tine mintea ta in iad si nu deznadajdui
 

"tine mintea ta in iad si nu deznadajdui"
mesajul primit dupa cum probabil majoritatea dintre voi stiti, de Sfantul Siluan Athonitul de la insusi Mantuitorul intr-un moment infernal.. cand chilia Sfantului era plina de draci si venea deja dupa 15 ani de astfel de nopti.. asa a fost invatat sa se smereasca.. adica sa nu incerce sa iasa din iad ci sa stea acolo.. cu nadejde in mila Sa.. cum intelegeti voi si cum va raportati la acest indemn caci noi tot dam si noi sa iesim din iad ,nu-l rabdam si a devenit o obisnuinta astazi sa fentam aceste reguli duhovnicesti.. care e calea voastra? spre iad sau spre rai? cum ne raportam fiecare?

e o intrebare retorica, nu cred ca vrea cineva in iad.

iadul devine racoare
 

iadul devine racoare celor ce stau in el fara sa deznadajduiasca.. ei pe masura ce coboara mai mult se scalda in dragostea lui Hristos..lepadarea de sine, coborarea la iad, coborarea mintii in inima-aceiasi reteta cu diferite "ingrediente".. cuptorul lui Nabucodolosor in care au fost aruncati cei 3 tineri pentru gandul lor smerit, caci ei au zis ca asta merita(sa arda adica) atunci focul ce preanchipuie iadul a devenit racoare si impreuna cu el cum spune Scriptura se vedea un al 4-lea si fata lui e ca a unui Fiu de Dumnezeu.. era Hristos.. portile raiului sunt in mijlocul iadului si spre el tre sa mergem cei ce ne mantuim.. da lumea nu prea mai stie asta.. toti o iau spre cer.. ca fariseul... se credea bun.. in timp ce vamesul isi asumase iadul si nu deznadajduia caci stia ca Dumnezeu e milostiv..diferenta dintre un sfant si un pacatos cum spunea un teolog este ca sfintii sunt pacatosi care stiu ca sunt pacatosi si-si vad pacatosenia iar pacatosii sunt pacatosi care nu stiu ca sunt pacatosi(ca sunt ai iadului si ca sunt in iad) si nu-si vad caderea lor si pacatosenia.. da,suntem in iad!
cine accepta asta isi tine mintea aici si daca reuseste sa o faca fara sa deznadajduiasca atunci se si curata mintea sa.. cine nu accepta si nu suporta gandul, "si-a facut din inchipuire un acoperis si din minciuna un liman"...stii care e semnificatia metaniei? se imita coborarea la iad a lui Hristos pe care noi o asumam in fiinta noastra caci ne rastignim impreuna cu El, cu El ne ingropam ,coboram la iad , ca impreuna cu El sa inviem cum zice Pavel.

Vederea pacatelor, caci despre asta este vorba aici, e o lucrare a harului.

O constiinta curata pe masura ce se apropie de Dumnezeu prin nevointa ascetica devine tot mai constienta de natura propriilor pacate (pe baza credintei tot mai vii în existenta Dumnezeului evangheliei) si simte o mare frica precum si convingerea ca va merge în iad.


Totul e sa nu se lase biruita de deznadejde, fiindca deznadejdea duce la alte pacate si în final chiar la pierzarea ireversibila.

Deci acest lucru nu se întâmpla oricui, ci numai nevoitorilor. Celor ce zac în patimile trupesti si sufletesti constiinta le-a murit de mult si nu simt nici o frica sau mustrare.

bine ai zis
 

ma bucur sa citesc mesajul tau Traditie..am postat tema asta pentru ca tot citesc pe aici cum fratii ortodocsi cauta "metode" de a scapa de diferite incercari ceea ce e vechea problema sau vesnica problema ,dar nimeni nu pare sa mai priceapa sau macar sa accepte ca un adevar faptul ca suntem in iad si cu atat mai mult cu cat nu acceptam ca suntem.. cu atat adica e inselarea mai mare.. iar cei ce cauta sa-si scape sufletul lor din acest iad ce se face vadit prin ispitele ce ne vadesc departarea de Dumnezeu, si-l pierd de fapt.. probabil ca si Sfantul Siluan uitase acest lucru.. Sf. Sofronie il traduce bine"unde vrei sa ajungi? esti fiu al iadului, stai aici, asta meriti!".. noi ne raportam sau nu la aceasta realitate crestina? revin cu completari pe masura ce vad reactiile si raspunsurile caci nu am spus inca ce aveam de zis.. asadar curaj fratilor, spuneti-va problema ca va spun-aici e cheia daca poate fi vreuna,e un fel de a spune nu o luati in nume de rau, dar in intelegerea acestei formule sta si pozitia noastra fata de mantuirea sufletului.. o folosim? ca sa se rupa vraja si iluzia iadului? sau zicem io nu sunt in iad si nici nu vreau sa cobor, vreau sa ies ,sa scap si asa facem jocul satanei la infinit "iesind" in taramul sau, in miezul iadului sau mai bine zis in paradisul nebunilor, in "raiul" lui satan, unde omul poate si accepta sa traiasca departe de Dumnezeu..?!

Intamplarea face sa fi citit Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei chiar zilele trecute, si inainte de aceasta Vom vedea pe Dumnezeu cum este, scrisa de Cuv. Sofronie Saharov, ucenicul Sf. Siluan.. si din ambele am desprins aceeasi idee.. paradoxul fiind ca in ciuda (sau tocmai din cauza acestei idei), ambii scriau extrem de frumos despre milostivirea lui Dumnezeu.

Dincolo de faptul ca e o nesimtire fara de margini sa am eu orice comentariu pe tema asta, cred totusi ca lucrurile descrise de acestia doi sunt universale .. adica in fiecare om exista potentialul acesta de a-si constientiza starea de iad interior, nu cred ca numai unora le este "dat" si n-ar trebui sa privim in felul acesta pocainta, ca pe ceva ce apartine sfintilor sau calugarilor de la Athos iar pe mine, omul de rand, nu ma priveste, nu-mi bat capul.

Sa ma ierte Dumneze daca o sa zic prostii. Eu nu stiu ce e acela iad, eu traiesc o iluzie indulcita despre mine insami si despre viata. Dar cel mai autentic eu-insami il traiesc, cu mila lui Dumnezeu, atunci cand citind o rugaciune (cred ca e foarte important sa citim rugaciuni scrise de sfinti* si nu cele din capul nostru, cu cuvintele noastre, cel putin la inceput) si cand ma simt rau in pielea si in sufletul meu.

De obicei noi oamenii, cand citim ceva, ne identificam cu victima. Eu ma tot mir de faptul ca, citind Evangheliile, nu ne mai identificam cu victima, ci, ciudat lucru, ne identificam cu agresorul, cu fariseii, cu capeteniile preotilor, cu Iuda, cu Capernaumul si cu Betsaida, carora le va fi mai greu decat Sodomei si Gomorei in ziua judecatii, cu mladitele aruncate in foc, cu Petru lepadandu-se. Nu e deloc o fericire sa citesti acolo si sa te regasesti in aceste personaje, dar asta inca nu e iadul. Chiar si in starea aceasta groaznica de scarba si frica, inca mai e nadejde, zic eu, chiar si daca numai pentru faptul ca, frica fiindu-ti, iti vine sa-L chemi pe Hristos sa te miluiasca impotriva a orice si a oricui, chiar si a ta insuti. Cred ca iad-iad e cand nu-L mai chemi.

Sf. Siluan zicea ca si atunci cand citeste Psalmii de blestem, pacatosul ar trebui sa se perceapa ca vrajmas al lui Dumnezeu si blestemele psalmistului ca fiind adresate lui. Asa cu mintea cred ca e adevarat ce scria Sf. Siluan legat de asta, din nefericire nu inteleg cu sufletul. Psalmii aceia nu-i prea citesc si atunci cand totusi o fac, externalizez si eu pacatul si-l atribui acelor vrajmasi abstracti, necunoscuti, fara a-l identifica in mine (un fel de, noa Doamne, oi fi eu pacatoasa, dar nici chiar ca astia).

Un preot la predica, in Vinerea Mare, ne-a spus ca pentru a fi mantuiti si a invia impreuna cu Hristos, e necesar sa ne coboram pana in iadul nostru interior, impreuna cu El pana in cele mai din adanc - acum inteleg de unde preluase aceasta idee - si ca de fapt nu exista Inviere pentru noi decat daca urmam traseul lui Hristos inclusiv in iad.

Dar e greu.. ca noi si daca cerem pocainta, cred ca nu stim ce e aia. Eu imi imaginam ca e o parere de rau induiosatoare, cu lacrimi, pentru pacate. Se vede treaba ca ma inselam amarnic.

Eu inainte de spovedanie in special chiar cred ca pentru pacatele mele mi se cuvine iadul si nu altceva. Dar merg cu incredere la duhovnic, in speranta ca pacatele imi vor fi iertate. A pierde nadejdea mantuirii inseamna a face jocul celui rau. Iar a nu constientiza gravitatea pacatelor si mai ales a mandriei inseamna moarte duhovniceasca. De aceea, mesajul transmis Sfantului Siluan Athonitul are o mare valoare pragmatica.

Sufletul se trezeşte în om şi simte cum inima rănită de dor se apropie de Dumnezeu. Ecoul acesta armonios pe care-l auzi în tine este semnul că eşti viu şi vrei să rămâi omul viu în bucuria harului Celui dătător de viaţă. Sfântul Ciprian zice : Cum vrei să fi auzit de Dumnezeu, când nu te auzi nici pe tine însuţi ? Sau "Spune-mi unde eşti, atunci când nu te afli înlăuntrul tău"? Şi iarăşi : "Darul anume îşi face loc în noi , pe măsură ce se trezeşte eul nostru, şi sunt dezrădăcinate patimile". Când inima se va curăţi de patimi , atunci se va înflăcăra simţirea către Dumnezeu.

e cineva aici?
 

e cineva aici care a trait efectele acestei stari pe pielea lui?.. adica io stiu care sa fi experiat macar putin in practica sensul acestor cuvinte prin biciuirea mintii cu vederea iadului ca destin apropiat si arderea inimii cu simtirea pacatoseniei..? se produce ceva miraculos (eu de ceva vreme "patesc" ceva cand ma rog astfel.. ), Sfantul Siluan spune atat si anume ca mintea se curateste si impreuna cu ea si inima in care mintea coborata striga rugaciunea..e cineva aici care a trait in practica asta? ca nu e o figura de stil ci e o solutie divina, o cale simpla si sigura de curatire de patimi..nu pot spune prea multe din ce mi se intampla mie dar de multe ori simt cum lovesc in ceva" care pare ca se crapa in mine si apoi ca si cand ar parai inima ,urmat de o eliberare de multe ori insotita de un fum inecacios care uneori poate fi si observat dar in majoritatea cazurilor se simte pret numai de o respiratie..si o tine asa cu orele daca te rogi mai mult si fumul dispare si inima se insenineaza si se incalzeste... dar numai si numai daca rugaciunea e spusa tinand exact dupa indrumarea Sfantului Siluan cuvant cu cuvant mintea in iad.. de fapt ea coboara astfel se adanceste si se uneste cu inima,uneori mintea inima si cuvantul devin aceiasi treaba..

Stiu despre ce vorbesti, frate. Stiu datorita parintelui Gabriel Nicu (www.parintelenicugabriel.ro). In ultimul timp mi-am dat seama ca tot vorbind despre parintele, am uitat sa mai aplic cum se cuvine ceea ce m-a invatat. Parintele isi proteja tainele pentru a se putea bucura in continuare de mila lui Dumnezeu.

E vorba despre razboiul nevazut care trebuie purtat in mare smerenie. Bucuria divina e fara seaman, iar pizma diavolilor de asemenea.

„Rugaciunea inimii pentru toţi“ de Arhimandit Mina Dobzeu

Înscris în: Isihasm — prieteniisfmunteathos @ 8:35 am

Click aici pentru a descărca această carte în format PDF.
De ce isihasmul pentru toţi?

Metode de a scapa din incercari - mai degraba metode de a iesi cu fata curata ,de a nu da frau patimilor...
La sfanta Liturghie e o rugaciune care spune :
"Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să cerem"
Sa implinim asta aproape in fiecare zi si ne vom apropia de ce spune sf.Siluan .

Chiar daca ar simti ,nu cred ca e nimerit sa spuna pentru ca se pierde acest simtamant.
Si apoi nu stiu cui ar folosi asta.
O rugaciune curata ,cu inima la Dumnezeu si Maica Domnului nu are cum sa nu te apropie de cele sfinte.

Decat sa tin mintea in iad, mai bine ma invalui in Lumina Lui Hristos - pe EL Il vreau tovaras de drum, Lui ma inchin , El este Prietenul meu adevarat, de netagaduit, de nedespartit- Ramai in mine, Doamne, vesnica Iubire!

+ @Jane

Mai intai am o observatie.
Ma uit ca multa lume citeste lucrari religioase, unele chiar gerele, profund filozofice. Si din intrebari ca acestea de aici se vede ca de fapt ei nu pricep ceea ce citesc. Trebuie cineva care sa le explice, sa leinterpreteze toate acestea.
Mai ales scripturile vechi (Biblie, Evanghelie, Apostol, psaltiri) zic eu ca nu trebuie citite individual ci deslusite de preot. Exista riscul sa pricem gresit si sa ne facem idei si imagini false.
Si asa toate scripturile acestea sunt f.subiective, in sensul ca nu au numai o interpretare unica, asa cum ar fi trebuit si ar fi fost normal, ci fiecare teolog, preot, monah, intelege si interpreteaza altfel.
Si venim pe un forum sau altul si vedem noi singuri cat de diferite cunostinte am dobandit in credinta.
Dar de, da bine sa vii aici si sa spui ca ai citit un listoi de cele mai grozave lucrari.

Eu imi recunosc neputinta deschis.
De ex. acest citat eu nu-l pricep.
Pentru mine iadul este extrema negativa si nu cred ca exista in cineva (ca sa spui cum spunea cineva aici: "iadul din tine, sau din sufletul tau". Una la mana.
Iad este numai in diavol.
Ca sa ai mintea in iad, inseamna sa te gandesti numai la lucruri rele. De ce? Cui foloseste?
Pe urma nu inteleg de ce erau draci in chilia Sf. Siluan? Era intr-o manastire, sau nu? Se ruga, sau nu? Ah, ca avea ispite si incercari. Da, asta inteleg, dar de aici si pana la draci, eu vad o distanta mare.
Si n-am inteles sfatul (ziceti voi de la Dumnezeu). Cum adica, sa stea cu mintea in rau? Sa nu tinda spre bine, sa lupte sa invinga raul? Sa nu se uite spre Dumnezeu, sa se roage? Nu, nu pricep si gata.

Sophia,

Uite de ce nu intelegem noi Scripturile desi ne sunt explicate, pentru ca ne indepartam voit de Sfanta Impartasanie:

Luca 24
29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.
30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.
31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.
32. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?

Deci, vrei sa ti se deschida ochii inimii si sa intelegi adancul cuvintelor Lui Dumnezeu? Mananca din Painea Vietii cat mai des, spre curatire, indreptare si sanatate!

of..
 

nu mai sophia.. of, m-am inhamat fara sa ma doara capul ce-i drept.. acum imi pare rau.. a tine mintea in iad inseamna sa zici asa" curand voi muri si ma voi salaslui in focul cel vesnic si in intunericul intunericului caci asta merit pentru pacatele mele si sunt nevrednic sa fiu miluit.. asta pe de-o parte.. iar alta.. sa iesi din boschet, sa arunci frunza si sa iesi spre Dumnezeu infruntand iadul care acum ne desparte de El ca si foc curatitor.. sa traversezi acest foc, sa te curatesti in el fara sa deznadajduiesti atunci cand intri in el.. mai lesnicios eu nu pot sa explic pe scurt.. alta este sa rabzi ispita si sa nu fugi din ea ,sa o accepti si sa o primesti, sa te lasi rastignit(a) adica.. Sfantului Siluan( da de ce nu citesti cartea?se cheama intre iadul deznadejdii si iadul smereniei)Sfantul Siluan, in chilie ii aparusera dracii caci a primit o vedenie de la diavol in timpul liturghiei si s-a mandrit in sinea lui..15 ani a durat starea asta, noapte de noapte pana cand nemaiputand rabda l-a implorat pe Dumnezeu sa-l Jute sa-si curateasca mintea ca sa se roage curat si sa plece demonii care sunt si-n mintile noastre prezenti sub forma de ganduri.. nu e secunda sa nu treaca prin mintile noastre un drac cu o oferta.. in fine Mantuitorul i-a spus ca cei mandri sufera pururea din cauza dracilor .. Sfantul a intrebat ce sa faca sa se smereasca asadar? raspunsul? "tine mintea ta in iad si nu deznadajdui" adica daca vrei sa te curatesti rabda pedeapsa de acum.. foloseste flacarile iadului si arunca-te in ele ca sa te curatesti.. cei trei tineri aruncati in cuptorul de foc l-au perceput ca pe o racoare dar scriptura arata clar ca ei au gandit ca merita acest chin.. faca-se voia Domnului ca asta meritam.. au tinut mintea in iad si... nu au deznadajduit.. iar eu am spus altceva,in timpul rugaciunii daca iti bombardezi mintea cu osandirea de sine nu cu gandirea la lucruri rele ci la pacatosenia ta adica,se intampla niste "Evenimente" supra firesti.. se vadeste lupta, diavolii sunt nevoiti sa plece din inima si plecarea lor are niste simptome.. asta ma interesa.. cineva care le are.. parintele meu duhovnic nu le are si am incercat si eu marea cu degetul dar acum imi pare rau.. e multa bezna si pe aici.. dar totusi nu deznadajduiesc..
Doamne ajuta

Un raspuns scurt:
Mi se pare ca am cautat cartea in librarie aceea cu Siluan)si ori n-am gasit-o, ori am gasit-o si rasfoind-o nu m-a atras. Mi-am ales carti pe nivelul meu duhovnicesc.
Am sa ma uit putin pe internet.

Te sfatuiesc sa o citesti ,nu o vei mai lasa din mana.
Multa dragoste si incredere in iubirea lui Dumnezeu pentru noi a acestui mare sfant al ortodoxiei.

tine mintea ta in iad si nu deznadajdui
 

Nu cred ca este om si crestin care sa doreasca ca la trecerea in nefiinta ,sa mearga in Iad . Noi aici pe pamint nu cred ca suntem demni sa spunem "Doamne eu sunt asa de credincios ca stiu sigur ca voi merge in Rai " Nu noi paminteni suntem supusi mereu pacatelor fiindca ;ne uitam mai strimb la semenul si aproapele nostru si deja am pacatuit ,gindim cum nu trebuie sa gindim si deja am pacatuit , nu mai vorbim de fapte care pe zi ce trece se accentuiaza din rau in mai rau . Noi cu siguranta ca fiecare am dori sa mergem in Rai ,dar asta decide numai Bunul Dumnezeu creatorul si Stapinul nostru .

Sa sti ca nu esti singura. A facut cariera expresia, si sunt multi care o explica. Au scris si carti prin care sa aflam ce inseamna si cum o putem urma.
Eu cred ca acest cuvant era adresat numai Sf.Siluan si numai el l-a inteles si a stiut ce sa faca cu el.

A stiut si Cuv. Sofronie :)
Cititi Vom Vedea Pe Dumnezeu Cum Este.

Nu cred ca vei gasi interpretatari diverse si contradictorii la ortodocsi. Tocmai unitatea de pareri ii caracterizeaza pe acestia, ca doar nu sunt protestanti. Ceea ce se intampla pe forumul acesta, se datoreaza lipsei de informare si subiectivitatii unora, care au pretentia de a le sti pe toate, fara a fi citit nimic despre ce se discuta.

Daca citeai si numai prima fraza te-ai fi "indragostit" pe loc de scrisul Cuv. Siluan. Iata o mostra:

"Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si cu lacrimi Il caut.Cum as putea sa nu Te caut? Tu m-ai gasit intai si mi-ai dat desfatarea Sfantului Tau Duh, si sufletul meu Te-a iubit.
Tu vezi, Doamne, intristarea mea si lacrimile... Daca nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-as cauta asa cum Te caut. Dar Duhul Tau mi-a dat sa Te cunosc si sufletul meu se bucura ca Tu esti Dumnezeul si Domnul meu si pana la lacrimi tanjesc dupa Tine.
Sufletul meu tanjeste dupa Dumnezeu si Il caut cu lacrimi.
Milostive Doamne, Tu vezi caderea mea si intristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta; revarsa asupra mea, a pacatosului, harul Sfantului Tau Duh. Amintirea lui atrage mintea sa gaseasca iarasi milostivirea Ta.
Doamne, da-mi duhul smereniei Tale, ca sa nu pierd iarasi harul Tau si sa nu plang in hohote dupa el, cum plangea Adam dupa rai si dupa Dumnezeu."

Iti place?

@Anca - am primit un link al lucrarii pe scribd. Am sa citesc un pic si am sa-ti spun parerea. S-ar putea sa nu fi gasit atunci lucarea aceasta in librarie.Nu mai stiu. Stiu ca a mai fost recomandata aici.
Citatul dat de tine mai sus este frumos, miscator. Dar intrebarea din titlul topicului cam sperie...

Referitor la contradictii in ortodoxie - ba ele exista. Eu am mai aratat cum exista de multe ori in aceeasi fraza. In plus la noi mai este o problema, asa cum am spus: totul este la latitudinea duhovnicului si fiecare vine cu ce i-a spus duhovnicul lui/ei. Si atunci sunt diverse pareri pe aceeasi tema ( de ex. cu intrarea in biserica in anumite zile, cu impartasania etc.).
Exista printre preoti si monahi diverse opinii (unii vor deasa impartasanie altii spun ca nu e bine, etc.).
Nu stiu cum este la alte confesiuni. Poate ne spune Mihnea cum este la catolici.

Canoanele Sfintilor Parinti - Sfintele Canoane ale BISERICII ORTODOXE :http://www.canoaneortodoxe.net/can_sf_parinti.html

http://i981.photobucket.com/albums/a..._25/siluan.jpg

Citiţi cartea şi o să începeţi să înţelegeţi ce înseamnă această sintagmă. E o temă fecundă în lumea teologilor. Cea mai înaltă teologie se găseşte aici. O să observaţi că nu e mare filozofie.

Am citit cartea Sfantului Siluan Atonitul dar Sfantul era plin de lumin si adanca smerenie- sfintenie. Mi-a placut foarte mult. Am citit-o mai demult.

Se poate interpreta mesajul din titlul topicului si ca : <<Ramai acolo unde esti,nu te mai chinui sa scapi.Caci zbaterea ta mai mult te afunda >> Opreste o clipa pe loc,recunoaste-ti starea pacatoasa,accepta diavolul langa tine si in tine ,si pune-ti toate gandurile si sperantele pe tava ,inaintea lui Dumnezeu.Si spune:"Doamne,eu asta sunt,indura-te de mine dupa mare mila Ta,caci in mine insumi nu mai am incredere ca pot face ceva. "

@Iustin
Eu vad o contradictie in ceea ce spui tu.
Daca ramai/esti cu diavolul langa tine si in tine, nu poti tinde spre Dumnezeu.
Tocmai ca in mod normal trebuie sa te zbati sa iesi din iad, sa tinzi spre bine, spre Dumnezeu.
La noi oamenii asta este greu, chiar imposibil, pentru ca Dumnezeu a lasat in noi o slabiciune, un calcai al lui Achile atunci cand ne-a facut. A lasat slabicunea in fata ispitei. Ne-a facut oameni si nu sfinti (deci nu perfecti si fara de pacat). Nu putem scapa de ispita si pacat (voi le numiti pe astea diavol, eu numesc diavol altceva mai rau, raul absolut).
Exact aceasta lupta cu pacatul este tedninta noastra spre mantuire. Si nu cred ca o invinge cineva, pacatosi si slabi ramanem pana la moarte, toti, fara de exceptie. Pe urma cantareste Dumnezeu raul ce l-am facut si ne judeca.

@sophia
Nu era vorba de mine .Eu inca ma mai zbat.Ci era vorba de Sfantul Siluan,care dupa 15 ani de zbatere in chilie ,alaturi de demoni,si cand demonul se interpusese chiar intre el si cruce,nu i-a mai ramas decat sa se arunce cu fata la pamant ,si atunci a primit acest raspuns de la Dumnezeu.
Oare nu se zbatuse toti acesti ani sfantul,si degeaba?Caci dracii tot mai multi veneau?
Nu e asa si la noi?Cu cat ne zbatem,cu atat mai mult facem raul si suntem robiti de el?
Si de ce aceasta ? Caci suntem mandri si credem ca putem scapa prin puterile noastre.
Si ca nu ne punem si cele mai intime ganduri si neputinte ,pe tava,inaintea lui Dumnezeu.

primul om
 

primul om de pe acest forum care a inteles.. cel putin in teorie.. felicitari iustin.. nu esti departe de imparatia lui Dumnezeu..
sophia.. nu ai prins idea.. us suflet de sfant atinge deodata si iadul si raiul.. sfintii sunt pacatosi care nu mai deznadajduiesc.. stiu cat de rai sunt ei dar stiu si cat de bun e Dumnezeu si cat de milostiv.. trebuie sa vezi raul din tine atat de mare incat sa deznadajduiesti de tine insuti.. in tine sa vezi numai rautate.. sa te declari invins.. dar fara pic de disperare.. ca si cand abia acum ai revenit la viata desi e practic momentul in care iadul ti-a inghitit sufletul.. la asta se referea Iisus cand spunea ca cel ce va incerca sa-si scape sufletul sau si-l va pierde.. paradoxal.. in intunericul cel mai adanc, cand ne vomlasa cufundati, vom simti cu adevarat ce mare e Domnul, ce Bun e El, ce mila are, ce Dulce e,.. in contrast cu rautatea din noi.. cei mandri zic nu! nu se poate sa fiu asa.. si se zbat sa fie mai buni crezand ca asta e pe placul lui Dumnezeu.. dimpotriva! Dumnezeu ne lasa singuri tocmai ca sa vedem ce suntem, sa ne dezbaracam de orice, absolut, orice inaltare..pistoneaza adanc sophia pe idea asta ca iti spun.. poate nu ma iei in serios si poate vei spune ca tot omul ce nu are dorinta de a iesi din pacat,desi eu sper ca nu esti asa.. poate vei spune ca nu e de noi. ca sfintii numai.. sfintii sunt pacatosi ca mine si ca tine care s-au curatat tinandu-si mintea in iad.. si crede-ma in momentul imediat secundei in care reuseste mintea sa se lase cufundata in iad, paradoxal isi afla linistea..si intalneste iubirea lui Dzeu.. chiar Sf Siluan spune "am facut cum m-a invatat Domnul si brusc mintea mea s-a curatit".. inima se linisteste si sufletul isi gaseste odihna.. sper sa ajungi sa probezi asta in practica .. abia atunci omul intoarce armele si se indreapta cu adevarat spre imparatie.. numai atunci!

cheia vietii duhovnicesti
 

ma bucur pentru tine Iustin ca ai prins idea.. este margaritarul cel de mare pret.. sa-ti dea Domnul sa vezi ce aduce in punerea in practica a cuvantului.. acea pace.. abia atunci incepe rugaciunea.. cand se opreste "rugaciunea" asta chinuita..sa te vezi rapus mort, definitiv dar fara nicio panica.. si sa simti cu adevarat ca abia acum ma rog "eu" adevaratul eu.. cel ce sunt.. asa cum sunt si de unde sunt.. si simti si ca abia acum vorbesti cu El.. ca El e de fata si ca te miluieste.. ca esti asa de sarac ca inca se si grabeste sa o faca.. ca esti asa de sarac , ca de acum nu-si mai ascunde prezenta Sa.. trebuie sa te mangaie.. trebuie sa te incredinteze ca te-a auzit.. ca de cate ori zice Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, El apare tainic si "vizibil" iar cand zici miluieste-ma pe mine pacatosul.. la cuvantul miluieste-ma descarca mila Sa in inima ta si simti cum toate se curatesc.. si te vezi si mai clar si mai mult cobori cu lacrimi in inima si-n ochi.. si iar il strigi si iar vine mai tare, mai aproape.. si mai multa se te de mila iti e si El mai multa iti da.. te copleseste.. si te cureti si ... asta inseamna tine mintea ta in iad si nu deznadajdui..

multumesc Doamne pentru lucrarea Ta in sufletele oamenilor acestora!

"innocento", innocento...:4: