Preotia este o Vocatie, nu o slujba; sa ajutam preotii buni si ravnitori
 

Preotia este intotdeauna o VOCATIE; adica un lucru facut din inima, pe considerente motivate exclusiv teologic.

Este o vocatie care implica o asumare a unui mod de viata nou; preotul este un crestin exemplu pentru comunitate; el trebuie sa stie cum sa se mantuiasca pentru a ajuta si pe ceilalti pe drumul mantuirii.

Preotul implica un sacrificiu material si nicidecum un castig material; preotia este mai mult munca benevola pentru societate decat vreo slujba mai bine sau mai prost platita; la intrarea in preotie preotul ar trebui sa fagaduiasca sa nu fie agonisitor de castig si averi lumesti, pentru a nu-i fi piatra de sminteala si poticneala mai tarziu. Preotia nu este o lupta pentru supravietuire; dar nici o ghiftuire comoda.

Preotia nu este o slujba la care sa se inhame oricine pentru ca se plateste bine, pentru ca poate jumului comunitatea sau pentru o parohie bogata.

Exista in preotie si dificultati materiale - dar problema nu trebuie pusa in felul asta - odata ce esti crestin esti urmator al lui Hristos; si mai mult, iti asumi sa duci si tu durerea si greutatile pe care Hristos le-a purtat pe Golgota; Hristos a fost omorat si chinuit, iar noi nu putem sa ne strangem putin cu banii ?

Cu siguranta ca exista si preoti ravnitori care au dificultati materiale; dar si comunitatea cateodata este moarta, letargica, putin simtitoare la viata preotului si tare lenesa la a-l ajuta cu un pomelnic ca sa supravietuieasca.

Daca preotul e ravnitor, atunci fa si tu bine si da din cand in cand un pomelnic de 20-30 RON, sa aiba si el cu ce sa traiasca. Pentru ca oricum ortodocsii nu-si platesc contribuitia catre Biserica.

Preotia trebuie sa fie o VOCATIE si nu o slujba. Dar crestinii trebuie sa sprijine preotul.

Crestine, fii mai simtitor la preotul ravnitor si ajuta-l si tu sa fie si mai ravnitor!


Daca preotul vrea sa faca rugaciune, dar comunitatea nu-l ajuta nici cu minimul necesar sa supravietuiasca atunci ce rugaciune sa faca el, cand mintea ii este numai la ce sa hraneasca cei 4 copii pe care ii are acasa, si alti saraci care cer mila de la Biserica; nu e normal sa ajunga un preot comerciant care cauta sa supravietuiasca si el pentru ca nu are sprijin de la comunitate?

Domnule , frumos spus , clasic si in spiritul evangheliei. Cind am inceput sa citesc postarea m-am gindit sa adaug faptul ca meseriile vocationale sunt acelea pt. care trebuie sa ai anumite deprinderi , aptitudini, talente. Dar terminind expozeul m-am bucurat si mi-am adus aminte de marele Paisie Aghioritul care a definit scurt misiunea preotului.
Adevarul, sensul real , biblic al preotiei este ca el nu face meserie, profesie sau arta . El face jerfa si alaturi de el sotia , pt. ca este preoteasa si pt. ca liber ales a consimtit la aceasta, si copii lui datorita educatiei corecte si precise pe care trebuie sa le administreze. Viata de jerfa este viata modesta , retrasa , inclinata predominent spre rugaciune atit de multa pina devine continua , spre fapta si lucrarea buna spre slujirea continua si adevarata a lui D.zeu . Daca doresti orice altceva ... mai bine renunta si du-te unde vezi cu ochii.
Dar revenind la parintele Paisie acesta spunea : ,, ... daca esti preot si ti-ai dorit o preoteasa bogata , conform onoarei tale, urmaresti sa prinzi un post cit mai bun intr-un oras cit mai mare , daca voiesti sa ai unu, maxim doi copii pe care sa-i scolesti prin occident, daca voiesti sa ai si tu o casa cit de buna sau macar o viluta, si si copiilor tai sa le faci case si sa le oferi masini la casatorie , daca doresti sa mergi si tu in concediu la Marea Egee sau Mediterana sau sa vezi cascada Niagara ori Victoria ori piramidele, ori Colosul din Rodos si in cele din urma doresti sa iesi la pensie un respectat tatuc parinte care sa fi condus cu multa jale si plingere pe ultimul drum ... atunci du-te parinte , pune partafirul pe sfinta masa si pleaca unde vezi cu ochii pt. ca osinda prea mare iti pregatesti "

Eu unul, asa vad si asa cred ! Nu te obliga nimeni sa te faci preot, dar daca alegi asta este bine sa o faci asa cum voieste D.zeu si nu tu . Hristos nu se lasa pacalit mult timp , iar ce urmeaza este numai plingere !

Problema este ca noi mirenii,credem ca toti preotii fac de la sine aceste lucruri.Nu ne ganidm ca sunt si ei oameni,si ca le este la fel de greu ca si noua sa se lupte cu sine insusi,si sa mai si slujeasca celorlalti.

=>am auzit si eu despre acest adevar trist ,preotul in loc sa se gandeasca la slujirea lui isi rupe un timp pentru a gasi surse alternative pentru supravietuirea sa si a familiei , caci cu ce castiga la biserica.....iar un preot care se prinde in grijile lumii nu mai e focalizat 100% pe slujirea lui Hristos =>se intra intr-un cerc vicios in care pierde si preotul si credinciosii in drumul spre mantuire.

=>sunt vremuri grele pentru majoritatea preotilor desi sunt cativa pseudo-preoti cu masini si vile de sute de mii de euro care fac sa fie o falsa impresie a opiniei publice (prin articole in ziare de scandal)ca preotii o duc nemaipomenit... apropo de inselarea opiniei publice .

=>cand vor disparea preotii cu har vai fi vai si amar de noi toti, credinciosi si necredinciosi ...multi credinciosi habar nu au ca ei trebuie sa se roage pentru duhovnicul lor ,pentru preotul lor ,ca trebuie sa ajute si biserica ,nimeni nu le cere imposibilul sa dea ce nu au, ci din putinul lor sa dea cat ii lasa inima ...sa renunte la o sticla de bere pe saptamana cred ca nu e imposibil pentru nimeni ...ca sa o converteasca in ...mantuire . :)

Ce bine ar fi daca am aseza in inima cuvintele acestea si le-am implini.
Mereu vorbesc despre iubirea fata de semen.. Daca ar exista aceasta iubire am avea preoti buni... prieteni adevarati... si familii fericite...Este mult mai "simplu" sa ceri decat sa daruiesti.. Asta-i adevarul adevarat.:2:

Off, Dumnezeu si Maicuta Domnului peste noi, ca tare mai avem nevoie de milostenie sufleteasca...

Dar nu-i obliga nimeni sa faca asta...ei aleg singuri.
Ori daca aleg acest traseu se presupune ca au ajuns la maturitatea necesara, la o cunoastere de sine destul de avansata si apoi stiu ce presupune statutul de slujitor al lui Hristos si trebuie sa-si asume de la inceput responsabilitatea...nu ne jucam de-a baba-oarba.
Dumneata te-ai casatori cu o femeie pana nu o cunosti, sa vezi cam cat esti compatibil si cat nu, cam cat poti lasa de la tine acolo unde nu esti compatibil?
Cam asa este si cu preotia, calugaria....mai intai trebuie sa vezi ce inseamna, cu ce se mananca si apoi sa te bagi...nu e joaca, nu e meserie (ma angajez la patron si daca vad ca nu merge imi dau demisia sau caut sa pacalesc permanent ca sa-mi scot salariul)

Parintele Rafael Noica "Si as dori sa va chem pe toti, ca un singur om, sa ne innoim in Duh. Nu zic asta ca voi, mirenilor, sa judecati pe preoti; zic ca voi, mirenilor, sa va rugati pentru noi, ca Dumnezeu sa ne lumineze ca sa va putem lumina. Zic asta pentru fratii mei preotii, ca sa stie ca suntem intr-o decadere cumplita, si ca sa luam pilda de la dreapta si de la stanga, si de la Parinti, si prin psihologie. Si sa ne invatam si din lumea dreptatii, si din lumea pacatului, din toate marturiile sa intelegem, cu ajutorul lui Dumnezeu, si sa ne intoarcem, cum zice in Apocalipsa uneia din Biserici: "Intoarce-te la cele dintai, pana nu-ti voi lua lumina din mijlocul tau."

Sunt preoti care iti daruiesc cuvintele necesare pentru mantuire. Si asa ar trebui sa fie toti. Dar nu e de ajuns sa stii care sunt pasii pe care trebuie sa-i parcurgi pentru desavarsire. E nevoie si de vointa proprie.

Mi-a placut completarea din titlul "sa ajutam preotii buni si ravnitori". Sa ajutam sa ducem la implinire cuvintele primite de la ei, ca ele nu actioneaza in chip magic asupra noastra. Si sa ne si rugam ca Dumnezeu sa le descopere cele mai potrivite sfaturi pentru noi.

Avem destui sfinti care au fost bogati si acest lucru nu i-a impiedicat sa slujeasca Lui Dumnezeu.Si unde am vrea sa stea preotul cu familia lui...in cort, copiii sa-i fie nestiutori de carte? Cred ca sunt foarte multi oameni care exagereaza. Eu una am intalnit preoti care m-au adus mai aproape de Dumnezeu.Sa-i cinstim pe preoti si sa nu-i judecam, pentru ca vom fi cu atat mai mult judecati de Dumnezeu.Sa ne privim adancul sufletului si sa vedem ce gasim acolo...

Continuare
 

Si apoi, ca oameni, sa vedem ce am facut bine in viata, cat ne-am facut datoria la locul de munca...oare suntem perfecti?

Nu poti lovi cu calcaiul in tepusa
 

Sunt curios cati dintre cei ce lupta impotriva preotilor (lovind fara sa isi dea seama tocmai in cei ravnitori) ar fi dispusi sa munceasca cu ziua prin sat ca sa poata plati facturile bisericii.

Cand veti fi dispusi la astfel de sacrificii pentru dragostea celorlalti, veniti si judecati-i pe ceilalti. Dar ce zic eu? Cand veti fi la aceasta masura, nu ii veti mai judeca pe ceilalti.

Catre preotul ravnitor sa avem dragoste ca si catre un sfant, ca unul ce mijloceste pentru noi inaintea lui Hristos!

Si apoi, de cand este saracia o virtute ,iar bogatia un pacat?

Biserica si Dumnezeu nu au nimic de a face impreuna e ca si cum ai spune ca medicii nu au nimic a face cu medicina, asta ca sa vorbim in termeni familiari caci am inteles ca sunteti medic desi la profil am citit asistent medical, mergand pe acest rationament putem spune ca la fel cum nu avem nevoie de preoti, nu avem nevoie nici de medici, profesori, etc...

Nu trebuie sa ne smintim de faptul ca in Biserica intalnim lucruri opuse, cum ar fi harul Duhului Sfant si banii. Biserica este sfanta si sfintitoare dar este si slujitoare, avand o latura social-misionara. Ori, in aceasta slujire (diaconie) a apropelui, sunt necesare bunurile materiale si banii. Nu pe ele se fundamenteaza slujirea Bisericii, nu din ele isi face Biserica un scop in sine, dar sunt "un rau" necesar.

Dupa cum atunci cand intalnesti un om nevoias, nu poti trece pe langa el numai spunand o rugaciune, "Doamne ajuta-l!", ci simti nevoia sa faci ceva concret, dandu-i o felie de paine sau un banut, la fel face si Biserica, se roaga, dar se implica si in mod direct.

Citim in viata Sfantului Ioan Gura de Aur ca in vremea cat a fost diacon indeplinea o misiune asemanatoare cu a unui asistent social din zilele noastre. Se implica activ in viata oamenilor aflati in nevoie. Mai mult, chiar a avut o perioada cand facea comert, pentru a putea aduce fonduri Bisericii. Nu ar fi putut Sfantul Ioan, ajuta oamenii numai prin rugaciunile sale arzatoare? Ar fi putut. Dar dragostea sa nemasurata fata de om, l-a facut sa se implice si mai mult.

Daca unii preoti sau ierarhi fac din bani un scop in sine este o alta problema. Osanda va fi pe masura necistei aduse Bisericii lui Hristos.

Cei care cred în existenţa lui Dumnezeu, dar nu şi în existenţa instituţiei divino-umane a Bisericii, nu pot fi consideraţi atei, ci se numesc, după caz, "deişti" sau "teişti".

Dacă sunteţi de părere că Dumnezeu a realizat creaţia, dar, după aceea, a lăsat lumea să îşi urmeze cursul natural (adică "s-a retras" din lume), atunci vorbim de concepţie deistă. Dacă sunteţi de părere că Dumnezeu nu numai că a creat lumea, dar o şi guvernează ("nici un veac nu-l scapă din putere"), însă nu prin Biserică, instituţie care e ca oricare alta, cum ar fi Camera de Comerţ şi Industrie, atunci vorbim de concepţie teistă.

pai atrunci,nu au gandit mai bine catolicii, sa incurajeze celibatul preotului ?
un preot celibatar, nu ami are griji materiale legate de multimaea membrilor familiei sale,plus de asta mai are si o aura de sfant !

cred ca biserica ortodoxa greseste incurajand casatoria la preoti !
preotul trebuie sa fie calibatar, pur, idealist, si nu inrobit sustinerii materiale a unei familii !
atunci de diferenta mai e inte el si mirean ?

Biserica ortodoxă nu încurajează căsătoria la preoţi. De fapt, preoţii în nici o Biserică nu se căsătoresc, în mod normal. Este vorba de a accepta sau de a nu accepta la hirotonie persoane care s-au căsătorit anterior preoţirii lor. Biserica ortodoxă acceptă astfel de candidaţi la preoţie, pe când anumite Biserici catolice nu acceptă.

Sub aspect dogmatic, Sfintele Taine ale Bisericii conlucreaza in om. In acest sens, nu putem spune ca Taina Casatoriei constituie un impediment pentru primirea Tainei Hirotoniei sau Maslul pentru primirea Euharistiei etc. Ar fi absurd.

Sub aspect canonic-administrativ s-au luat anumite decizii care sa reglementeze situatia clerului. Ramane la libera alegere a celor ce aspira la hirotonie daca se casatoresc sau nu. Astfel, s-a stabilit ca daca, in momentul primirii hirotoniei, persoana in cauza nu este casatorita, sa nu se mai casatoreasca. Daca este casatorita, nu constituie un impediment.

Treaba cu "preotul trebuie sa fie calibatar, pur, idealist, si nu inrobit sustinerii materiale a unei familii" are mai mult un caracter practic, care a condus, intr-adevar, la situatia actuala in care cei care conduc biserica, ca si institutie, sa fie monahi (asadar necasatoriti). Dar preotii de mir au si ei rolul lor.

Biserica Romano-Catolica este cea care greseste impunand preotilor celibatul, punand mai presus aspectul administrativ decat cel dogmatic, acela ca o Sfanta Taina nu se constiuie in impediment al primirii alteia. Acest model misionar care se bazeaza pe ceva impus, si nu pe ceva liber asumat, da de cele mai multe ori gres, multi clerici fiind biruiti de "randuiala firii".

Mi-au placut mult aceste cuvinte ale Sfantului Ioan Gura de Aur: Multe din hirotonii, "nu se fac cu harul lui Dumnezeu, ci cu sarguinta oamenilor". Insa tot sfantul completeaza: "Dumnezeu nu-i hirotoneste pe toti, dar lucreaza prin toti".

1. Legat de acel anunt:

Depinde unde si cu ce scop a fost dat.
Exista preoti care trebuie sa mai lucreze ceva ca sa se poata intretine.

Inainte vreme preotii erau platiti de la stat si ce mai primeau din parohie (eu nu stiu, dar daca voi spuneti ca si acei bani intra la preot, ma rog), deci nu aveau probleme financiare. Erau asigurati.

In ziua de azi, cand se face atata scandal ca preotii sunt bogati (eu personal n-am intalnit preot bogat, dar cine stie...or fi), cand sunt platiti tot mai rau de la stat si parohiile sunt si ele tot mai sarace, preotii trebuie sa mai lucreze ceva ca sa-si intretina familia.

In diaspora este si mai rau. Se spune ca acolo preotii nu sunt platiti, altii nu apartin de Patriarhie, ma rog, diverse situatii. Si atunci sunt nevoiti sa munceasca si altceva.

2. Preotia, ca orice alta profesie sau meserie, trebuie sa fie in mod normal mai intai o vocatie (sa fii chemat pentru ea, sa ai talent, calitati ca s-o poti practica, sa-ti placa mai ales) si mai apoi si profesie, pentru ca primesti bani pentru ea, traiesti din ea si iti intretii familia cu acesti bani. Nu o faci asa, pe langa, ca hobby.
Poate ca ar fi si asta o solutie la urma urmei. Sa ai o profesie si fii si preot din pasiune si fara a fi platit pentru asta. Dar nu cred ca se poate cuprinde ca timp.

Si medicii depun un juramant care ii obliga la dezinteres material in exercitarea profesiei...si totusi... nu le impune nimeni celibatul, ca sa poata sa se preocupe exclusiv de pacienti.

Preotul nu este un functionar, totusi. Are si el pacienti: enoriasii din parohie.
Rolul lui in comunitate este sa calauzeasca oamenii catre mantuire, iar aceasta nu se face cu citate din carti, ci pe problemele concrete ale oamenilor.
Preotul casatorit nu doar intelege problemele unei familii, ci efectiv le traieste, le experimenteaza.
E adevarat ca cel necasatorit are avantajul ca nu trebuie sa se gandeasca la familia sa, dar are dezavantajul ca le va vorbi celor casatoriti doar din experienta altora.
Ca atunci cand va vorbi unui copil, ii va vorbi nu din experienta sa de parinte de copii, ci din experienta altcuiva.

Ma opresc aici.

Un preot a fost intrebat de cineva daca este fericit. Toti s-au asteptat sa spuna fara retineri ca este fericit. Dar acela a spus ca nu este, pentru ca are in sine vieti ale unor oameni din sat neimplinite si ca nu poate sa fie fericit, atat timp cat acestia nu au parte de implinire. Acesta este preotul adevarat, cel care traieste vietile celorlalti ca pe propria viata. Un preot de acest gen nu va muri niciodata de foame.

Nu stiu daca ati remarcat dar in multe parohii, preotul cere. Dar nu in numele lui ci al episcopiei. In satul bunicilor mei, oamenii satui de atatea cereri si tanguiri ale preotului la slujba au format o comisie si au plecat sa vada are-i treaba. Pur si simplu au vazut ,,rosu'' inaintea ochilor cand au vazut trecute pe un perete toate parohiilie si debitele lor. Fond episcopie, fondul nu stiu care, fondul ... . Vreo cateva parohii erau necolorate pe acel tabel. Nu va ma mai spun ca sumele erau departe de a fi mici. Atunci credinciosii au inteles sursa tanguirilor parintelui, de ce se plange ca nu are salariu, ca nu-i ajung banii. Ca prima masura, consiliul bisericii a devenit mai activ si de partea preotului iar oamenii au hatarat sa-l rasplateasca mai bine la slujbe.
Cand sefii preotului cer bani peste puterea parohiei atunci vocatia preotului e pusa la grea incercare. Se da o lupta intre administratie si pastorire.

cunosc preoti care si-au cladit cate doua vile din liturghie. Nu le ajungea cate una ci doua, si cat mai inalte ca sa fie mai "aproape de cer".

Adevarat ! Preotia este o taina inalta, este un dar, nu o meserie.
Foarte multi cred ca preotia este o buna meserie; gresit ! cel care ajunge preot ptr bani, acela este vrednic de osanda. preotul este icoana Lui Hristos, asa cum este El, la fel trebuie sa fie si preotul.

Eu nu sunt de parere ca preotul trebuie sa fie sarac. Din contra trebuie sa traiasca decent si nu m-ar deranja nici daca ar avea vila si 2 masini. Dar sa fie OM, sa-si faca treaba bine, sa fie aproape de credinciosi si pilda de viata morala. Ce spui tu aici insa tine de educatie, mai bine zis de lipsa ei. Daca traiesti bine nu trebuie sa ilustrezi asta prin case care sunt niste pasive nenorocite mancatoare de bani. Daca ii ies atatia bani trebuia sa faca un business
si sa dea de lucru la niste oameni, sa produca ceva bun pentru comunitate si astfel sa fie model de munca si seriozitate pentru tineri. Dar el nu e capabil de asa ceva, atat l-a ajutat mintea lui saracuta!

Episcopiile şi protoieriile ar trebui să ceară parohiilor sume procentuale, şi nu sume absolute, care devin un fel de plan ce trebuie făcut (subscris).
În BC, parohiile înaintează episcopiilor între 15 % si 25 % din încasările obişnuite (adică încasările care nu intră la fonduri speciale, cum ar fi "pentru săraci", "pentru sinistraţii nu ştiu de unde", "pentru Vatican" etc). Episcopiile folosesc aceşti bani pentru atât pentru propria subzistenţă, cât şi pentru a fi redistribuiţi parohiilor sărace, ori pentru proiecte speciale (noi biserici, aşezăminte). Protoieriile (numite, la noi, "decanate") nu se fac verigă intermediară în acest proces.
Pe vremea când eram curator şi am participat la şedinţele de buget ale Curiei (Consiliului Parohial), am observat că principala cheltuială erau facturile ("regia") şi cele legate de întreţinerea bisericii, însumând considerabil mai mult decât fondul de salariu (preot, grădinar, contabil). Într-o lună am avut de plată factură de 30 de milioane numai la gaze, iar asta era acum vreo 4 ani. Asta e, întreţinerea unei biserici costă parale.

AMIN!
Cunosc si eu un astfel de preot. Toata familia lui impartaseste deplin viata comunitatii, si sunt foarte iubiti de oameni, satul lor e o adevarata minune pentru aste vremuri. (Carcotasii n-au decat sa se indoiasca, daca asta ii ajuta cu ceva.)

"Proorocii si preotii sunt stricati, Le-am gasit rautatea chiar si in Casa Mea,zice Domnul" Ieremia 23,11 sunt cuvinte care se intalnesc uneori cu realitatea si in zilele noastre.Un preot de felul acesta este o adevarata plaga pt. Biserica, uneori este tolerat de mai marii lui, si necazul este ca toti preotii sunt coborati la nivelul lui indiferent ce viata morala ar avea.Speranta noastra este ca in Biserica sunt multi preoti deosebiti, cu multe calitati,implicati total in misiunea pe care o au, unii pana la jertfa.

Prin mila lui Dumnezeu, asa cum nu exista niciun preot fara pacate, nu exista niciun preot fara har.

Exista insa preoti care isi vad mai in amanunt pacatele, care lucreaza cu o mai mare strapungere a inimii pocainta, care se regasesc intr-un mod mai evident in suferintele si bucuriile semenilor participand cu dragoste la toate acestea. Unii ca acestia nu pun lumina harului pe care il poarta "sub obroc" ci, din contra, se fac "lumina lumii", urmand indemnului Mantuitorului.

Exista insa si preoti care, din nefericire, uita in slujba carui Stapan au ales de bunavoie sa lucreze. Acestia din slujitori ai lui Dumnezeu si ai oamenilor, ajung sa slujeasca regretabil unor interese meschine, unor patimi. Desi par a fi lipsiti de har, harul lucrator si mantuitor nu-i paraseste pana la sfarsit. Iar atat timp cat sunt purtatori si transmitatori ai harului Preasfintei Treimi, exista pentru acestia, ca si pentru noi, posibilitea schimbarii mintii, a pocaintei.

De aceea, asa cum ii sarim in ajutor preotului care ne este pilda de viata crestina, pentru ca ne este totodata atat de drag, tot asa sa-i sarim in ajutor preotului cazut in multe ispite si pacate, prin rugaciune, spre mantuirea sufletului sau si al nostru.