Comoara in cer
 

Viata e scurta. Indiferent daca avem 25, 50 sau 75 de ani, cand privim in urma realizam ca totul a trecut parca a fost ieri. Ce-am facut cu viata noastra, ce-am realizat pe pamant, daca am mai facut si altceva decat sa ne satisfacem poftele si vanitatea, cine mai stie? De aceea, macar din cand in cand, e bine sa tragem linie si sa facem bilantul. Cati se pot multumi ca au iesit pe plus?
Facand o medie, omul traieste 70-75 de ani (cu cat mai mult cu atat mai impovarator), din care a avut mici franturi de fericire. A alergat mereu dupa cate ceva, mereu ii lipsea ceva care se opunea implinirii depline, iar visele continuau sa rasara de fiecare data mai multe si mai mari.Dar vine ziua cand suna trambita si el trebuie sa plece. Si – vai! – nu poate lua cu el nici miliardele, nici vilele, nici garderobele pline de haine, nici masinile luxoase, nici macar periuta de dinti de care nu se despartea niciodata... Ce-ai facut, omule, pentru sufletul tau? Din tot ce-ai avut si ai irosit, te-ar fi putut astepta in cer o adevarata avere.
Fiecare zi care trece fara sa adaugi ceva la comoara ta de dincolo, e o zi pierduta si vei plange amar dupa ocaziile pe care le-ai avut.

Haideti sa ne propunem de astazi sa ne gandim serios la acest lucru. Haideti sa ne debarasam mai intai de povara trecutului care atarna greu atat pentru noi cat pentru cei care ne urmeaza. Sunt atat de multe de care ne rusinam la spovedanie ca nu vrem in ruptul capului sa stie parintele de ele. Dar daca n-o facem acum, aici, dincolo ce vom face? Asta nu inseamna ca trebuie sa cautam preotul care ne da canonul cel mai mic, ci unul care ne da incredere prin propria-i relatie cu Dumnezeu.
Toti avem un vis: sa ne inbogatim; sa ne luam o masina (mai ) buna; sa ne schimbam casa; sa ne gasim perechea; sa ne recuperam sanatatea pierduta… Pentru orice, trebuie sa privim in sufletul nostru. Ce facem cu gunoiul acumulat de-a lungul timpului? Cat mai credem ca-l putem ascunde? Haideti sa ne apucam de curatenie pana mai putem.

Am auzit de multe ori sfatul de a ne face comoara in cer. Fiecare are propria lui idee despre cum poate fi acumulata. Un schimb de pareri cred ca ar fi foarte util.

Doamne ajuta-ne sa ne fim de folos unul altuia

O idee ar fi sa ne gandim ca tot ceea ce avem nu sunt de fapt ale noastre. Ne-au fost date de Dumnezeu si intr-o zi ne va intreba cum le-am folosit. Banii pe care ii avem ii avem prin mila Lui, ca ne-a dat sanaate, putere de munca si un servici bun. Sanatatea e un talant de asemenea , caci e mare lucru sa fii intreg si sanatos si sa poti alerga pentru Dumnezeu.

Consider ca sfatul Sf Ap Pavel e calauzitor in acest sens:

"Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni," Coloseni 3:23

E frumos sa dam de mancare saracilor, sa ajutam pe cel neputincios , sa spunem o vorba buna celui in suferinta si sa ridicam pe cel cazut in intristare. Toate acestea ne vor asigura o comoara in cer daca le facem ca sa-i facem bucurie lui Dumnezeu. Insa crestinul trebuie sa constientizeze ca cel mai mare dar pe care il poate face lui Dumnezeu este insasi viata sa. Crestinul trebuie sa se gandeasca in fiecre clipa ca el nu mai este al lui ci ii apartine lui Hristos si sa urmareasca sa faca numai ce ii place lui Hristos . Astfel dragostea nemasurata a lui Dumnezeu isi va gasi ecoul in om care, din recunostinta, va dori sa-I ofere tot ce are, viata lui, expresie a namarginitei recunostinte si a iubirii sale.

Asa sa ne-ajute Dumnezeu!

Nu poti privi cu lejeritate si indiferenta spre viitor , atata timp cat nu ti-ai facut curatenie in propria ograda . Nu poti acumula comori in cer , atata timp cat in viata asta gunoiul este pretutindeni in jurul tau . Daca se trateaza cu lejeritate si indiferenta , pacatul lasa loc liber patrunderii patimilor in viata religioasa a oamenilor , cu repercusiuni in cea sociala . Rezultatul ? Crime , abuzuri , furturi , faradelegi , certuri , coruptie si chiar razboaie . In confortul vietii moderne , patimile se confunda cu stari normale sau cu tendinte de progres material . De aceea cred ca cel mai important inainte de toate este nevoie de lupta pentru eliminarea lor din sufletele noastre , iar in acest demers gasim in sfinti aliati de nadejde care ne pot ajuta in obtinerea unui progres duhovnicesc si al omeniei , atat de necesare in convietuirea cu semenii . Inima smerita este mai apreciata decat posturile de complezenta si rugaciunile de fatada . Sa nu uitam invatatura data de vames , precum si a fiului risipitor ce ne arata ca Dumnezeu ne asteapta sa ne intoarcem , sa ne venim in sine ,si cu mult curaj sa spunem: " Tata am gresit " . Daca nu vom face astfel , vom ajunge la judecata cea infricosata a lui Dumnezeu , unde toate cele ascunse de noi se vor descoperi . Sa nu uitam ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului , ci sa se intoarca si sa fie viu !

Toate gandurile voastre sunt frumoase!

Bucuria de a fi fericit
 

Oare cum am putea contabiliza momentele in care suntem cu adevarat fericiti? Uneori suntem aproape fericiti, fara sa ne dam seama, iar alteori multumim lui Dumnezeu pentru bucuria de a privi o floare sau de a primi imbratisarea unui copil, sau de a-i auzi ganguritul sau rasul cristalin. Sunt clipe care am dori sa le pastram in suflet pe veci, dar... totul e trecator.
Astazi a fost una dintre acele zile in care am fost foarte fericit. Si ziceam, precum apostolul Petru pe muntele Tabor, cand din uimire nu stia ce sa spuna: "Doamne, bine ne este noua ca ne aflam aici." Oare cum sa poti transmite aceasta bucurie cuiva care nu este de fata? Cum sa-i spui ca ai simtit atingerea fericirii? Cine ti-ar intelege bucuria pe care de fapt vrei nu doar s-o impartasesti si celorlalti, dar s-o si imparti? Fiecare Sfanta Liturghie este prilejul unei astfel de bucurii, dar astazi parca harul lui Dumnezeu se revarsa din abundenta peste cei din biserica si de multe ori am descoperit lacrimi in ochii oamenilor, nu pentru ca mi-as fi permis sa-i urmaresc, ci fiindca vedeam gesturi pe care eu insumi le faceam. Obisnuiesc sa merg la o biserica unde atat parintele cat si diaconul par a fi nascuti sa faca ceea ce fac si este o mare binecuvantare pentru toti cei ce calca pragul acelei biserici. Astazi insa, la slujba a participat un fost cantaret al stranei, acum diacon-student la Facultatea de Teologie din Bucuresti, caruia i s-a permis sa faca intregul ritual al Sfintei Liturghii, mai putin cele special randuite numai Parintelui indrituit. Nu vreau sa vorbesc despre smerenia acelui tanar si despre ce aducea nou pentru noi, in cadrul Sfintei Liturghii, ci despre vocea cu care era inzestrat si ce reusea sa transmita. Poate ca am mai spus-o si cu alta ocazie; avem un dascal care merita 10 din toata inima, dar ascultandu-l pe acel tanar cantand "Cuvine-se cu adevarat", eram cu totii coplesiti de ceea ce reusea sa transmita. Toata fiinta ta vibreaza si daca in trupul tau mai e ceva rau si nociv, cu cateva astfel de "sedinte" poti spune ca ai facut cea mai originala "cura de dezintoxicare".

Mi-as dori sa nu fiu singurul de pe acest forum care sa traiesc astfel de experiente si trag nadejde sa nu imi fie considerata a lauda de sine, ci doar sa-l parafrazez pe Dan Diaconescu spunand: "Mergeti, fratilor, la Sfanta Liturghie, fiindca nici nu stiti ce pierdeti."

,,Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia"
 

Mantuitorul ne-a prevenit cu privire la lacomia noastra nebuna dupa pacat: ,,Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?"(Matei 16:27) si ne-a spus:,,Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua.Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia.Vindeti averile voastre si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, comoara neimputinata in ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strica.Caci unde este comoara voastra, acolo este inima voastra."(Luca 12:31-34).

Cei care isi pot lua Crucea in acest mod vor afla ce a vrut sa spuna Apostolul Pavel, in Epistola catre Romani: ,,Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului"(Romani 14:8). Acestia sunt cei care ,,neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus" (Romani 3:24) vor urma indemnul Apostolului care spune: ,,Urmati, dar, pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti. Curvia sau orice alt fel de necuratie, sau lacomia de avere nici sa nu fie pomenite intre voi, asa cum se cuvine unor sfinti."(Efeseni 5:1,3).

Acestia sunt cei care vor umbla precum este scris in Cuvantul Domnului: ,,Odinioara erati intuneric; dar acum sunteti lumina in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii."(Efeseni 5:8) si tot ei sunt cei care vor vedea bogatia slavei tainei si anume ,,Hristos in voi, nadejdea slavei"(Coloseni 1:27).Crestini adevarati,nu doar de circumstanta sau accidental,sau cand ne mustra constiinta prea tare,acestia sunt cei care traiesc dar nu mai traiesc ei ci Mantuitorul in ei: ,,Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine."(Galateni 2:20)

Pentru cei dintre dvs care urmati acest drum,si sa dea Domnul sa fiti cat mai multi,vor urma clipe grele.Veti fi batjocoriti,judecati si urati de lumea asta pentru ca nu sunteti dupa chipul ei si a stapinului ei,tatal minciunii si al amagirii.Dar Mantuitorul stiind aceste lucruri ne-a spus: ,, Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara."(Matei 11:27-30).

Veti pasi insa pe acest drum,stiind ca sunteti o faptura noua in Hristos (II Corinteni 5:17) si pacatul,fie si al lacomiei, nu mai are putere asupra dvs, pentru ca sunteti sub har(Romani 6:14)iar Cel de Sus,chiar daca veti trece prin dureri, sau cum spunea psalmistul ,,prin valea umbrei mortii", va va da puterea sa indurati totul pana la capat precum au facut cei dinaintea dvs: ,,Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta! Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci!"(Evrei 13:7-8).

Asa sa va ajute Cel de Sus

Amin! Iti multumesc, frate! Sunt exact lucrurile care ne pot hrani duhovniceste intr-o vreme in care necazurile se inmultesc.

Daca postul a fost de vreun folos laudat sa fie Numele Domnului.Si cel care a deschis topicul,fara de care nu ar fi fost nici postarile,a avut o idee mai mult decat buna,si nu este prima data,intrucat sunt chiar si printre cei de aici,asa cred eu,unii,nestiuti de nimeni,care merg pe urmele Mantuitorului, Domnul sa-i apere, si care la final vor vedea glorioasa imagine zugravita de Apostolul Pavel:

,,Ci v-ati apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea in sarbatoare a ingerilor, de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de duhurile celor neprihaniti, facuti desavarsiti, de Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou, si de sangele stropirii, care vorbeste mai bine decat sangele lui Abel."(Evrei 12:22-24).

Ar fi o mare nesabuinta din partea mea sa-mi inchipui ca am vreun merit in aceasta privinta. Dumnezeu lucreaza in fiecare dintre noi, iar gandurile sunt doar in aparenta "ale noastre". Din pacate e greu sa gasesti samanta buna pentru semanat (uneori parerea noastra poate fi eronata in acest sens, iar in loc de rod bun, doar balariile isi infiripa radacini adanci) locul potrivit si momentul cand sa o faci. Se intampla insa, dupa cateva incercari reusite, sa credem ca ne-am nascut "semanatori" si sa ne infiintam un SRL, inchipuindu-ne ca facem prozeliti dintr-un clic precum numarul de copii la imprimanta. Smerenia se insuseste cel mai greu dintre toate virtutile. Iar semanatul cu falsa smerenie, anevoie va aduce un rod bun. Dumnezeu ne vede asa cum suntem, nu asa cum ne place noua sa credem...
..."Noi, cei din mila Sfantului/ Umbra facem, pamantului!" - M. Eminescu

In noptile insomniace, obisnuiesc sa ratacesc (cu voia lui Dumnezeu) prin locuri umbrite de Lumina Bucuriei. Si iata am gasit un astfel de loc. Daca veti urmari reportajul din linkul alaturat (http://www.youtube.com/watch?v=qOaZY8BoP4k) veti afla cum se face apostolat de catre un parinte, mult drag sufletului meu, a carei doamna preoteasa este colega noastea pe acest forum, si care desi nu posteaza niciodata vreun mesaj, urmareste cu bucurie anumite subiecte si-i mai cere din cand in cand parintelui sa se roage si pentru noi, pacatosii.
Ce inseamna cu adevarat "Comoara in cer", Dumnezeu stie. Uneori parca imi lasa un gust foarte amar faptul ca unele parohii ajung sa investeasca sume imense pe niste mofturi, care aduc mai mult a mandrie si slava desarta decat a adevarata credinta, in timp ce in alte parohii, preotii se tem sa nu cada bisericile pe ei, ca sa nu mai spun ca, din contributiile catorva babute care vin la biserica, nu reusesc niciodata sa faca un "ban-gramada", si se multumesc si cu o punga de fasole si o bucatica de slaninuta...
Cine poate si vrea, trimiteti din cand in cand cate un pomelnic la Biserica Sf Gheorgehe din Satul Tataru, ca mare dar va va face Dumnezeu in urma rugaciunilor parintelui Cristian. Asta va spune cineva pentru care parintele s-a rugat, iar rugaciunile sfintiei sale au fost auzite!
Cu totii suntem niste fii risipitori in fata lui Dumnezeu si niciodata nu facem indeajuns pentru a rasplati Mila lui Dumnezeu pentru pacatele noastre.

Doamne-ajuta!

Sper ca aceasta e adresa corecta :http://parohiatataru.protoieriaurlati.ro/

Ai putea sa ne scrii o adresa mai completa? judet,cod

Re:
 

cod postal?

Doamne ajuta.
Imi cer iertare, in ultima vreme intru mai rar pe forum. Dumnezeu sa binecuvinteze pe toti cei care au intrat macar din curiozitate pe acel reportaj. Nu toti suntem in masura sa putem face ceva, dar macar un gand bun acolo, putem trimite catre Dumnezeu, iar El se va milostivi de bunul si dragul parinte Cristian cu parohia cuviosiei sale. Sper ca intre timp ati gasit datele de contact pe care Cristi al nostru ni le-a pus la dispozitie prin linkul respectiv. Le mai amintesc acum, si inca o data mii de multumiri pentru bunatatea domniilor voastre.

Harul si darul bunului Dumnezeu sa ne intareasca sufletele si sa ne lumineze pasii intru mantuire. Tuturor un post cu totul binecuvantat si de mare folos. Amin.

Parohia: Tătaru
Hramul: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
Judetul: Prahova
Comuna: Tătaru
Preot Paroh: Constantinoiu Cristian
Tel: 0751-184.577
Conturile Bisericii:
COD IBAN RON: RO06CECEPH2030RON0893074
COD IBAN EURO: RO23CECEPH20C1EURO993212
COD IBAN USD: RO89CECEPH20B8USD0993218
COD IBAN RON pentru fonduri EU: RO62CECEPH2044RON0993221
CIF: 14741888

"Talantul" sau "talanții"?
 

Omul, incotro? Vorbeam la deschiderea acestui topic despre o anume osteneala ce ar fi de dorit pentru dobandirea mantuirii, si care mai poate fi numita si "comoara din cer"... Dar oare ce ramane? In mod firesc, cel ce ofera, are promisiunea Mantuitorului Hristos ca va primi cu prisosinta, pe masura sufletului si nu a gestului (in sensul de a nu oferi in mod ipocrit, numai fiindca avem in vedere rasplata gestului)...
Cele bune si de folos sufletelor noastre (...), de la Domnul sa cerem. (Ectenia cererilor) Ce ne este de folos, si ce ne face rau? Si cum ne impacam cu gandul? Noi vrem ceva... De multe ori nici nu stim exact ce anume, fiindca parca si alegerea am dori ca tot Dumnezeu sa o faca pentru noi, tot din teama de a nu gresi... Vrem sa facem "ceva" dar nici noi nu stim exact ce? Dar am vrea ca acel ceva nici sa nu intre in conflict cu legea, nici cu nedreptatirea cuiva, nici cu sminteala, nici cu egoismul... parca am vrea ceva... care sa ne aduca liniste si pace, uitand ca mantuirea se castiga prin lupta cu ispitele, nu prin pace!...

"Cere si ti se va da!" Daca am avea puterea sa privim peste pamant si sa vedem doar rugaciunile de cerere, probabil ca pamantul ar fi inconjurat in totalitate de ceata. Toata lumea cere. Si nu doar lumea...
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
(...)
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; (Ps. 103)

Oare cum ar trebui sa cerem fara a face compromisuri cu noi insine? Pentru ca in dorinta noastra de a primi, o luam pe scurtatura si apelam la tot felul de "strategii": unii aleg "mama Omida", altii nu-stiu-ce ritualuri "semi-ortodoxe", cu lumanari multe, altii cred ca Sf Antonie cel Mare indeplineste dorinte daca tin post martea, si uite-asa, in loc sa ne indreptam, mai rau ne smintim, pentru "a primi", pentru "a avea", pentru a pacali "grija" si "nevoia", care de fapt nu se termina niciodata!...

Pana la urma totul se limiteaza la "talantul" sau "talantii" cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu in trecerea noastra prin lume. Unii au primit numai unul, altii mai multi... Cum facem sa-i inmultim, fara a incalca nici una din poruncile care ne-au fost lasate? Cine ne ajuta sa aflam? Rugaciunea curata? Smerenia? Parintele-duhovnic? Greu de inteles... Parca ai tine in mana un banut si ai doua optiuni: una pentru lumea in care traiesti, iar cealalta pentru "comoara din cer"... Incotro, Doamne?

Un topic folositor, acum l-am descoperit. Citind cele postate si tema propusa spre discutie, m-am dus cu gandul la viata Sfintei Iuliana din Lazarevo, numita si ocrotitoarea familiei.

Pentru cei interesati sa citeasaca viata Sfintei o puteti gasi aici, veti vedea in exemplul Sfintei, cum poate omul sa-si adune la modul concret comori in cer.
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ei-135322.html

Accesand link-ul, am descoperint-o pe Sfanta Iuliana si fara sa vreau, gandul a plecat catre copila cu acelasi nume, devenita celebra, fara sa vrea. Redau cateva randuri, dar cred eu ca se merita sa cititi viata acestei sfinte, dar si celelalte invataturi care reies din cele scrise acolo, tot pentru folosul sufletelor noastre!
Inca de mica, Sfanta Iuliana era foarte credincioasa, indragind rugaciunea si linistea. Se pare ca matusa ei, desi era o femeie de treaba, nu era la fel de credincioasa ca mama si bunica sa. De pilda, obisnuia sa o dojeneasca pe Iuliana pentru postul ei, caci fata nu voia sa manance dimineata. Si verii ei radeau de ea. Matusa ei locuia destul de departe de biserica, astfel ca Iuliana avea putine prilejuri sa auda cuvantul lui Dumnezeu ori invataturile despre mantuire. Fiul ei ne spune ca ea a invatat cele ale credintei urmand cu sarguinta poruncile Evangheliei. A ajuns inteleapta prin virtute, chiar daca nu avea carte.

Daca ai fi citit link-ul pana la capat ai fi citit si povestea celor doua femei care au trait impreuna in aceeasi casa, fara a-si spune vreodata un cuvant rau. Ai avea de invatat din aceasta pilda, daca te-ar interesa.
Uite ca Sf. Macarie a invatat.

""Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre dansul, zicandu-i: “Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care vietuiesc impreuna in cetatea cea de aproape.”

Deci, auzind aceasta batranul, si-a luat toiagul sau si a mers in Cetatea aceea si, afland casa lor, a batut in usa si indata una dintre dansele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi, chemand batranul pe amandoua, a zis catre dansele asa: “Pentru voi atata osteneala am indurat, venind din pustia cea departata, ca sa inteleg lucrurile voastre, pe care spuneti-mi-le mie, netainuindu-le.” Si au raspuns femeile catre batranul: “Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi?”

Iar batranul staruia, rugandu-le pe ele, sa-i arate randuiala vietii lor.

Iar ele, silite fiind, au zis: “Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cinsprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat n-am zis una catra alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra.”

Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: “Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca.”"

Cat inca ne tulburam in cuget, mai avem de lucrat. Fata de tine, nu am motive sa ma justific. Tu oricum nu crezi pe nimeni. Daca am citit sau nu pana la capat, ce sa spun? Sa-ti dea Dumnezeu minte... Tu din rautate o spui, chiar daca n-o crezi sau ai indoieli. In tot ce scriu eu cand ma adresez tie (si oricui, de o buna bucata de vreme) nu e rautate, ci dorinta de a distruge flecareala asta cu orice chip, din moment ce tot nu ramane nimic pe urma. Ti se pare ca "te atac"? Ti se pare ca te umilesc? Tu nu poti intra (cel putin din punctul meu de vedere) in randul potentialelor victime. Si nu-i vorba ca ma deranjeaza pe mine ce ganduri te mai framanta si ce idei mai supui spre dezbatere, ci ca marea majoritate a acestor initiative, se transforma mai devreme sau mai tarziu intr-o balacareala ciudata, de unde ca de obicei iesi sifonata. Priveste cu atentie, Sophia; nu-mi fac o virtute din asta ca stie El Dumnezeu cum stau lucrurile, dar nu odata am dovedit rabdare si am raspuns cum am putut eu mai bine, evitand sa dau curs rautatileor si ironiilor fatise la care erai supusa. Si mereu, mereu, faceam apel la intelepciune si rabdare. Dar tu nu vrei sa intelegi ca orice framantare trebuie luata delicat, daca vrei sa intelegi ceva din ce ti se spune, fiindca abordand frontal, subiecte mult prea complicate, ca si cum ar putea fi descifrate cu o simpla formula de calcul, nu ajungi decat sa starnesti valuri mari si sa-ti rastoarne barca, si-asa sparta si subreda a propriei stapaniri de sine. Tulburata, fiind, de ironii si atacuri directe, cum vrei sa mai intelegi ceva. Nu eu sunt cel ce te ataca, dar am indraznit acum sa te fac putin atenta, fiindca nu asa se pune problema in credinta noastra, dupa atatia ani de forum.
De ce-i acuzi pe ceilalti, ca-ti raspund cum iti raspund? Ce nu gasesti, oare, cand internetul abunda in carti sfinte, filocalii, sfinti parinti, Sfinte Evanghelii, etc? Mergand mana in mana cu sfatul duhovnicului (pe care nu trebuie sa-l pisezi ca pe doamna educatoare la gradinita), te sprijini pe gandul curat si pe rugaciunea in Mantuitor, si citesti cat e ziulica de lunga. NIMIC din ceea ce vrei sa stii, nu este ascuns de Sfintii Parinti, ci dimpotriva: toti la unison (fara a face un ghiveci, cum insinuiezi, tu) sub ocrotirea Duhului Sfant, ne-au lasat aceleasi invataturi. De ce cauti tu pareri subiective la bieti amarati care cine stie in ce alte nedumeriri te mai baga? Crede-ma, Sophia, daca m-as simti pretuit ca om, asa cum te pretuiesc eu pe tine, Dumnezeu mi-e martor ca n-as mai vrea nimic de la El. N-am nimic cu tine, dimpotriva chiar, dar am inceput sa ma intreb de ce ramai repetenta in fiecare an, cand ar fi trebuit ca ceilalti sa gaseasca in tine o minte limpede si luminata. Nimeni nu e desavarsit, si nimeni nu le stie pe toate, dar macar unele notiuni simple, si le-a insusit in prima perioada a initierii in credinta. La tine... se intampla ceva tare ciudat. Ti se pare ca te jignesc? Nu, Sophia... N-as vrea sa mai ajung vreodata sa doresc sa jignesc pe cineva. Dar daca tot dai exemplul celor citite (pana la capat!), retine ceea ce citesti, iar saptamana viitoare sa-ti amintesti macar in principiu, ideea esentiala. Fiindca eu, cel putin cand e vorba de sfinti si invataturi ale unor oameni induhovniciti, nu-mi permit niciodata sa citesc franturi, fiindca mi s-ar parea ca-l supar pe sfantul acela cu superficialitatea mea. Si ma straduiesc sa si raman cu ceva, iar peste un timp, intr-o conjunctura anume, chiar daca nu-mi mai amintesc exact despre ce sfant era vorba, dar retin esentialul, si incerc sa-l redau cat mai fidel cu putinta.
Dar ma rog, tu poti sa vanezi "rautati" cat doresti. Cel putin din partea mea, n-ai sa vezi, decat daca tii tu neaparat sa le numesti asa. Eu o consider o mustruluiala zdravana, ca sa te trezesti din buimaceala asta in care te complaci!

Nu se cuvine sa vedem in noi oarecare dreptate.Toata dreptatea este a lui Dumnezeu.



P.S.:NU SE CUVINE SA MUSTRAM NOI PE APROAPELE FIE SI DACA A FACUT O FAPTE GROAZNICA CI "am dovedit rabdare".DAR RABDARE NOASTRA TREBUIE SA FIE MARE SI IN LUCRARE CU SMERENIA:"dar nu odata am dovedit rabdare""Eu o consider o mustruluiala zdravana,"

Iulian, nu te cunosc, nu stiu cine esti, daca esti un user mai vechi care se ascunde dupa un nick nou, sau pur si simplu ai ajuns pe-aici din dorinta de a cunoaste si de a intelege cate ceva despre suflet. Daca esti cu adevarat nou, asa cum arata datele despre tine, tu vad ca abia ai depasit 20 de mesaje, in timp ce la Sophia, situatia se prezinta astfel:
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.916
Daca iti pasa de un om, si vrei sa-l ajuti, nu-l lasa la nesfarsit sa rataceasca, si cu atat mai putin sa le dea altora motive de sminteala sau mai rau, polemici penibile, cand adevarul este unul singur si la o aruncatura de "clic". Eu iti inteleg punctul de vedere, dar sa te vad, nu dupa 5-6 ani, ci dupa vreo 6 luni cum mai reactionezi... Iar daca tu numesti asta "judecata", imi pare sincer rau. Nu de judecata e vorba, ca nu-i treaba mea pacatul nimanui. E o decizie mult amanata pentru care am facut ca si tine acum, apel la multa cumpatare, atat pentru altii cat si pentru mine. Priveste acest caz, cumva detasat, ca si cum cunosti (virtual) de multa vreme pe cineva, si la un moment dat izbucnesti cat se poate de firesc si amical, nu cu ura, nu cu judecata, ci pur si simplu, fiindca simti ca iti poti permite sa nu mai menajezi, iar asta spre binele acelui om, si implicit pentru a mai relaxa incordarea la care se ajunge in urma acelor initiative ciudate pentru subiecte complicate prin mintea sucita, nu fiindca n-ar fi explicatii clare de la sfintii parinti!

@Mosh_Neagu

Degeaba scrii asa, cand stii precis ca nu este adevarat.
Ceea ce faci de doua zile nu este amical, este plin de rautate.
Si ma faci si pe mine sa reactionez la fel, desi nu-mi sta in fire.
Nici macar nu reusesti sa-mi explici ce vrei de la mine, cu ce am gresit.
Ce anume vezi gresit in subiectul bazat pe cartea lui Gabriel Bunge?
Ca atat am vrut, sa discutam pe baza temelor propuse de el, care la randul lui le-a preluat de la un monah.
Pentru ce ai sarit si m-ai batjocorit?

Niciodata n-am atacat pe nimeni pe forum. Nu am criticat sau stricat fire de discutie. Ba da, au fost vreo 2-3 care au lovit prea tare in puncte sensibile ale unui grup de oameni. Sunt unii care nu stiu, nu au habar de anumite lucruri pentru ca nici nu le cunosc.
In rest nu m-am luat de nimeni.
Mi-am dorit sa discut in pace pe niste teme.
Atatea fire cu discutii ciudate sunt pe forum. De nimeni nu va luati ca de mine.
Si nu te supara, dar eu nu vad asta nici amical, nici educativ si nici crestin.
Si daca nu poti, nu ai rabdare sa raspunzi pasnic si la obiect la o discutie, pur si simplu te tii deoparte. Este o regula a net-ului.

Chiar nu inteleg ce gasesti (si tu si altii) rau la discutiile incepute de mine? Ce este rau sa discuti pe un forum despre o tema, sau o carte sau o problema cotidiana? De asta exista forumuri.

Exista si oameni care mi-au raspuns foarte frumos. Si multi oameni care au parasit acest forum, sau intra foarte rau, tocmai din cauza rautatilor care se imprastie. Ia aminte putin la acest aspect.

Prin ceea ce scrii aici de doua zile nu ma simt nici respectata, nici stimata, nici ajutata si nici invatata. Dimpotriva, ma simt foarte rau.

Stii este ca si cand un om a gresit si tu ii dai mereu cu bata in cap, el plange de durere si tu ii spui: vai, dar eu nu ti-am facut nimic, doar te-am mangaiat.
Nici macar nu-i spui pentru ce ii dai in cap si cu ce ti-a gresit.

Intr-un fel ai dreptate!BINE FACI!Fericit esti bine-ti va fi!Si iarta-ma pentru orice nedreptate care ti-am facut-o!