Paralela intre a trai necununat sau casatorit-discutie
 

Ma tot gandesc...

Multor oameni li s-ar parea aberanta sugestia sa se casatoreasca pe la 20 de ani, dar nu li se pare deloc anormal sa aiba relatii trupesti/sa traiasca intr-un fel de concubinaj, chiar si inainte de aceasta varsta.
Poate cineva sa gaseasca un motiv de a nu te casatori? Adica, ce griji in plus implica casatoria fata de o astfel de relatie?
Ce "griji in plus" vad eu:

1. Faptul ca o casatorie ar trebui sa fie vesnica (in conceptie bizantina, cred. Catolicii etc spun ca tine doar pana la moarte. Dar chiar si asa...) (deci nu merge "m-am plictisit. Pa" sau "L-am gasit pe altul mai cu bani/pe alta mai frumoasa. Pa"). Dar nu toti indragostitii isi promit ca se vor iubi vesnic?

2. Copii? Dar, considerand ca cei doi oricum folosesc un mijloc contraceptiv (speram ca nu unul avortiv), ce i-ar opri sa faca asta si cand se casatoresc? Nu ca spun ca e sau nu ok (desi sunt parinti care spun ca unele mijloace STRICT contraceptive pot fi acceptate, in unele cazuri), dar in orice caz, ar fi un pacat (sa zicem) MULT mai mic, pentru care destui preoti nu te opresc de la Sfanta Impartasanie. (*1)

3. Situatie materiala? Pe scurt, daca doi oameni pot trai necununati, ce i-ar opri cand s-ar cununa sa mai traiasca impreuna? Nu ar manca mai mult, nu ar avea cheltuieli in plus etc (exceptie: cand vin copiii). Daca pana atunci s-au descurcat, de ce nu s-ar descurca si in continuare. Daca pana atunci i-au tinut parintii, de ce nu ar putea parintii sa ii mai ajute un an doi?

4. Studii(*2)? Vedeti 1,2,3 (+ca multe facultati pot fi facute la "fara frecventa", daca profesorul are cursul bun). Cu ce li s-ar schimba in mai greu situatia? Afara de faptul ca daca se casatoresc primesc binecuvantarea Domnului si dreptul de a trai impreuna?

*2 Ca nota, Linus Pauling, om cu doua premii Nobel, s-a casatorit la 22 de ani. Si mai sunt atati si atati, cunoscuti sau oameni din popor. Pe scurt, cu ce ingreuiaza casatoria viata unui om? In special daca copiii nu apar imediat?


Sau, gandul, mai concis, care ma framanta: "Nu este oare de 100 de ori mai rational (considerand binecuvantarea Domnului si faptul ca nu pacatuiesti casatorindu-te,si ca casatorindu-te de tanar ca sa nu traiesti in pacat, practic, faci o marturisire de credinta, si ca in schimb cand pacatuiesti vin si pedepse in aceasta lume) sa te casatoresti la 20 de ani, decat sa traiesti in pacat?"


nota:
Sfantul Ioan Gura de Aur le spunea parintilor sa-si casatoreasca copii inainte sa le asigure vreo deosebita situatie materiala, pentru ca este mai important sa se casatoreasca curati, decat bogati.
http://www.ioanguradeaur.ro/252/care...tru-casatorie/
Nota la aceasta cuvantare, si alt gand la care as vrea niste pareri: este foarte foarte usor sa te indragostesti cand esti tanar. Si daca pornesti cu gandul ca vei iubi acea persoana, si ca are si defecte, si ca si tu ai, si ca va trebui sa fii rabdator(rabdatoare), si daca adaugi si binecuvantarea primita, si curatia, de ce nu ar tine o asemenea casatorie?

http://www.ioanguradeaur.ro/253/de-c...easca-devreme/
http://www.ioanguradeaur.ro/276/cate...evreme-copiii/

Vlad

Eu cred ca sunt prea putini cei care la 20 de ani traiesc in concubinaj sau au relatii cu gandul ca vor fi impreuna toata viata. O spun din experienta personala si din ce am vazut la prieteni/ cunoscuti. E o treaba de context: vezi ca asa fac toti, vezi ca poate le e mai bine financiar, adica daca ea sta cu el in camera de camin plateste el eventual si ce bine e! sau oricum stam mai toata ziua impreuna de ce sa nu ne si mutam impreuna... ar fi mai comod.
Din nefericire pe primul plan nu e Dumnezeu. Iar casatoria nu intra in calcul tocmai pentru ca implica prea multa responsabilitate, prea mult angajament, ceea ce nu se doreste. Sunt, cred eu, putini cei care stau impreuna de la 20 de ani cu gandul ca isi vor intemeia o familie, se vor casatori doar ca asteapta sfarsitul facultatii, sau casa, sau masina sau mai stiu eu ce.
Fara o relatie personala cu Dumnezeu, fara constiinta ca desfranarea e pacat si ca "iubirea" nu justifica pacatul, fara duhovnic si Biserica e foarte greu, daca nu imposibil de rezistat tentatiei si de facut deosebirea intre firesc si nefiresc.
Si probabil tot departarea de Dumenzeu ii face si pe cei care "si-au facut deja un rost" sa aleaga concubinajul in locul casatoriei, sau sa se limiteze la casatoria civila.
Cel mai dureros e sa vezi oameni care merg la Biserica, se spovedesc, aprind lumanari, dau pomelnic la slujbe (imposibil sa nu aiba macar constiinta ca Dumnezeu exista) si cu toate astea nu vad nimic grav in relatiile trupesti inainte de casatorie, nu li se pare deloc anormal sa isi faca o "experienta" in domeniu, sa "cunoasca" cat mai multi/multe.
Fara Dumnezeu e greu de priceput diferenta dintre casatorie si concubinaj, caci intr-adevar, actul de la primarie te leaga si nu prea, uneori poate da impresia ca in caz de esec complica lucrurile, nu iti iei catrafusele si ai plecat, ci mai treci prin alte proceduri mai mult sau mai putin lungi si complicate.

Casatoria intemeiata pe dragoste este o implinire pentru un tanar care a ales sa traiasca alaturi de persoana iubita.

Asta se intampla pentru ca lumea a ajuns sa ia din crestinism doar ceea ce-i convine. Cunosc nenumarate persoane care impartasesc opinia asta: crestinismul, asa cum e el "propovaduit de popi" e "invechit". "Dumnezeu exista", "Iisus a inviat", dar "Biserica exagereaza cu prezervativele" si cu "relatiile extramaritale". Ba chiar multi sunt de parere ca Biserica ar face bine sa-si revizuiasca pozitia fata de multe din temele astea. Astia sunt oameni care nici macar nu au idee despre Patristica sau despre de ce e ea importanta. Oameni la carora intrebarile gen "unde scrie in Biblie ca trebuie sa te inchini la cruce?" le pot pune probleme.

Aceste atitudini nu sunt descurajate destul, asa ca prolifereaza si vor continua s-o faca pana cand vor ajunge opinia majoritara a mirenilor, atata timp cat nu se vor lua masuri. Si nu, nu se vor lua masuri, pentru ca nepasarea Bisericii a fost prea indelungata si nu a cautat sa-i tina din scurt pe credinciosi, asa cum fac alte religii (vezi islamul); orice masuri punitive nu vor face altceva decat sa indeparteze mirenii de Biserica si sa-i impinga catre deism sau crestinismul de factura baptist-americana, unde fiecare congregatie si credincios intelege si interpreteaza Biblia cum doreste. Biserica stie asta si tocmai de-aia tace.

Nu e prima oara cand discut subiectul asta pe forum. Ultima oara eram de parere ca Biserica fie se va adapta, reformand doctrina, fie o sa cada in schisma, pentru ca unii vor sesiza raul produs lor de catre lipsa luarii de atitudine a Bisericii.

Acum realizez ca, de fapt, Biserica s-a resemnat de mult cu ideea. Nu se va reforma, ca sa nu piarda brusc sustinerea "habotnicilor", total opusi oricarei reforme. In acelasi timp nu va pune piciorul in prag in privinta prezervativelor, vietii extraconjugale s.a., ca sa nu piarda suportul "moderatilor" de care vorbeam mai sus. Pe termen scurt lucrurile vor persista intr-o oarecare stabilitate. Apoi, dupa o generatie sau doua (uitati-va la majoritatea tinerilor de azi sau la ce iese din facultatea de teologie), numarul "habotnicilor" se va reduce constant, pana cand vor deveni irelevanti si vor putea fi aruncati ca maseaua stricata. Si sa vezi atunci ecumenism si reforme la care nu va mai comenta nimeni.

Cred ca incep sa-i iau din ce in ce mai serios pe astia care sustin sus si tare ca actuala conducere a BOR e clar ecumenista. O, ce n-as da sa mor o suta de ani de-acum inainte, sunt sigur ca viata bisericii pana atunci o sa fie un spectacol extrem de interesant.

Dar tinerii nu se mai indragostesc? Cu tot ce implica asta?...


V-as fi recunoscator daca pe langa comentarii, mi-ati si spune ce parere aveti despre ce am zis. De mult vroiam sa stiu ce cred altii despre acest lucru...

Parerea m ea este ca in general nu este bine sa te casatoresti asa de devreme, dar nici sa traiesti in concubinaj.
Pana pe la 25 ani trebuie sa faci scoala, sa studiezi sau sa-ti faci o meserie, sa-ti faci un rost. In plus este rau sa incepi cu relatii si casatorie asa devreme. Trebuie sa te maturizezi, sa vezi bine ce vrei de la viata si ce fel de partener(a) ti se potriveste si iti doresti. Trebuie sa te si distrezi, sa-ti traiesti putin tineretea.
Dupa ce te-ai casatorit nu mai poti, intri in greu.
Apoi te casatoresti si faci copii.
In ziua de azi copiii se maturizeaza trupeste, hormonal, sexual f.devreme. Deja de la 11-12 ani au prieten(a) si isi incep relatiile.
De ce se grabesc asa? Nu stiu.

De ce multi nu pun pret pe casatorie?
1. Este o idee acum la moda, ca s-a demodat casatoria, ca este doar un act si se poate si fara el (chiar mai bine). Multi spun ca tine mai bine o relatie fara incorsetare cu acte si etc. Oamenii se simt fortati, incorsetati. Daca pe urma nu mai merge si vor sa se desparta, este mai greu casatorit...
Biserica? Depinde ce educatie primesc tinerii.
2. Nu sunt bani de nunta. Nu sunt posibilitati. Si nasi se gasesc greu din aceasta cauza.
E greu pentru multi sa organizeze o casatorie.
3. Daca si cat tine casatoria? Daca este bazata pe dragoste trebuie sa tina vesnic, mai ales daca ai gasit persoana potrivita. Se poate intampla ca si din motive de mari greutati, sa se distruga pana la urma casatoria.
Si atunci te legi la cap cu divort, cu cheltuieli etc.
Lumea se intreaba adesea: in fond ce avantaje avem daca ne casatorim?
Obligatii si cheltuieli.

Am incercat si eu sa spun cam ce am auzit, cam ce motive invoca lumea.

Cand iubesti cu adevarat te-ai lega de persoana respectiva cu lanturi de otel si nici un act nu ti s-ar parea destul de puternic. Daca deja iti pui problema...ce voi face cand voi vrea sa ma despart...iubirea e stirbita.

... cata dreptate ai! desi esti pesimist legat de soarta Bisericii... sper sa gresesti, desi are sens ce spui...


Cat despre crestinii care habar n-au la ce se roaga- ai dreptate 100%.
Majoritatea iau doar ce le place din ortodoxie. Le place ideea unui Dumnezeu personal "insotit" de ingeri si sfinti la care te poti ruga asa ca sa te prefaci putin ca esti "smerit"- un act teatral, la care se adauga insa senzatia de siguranta oferita de biserica.

Problema nu stiu daca vine din lipsa catehismului- catehism inseamna predica de la sfarsitul slujbei, si asta se tine, si preotii vorbesc ce trebuie.La predica n-am auzit nici un preot sa spuna aiureli, explica corect, pe inteles si detaliat, de multe ori chiar incercand si fortandu-se sa dea toate argumentele posibile ca ce spune este invatatura corecta. Problema e ca "ascultatorii" nu vor sa auda. Revin la Dumnezeul personal, ignorand Dumnezeul Bisericii.

Predica este o parte foarte importanta, totusi pt majoritatea e un fel de "bla bla bla, hai mai repede, ca sa ne miruim si sa plecam".

Problema nu e din interiorul Bisericii, problema e de la credinciiosi.
Traim intr-un mediu atat de distantat de spiritul ortodoxiei incat este dificil sa vedem macar calea corecta. Pana si muzica de fundal din magazine, moda, noile "mijloace de distractie", totul ne distrage atentia de la ce inseamna de fapt ortodoxia. Cum spune parintele Serafim Rose, ortodoxia este religia patimirii. NU este adaptarea la timpurile noi. Ortodoxia inseamna suferinta, si pt multi, in zilele noatre, calea aceasta care duce spre autodistrugere nu are sens. Societatea "consumista" ne "educa" sa traim acum, sa FIM FERICITI ACUM. Ortodoxia este exact opusul. Si are sens. Are sens, nu doar din punctul de vedere al obtinerii fericirii in viata de apoi... ci si din punctul de vedere al omului care cauta sa traiasca si sa timta ceva autentic. Nu poate rezulta ceva autentic din "imbuibarea" toturor simturilor si din "trairea fericirii de moment", e ca zi cum te-ai izola de realitate. Si incepi sa vezi realitatea distorsionat, sa traiesti distorsionat, si, ce e cel mai rau- sa te obisnuiesti cu traiul asta si sa-l crezi corect.
Ortodoxia este religia patimirii, a suferintei- adica a simtamintelor autentice, nefalsificate. Ne distantam de cele lumesti si ne apropiem de Dumnezeu- adica de adevar.
Cat a fost pe pamant, Iisus nu a obtinut nimic usor, nimic prin lingusiri sau prin staruinte indelungi. Adevar brut, dumnezeiesc cu adevarat, nimic inselator. "Cine nu este cu Mine e impotriva mea". Nu ca paganii care au spus "cine nu e impotriva noastra, e cu noi".

...sa dea Dumnezeu ca noi, cei ce stim cat de cat "la ce ne rugam", puterea sa urmam calea cea ingusta. Pt ca e mult mai pacat sa stii si sa nu faci.

Multi au spus-o mai delicat, eu o spun direct: Taina Cununiei are rolul de a feri cuplul de formele de posedare..Concubinajul faciliteaza aceasta si distruge pe termen lung relatia...In 2000 de ani de traditie crestina s-a ajuns nu numai la constatari evidente .., ci si la consecinte..

Problema pe care o ridicati arata un rau mult mai profund: indicatia ca neinceperea vietii sexuale pana la o anumita varsta e legata de riscuri de sanatate. Motiv pentru care tinerii si tinerele invata ca trebuie sa aiba o "relatie", ca altfel se vor imbolnavi trupeste. De foarte multe ori asta este vehiculat chiar de catre parinti, frecvent aceasta explicatie pseudo- stiintifica apare in mediile sociale mai educate! Alaturi de conceptia conform careia trebuie sa cunosti mai multi parteneri pentru a avea snase mai tarziu la o fericire maritala :3:, conceptiile astea fac ravagii in moralitatea societatii din ziua de azi, nu numai a tinerilor, dar si din pacate, a parintilor lor....Nu cunosc existenta unor studii seriase care sa arate ca ca exista boli ce apar daca nu ai viata sexuala, dar a celor in ceea ce priveste bolile cu transmitere sexuala...e o literatura intreaga. Asta ca sa ma refer numai la partea strict 'tehnica"- in ceea ce priveste partea morala si cea duhovniceasca...acestea sunt imapardonabile.

Interesanta problema ridicata!

Motive de a nu te casatori de la 20 de ani exista, chiar atunci cand cei doi tineri sunt convinsi ca vor sa se casatoreasca dupa ce termina studiile, eventual dupa ce-si fac si cat de cat un rost. Am sa numesc cateva pe care le-am observat in jurul meu. Sunt chiar justificate.
Frecvent parintii care sunt dispusi sa-si intretina copilul, nu sunt dispusi sa-i intretina si nevasata/sotul din doua motive (chiar daca nu e asa, lor asa li se pare) si apoi nu vor sa creeze un obicei prost de a avea familia copilului dependenta de ei. Mai mult, parintii inca mai sunt obisnuiti ca dupa casatorie vin copiii (asa era in trecut, intai faceai copiii si apoi avorturile ca daca era invers, riscai sa nu mai faci copii niciodata). De aici vine si teama ca se vor trezi cu nepotii in brate, tocmai cand au apucat si ei sa se mai linisteasca si poate nici cheltuielile suplimentare aduse de nepoti nu le surad, pentru ca totul va fi in seama lor. Mai mult, cum sunt cu capul pe umeri, stiu ca uneori cu copiii vin si probleme serioase legate de santatea copiilor (un copil care raceste f. des, un copil alergic, unele mici defecte congenitale, care se remediaza, dar impun niste operatii, sau gimnastica si alte proceduri terapeutice, etc). Asta chiar ar distruge scoala pe care tinerii o au de terminat si pentru care parintii lor au platit atatia ani, sau i-ar impovara pe bunici peste masura.
Am avt in facultate colegi care nu se casatoreau pentru ca stiau ca dupa casatorie li se vor diminua subventiile.
Adesea parintii gandesc logic: copilul s-a casatorit, trebuie sa-l ajutam sa-si faca o casa, un rost, iar el daca are familie, trebuie sa faca ceva sa mai castige si el un ban. Ca urmare parintii deturneaza fondurile de la intretinerea/distractia copiilor, spre un avans la o casa...
Un alt motiv pentru care parintii nu sunt dispusi sa continue subventionarea copiilor casatoriti ar mai fi faptul ca parintii fetei considera ca fata lor preia macar o parte din treburile casnice ale sotului plus ca ofera sex gratis si s-ar cuveni sa fie intretinuta de el/parintii lui pentru ca el/ei sunt degrevati de poverile casnice. Mai mult aceste noi ocupatii de femeie maritata ii afecteaza sutdiile ei.
Pe de alta parte, parintii baiatului poate nu se simt in stare creasca suma alocata copilului lor, poate nici nu au de unde, poate nici nu le convine nora prea tanara, prea fitzoasa, prea nestiutoare in ale gospodariei, ca urmare prea dispusa sa-si aduca mama sa-i faca treburile si ea sa nu se mai invete niciodata sa devina gospodina, ba mai mult, fiind studenta inca isi petrece cea mai mare parte a timpului intre tineri pusi pe distractie, intre posibili pretendenti, sansele sa-i fuga ochii in alta parte sunt intr-adevar mai mari...

Parintii stiu ca atunci cand omul se casatoreste "se asaza la casa lui", incepe sa-si rostuiasa viata. Ei vad adesea o familie traditionala (inca ramne regula in societatea noastra). Barbatul trebuie sa aduca bani in casa, daca nu pe toti, macar sa fie capabil sa asigure intretinerea familiei, chiar daca si sotia castiga, banii ei sa fie bani destinati confortului, de care familia sa se poata lipsi atunci cand ar aparea un copil si mama ar fi nevoita sa-l ingrijeasca acasa. Femeia sa fie capabila sa fie mama si sa fie capabila sa tina gospodaria, chiar daca mai este ajutata de sot. Si acesta este un motiv intemeiat de a amana momentul casatoriei. Este o chestiune mentala, este mai usor de inteles daca ne gandim la ritualurile de initiere (nu neaparat pagane). Casatoria este un moment de trecere la un alt nivel al vietii, nu doar debutul vietii sexuale. Este minunat ca aceasta gandire inca mai persista, daca s-ar face efortul sa le fie transims si copiilor, daca ar putea fi facuti sa inteleaga, viitorul familiei daca nu crestina, macar cu aspect crestin, ar fi mai bun. De aici si indepartarea momentului cand casatoria va fi in mentalitatea tuturor doar "o hartie", cand orice fel de aberatii gen casatorii de proba, casatorii homosexuale, poligamie/poliandrie nu vor mai avea nici o justificare sa nu fie legalizate.

Un alt motiv foarte important tine de faptul ca deja parintii sunt convinsi in sinea lor (de medici prosti, de tot felul de emisiuni si show-uri tv, de publicitate si se de intreaga societate decazuta ) ca atata timp cat exista contraceptie si avort la liber rolul virginitatii nu mai exista. Daca nu vine fata cu burta la gura si cu viata nenorocita nu mai trebuie pazita ci copiii ltrebuie chiar lasati/incurajati sa "cunoasca" sa probeze, ca nu cumva sa descopere dupa aceea ca nu sunt compatibili, sa nu aibe probleme de sanatate...
Sa va zic o discutie intre doi tatici: ei glumeau ca se incuscresc, iar cand tatal baietelului a zis ca le accepta conditiile, dar fata lor sa fie virgina, a sarit imediat ca "doar n-o sa se casatoreasca la 20 de ani"! DAca parintii gandesc asa, formeaza copilul asa, acesta are saracul putine sanse sa gandeasca altfel...

Inca un motiv tine de faptul ca este mai profitabil pentru parinti, adesea saraci, sa nu se grabeasca sa faca nunata pe cheltuiala lor ci copiii, care convietuiesc 7-8 ani impreuna, isi fac un rost, au servicii si venituri sigure, sa se descurce singurei cu nunta. Ei, parintii, doar sa-i ajute eventual cu cate ceva. Iar au dreptate, macar partial, pentru ca in prezent putini tineri mai concep o nunta simpla si ieftina, fara restaurant, chiar in familie, cu putini invitati, cu rochia de mireasa/costumul de mire imprumutate de la prieteni, sau de la un centru de imprumut, cu accesoriile de nunta modeste... Asa ca fiecare sa-si faca ce vrea, cum vrea si pe cheltuiala lui.

Imi cer scuze ca am scris aici un tratat. A nu se intelege ca sunt de acord cu concubinajul tinerilor, sunt insa de parere ca e important ca tinerii sa isi asume casatoria cu tot ceea ce tine de ea, nu sa o considere o modalitate de a face sex legal pe banii parintilor. E doar mai usor sa se casatoreasca dupa terminarea studiilor, dar daca sunt constienti de ce-i asteapta, dispusi sa lupte, merge si inainte.
Mai periculos decat pacatul desfranrii tinerilor atei/indiferenti religios este a devaloriza/desacraliza casatoria. Privind lucrurile la nivelul mentalitatii unui om, este mult mai usor ca un desfrant sa se pocaiasca si sa se mantuiasca decat sa apara o schimbare la nivelul mentalitatii maselor. Daca mentalitatea colectiva va pierde CASNICIA cu valorile ei atunci va fi intr-adevar grav!

Aţi punctat foarte bine cele mai frecvent întâlnite motive pentru care viitorii miri amână căsătoria, uneori cu anii.
Aş vrea să insist asupra motivului cel mai absurd: dorinţa de a face o nuntă "aşa cum se face". Şi anume, a ajuns să se facă o afacere din asta. Sumele investite sunt considerabile, iar zilele premergătoare nunţii sunt zile de stress, în care pe lângă grija ca cele 1000 de detalii să iasă perfect, cei doi şi părinţii lor au şi grija că poate nu îşi vor scoate banii investiţi. Mireasa strânge banii în şorţul imaculat, pe acordurile lăutarilor. Rudele apropiate supralicitează cu bani închipuiţi ca să "ridice masa", adică să-i facă şi pe ceilalţi să dea mai mult. Noaptea nunţii vine cu emoţii şi cu voluptăţi, dar sunt altfel de emoţii şi alte emoţii decât te-ai aştepta: sunt emoţiile numărării banilor şi voluptatea constatării că, în sfârşit, "ne-a ajutat Dumnezeu şi ne-am scos". Adică, s-a recuperat investiţia şi a rămas şi ceva pe deasupra. La rândul lor, nuntaşii sunt stressaţi din chiar clipa în care primesc invitaţia: încep prin a privi ca un fel de blestem o invitaţie la nuntă care "nu se poate refuza". Merg la nuntă ca viţelul la tăiere: acolo e un loc unde trebuie să dai nişte bani munciţi cu sudoare şi sânge, fir-ar să fie de nuntă. Cam cu o săptămână înainte, trebuie să te interesezi "cât e tacâmul", fiindcă în funcţie de asta te orientezi: plăteşti cam dublul tacâmului în medie, se acceptă ceva mai puţin la rudele mai de departe sau la studenţi, se pretinde mai mult de la rudele mai apropiate sau de la cei care la rândul lor... În ziua nunţii, ajunşi "la salon", trebuie să te preocupi să nu te faci de râs, adică să vezi cât dau cei de la masă. Dar ceilalţi, de la celelalte mese cam cât dau ?

Şi aşa, nunta ajunge din ceva frumos, din ceva dumnezeisc de frumos, ceva de domeniul convenţiei sociale. Am dat atâţia bani la nunţi, deci şi copiii mei vor trebui să facă nuntă cu dar, ca să ne scoatem. Vom rezerva restaurantul cu un an înainte, e normal: când cineva întreabă "unde se face nunta?", răspunsul nu este "la biserica Sf Cruce" sau "la Catedrală", ci "la Cercul Militar" sau "la Athenee Palace". Abia aştept să aibă fiică-mea nuntă, ca în noaptea aceea să ne strângem în bucătărie să numărăm banii !

prea tarziu acum : preferam sa ma casatoresc virgina la 20 de ani decat sa traiesc in pacat pana la 26 de ani.
si daca voi avea copii ii voi educa crestineste si Dumnezeu sa ma ajute sa le pazesc fecioria.Caci am citit ca daca mirii sunt puri,duhul sfant se coboara peste amandoi.Ma demoralizeaza enorm aspectul asta,ma gandesc :daca tot nu se mai pogoara duhul peste mine pt ca nu mai sunt fecioara,ce rost mai are casatoria? spune ca daca cei doi nu sunt puri,vor avea probleme in casnicie. ce rost mai are? pt ca prin casnicie ne ducem crucea? mai bine ma calugaresc decat sa ma casatoresc pt a avea de cine sa divortez.

Capul sus ! Duhul Sfânt se pogoară ori de câte ori are loc căsătoria validă. El are putere curăţitoare, Lui Îi spunem: "vino şi ne curăţeşte de toată întinarea". Dragă îi este Domnului fecioria, şi mai dragă păcătoşenia care s-a convertit în virtute. Prin Sf Taină a căsătoriei, omului i se oferă harurile lucrătoare (=graţiile actuale) necesare unei vieţi plăcute Lui. Desigur că orice păcat facem, chiar şi dacă îl spovedim dar nu ne-am îndeplinit canonul, poate avea consecinţe temporale în viaţa aceasta. În aceste cazuri să spunem "Mulţumesc, Doamne, că m-ai pedepsit în viaţa aceasta şi nu în cea viitoare". Dar cel mai mare păcat este deznădejdea: ideea că orice am face de aci înainte, nu ne mai putem întoarce la izvorul apei vii, care este Cristos. Chiar aşa puţină încredere în puterea lui Dumnezeu şi în dragostea Lui pentru noi să avem ? Acum aproape 2000 de ani, a trăit un om foarte rău: un tâlhar dovedit, care îşi merita moartea pe cruce. Pentru a-şi bate joc şi mai mult de Cristos, cei care au făcut simulacrul de proces terminat cu condamnarea Mântuitorului au hotărât să fie crucificat între doi tâlhari. Dar acela din dreapta, Dismas, s-a convertit în ultima clipă şi L-a rugat să îl pomenească în împărăţia Sa. A fost primul care a intrat în rai.
Deci, dacă El l-a iertat pe acela, avem nădejde că ne va ierta şi pe noi şi, dacă cealaltă parte a vieţii noastre Lui i-o vom da, ne va da la rândul Lui tot ceea ce avem nevoie ca să ajungem să vedem lumina feţei Sale şi să trăim fericiţi încă din viaţa aceasta. Că adevărata fericire aceasta este: să trăim o viaţă bineplăcută Lui. Numai această fericire durează, după ea tânjeşte sufletul nostru şi numai ea satură.

În ceea ce priveşte călugăria, este foarte bună şi calea aceasta şi încă şi mai plăcută Lui. Dar ceea ce trebuie să mişte inima noastră spre călugărie nu trebuie să fie fuga de căsătorie, ci iubirea de El şi dorinţa şi hotărârea de a ne consacra Lui într-un mod excepţional şi de a trăi asemenea îngerilor încă din viaţa aceasta. Cu alte cuvinte, motivaţia călugăriei trebuie să fie pozitivă: ne călugărim nu ca să fugim de căsătorie, ci de drag pentru călugăria însăşi.

Domnul, in umblarea Sa pe pamant era deseori acuzat ca isi petrecea timp cu vamesii si desfranatele. Chiar la un moment dat le-a zis fariseilor:
"Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu." Matei 21:31

Deci, Iisus umbla printre oamenii cei mai pacatosi pentru a-i aduce pe calea cea dreapta si a le da mantuirea. Desfranatele aveau mai multe sanse la mantuire decat fariseii, deoarece ele se stiau pacatoase si tanjeau dupa iertare, de aceea veneau la Domnul si erau iertate; pe cand fariseii se considerau neprihaniti si nu aveau nevoie de iertare.

Fecioria este foarte buna , caci scuteste omul de o multime de probleme sufletesti si spirituale; insa, pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, nu s-au pastrat curati, exista o a doua sansa prin Hristos, care iarta orice pacat celui care se pocaieste si nu-l mai face. Apoi El da acelui om Duhul Sfant. Indiferent cate pacate ar face omul, nimic nu este prea greu de iertat pentru Hristos. Iar daca El iarta si curateste, El nu-si mai aduce aminte de pacatele tale si te vede din nou ca pe o fecioara curata. Nu va mai ramane nimic din pacatele pe care le regreti, caci El le-a purtat pe cruce in lcul tau; vei fi un om nou si binecuvantat in tot ceea ce faci. Daca stii ca te-ai pocait de acele pacate, te-ai spovedit si parintele ti-a spus ca esti iertata, apai sa-l crezi pe cuvant, caci stie ce spune. Tot trecutul cel urat s-a sters. "Du-te si sa nu mai pacatuiesti!"

Om drag, Dumnezeu te iubeste!!! Te iubeste cu o logica total diferita de a noastra. Si daca Il primesti asa cum Ti se da El in Biserica te spala, te curateste, te iarta si te ajuta El sa devii omul pe care l-a gandit cand te-a facut! Dumnezeu, celor ce Il cauta, nu le da harul cu masura.. nu uita ca unde a prisosit pacatul va prisosi si harul. Intreab-o pe Sfanta Maria Egipteanca cum a facut Dumnezeu dintr-o desfranata o sfanta!!!
In viata vei avea necazuri, in casnicie vor exista si bune si rele, dar daca primesti ajutorul Domnului, venit prin sfintele Taine, prin Taina Nuntii, prin TAina Pocaintei, prin Sfanta Impartasanie, prin sfintele slujbe, prin Sfanta Liturghie vei primi putere sa nu te casatoresti ca sa ai de cine divorta, ci pentru a va fi sprijin unul altuia in drumul spre mantuire, sau putere sa rezisti vietii monahale daca pe acolo te cheama Domnul la El.
Niciodata nu e prea tarziu, chiar si in ultimul moment exista pocainta... intreaba-l pe talharul de pe cruce!
Doamne ajuta!

Pana la casatorie avem parte de doua persoane, dupa casatorie avem parte de un singur trup. Aici sta lucarea Bisericii, ne uneste atat de mult incat ne face un singur trup, lucru pe care nu-l poate da lumea.

Eu nu stiu daca e bine sa fii casatorita sau nu.
La mine pe primul loc este cariera pt ca locul de munca iti aduce hrana si toate de cele ce ai nevoie,insa dragostea aduce doar lacrimi.Pana la urma ca femeie nu as avea niciun avantaj in casatorie pt ca serviciu voi avea si eu(deci nu am nevoie de un barbat care sa munceasca in locul meu),de gospodarie tot eu ma voi ocupa chiar daca as fi casatorita chiar daca nu,copii pot avea si fara un barbat(adica as putea infia).Necasatorita pot avea si copii si casa si cariera+parinti/prieteni care sa ma ajute si sa ma sprijine....casatorita insa voi avea un sot care sa se dea sef si caruia sa ma supun,o casa care va fi a sotului si nu a mea+niciun ajutor.
Asta e parerea mea cel putin.

Daca ti-e frica sa iubesti din cauza lacrimilor, intr-adevar, nu vei avea mare avantaj din casatorie, deci e mai bine sa ramai asa. Tot farmecul casatoriei [si al vietii, as putea spune] este dragostea. E mai bine sa iubesti si sa fii ranit decat sa ai o inima rece. Dragostea merita riscul si lacrimile au rostul lor.
Ar mai fi bucuria de a avea o familie. E fain sa-i vezi pe toti in jurul mesei sau la picnic sau la mare...Sa se uite oamenii si sa spuna : "Uite ce familie frumoasa!"...
Iar copiii crescuti fara tata nu sunt copii impliniti. Poti sa le dai orice, poti sa le faci ce le-ai face, vor simti lipsa unui tata, asa cum au toti prietenii lor si se lauda cu el.
Dar poate ai noroc si gasesti un barbat care se supune sotiei, daca ti-e teama de sef. :)

"De ce sa ma casatoresc?"
 

Pentru cei interesati, va rog cititi aici - http://www.sfaturiortodoxe.ro/nunta/...ex-pereche.htm

Căsătoria nu este altceva decât asumarea unui drum spre Împărătia Cerurilor. Acesta este motivul pentru care crestinii se căsătoresc: vor să se mântuiască si vor să meargă împreună cu persoana pe care o iubesc pe calea mântuirii.

din pacate cam asta e parerea generala + (prea) multe exemple in jurul nostru...

foarte frumos !
 

O parere sincera si f. frumoasa ! O parere de om matur si in concordanta cu trairea duhovniceasca ortodoxa . Merita apreciata si recompensata o asemenea parere ! Exact asa spunea si Hristos : daca o fapta a noastra nu se termina cu un avantaj este semn ca acea fapta nu este dreapta si buna ! (cred ca in evanghelia lui matei...corvin se spune asta !)

Sa citim cu totii aceasta parere, ne poate fi de mult folos !

Nu vad ce ar fi atat de laudat in aceasta parere, si cu atat mai mult de luat drept model...sincer!

Era o ironie...Doar il cunosti pe Zaharia... :)

E parerea ta si cred ca ai ajuns cumva sa ti-o conturezi in modul asta, dar eu te vad vorbind despre casatorie fara a o intelege, limitandu-te doar la bunuri lumesti...si protejandu-te de frica/scepticismul pe care ai ajuns sa o/il ai atunci cand te gandesti la ideea de casatorie.

Cu toate astea cred ca daca ai intalni un om potrivit tie, toate aceste idei ale tale de acum s-ar risipi fara sa iti dai seama.:1:

Stiu eu daca il cunosc...dar daca spui tu!?:10:

Edit: da...as zice ca am vazut ulterior un indiciu...:)

indiciu
 

"matei ... corvin"

:71:.........

Pana aici corect si din punctul meu de vedere...
Aici ma indoiesc profund si sunt sigura ca nici tu nu vorbesti serios :)


Asta doar in cazul in care il excudem pe Hristos din viata noastra si ne rezumam la ce traim si vedem zilnic in jurul nostru.

,, Fara mine nimic nu puteti " - Ev. Ioan -XV
 

Cum ar arata oare viata fara Hristos , adica daca l-am exclude pe El din viata noastra . Asa ceva nu se poate , este asemanator cu matematica in care impartirea unui numar la zero nu are sens ! Operatia aritmetica de impartire a lui ,,zero" la un impartitor , oricare dar diferit de ,,zero" , se poate face matematic si are ca rezultat tot cifra ,,zero" dar invers este o operatie care nu are sens real si logic.
Nu putem gindi nici o clipa cum ar fi viata fara Hristos ; plecarea lui Hristos din noi si luarea cu sine a harului sau cit si a duhului sfint ne face mortal de vulnerabili la atacurile satanei , a stihiilor naturi si a mai cine stie ce dumnezeu !

Chiar daca suntem lenesi si delasatori si trindavi si fara chef , si oricum am mai fi dar macar sa citim in fiecare zi capitolul XV. din Ev. lui Ioan si va fi destul ca sa intelegem cum ar fi fara Hristos !

Revenind la postarea mea pe care o fragmentati si despre care spuneti ca prima bucatica, afirmatie, este corecta ,,O parere sincera si f. frumoasa ! O parere de om matur!". Chiar daca din complezenta fraternizati cu mine fara a sta prea mult pe ginduri , o asemenea afirmatie poate fi cel mult sincera dar nu si frumoasa sau cu atit mai mult ,,de om matur" care se autodeclara ortodox ! Luminita vorbind astfel despre locul ei de munca sublim lasa sa se inteleaga ca nu este spalatoreasa la chioscul de spalat autoturisme ci ca din contra ar fi o tinara instruita, scolita , educata dar nu si ... induhovnicita . De ce asa ? Pai simplu ! Toata scoala ei si instructia si educatia au ridicat ce fel de personalitate , de caracter , de nu a auzit cu adevarat pina astazi cine este si ce vrea sa fie D.zeu ? La ce i-a folosit toata cartea si stiinta daca ea defapt se indeparteaza de D.zeu ? Iata, acesta este un exemplu al faptului ca stinta nu este sublima etern ; ca exista stinta si de la diavol (dovedita cu certitudine in ultimii 2.000 de ani) sau si mai mult ca invatamintul institutional (organizat sau ,,de stat", atunci cind a aparut institutia statului) de la renastere incoace si de la revolutia franceza nu face altceva decit sa indeparteze pe om de D.zeu . Daca la botezul ortodox se cinta neofitului ,,Citi in Hristos v-ati botezat , in Hristos v-ati si imbracat " scoala institutionala cinta , pt. cei ce doresc sa vada si sa auda ,, Citi in scoala ati intrat , de Hristos v-ati desbracat".
Lucrul acesta nu vrea sa insemne cum ca scoala ar fi rea sau ca invatamintul este un rau pt. om , nici pe departe ci doar ca omul trebuie sa faca continuu efortul de a fi si a ramine imbisericit si induhovnicit real si nu doar aparent, inafara scolilor pe care le urmeaza.
Daca de la scoala aflam ca ne tragem din maimuta (probabil ca profesorii care predau asa ceva se si trag din urangutani ...) cum de nu luam seama si nu raminem inmarmuriti cind la fizica , la termodinamica , din cele 2 legi si trei principii ale sale,D.zeu se lasa vazut extraordinar de bine ?!?!
Asta pt. ca vorbim de mult ingimfata stiinta deoarece credinta in D.zeu nu trebuie sa o probam prin stiinta, sa o adeverim astfel ci trebuie sa credem fericirea a X-a a lui Hristos spusa lui Toma dupa inviere, si-anume : ,, fericiti cei ce nu au vazut si au crezut " ! Si cu atit mai mult ca avem martori oculari pe apostolii care chiar asa au scris despre ce ei cu ochii lor au vazut ... si inca marturia tuturor sfintilor din vechime si pina in ziua de astazi care au meritat sa vada pe Hristos si pe sfintii sai ! Ce coincidenta, chiar astazi este evanghelia fericirilor ... desi sunt valabile doar pt. cei care vor sa fie fericiti in Hristos, doar atit !

Este mult de vorbit,oricum... ! Iata ce importanta poate avea pt dumnezeire si pt. viata noastra o singura vorba spusa necugetat .
O sora (cred ca Miha-Anca) chiar are trecut la ,,semnatura" parerea sfintului Serafim Rose despre cit de atenti trebuie sa fim cind vorbim deoarece la fiecare cuvint se pune in joc Adevarul !V-o recomand, cititi-o !
Cit de frumosi suntem si ce bine ne sta sa fim tineri, frumosi, educati, manierati, scoliti ... dar de obicei in credinta suntem mai rau decit trestia in vint . Iar la judecata particulara Hristos nu intreaba pe nimeni de cit de filosof este sau de cit de multe clase absolvite are , daca a avut servici bun , prieteni , ajutoare sau daca a stiut multe limbi straine ! Ci il intreaba doar cit a inmultit talantul primit la botez, atit ! Si fiecare vom raspunde dupa puteri ! dar fereasca D.Zeu sa auzim ,,favoarea" sau sentinta : ,,...plecati de la mine caci nu va cunosc pe voi, plecati in focul cel vesnic !" caci de atunci totul se va schimba pt. vecie !

Interpretati lucruri aiurea,in fine.Zaharia vezi ca 1.eu nu am fost ironica cu tine ca sa fii si tu cu mine 2. nu ma poti judeca atata timp cat nu stii ce exemple de baieti am cunoscut pana acum de m-au facut sa am parerea asta.
Nu mai fiti atat de critci pt o simpla parere,va rog,nu va dati seama,dar poate sa deranjeze.

Nu se poate spune ca daca nu dau valoare barbatilor nu sunt credincioasa,totul tine de persoanele pe care le-am intalnit pana acum si nu are nicio legatura cu Dumnezeu.Oricum nu vad nimic rau in a trai singura atata timp cat nu voi fi desfranata.

forumul este si pt. copii !
 

Sora, de fel nu obisnuiesc sa discut mult in contradictoriu dar cu toate acestea parerile mi le spun !
Constat insa cu surprindere ca esti copila, asta asa ca sa te alint deoarece realitatea este ca esti imatura , tu imi spui asta dupa problematica pe care o abordezi, particularitatile ei, modul de exprimare si de disculpare , s.a.m.d.
Dar sa raspundem textual in speranta ca vei si cauta sa intelegi ce spun , in caz contrar dialogul s-a incheiat :
1. de unde acest principiu precum ca daca tu nu ai fost ironica cu mine , ne mai socotind ca nu ai avut o asemenea ocazie deoarece nu am dialogat nici direct si nici cel putin indirect pina acum, sunt constrins sa fiu si intr-un anume fel ? La afirmatiile pe care le faci poti considera , si chiar te rog deosebit sa intelegi asa, ca ironia a fost un menajament, o doza de protejare ca sa nu critic altfel disjunctia dintre a te autointitula ortodox si a fi nonortodox in manifestare . Eu stiu si inteleg ce insinuezi tu din propriu-ti subconstient, anume ca atunci cind te prezinti ,,ortodox" ... ei, atunci lumea se asteapta sa si ai calitatile acestuia ,adica sa fi matur cu mult discernamint si simt critic/discriminativ elevat , cald la suflet, iertator, iubitor, ingaduitor, hotarit, consecvent, s.a.m.d , adica trasaturi care dau tare bine la imaginea proprie . Numai ca atunci cind actionezi (oricefel de actiune : vorbita, facuta, sugerata, etc)te tradezi ca fiind cam departe de propria-ti prezentare.
2. si ca sa continui cu punctul acesta 2. care se leaga de primul ... nici nu este nevoie sa stiu eu citi sau ce fel de barbati ai cunoscut tu de ai asemenea pareri deoarece facind afirmatiile din postarea anterioara ne arati multa sila fata de barbati ! Am sa-ti spun un lucru : nu te mai comporta copilareste sa crezi ca barbatii sunt ,,porci" . Nici toate femeile din lumea aceasta nu sunt metrese precum nici toti barbatii nu sunt porci , acestea sunt exceptii. Maturizeaza-te si priveste cu alti ochi lumea ... ar fi timpul deoarece aceasta se asteapta de la atita scoala a ta si de la faptul cunoscut cum ca femeile se maturizeaza mult mai devreme (cu aproape 10-15 ani)decit barbatii , altminteri traiesti lucruri si realitati false !
3. Chiar am afirmat, si am si dat exemplul sorei Miha-Anca , ca trebuie sa avem mare grija ce si cum vorbim , cit de putin si cit de mic ar parea, deoarece la fiecare cuvint se pune in balanta Adevarul... doar pt. ortodocsi , evident , altminteri putem vorbi orice aiureala si daca apoi vedem ca a iesit prost o dam cotita, pai ce parca ar fi prima data !
Deci domnisoara ortodoxa, mare atentie la fiecare cuvintel , adica la maturitate si nu la copilarisme !
Noi ortodocsi traditionalisti suntem atenti incepind de la cuvint , pt. ca asa spune sf. Ioan evanghelistul in deschiderea evangheliei sale cum ca cine nu stie ce este cuvintul nu stie ce este D.zeu ! Tu ai o alta parere ?
4. barbatii pe care i-ai intilnit tin tocmai de D.zeu , si nu cum spui tu ca nu, deoarece totul este de la El si mai ales ca nimic din lumea aceasta nu este intimplator ci din contra, totul cu buna rinduiala. Si daca nu apreciezi barbatii pt. rostul lor pt. care au fost adusi in aceasta lume , te asemeni cu barbatii fara minte care nu apreciaza femeile (chiar am spus mai sus). Nici nu sti ce sensuri profunde au afirmatiile tale !?!?

Deduc insa din toate afirmatiile facute ca ai invatat de toate si bine la scoala dar religia nu prea ti-a placut deoarece nu esti nici macar debutanta in viata duhovniceasca . Dar te intrebi oare daca D.zeu te place asa cum esti acum , tu ne iubind poruncile lui legate de barbati, femei, casnicie sau calugarie ?

Asadar tinara sora , este deosebit de salvator pt. tine si nu pt. altcineva de a incepe sa aprofundezi viata duhovniceasca . Fiind insa libera la alegere poti sa faci ce voiesti !

Ne spunea parintele, referitor la pescuirea minunata, ca o boala de care sufera acut societatea este lipsa de credinta, care se traduce prin neincredere... oamenii nu mai au incredere in oameni, sotul nu mai are incredere in sotie, parintele nu mai are incredere in copil, tinerii nu mai au incredere in ei insisi...Nu au incredere sa mearga la un examen, sa porneasca singuri in viata, sa se casatoreasca. Nu au incredere si punct. Din lipsa de credinta in Dumnezeu.

Luminita, cere-i lui Dumnezeu sa iti dea ce e bun pentru tine, un barbat bun cu care sa te casatoresti si sa mergeti impreuna pe calea mantuirii.

Sa mai si glumim!
 

Si totusi se mai organizeaza nunti si de dragul imortalizarii momentului, cu mare drag si cu intentia de a-i bucura- pe tinerii care si-au unit destinele, pe toti invitatii- fara stresul despre care am citit nu fara sa ma amuz- doar acesta a fost scopul. Ati fost foarte glumet!
Dar avand si mare dreptate- cam asa se procedeaza!

Eu nu vad nici o paralela intre a sta necununat si a fi cununat.
A nu fi cununat este o linie serpuita , rupta , stramba pentru ca azi stai cu unul/una maine altul/alta
Si a fi cununat si a respecta ceea ce inseamna cununia este o linie dreapta.
In concluzie cele doua sunt paralele? (intr-un fel sunt ca nu se vor intalni niciodata dar se vor departa, sper ca ati inteles ce am vrut sa va invat)
Doamne ajuta

Traim intr-o lume din ce in ce mai nebuna,chiar azi am intalnit la biserica o femeie la 50 de ani ia venea mereu de mana cu sotul ei ,iar azi pangea de mama focului ca si-a gasit sotul cu una tanara de 20 de ani....
era foarte abatuta si stiind-o de mult stiiam ca erau foarte credinciosi se povedeau impataseau dar el fiind medic tentatia e mare si cu un suflet foarte bun,si se intreba cu ce a gresit de acum la batranete ramane singura??????
cred ca cazurile sunt multe unde la a doua tinerere multi barbati isi parasesc familiile pt ce?vorbesc de familii crestine si practicanti,intradevar oferta e mare si riscul e si mai mare cand i o situatie finaciara mai buna,asa cred!
nu am crezut niciodata ca un astfel de cuplu exemplar se va destrama asa usor!

Noi , femeile, asa spunem despre barbati ca ,,e porci", cu scuze sau fara scuzele lor si nu ale noastre ! Faptul ca ,,ei merge" la biserica nu este nici o garantie atita timp cit bisericile se umplu cu itineranti, curiosi, mondeni (,,e bine, tare bine sa mergi la biserica ma , ca cica iti va merge bine !!") inerti religiosi , bonjuristi, umanisti, modernisti, sociopsihologisti... Nici macar Iuda nu a putut sa fie un garant pt. ortodoxie desi a trait in prejma si cu Mintuitorul si s-a si impartasit, deoarece in el nu era credinta (era orice altceva dar credinta curata, pura , nu !) si dorinta de mintuire! Garantia o da cel care lupta pt. mintuirea sa si nu doar si-o doreste sau filosofeaza la ea ! Cit de mult rivnitor intru mintuire este atita garantie da , desi in mod paradoxal acestia sunt ,,rejetati" de noi femeile deoarece este mai dulce sa-l luam de mentor pe ispititor care ne batjocoreste cu minciuni cum ca un astfel de barbat este stupid, absurd ! Ce sa faci cu el ? sa-ti umple casa de copii, si de icoane, si de miros de tamiie ; cind ai mai mare nevoie de el in casa auzi ca este la slujba paraclisului , ori la maslu , ori la vecernia mare cu litie din ajun de sarbatori, ori la acatist , ori prin casa vreunui bolnav sau sarantoc sa arate el cum se ajuta acesti nefericiti ; sa nu gasesti in camera lui si in biblioteca decit carti despre si cu continut bisericesc ! Ce sa faci cu unul ca acesta ? sa-ti transforme culcusul tau mult visat in biserica ? pai nu este destula aceea la care mergem duminica dimineata . Cum adica , sa pierdem masura lucrurilor si sa devenim ,,habotnici" ? la ce ne-ar folosi sa nu avem un viu discernamint in viata noastra ! Noi nu suntem calugari , ca daca ne trebuia calugaria atunci nu ne mai ,,inmaritam" ci mergeam la minastire , nu ?

Ce frumos este sa ai linga tine un ,,suflet curat" si ,,daruit" de D.zeu ! Un barbat chipes, manierat , destept asa cam gen Einstein, cu spirit de observatie, viu si cu dorinta de viata in el, cu care sa calatoresti mult, cu care sa stai l;a taclale si sa povestesti in fata unui pahar de vin cite in lume si stele, care sa fie curat mereu, sa miroase a after shave sau parfum rafinat si care sa-ti puna inima pe jar mereu ; care atunci cind te uiti in ochii lui sa vezi vazduh si sa si te simti inmuiata imediat si cuprinsa de dorul de a fi luata in brate ; care sa fie cult si rafinat sa doreasca sa te duca in excursii prin Moldova pe la minastiri sa vezi frumusetile patriei si sa constientizezi cit de frumoasa este Romania si nu numai cine stie ce tarimuri indepartate ; care sa fie in stare sa te pretuiasca la valoarea ta si sa te iubeasca cu adevarat darunidu-ti un fiu si o fica pe care sa-i faci medic la Londra si economista pe ,,Ol Stret" in America ; linga care sa imbatrinesti frumos asa incit sa-ti doresti sa porti blugi pina la 70 de ani si sa-i poti povesti nepotului cit de fericita ai fost in viata ta ! Ei da , asemenea barbati ar merita, desi nu sunt multi , multi ,,e porci" iar cei buni sunt putini si sunt repede furati de femeile destepte si care stiu ce vor in prima decada de viata a mariajului.
Cit de frumos este ca in viata sa pastrezi un echilibru just si real in toate lucrurile , sa fi decent, elegant, manierat , scolit , instruit, cu mult bun-gust si cu dorinta de a lupta tot timpul ca sa-ti fie si mai bine !
La ce s-or fi gindind aia care ii vezi in biserica , atunci cind dau cu capul in icoane cica inchinindu-se , trintindu-se pe jos zicind ca fac metanii, pupind mina popii de zici ca vor sa-i smulga piele, dind ochii peste cap in timpul crezului ori cintind de se rup de jena ... te si apuca repulsia de asemenea manifestari !

Dar ma rog, sa ne oprim aici deoarece ne putem vicia simtul estetic despre lumea lui D.zeu.
Dar poate ca intr-o zi vom povesti si despre noi femeile ... cum suntem si ce vrem !