistind inca.

SUFLETUL TREBUIE CRESCUT, chiar si de adultii care considera ca sufletul creste de la sine, automat, GRESIT!
Sunt multi CHIAR SI adulti in care sufletul este redus la aproape de ZERO, din cauza adormirii data de mecanicitatea existentei lor patetice de care mai tot timpul aminteste Hristos si alti vizionari...acea INIMA! ! !>>> despre care insa un fanatic si habotnic nu are cum sa stie, pentru ca este adormit sau ADORMITA! prin INSASI actul de fanatism si militantism, si poate doar in inversunarea lui/ei sa se joace cu cuvintele de-a ala bala portocala... :)))

CA SA FII OM TREBUIE SA FII CONSTIENT!..din acumularea constientei se naste si incepe sa creasca sufletul despre care ne vorbeste Hristos, nu din mers, vorbit, si ce mai zici tu acolo...faptul ca vegetezi ca o leguma inversunata nu iti acorda credite sufletului ci IL MICSOREAZA

SINGURUL MOTIV pentru care copiii handicapati nu sunt dusi pe cimp si lasati acolo in plata Domnului asa cum se facea pina nu demult pe Baragan este pentru ca exista un surplus de bani si mincare in buget, si democratie.

In functie de handicapul mai mult sau mai putin sever acestia erau lasati pe la grajduri, la minastiri, si daca supravietuiau si puteau SA CONTRIBUIE cu ceva munca, atunci traiau, si ramineau pe acolo, altfel erau tacit eliminati.

Aceasta eliminare a handicapatilor neintegrabili nu are nimic de a face cu eugenizarea criminala lui Hitler.

Pe vremuri foamea dicta cine traieste si cine nu!

Nu tinea nimeni un copil care toata viata ar fi luat de la gura altuia SANATOS pentru ce? pentru a nu fi de nici un folos comunitatii?...de aici si metoda spartana, chinezeasca si coreeana
Acolo, pina si batrinii TOT DIN CAUZA ACUTA A FOAMEI erau dusi in munti si lasati acolo sa moara...ALTFEL MUREAU TINERII/contribuabilii!

Iti recomand din toata inima urmatorul film: strigatul mut
http://www.avort.ro/strigatul-mut.php

Apoi revii si ne vorbesti despre CONSTIINTA fatului!!!

(eu l-am vazut cand eram in liceu.. nu am putut sa-l privesc a doua oara)

@ Andrei
 

Cat despre restul mesajului tau, acestea sunt lucruri cunoscute, dar cred ca trebuie spuse din nou:

Exista o Lege dumnezeiasca si un firesc al lucrurilor care izvoraste chiar din creator. Din cauza firii noastre corupte de pacat, noi nu mai suntem in stare sa deosebim binele de rau.. asa incat Adevarul il putem dobandi doar prin revelatie dumnezeiasca: la nivel de umanitate este Adevarul revelat in jertfa lui Hristos.. iar la nivel individual este stiut ca Adevarul nu poate fi primit decat de o inima curatita de pacat! (altfel auzim doar cuvinte, dar nu le intelegem)


Omul care s-a vrut a fi siesi dumnezeu a realizat propria lui lege numita moralitate.
Forma cea mai draceasca a moralitatii se numeste moralitatea pragmatica.
Moralitatea pragmatica sacrifica individul pentru "binele" societatii. Este un fel de imagine intoarsa a sacrificiului lui Hristos, eu asa vad lucrurile.
In timp ce pentru Dumnezeu fiecare suflet cantareste mai mult decat universul, pentru pragmatic fiecare om este un pion care poate fi distrus daca societatea, un grup de interese sau doar niste idealuri utopice o cer!

Moralitatea pragmatica este obarsia teoriei evolutioniste.. la nivel social: eugenia, reducerea populatiei etc.
Moralitatea pragmatica a izvorat comunismul si fascismul.
Etc..

Moralitatea pragmatica este absolut necesara pentru primirea calduroasa a antihristului al carui corifeu te faci prin postarile tale.



Din alt punct de vedere:

Copilul acela handicapat care nu poate fi de folos societatii este si el iubit de Dumnezeu. Si pentru acel handicapat si-a dat Hristos viata! Dispretuindu-l pe handicapat Il dispretuiesti chiar pe Hristos care a murit si pentru acesta.

L-am vazut, este o manipulare, tendentios facut, ADICA MINCINOS(atentie, omoritor de constiinta si suflet, nu de trezvie)

Cred ca realizezi ca eu sunt impotriva avortului, dar sa nu generalizam!

Lucrurile nu mai stau asa de simplu cu hai sa avem citi da Domnul ca nu mai traim in bordee din chirpici facut din balegar
!
Traim imbibati de o legislatie draconica, de-a dreptul bestiala ANTI-FAMILIE( in primul rind!!!!!!!!!!!!!!!!!) si ANTI-Reproducere( ca doar EU SI SUA au de unde aduce creiere) cosmetizata sub numele de "democratie"...ce stii tu, habar nu ai ce vorbesti!...iar romanica-manelica, care este vai de capul ei, cu boii corupti si VINDUTI de la conducere, , hop si ea dupa acelasi model..habar neavind in ce rahat NE baga!

Nu este vorba de nici o viata tihnita in lux si huzur a cuplurilor care nu-si mai doresc copii...problema este mult mai ramificata si spinoasa,..dar nu o sa explic eu ca tot nu vei pricepe pina nu dai tu cu nasul

Serios?, pai daca este iubit de Dumnezeu asa cum iti imaginezi tu din documentarele de stringere de fonduri pentru org de caritate care stau la hotele de 4 stele de ce oare Dumnezeu ii omoara cind sunt lasati pe cimp si nu-i hraneste cu mana cereasca asa cum ii hranea cica pe evrei( cei mai mincinosi si smecheri indivizi de pe Terra)
Sau de ce nu trimite o lupoaica careia i-au murit puii ca sa-l hraneasca cu lapte sau cu bucati de carne?
Sau pur si simplu, de ce nu-l VINDECA cind stie ca foamea creata tot de EL duce la moartea acestui individ?

...astept explicatiile de avocat a lui Dumnezeu, de justificare, teologice"

Doar IN MINTEA TA CREZI CA este o atitudine dispretuitoare, pentru ca asa vezi tu, si vrei cu orice pret sa SANCTIONEZI TU lumea...Hristos nu spus NICIODATA, umpleti-va comunitatile de handicapati ci lasati-i in plata Domnului! faceti ce puteti in virtutea legii iubirii aproapelui dara daca nu mai puteti si sunteti morti de foame, asta este avem noi astia de SUS grija de el..si de aceea il duc pe cimp sau il arunca precum spartanii de pe stinca daca este anormal!
Iubirea apropelui inseamna SI eliminarea sarcinilor care-l fac sa SUFERE, care-i transforma viata intr-un calvar...asa ca pe undeva purificarea natiei condusa de Hitler are unele ecouri pozitive. Tu vad ca nu te inghesui cu familia ta sa traiesti in ghetouri de negrii ci incerci sa tii aproape cu blonzii tot mai putini in orase..cita ipocrizie!

Nu am realizat ca esti impotriva avortului.
Dimpotriva, sper sa te spovedesti de ceea ce te indeamna la aceasta atitudine .. cat mai este timp.:2:

Dar si tu spovedeste-te, povesteste-i pe indelete, asa o ora , ce si cum gindesti si ce faci in realitate... in lupta ta cu ipocrizia

Andrei mama... de mult tin sa iti spun ca ai niste comentarii teribile. Cum poti tu sa te numesti "crestin ortodox"? Uite, asa pt tine... cunosc personal cel putin 5-6 familii in care tatal e preot. Nu au toti multi copii, unii abia s-au casatorit, altii au probleme de sanatate (reale), altii au hotarat poate ca nu mai pot duce mai mut de 2-3... Dar pot sa iti spun sigur ca nu-i curg nici unuia banii "garla". Cu siguranta sunt si preoti care fac multe "smecherii" dar nu vb tu asa la general dca nu cunosti macr cateva cazuri de aproape.

Eu sunt a 8a din 12 copii.. Tata a fost sofer si era plecat cate 2 sapt de acasa in cursa iar "nevestica" lui... nu se trezea la 5-6, se trezea la 4 zilnic ca sa munceasca pamantul si sa ingrijeasca de fiecare copil in parte. Si nu am cersit nici unul, niciodata (poate doar atentie din cand in cand).


Cat despre fat ca nu ar fi copil. Asta e parerea TA. Sunt insarcinata acum si mai am n copil de 3 ani... deci cred ca stiu ceva mai bine ca tine ce vorbesc. Ori tu ai copii? Ai vazut vreodata cm se strange ghem in burtica atunci cand sunt zgomote prea puternice in jur? Sau cum se muta in partea in care aude vocea lu tati, imediat ce el intra in camera? Sau cum se opreste sa se miste cand il alinti? Nu puiule, nu ai simtit asta niciodata. Ziceai undeva intr-un alt post ca nu iti place "gustul minciunii"... In cazul asta nu te mai minti pe tine ca le stii pe toate, domnule "ortodox" care crede ca nici macar Biblia nu e 100% adevarata. Vezi ti ca a crede pe jumatate e mai rau decat a nu crede deloc. "O daca ai fi fost rece sau in flacari, dar pt ca esti caldicel te voi arunca din gura Mea" ... Intelegi tu?

.. nu aveam de gand sa raspund.. dar la a doua citire vad "povesteste-i pe indelete, asa o ora".. M-a umflat rasul!
Tu te spovedesti? Cat? 10 minute? Probabil ca nu ai nimic de spus.. :4: Curat ca lacrima.

(Revenind.. poate ca tu nu-ti dai seama: avortul este crima. Chiar daca tu crezi sau faci altceva, macar nu mai promova avortul pe forum crestin.)

serios
 

adulterul virtual, sau pe internet, se pune?

PS: sa fie clar, nu fac apologia divortului, din contra sunt ptr rabdare. dar, ceva e putred in Danemarca (citeste: sistem).