|
Am un caine si un prieten, om
Am un caine. Mic, flocos, negru si-i bleg de o ureche. Nu stiu ce rasa e, nu ma pricep la caini. L-am gasit pe un santier, mai bine zis, el m-a gasit pe mine din multimea de oameni ce se perindau pe acolo. S-a tinut o zi intreaga dupa mine, chiar daca era speriat de "vanzoleala" de acolo.
L-am luat acasa, unde mai am doua mata pripasite, aduse de fii-miu de prin zapezile iernii. Dupa "tavaleala" de'nceput, cainele si matele s-au imprietenit. Acum, cainele cand ma vede, sare pe mine si ma "spala" de nu se poate, ce sa mai, cand ma vede, ii gata. Am si un prieten, om. Nici prea mare, nici prea mic, nici prea prea, nici foarte foarte. Nu suporta cainii, si, nici cainii nu-l inghit, fie ei mari ori mici...Care este dilema mea ? Ei bine, v-am spus, cainele cand ma vede, chiar daca sunt "negru" de suparare ori binedispus, sare pe mine si se gudura peste poate, prietenul, cand ma vede, se bucura...dar, nu se gudura, ba dimpotriva, imi repeta obsesiv, uneori chiar imperativ, "scapa dracu' de potaia asta, nu vezi ca nici macar n'arata a caine serios, ci mai degraba, ii un hibrid ?", ei, intrebare : De cine ar trebui sa scap, de om sau de caine, ori poate, de amandoi ? |
De cine ar trebui sa scap,de om sau de caine, ori poate, de amandoi?
De nici unul......fiecare este sincer in felu' lui........
|
Citat:
|
Citat:
Si as adauga sa ai rabdare,in timp vei observa mai multe... |
Nu cred ca ai vrea sa fii in locul cainelui, sa igi gasesti un adapost, mancare si pe urma sa te arunce cineva.
|
Explica-i ca desi este un hibrid, tot caine e pentru ca parintii lui au fost tot caini desi din diferite rase.
Inchide cainele in baie cand vine prietenul tau in vizita. Faptul ca acela nu se gudura cand te vede cred ca e un lucru bun. |
Mai mult... inchide cainele in baie o zi intreaga, si apoi pe amicul tau.
Cine o sa iasa mai bucuros, cela este un prieten mai bun. ;) |
Citat:
|
ok
cu toate ca am scris un topic despre caini, in care recomandam "solutia finala"., in cazul cainilor maidanezi,recunosc,din experinta proprie ca ,animalul este de multe ori mai sincer si mai de incredere ca omul (desi nu ar trebui sa fie asa !).
In cazul tau,evalueaza devotamentul prietenului uman, supunandu-l la cateva incercari bune, si daca nu corespunde,pastreaza cinele, care e oricum mai sincer ! |
Citat:
|
Hatchiko
Doamne-ajuta!
Raspunsul la dilema fratiei tale are raspuns in filmul Hatchiko, a dog tale. Descarca-l de pe net (daca nu ai de unde spune-mi sa ti-l trimit) si o sa primesti cel mai frumos raspuns la problema ta. Am un bun prieten care a avut aceeasi problema. A lasat timpul si rugaciunea (sper) sa rezolve situatia. As mai spune ca daca iti este prieten (sau prietena) cu adevarat, atunci nu are cum sa iti impuna si nici macar sa iti sugereze sa renunti la o un suflet care te iubeste si pe care il iubesti. Cand un caine te alege, e un moment deosebit. Nu renunta la el. Sunt putini cei care au parte de un asemenea cadou. Am avut odata un catelusa de care m-am despartit oarecum, lasand-o la parinti. Regret si acum, si voi regreta toata viata. In ziua in care ma pregateam sa o duc la parinti, pentru prima data, nu a vrut sa iasa din casa. A iesit mai mult ca sa nu ma supere, dar... Sa nu renunti la catel. Oricum, incearca sa vezi filmul. Doamne-ajuta! |
Si eu sunt de parere ca un prieten repecta deciziile celui de langa el si daca are o problema o spune frumos nicidecum autoritar!
|
Citat:
|
Citat:
Parfrazând cele spuse de tine aș spune așa "am o prietenă căreia i-am povestit despre câinele meu care era gata să moară dacă nu era operat și datorită căreia câinele meu încă mai trăiește." Dumnezeu să o răsplătească pentru sufletul ei bun. |
"cui pe cui se scoate"
Citat:
|
Renunta la prietenul-catel si fa-l cadou prietenului-om. Acesta, omul, tine la tine si ca sa nu te jigneasca va pastra "cadoul". Astfel se va obisnui cu "cadoul-catel ", si va ajunge chiar sa-l iubeasca. Si, iata, veti fi impreuna, trei prieteni, fericiti pana la adanci batraneti.
Pai, nu? :)) |
1 atașament(e)
Citat:
|
Citat:
draga flintstone hai sa-ti zic o poveste sa i-o zici la prietenu'-om, poate isi mai schimba parerea despre caini si n-o sa mai fie nevoie sa renunti nici la unul, nici la altul. A fost odata ca niciodata... Un caine ce s-a ratacit prin jungla. Plimbandu-se el linistit, vede un tigru indreptandu-se in goana spre el, cu intentia clara sa-l manance. "- Am incurcat-o! Ma va manca tigrul!!" gandi cainele Dar imediat vede niste oase pe jos. Se aseaza pe burta si incepe sa roada oasele, cu spatele la tigru. Chiar inainte ca tigrul sa sara, cainele exclama satisfacut, frecandu-se pe burta: "- Mmmm, delicios tigru! Oare or mai fi si altii pe-aici?" Auzind, tigrul se opreste din salt si infricosat se prelinge pe langa copaci, luand distanta: "- A fost cat pe-aci! Cainele aproape ca m-a dat gata!" O maimuta care a urmarit scena dintr-un copac, sperand sa se puna bine cu tigrul, fuge dupa acesta ca sa-i povesteasca inselatoria. Cainele nostru o vede. Maimuta il ajunge pe tigru, si-i spune pe fata toata tarasenia. Tigrul, inecat de furie zice: "- Urca in spinarea mea si vei vedea ce ii voi face eu cainelui!" Acum cainele vede tigrul cu maimuta in carca si se gandeste: "- Ei, cum o mai scot la capat de data asta?" Dar in loc sa fuga se intoarce cu spatele la atacatori prefacandu-se ca nu i-a vazut. Si... cand acestia au fost destul de aproape zice: "- Unde e maimuta aia?! De-o juma' de ora am trimis-o sa-mi aduca un tigru si nici acu' nu s-a intors!!! daca imi vine vreo idee, o sa-ti scriu si o poveste pe care sa i-o zici prietenului-caine, poate isi schimba si el impresia despre prietenul-tau-om, desi cred ca niste snacksuri ar rezolva dilema existentiala in discutie. |
Citat:
Doamne-ajuta! |
Citat:
|
Citat:
|
Din bucata mea de paine
Am crescut un om si-un caine. Omul azi m-a parasit, S-a dus si n-a mai venit. Cainele ma recunoaste, Omul nu ma mai cunoaste. Si acum te-ntreb pe tine Care-i om si care-i caine? :39: |
Citat:
Pe-un picior de plaiu, Pe-o gură de raiu, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei Unu-i Moldovean Unu-i Penticostalean, Și unu-i Caninian. Iar cel Penticostalean, Și cu cel Caninian, Mări se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l'apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel Moldovan Că-i mai ortoman Ș'are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai invățați Și cîni mai bărbați!... Dar cea Mioriță Cu lîna plăviță De trei zile'ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. - Mioriță laie, Laie, bucălaie, De trei zile'ncoace Gura nu-ți mai tace! Ori iarba nu-ți place, Ori ești bolnăvioară, Draguță Mioară? - Drăguțule bace! Dă-ți oile'ncoace La negru zăvoi, Că-i iarba de noi Și umbra de voi. Stăpîne, stăpîne, Iți cheamă ș'un cîne Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc, Că l'apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul Penticostalean, Și cu cel Caninian! - Oiță bîrsană, De ești năzdrăvană Și de-a fi să mor In cîmp de mohor, Să spui lui Caninian Și lui Penticostalean Ca să mă îngroape Aice pe- aproape În strunga de oi, Să fiu tot cu voi; In dosul stînii, Să-mi aud cînii, Aste să le spui, Iar la cap să-mi pui Fluieraș de fag, Mult zice cu drag! Fluieraș de os, Mult zice duios! Fluieraș de soc, Mult zice cu foc! Vîntul cînd a bate Prin ele-a răzbate, Ș'oile s'or strînge Pe mine m'or plînge Cu lacrimi de sînge! Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m'am însurat Cu-o mindră crăiasă, A lumei mireasă; Că la nunta mea A căzut o stea; Soarele și luna Mi-au ținut cununa; Brazi și păltinași I-am avut nuntași; Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii, Și stele făclii! Iar dacă-i zării, Dacă-i întîlnii Măicuță bătrînă Cu brîul de lîna, Din ochi lăcrimînd, Pe culmi alergînd, Pe toți întrebînd Și la toți zicînd: Cine-au cunoscut, Cine mi-au văzut Mîndru ciobănel Tras printr'un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui; Mustețioara lui, Spicul grîului; Perișorul lui, Peana corbului; Ochișorii lui, Mura cîmpului!... Tu Mioara mea, Să te'nduri de ea Și-i spune curat Că m'am însurat Cu-o fată de crai, Pe-o gură de rai. Iar la cea măicuță Să nu spui, drăguță, Că la nunta mea A căzut o stea, C'am avut nuntași Brazi si păltinași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii, Și stele făclii!...:24: |
Citat:
|
Cunosc pe cineva care se prea poate sa fi fost scapat de niste energii negative si de catre o catelusa vagaboanda asemanatoare unui lup, care provenea de la niste vecini si care aparea ca din senin si in miezul noptii, si care i aducea bucurie in suflet...
Si mai stiu si de un catel care si a ales... casa, cred ca mai mult decat stapanul, dar avea un obicei straniu... sa se infurie, sa latre si sa si muste laba cand primea de mancare...si am mai vazut si pe Discovery ditamai cainele de rasa cu un astfel de obicei...am citit de la cineva ca animalele de casa pot prelua din pacatele stapanilor.... Cine sa fie mai capabil de tradare, omul sau cainele ? |
Tinand cont ca prietenul-caine te-a ales pe tine (o fi mirosit el ceva......) nu mi se pare fair-play, ca acum, sa alegi tu ca el sa dispara din peisaj. Daca ar alege el sa plece ce ai crede..."uite, l-am tinut i-am dat mancare si acum el pleaca asa...."
|
Cainele sau omul?
Daca poti sa-i pastrezi pe amandoi, pastreaza-i, daca nu atunci
pastreaza pe cel ce are neaparata nevoie de tine. Spunea domnul Zaharia_2009 ca nu orice fapta buna se cheama milostenie, si cred ca are multa dreptate, caci doar ajutorarea celui in nevoie se cheama milostenie. Dar mai e si solutia cu baia: "uita-i" incuiati o zi in baie pe amandoi si iti garantez ca pana seara vor fi prieteni la catarama, ma rog, la zgarda! Har, smerenie si jertfa de sine. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 12:14:43. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.