Preoti fara har?
 

Orice persoana care a primit Taina Preotiei are har si poate savarsi sfintele slujbe. Pentru unele persoane a avea har inseamna a te rezuma la voce. Este gresit a spune ca un preot este lipsit de har, pe motiv ca nu are voce.
Numai in cazul in care cel hirotonit este investit de un episcop rupt de Biserica, putem vorbi de o persoana lipsita de har. Spun persoana si nu preot, pentru ca hirotonia in aceste cazuri nu este valida.

@costel
1. Ce numesti episcop rupt de Biserica?
2. Ce are vocea cu harul?
3. Cred ca faci o confuzie:
Eu am inteles ca exista mai multe feluri de har
- harul primit de preot la hirotonie
- harul primit de cei ce sunt investiti duhovnici
- haruri speciale (rare) pe care le are un preot sau un calugar, de la Dumnezeu, dinafara bisericii cumva: de clarviziune, sau vindecare de boli, sau a rezolva alt fel de probleme.

Tu la care te referi?

Dinafara bisericii nu inseamna ca e in afara cladirii Bisericii.
Pentru ca si calugarii se impartasesc si participa la liturghie.

Sophia, cand am vorbit de episcop rup de Biserica, m-am referit la cel excomunicat, cazut in erezie, etc.

Am amintit de voce, pentru ca mi-am amintit de biserica de la bunici. Erau cateva persoane care spuneau ca preotul nou venit nu are har, pentru ca nu canta ca cel de dinainte.

Am vorbit de harul primit in cadrul Tainei Preotiei, nu de darurile harului.

Vocea nu are legatura cu harul.
Vocea are legatura cu imaginea crestinismului si a ortodoxiei proiectata printre altele de preot in Biserica.

Vrei sa aduni oameni in Biserica? Trebuie sa cinti bine, sa fi frumos, prezentabil, sa fi placut de doamne, samd
La acesti preoti piriie bisericile de lume

Costel, lumea se leaga de ce VAD SI AUD din comportament si FAPTE, si de aceea percep vocea ca fiind HAR :)), altfel de unde sa vezi daca preotul are har? cind asa ceva este invizibil. Da daca se producea o minune si omul prindea glas de privighetoare dupa hirotonie, atunci era sa zicem har, altfel...

Preoti cu har sant cam unul din cinci.Dorinta unor parinti de a-si vedea fiul preot cu orice pret fac ca la seminar sa ajunga tot felul de tinerei care nu au nici o treaba cu preotia.Exemplul cel ma concret e cel cu furatul moastelor sf Nectarie chiar de un student la teologie.

Ilie: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, că au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu. (..)"
Domnul: "Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!" (III Regi 19, 14, 18)

In acea vreme si Sfantul Ilie se credea singur slujitor al Domnului, insa Domnul i'a zis cam ca El mai are inca vreo 7.000 de barbati dreptcredinciosi ascunsi. Sa nu indraznim a zice "cam unul din cinci" mai sunt "preoti cu har".

Are grija Domnul de cei alesi ai Lui, spre a fi preoti.

multe lucruri clare pot fi confundate insa cu usurinta in caz de ignoranta !
 

Acest thread este unul serios prin problema pe care o ridica si ar putea deveni deosebit de interesant daca participatiile userilor ar fi de calitate si s-ar evita parelnicia , datul cu presupusul sau ,,multimea de intentii bune" de care nu mai scapam de la un timp.
Parerea mea vis-a-vis de subiect este urmatoarea :
- in orice om exista harisme , daruri ale lui D.zeu in acel om prin care el se distinge fata de ceilalti : tare bun la carte(invatat), harnic (muncitor in general), bun cintaret sau pictor sau sculptor, iertatator, degrab-ajutator,nevoitor duhovnicesc, foarte priceput la vindecarea bolilor, foarte bun profesor in a invata pe altii ,etc, etc. Prin aceste harisme ei sunt de mult folos comunitatii si in general sunt f. cautati .Dar din prea multa dragoste pt. om D.zeu rareori pune intr-unul si acelasi om 2 sau 3 harisme deodata, tocmai pt. a-l feri pe acesta de caderea in mare mindrie si a sfirsi in iad. Adica darul lui D.zeu sa fie rau inteles si prost folosit , inteles ca insusire deosebita a posesorului insusi si nu ca venind de la D.zeu si sa duca in cele din urma la pieire . Cei care au studii teologice stiu ca harismaticii in biserica ortodoxa au exista inca de la inceput dar pt. o perioada scurta si avind mai multe ,,folosinte" : spre folosul comunitatii, spre cinstea si slava bisericii, spre facilitarea misiunii ortodoxe si a face prozeliti , etc. Insa harismaticii au existat pina in ziua de astazi si vor exista cit va fi lumea , sub diverse forme de manifestare si intelegere dar avind aceiasi esenta .
- preotilor, la hirotonie li se da harul(= darul) hristic prin care ei devin persoane alese ca si casnici sau servitori ai lui Hristos cu rolul de a savirsi sfintele taine/slujbe, de a propovadui(= invata) cuvintul lui D.zeu si de a pastori(= conduce, calauzi) poporul spre mintuire. Acest har o data dat nu mai poate fi luat si el are citeva trasaturi absolut particulare care-l diferentiaza de harisme, de exemplu, sau de alte calitati umare :
1. este unic in felul sau = desi sunt multi oameni din biserica lui Hristos care pot talmaci corect (adica invata, si acestia sunt de exemplu calugarii din care cel mai renumit contemporan a fost parintele Paisie Aghioritul) cuvintul Evangheliei si pot calauzi bine poporul spre mintuire dar nu pot savirsi sfintele taine nefiind preoti . Deci acestia au harisme si nu har , nu trebuie sa confundam.
2. poate fi folosit , adica intrebuintat in mod diferit de diferiti preoti prin modul lor de vietuire ceea ce face ca harul sa fie mai puternic , adica sa se exprime mai putenic(la preotii cu vietuire virtuoasa) sau sa ajunga aproape in adormire prin necultivare buna(viata duhovniceasca si preoteasca precara). Cu alte cuvinte , harul preotesc se da tuturor preotilor identic la hirotonie dar modul in care se lucreaza si se cultiva este diferit de la preot la preot (prin modul lor de vietuire) facind astfel ca unii sa ajunga preoti ,,mai de har" decit altii.
3. nu exista un instrument de masura si nici o metoda de masurare a harului (desi el se da la toti la fel si in aceiasi doza la hirotonie) dar cu totii stim si mai ales simtim ca exista in lume , si a existat din totdeauna, preoti de har fata de altii care nu ,,prea au asa ceva". Taria si puterea de exprimare a harului uni preot se vede in slujbele savirsite , iar dintre toate tipurile de slujbe cel mai mult se vede in ierurgii . Daca in sfintele taine, cel care implineste taina , o savirseste in chip nevazut si revarsa folosul ei asupra credinciosilor este insusi Hristos in ierurgii lucrurile sunt putin diferite . In sfintele taine chiar daca preotul este un betiv sau desfrinat sau afacerist murdar, sau nesimtit si prost educat , un mistocar , flegmatic ori pokerist sau microbist sau cine stie de ce pacate mari trage ... si savirseste sfintele taine , acestea sunt valide si isi produc efectul asupra credinciosului tocmai pt. ca savirsitorul nevazut al ei este insusi Hristos iar preotul doar un mijlocitor , o sluga .
In ierurgii nu mai este chiar asa deoarece aici puterea slujbei depinde de puterea (harul) preotului. Ierurgia este o slujba prin care se cere Mintuitorului sa implineasca ceva iar aceasta implinire (sfintire de apa, casa, fintina, calatorie cu pace , etc)depinde de taria cererii facute, de virtutea celui care cere acestea (preotul savirsitor) de modul in care a cinstit si a lucrat cu harul dat acesta . Asa este slujba sfestaniei aghiasmei mici , de exemplu, unde de multe ori pt. nevrednicia savirsitorului aghiasma se strica. Asa este si slujba de exorcizare cu molitvele Sf. Vasile cel Mare sau Ioan Gura de Aur unde daca preotul nu are har cu tarie exprimat nu numai ca nu te poate vindeca dar mai si ia asupra lui tot necazul . De fapt ei , preotii se si stiu si se feresc sa exorcizeze ca de otrava . La fel mai sunt slujbele de asa zisa sfestanie a casei sau a casei tulburata de duhuri unde daca preotul nu este tare de har nu reuseste sa tamaduiasca casa respectiva fiind nevoie de noi si noi rugaciuni .

In concluzie , harul si harismele sunt lucruri diferite . Harismele le ai sau nu de la D.zeu si deobicei de la nastere. Harul se da doar la hirotonie dar cu el lucrezi ajungind sa fi tare (precum a ajuns de-alungul timpului si parintele Ilarion Argatu de la Cernica, ca sa dau un exemplu, ca si exorcist) sau mai simplu, depinde numai de modul cum traiesti duhovniceste , cum cultivi harul dat, in tine.
Deci, preot fara har nu exista deoarece in mod cert l-a primit la hirotonie si astfel numai asa este indrituit sa implineasca cele 3 slujiri preotesti (savirsirea tainelor, invatarea cuvintului Hristic , pastorirea poporului) dar preot slab de har sau chiar invers , preot cu har puternic a existat si va exista totdeauna datorita modului in care preotul lucreaza cu harul primit la hirotonie (prin ce fel de viata a sa a cultivat , a ingrijit si a sporit harul primit ! Ca si in pilda cu talantii primiti in dar !)

Este vorba de un abuz de limbaj, dupa parerea mea. In limbajul comun (nu cel religios) a avea har inseamna a avea talent la ceva.
Tot asa cum se spune ca cineva este sarac cu duhul in sens negativ.

Nu stiu daca ne dam seama, insa atunci cand spunem "acela are har, iar acela nu are", ne vedem cam prea buni si in stare sa simtim noi prezenta harului intr'un om, ori absenta lui. Oare sa fie corecta aceasta vedere "imbunatatita" a noastra insine ?!

De multe ori judecam priprit, precum, din pacate, si eu fac. Imi plac preotii cu barba, drept pentru care atunci cand vad un preot cu cioc (ori alte bazaconii decupate pe barba) mintea imi fuge la o prejudecata, cum ca nu ii duce mintea sa fie cum trebuie, apeland la tot felul de prostii ale lumii de astazi. Desi am intalnit preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti.

@Windorin - nu vad ce are persoana noastra de a face aici si vederea noastra "imbunatatita" cum spui tu relativ la noi insine.
Eu vad asa lucrurile:
Cand oamenii (eu, tu, costel, etc.) spun despre un preot ca are har, ei se refera la:
- este un preot bun, isi face cum se cuvine profesia
- are capacitati speciale prin care ne poate ajuta pe noi (individual) in problema noastra speciala.
Deci ne referim o data la harul primit de el la hirotonie si modul in care il foloseste si la anumite harisme.
Mi se pare f.important sa putem diferentia in acest mod un preot fata de altul, la fel cum o facem cu un medic, sau profesor, sau mai stiu eu.
Si preotii sunt f.diferiti intre ei.
Asa cum orice om se intereseaza si se duce la medicul sau profesorul de care are nevoie anume, asa este si cu preotii si chiar cu duhovnicii.
Mai ales ca un preot lucreaza cu sufletul omului si trebuie sa se potriveasca in multe privinte cu el (ca duhovnic mai ales).
Exista preoti care pot lucra cu blanzenie, incuraja mai ales pe cei mai fricosi si neindrazneti in multe, sau care au mari probleme sufletesti, preoti care pot vedea chiar problemele (din cate am inteles eu) chiar si acolo unde nu sunt, sau au capacitati vindecatoare.
Mai sunt si preoti sau duhovnici severi, care te zdruncina, care pot face rau unuia mai sensibil, dar se potrivesc altuia mai tare de nervi si suflet.

Personal am cunoscut un preot f.bun, bland, care a ajutat mult. Intelegea bine omul. Era parintele Galeriu.
Am citit despre parintele Cleopa. Acela m-ar fi facut praf, pentru ca eu asa limbaj si fel de a fi dur, n-as fi suportat (citeam ca striga "criminalo", sau ameninta cu bastonul, sau mai stiu eu).
Am citit de unii monahi ca vedeau niste lucruri (Cleopa, mi se pare ca Arsenie Boca, sau altul ca ii confund, sunt doi Arsenie) si dadeau sfaturi potrivite in acest sens.
Exact nu stiu despre asta.
La fel am auzit de puteri vindecatoare.
In concluzie fiecare isi cauta omul potrivit pentru problema sa: unii sa se vindece de o boala, altii de o problema de suflet, etc.
Si in functie de modul in care s-au simtit ei, pot spune: parintele cutare are har (de fapt har sau/si harisme speciale), sau nu.

Ca noi suntem sau nu buni, nu are importanta aici.

Ba are.. noi nu suntem buni :)

Bine sa ne mai si mustre din cand in cand, fie pentru a ne indrepta, fie pentru a ne smeri. Ca doar n-o sa-mi dea o bomboana si -o decoratie cand nu pacatuiesc sau cand fac vreo fapta buna. Eventual sa-mi puna-n piept un ecuson cu "Sluga netrebnica" :D

Am iesi din criza financiara, daca "toate slugile netrebnice" si-ar pune asa ecuson... :15:

Din nefericire asa este Andrei. Dar nu-mi doresc sa fiu in codru si sa am parte doar de privighetori, imi doresc sa fiu in Biserica si sa am parte de oameni care au constiinta ca sunt in Biserica. Sa nu fiu rau inteles, nu sunt impotriva celor care au voce, dar ma intristez cand vad ca oamenii se opresc doar la voce, considerand ca aceasta este cea mai importanta, care cred ca aceasta descopera ca este "ales" de Domnul.

Costel, trebuie sa fi cu multa deschidere catre oameni pentru a ajunge sa vezi dincolo de prezenta sau absenta vocii. Nu te intrista de altii, gindeste-te la scara lui Iacob, unii sunt la baza ei , altii mai sus, si mai sus, cu speranta ca TOTI suntem IN MISCARE ASCENDENTA. Incearca insa sa-i accepti asa cum sunt

Bineinteles ca ii accept, dar nu trebuie sa tacem cand auzim ca el are har pentru ca are voce, iar el nu, pentru ca e lipsit de voce. Trebuie sa le vorbim.

Un preot cu daruri (ca sa facem distinctia de har,asa cum au aratat foarte bine altii mai destepti ca mine) ,se simte de la o posta prin tot ce face. Prin cuvintele de la predica,prin faptul ca nu grabeste slujba,prin faptul ca nu cearta lumea pentru dezordine ci pentru pacate, prin atentia care ti-o acorda cand ii vorbesti,prin timpul cat sta in Biserica ,si in general prin tot ce zice si face.
Acum despre dreptul nostru de a ii judeca . Partea buna este urmatoarea: in parohia mea sunt 3 preoti.Ei bine,fiecare are harul sau:unul e intelept,unul e nevinovat ca un copil si unul e plin de blandete .Majoritatea preotilor care sunt dedicati slujirii Bisericii si credinciosilor ,nu duc lipsa de aceste daruri,iar uscaturile sar in evidenta ,caci harul e amortit in ei.
Asa cum in mine zace un har amortit,si nu pot pacali pe nimeni,asa e si la ei,la preoti .Faptele lor vin din urma ,si ii poarta inainte,pe calea cea buna ,sau pe calea uscaciunii,la fel cum le e sufletul.

Toti preotii au har.Sa avem incredere in preoti!

Asa este, toti au har, adica pot savarsi tainele, dar din nefericire nu sunt toti un exemplu de urmat. Asta nu trebuie sa faca din noi motiv de a nu mai merge la biserica. Sunt foarte multi preoti minunati. Sa-i intalnim si multe se vor schimba in bine.

Ideea este ca efectiv nu exista preot fara har, daca nu are har inseamna ca nu e preot...adica nu i s-a facut taina hirotoniei.
Ceea ce spui tu e adevarat dar nu are legatura cu harul ci cu vocatia...din pacate sunt si preoti care au har prin hirotonie dar nu au vocatie, si astia sunt cei mai multi...dar asta nu-i problema noastra ca nu dam noi socoteala pt ei saracii....noi dam socoteala pt saracii de noi.

Eu cred ca toti cei hirotoniti au har si ar fi bine sa ne cercetam pe noi si nu pe preoti, ei vor da seama in fata lui Dumnezeu, ca si noi, pentru gresalele lor. M-am saturat sa aud cum toata lumea ii judeca pe preoti de parca ei n-ar fi tot oameni, supusi greselii. Ar trebui sa ne vedem barna din ochiul nostru...

Nu știu cât de corectă e vederea îmbunătățită despre noi înșine, dar știu că preoții sunt prea ușor hirotoniți. Din nefericire, am ajuns să vă și eu jocurile astea sprea sminteala mea. Doamne, iartă-mă! Tind, totuși, să cred că majoritatea preoților își au harul și darurile lor.

Ce gogomănie drăcească sunt și cu ciocurile astea "(ori alte bazaconii decupate pe barba)"? Acei preoți sunt prea preocupați de ei înșiși și de ale lumii ca să mai aibă vreme de biserică și de ale bisericii, enoriași etc. Nu există "preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti". Aceia sunt lupi în piei de oi. În care canoane au citit ei de cioc și păr tăiat artistic pe fețe?

Vai de voi, inconștienților! Cât timp pierdeți zilnic cu "înfrumusețarea voastră"? Mai bine ați prelungi ceasul rugăciunii, pentru că aceasta vă este menirea pe pământ, nu meseria!

Oameni aleși ai Biserici stau în umbră, viețuiesc fără să pună întrebări, oameni de o duhovnicie aleasă și nu sunt preoți? Iar aceștia își bat joc și de ei, și de noi, și de Scripturi și canoanele Bisericii.

N-am să înțeleg niciodată cum de Preafericitul Daniel permite așa ceva în Biserică.
Ba mai mult, un preot de mir cu barbă - ca cea din icoanele sfinților - a primit recomandarea de la un ierarh superior să se radă ca să nu fie confundat cu călugării. Și bietul preot a făcut ascultare: a tuns-o doar, să-l îmăpace pe ierarh, dar să ramână și cu conștiința împăcată. Aceasta se întâmplă cu preoții de astăzi.
Zău că-mi vine uneori să mă întreb: cu ce am păcătuit așa mult încât să trăiesc aceste vremuri desacralizate, când Biserica se autodistruge. Acum chiar că m-am smintit. Doamne iartă-mă.

Nu suntem noi in masura sa afirmam care preot are har si care nu, deoarece nu noi il oferim. Altfel, doar emitand opinii, ne vom afla vorbind in necunostinta de cauza. De aceea, se cade sa vorbim despre ceea ce cunoastem, adica despre faptul ca Dumnezeu este Cel care lucreaza atat prin preotul vrednic, cat si prin cel nevrednic.

Dumnezeu lucreaza prin cel care Il marturiseste cu fapta dar si prin cel care Il tagaduieste prin ea. Asta pentru ca nu pentru faptele sale sau pentru dreptatea sa, primeste el harul sfintitor al preotiei, ci pentru nevoia de a sfinti credinciosii. Dumnezeu va tine sema la Judecata de pacatele preotului, dar in lume cauta mai mult spre nevoia poporului pastorit de el.

Altfel, nu ne-am putea explica paradoxol, ca preotul chiar daca nu este sfant - care nu duce o viata de sfintenie - cum de poate sfinti lumea prin Sfintele Taine si ierurgii.

Asa este, daca omul dupa ce s-a impartasit spune ca a luat paine si vin, caci asa erau la gust si nu Trupul si Sangele Domnului, este evident ca altfel sta in mintea lui notiunea de har.

preoti fara har?
 

da eu unul am intalnit preot fara har ci e preot doar pt bani si nevoile zilnice.sa va spun o scurta povestire intamplata din viata mea si e real nu baliverne.exista un preot in care nu are acel har de a fi preot mai degraba are harul baniilor si a avutiilor.eu din cate stiu un preot este asemenea apostolilor si a ucenicilor care au cautat sa invete poporul si sa fie ascultat cuvantul domnului din gura si buzele lor,pe cand acest proet nu are acel dar aceavoce care sa intre la inimile oamenilor invataturile sfintilor parinti transmise prin cuvintele si vorbele lui.poate ca judec pe cineva dar nu judec pt a nu fi si eu judecat la randul meu de cel de sus.eu vorbesc de ceva timp cu fata lui si nu e de acord cu aceasta relatie deoarece nu am o facultate terminata ci doar intrerupta dupa al 2 lea an de studiu si nu accepota asa ceva,deoarece ii cauta fiicei lui un baiat in care fata lui sa nu munceasca niciodata ci doar sa aibe tot ce ii trebe.

1. Nu vă puteţi pronunţa cu obiectivitate asupra acelui preot, fiind "parte în proces".
2. Asigurarea resurselor necesare traiului întregii familii este în primul rând un minister al bărbaţilor căsătoriţi. Dacă nu acceptaţi această idee, probabil că pregătirea dv pentru căsătorie este, deocamdată, insuficientă.

Nu exista preoti (hirotoniti canonic), fara har. Exista insa preoti care conlucreaza, intr-un mod mai vadit, simtit, constient, cu harul dat lor, si altii, care, mai alipiti de cele ale lumii, parca ascund darul primit.

Dumnezeu lucreaza insa haric si prin unii si prin altii.

Poate ca intrebarea la care merita sa ma opresc
nu este daca preotul cutare are sau nu are har (!???)
cat mai ales: cum sunt eu si ce fac eu in relatia mea cu preotul pe care mi l-a harazit Hristos.

Nu vi se pare o grosolanie izbitoare sa ne intrebam daca un preot al lui Hristos are sau nu are har? Mie asa imi pare: o grosolanie si o garantie clara privind apa in care se scalda fiecare.

E evident ca
1. nu ai fost fie la vreo facultate de teologie, sa vezi cine se face preot, ce stie despre ortodoxie. Te-ai minuna

2. nu ai fost la intalnirile preotilor, si vezi cine este preot.

A avea incredere in preot presupune ca ai incredere ca stie ce zice, si in foarte multe situatii nu stiu ce zic. Ba mai mult, foarte multi sunt eretici.

Si daca imi spuneti: cum sa fie eretici, Domnul vorbeste prin ei, amintesc cateva persoane:

Arie -> preot - a inventat erezia ariana
Eusebiu de Cezareea -> episcop - era arian
Nestorie -> episcop - a inventat nestorianismul
Eutihie -> calugar - a inventat monofizismul
Dioscor -> episcop (patriarh al Alexandriei) - monofizit, a convocat sinodul talharesc
Macedonie-> patriarh al Constantinopolului - a inventat macedonianismul
Apolinarie -> episcop - a inventat apolinarianismul

Si astia sun doar unii din muultii oameni in care lumea a avut incredere.

Nu aveti incredere in preoti, de fapt nu. Nu aveti incredere in orice preot.

Ce este , de fapt, "Harul", pentru voi?
Nu cumva este acel "1% inspirtatie", care trebuie completat cu "99% transpiratie" pentru a rezulta o treaba buna?
De ce credeti ca in cazul preotilor ar fi altfel? Credeti ca odata cu primirea unei diplome de licenta in teologie si oficierea unei slujbe la Patriarhie, gata, omul ala e plin de Duhul Sfant si va sti automat ce sa faca si ce sa spuna enoriasilor? Nu trebuie sa puna si el osul la treaba si mintea la contributie? Si mai ales, trebuie sa aiba credinta. Si la fel ca si in cazul nostru, credinta nu este "batuta in cuie". Sunt oameni ca si noi, au si ei momente de indoiala. Unii chiar de rea credinta. Harul primit la hirotonisire nu le anuleaza liberul arbitru, nu indeparteaza nici ispita raului. Acei care fac lucrarea Duhului Sfant pana la capat, o fac pentru ca asta vor, au mai multa iubire pentru Dumnezeu si probabil primesc mai mult har, mai multa dragoste, pricepere, experienta si mai multa putere sa lupte cu vrajmasul.
Sunteti multi care sustineti ca totusi, chiar daca un preot are o multime de pacate in viata lui personala, "harul primit de el de la Dumnezeu" ii mai poate ajuta pe enoriasi. Cred ca este posibil, in oarecare masura. Poate ca nu este inca atat de eretic incat sa iti dea niste invataturi gresite, nici atat de prost pregatit incat sa nu stie ce sa iti spuna, sau poate inca mai are dorinta de a-ti face bine, de a-si face datoria, de a-i invata pe oameni caile Domnului, chiar daca el insusi nu poate sa le urmeze.
De ce zic "in oarecare masura"? Pentru ca atunci cand mergi la preot, nu e de ajuns sa-ti sustina doar o "teorie" ca sa te convinga, trebuie sa vezi si putina dragoste, iar pentru a-ti arata asta, trebuie sa creada el insusi in ceea ce iti spune.
Depinde acum ce vrei si tu de la Dumnezeu. Chiar vrei sa-L urmezi, sau vrei doar un pic de ajutor sa treci peste un necaz? Sa-ti citeasca parintele o rugaciune de dezlegare sau o molifta, si pe urma mai vedem noi, doar n-o sa ne apucam acum sa tinem post si sa mergem la toate slujbele. Sau poate vrei o inmormantare , nunta , botez, cu tot fastul ,s te stie tot neamul/orasul/satul. Acum daca asta vrei, preotul asta e dator sa faca, cu toate ca nu este spre mantuirea, ci spre pierzania ta.

Din punctul meu de vedere analizăm un lucru care nu ţine noi...oare nu este obrăznicie ceea ce facem?

Preotul este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu iar darul (harul) al preoţiei, e darul lui Dumnezeu şi e în funcţie de Dumnezeu (atârnă de Dumnezeu), el nu e în atărnare de omul pe care-L reprezintă pe Dumnezeu. Nu de la noi se cer calităţile preotului; de la noi se cere căinţa din inimă şi voinţa de a ne îndrepta.

Se spune că dacă vezi un preot beat în sant, să îl ridici si sa îl duci acasă, iar a doua zi să mergi să te spovedeşti la el pentru Harul lui Dumnezeu nu s-a luat.

Bine, hai sa nu-i judecam pe altii. Hai sa ne judecam pe noi insine. Nu am primit,oare, cu totii un "har", sau cel putin asa ar fi trebuit? Oare am facut noi, intotdeauna, ceea ce trebuia sa facem cu el? Dupa ce ne judeca pe noi oamenii? In prima faza, desigur, dupa aparente, dar ulterior, dupa profesionalism, dupa rezultate. Si, desigur, indeferent ce meserie avem, cu totii vrem sa ne satisfacem clientii. Acum depinde daca alegem calea cea buna prin care s-o facem. Cei care gasim aceasta cale, ne putem considera buni profesionisti. Ceea ce vreau sa spun este ca "harul" il putem "lucra" cu folos sau il putem pierde, daca facem alegeri gresite.

Fallen, harul ce ti-a fost dat la botez NU il poti pierde. Pt ca la botez Dumnezeu a facut un legamant cu cel botezat, un legamant pe care El intotdeauna si-L respecta. Dar care trebuie respectat si de cel care a fost botezat. Daca cel botezat alege sa nu isi respecte legamantul si se distanteaza el prin pacat de darul (harul) ce i-a fost dat, asta NU inseamna ca a pierdut darul dat de la botez ci ca alege sa stea departe de el (sa il ignore). Ca si cand a primit omul cea mai de pret comoara de aur si o arunca in podul casei printre obiectele inutile, preferand sa-si cumpere tinichele fara valoare dar mai stralucitoare. Daca insa omul se intoarce spre Dumnezeu la un moment dat al vietii, dintr-o viata de pacat spre implinirea poruncilor Lui Dumnezeu, atunci acel dar primit la botez incepe sa se faca simtit din ce in ce mai tare lucrand in viata omului, dovada ca darul acela omul inca nu-l pierduse (dovada ca harul primit la botez ramane). Daca la un moment dat al vietii isi da seama ca cea mai de pret comoara a lui, singurul dar cu adevarat de pret, e aceea pe care singur a aruncat-o in pod.
Iar o alta diferenta esentiala, pt care nu poti face comparatie intre harul primit de un preot la hirotonie si cel primit de credincios la botez, este ca harul pe care il primeste preotul la hirotonie este pentru folosul credinciosilor pe care Dumnezeu i-a trimis sa-i pastoreasca, nu pt folosul personal al preotului ca om (pt aceasta preotul are darul primit de la botez ca si ceilalti credinciosi), astfel incat preotul nu pierde (nu i se diminueaza) harul sau de preot (primit la hirotonie) pentru pacatele sale personale, pt ca acel har primit la hirotonie nu este pt el, ci pt credinciosi (pt folosul credinciosilor), iar Sfintele Taine raman valide pentru folosul credinciosilor, nu al lui personal ca om. Prin asta se vede si minunata dragoste pe care o are Dumnezeu pt oameni, pt ca indiferent cat de pacatos ar fi slujitorul Sau, pentru dragostea pe care o are Dumnezeu pentru oamenii care vor veni la acel preot ca sa se apropie de Dumnezeu, Dumnezeu isi revarsa Harul Sau si prin cel mai pacatos preot, pt ca acel Har este pentru credinciosi, pt oameni, nu pt vrednicia preotului.

Si daca acel preot care face taina o face cu tuica pentru ca s-a saturat de vin?

Mie mi s-a parut tot timpul o smecherie asta cu taina nu tine de vrednicia preotului. Adica preotul poa sa faca orice, taina e taina, si oricum nu poti dovedi validitatea sau invaliditatea tainei. Si de vrednicia preotului depind totusi ierurgiile (ca la sfintirea apei se poate dovedi ca ierurgia nu a fost eficienta - stiu preot care a sfintit apa si s-a stricat in cateva zile, pe cand am apa sfintita de vreo 30 de ani si inca e buna).

Asta imi aduce aminte de maslu. Vrednicia tainei nu depinde de preot, si taina este eficienta, in sensul ca se intampla ce trebuie (copil botezat, impartasania e Trup si Sange). Dar maslul spune in scriptura ca este facut pentru vindecarea bolilor. Dar mai nou, la maslu se iarta pacatele fara nici o urma de vindecare. (stiu, multi o sa spuneti ca e vorba de boli sufletesti, dar in scriptura se vorbeste de boli trupesti) Si atunci, taina functioneaza indiferent de vrednicia preotului?

Plus, chiar daca e un om neimbunatatit, macar sa stie dogma, dar foarte multi preoti sunt eretici, pentru ca au "invatat" ortodoxie dupa ureche. Nu e vorba de har sau nehar. Am dat mai sus o scurta lista cu niste oameni care aveau har si totusi erau ereziarhi (episcopi, preoti). Astazi preotii de azi mesteca aceleasi erezii ca si acelea combatute de sfintii parinti,

păi Sf. Pavel spune că înger din cer de va coborâ și va da mărturie străină să nu o primim nu? Faptul că episcopi au căzut în erezii nu contrazice cu nimic faptul că Taina nu ține de vrednicia preotului. Tocmai de aia Biserica a recunoscut tainele săvârșite de episcopi arieni atâta timp cât le-au făcut înainte să fie scoși sau să se scoată singuri din comuniune. În ceea ce privește faza cu țuica aia nu e taină aia e bătaie de joc față de cele sfinte. Dar sunt convins că dacă un credincios s-ar apropia cu credință de potir, s-ar împărtăși și în acest caz cu trupul și sângele Domnului.

Problema cu ce zici tu e ca daca omul sta acasa si crede ca vinul si painea sunt sange si trup, prin credinta lui, ele chiar sunt sange si trup, si de fapt Taina nu e decat un efect placebo.

Pe de alta parte, Sf Simeon Noul Teolog, spunea ca harul primit la botez, sau la hirotonie se poate pierde daca ne batem joc de el...

Nu am spus și nu voi spune niciodată că Taina este un efect placebo.

Pai si de ce nu ne ramane si noua acel "har" cu care sa ii ajutam macar pe semenii nostri, daca pe noi insine nu ne mai putem ajuta?
La ce folos ca am invatat si stim atatea lucruri, daca nu le putem pune in practica, in slujba omenirii?
Ati observat ca, de multe ori, oamenii nici macar nu vor sa fie ajutati cu adevarat? Ca prefera sa le spui o minciuna frumoasa decat un adevar dureros? Si atunci nu te simti inutil, cand vezi ca nu poti ajuta cu adevarat? Nu simti ca ti-ai pierdut "harul" si nu te intrebi de ce se intampla asta, cu ce-ai gresit?
Nu stiu de ce, dar am banuiala ca si preotii se confrunta cu astfel de situatii, in zilele noastre, mai ales cei mai tineri si mai ambitiosi (adica nu cei care s-au plictisit, sau s-au resemnat).
Dar, in fine, aveti dreptate, cel ce vrea cu adevarat sa fie ajutat, sa se mantuiasca sau sa se insanatoseasca, il ajuta Dumnezeu, chiar si prin intermediul unui preot, doctor sau oricarui alt profesionist, oricat ar fi acel lucrator de sictirit, blazat, plictisit sau deznadajduit de propria munca.

Nu stiu daca se pierde sau devine inactiv.de fapt, tind spre a doua varianta.Daca harul s-ar pierde, omul botezat dar care persista in pacate si ar vrea sa se reintoarca acasa ar trebui rebotezat. Or nu e asa. Tainele care se aplica o data-n viata, nu se mai reiau, indiferent de starea duhovniceasca a celui cazut(preotia nu se mai repeta, botezul si cununia 1-aici e o singura exceptie).Harul Tainei ramane valid, dar nelucrator. In schimb aici mai vb de un alt tip de har: aceea energie necreata care sa da omului in folosul mantuirii. Altfel spus, ajutorul divin pe care il primeste omul ca sa progreseze in cele duhovnicesti.