De ce Dumnezeu ne a creat?
 

Care este motivul pentru care ne a creat? De ce a creat pamantul?

Din dragoste. Tu de ce vei vrea sa ai copii (daca vrei)? Sa ai pe cineva pe care sa-l iubesti si care sa te iubeasca, nu?

din iubire
 

se stie foarte bine ca Dumnezeu ne-a creat din iubire.de ex, cand un copil isi cumpara un animal il cumpara ca sa-l iubeasca,nu?sau cand doi oameni fac un copil il fac din iubire nu?asa si cu Dumnezeu,ca nu intamplator rugaciunea ,,Tatal nostru"se numeste astfel.
acum nu stiu exact de ce a creat Dumnezeu pamantul.probabil ca sa avem si noi unde locui,nu?probabil S-a gandit ca ar fi mai frumos sa ne creeze un astfel de loc unde sa traim.io cred ca Dumnezeu a creat lumea in modul in care a creat-o pt ca stia ca este mai frumoasa asa decat altfel.ca si zice parintele Cleopa ca daca stia Dumnezeu ca ar mai frumos omul cu unghii rosii(de ex),asa il facea(desigur,a vrut sa convinga femeile sa nu-si mai faca unghiile- in acest caz).de aici reiese ca Dumnezeu a creat lumea cum a stiut mai frumos.poate de aceea a creat un pamant ,ca S-a gandit ca acesta ar fi un loc frumos unde sa locuim.

Haha, intrebarea corecta dragi prieteni nu este de ce Dumnezeu a creat omul ci de ce omul l-a creat pe Dumnezeu?

Sa stiti ca asta a si fost intrebarea care mi-a dat cel mai mult
de furca pe vremea cand eram ateu. Surprinzator, dar raspunsul
m-a socat si m-a determinat sa caut mai adanc.
Cele bune.

Puteti va rog sa detaliati? Nu de alta dar ca fost crestin nu as putea spune ca ''raspunsurile'' de atunci erau pe masura intrebarilor de acum :)
Numai bine!

Da, raspunsul socant a fost ca am ajuns la concluzia ca Dumnezeu e
absolut necesar omului (pentru nevoia de sens), si ca daca nu crede
in Dumnezeu atunci isi creaza propriul idol, dar fara el nu poate.
Daca nu simti nevoia de sens atunci mie mi se pare ca dormi pe tine,
ca te autoanesteziezi. Omul nu poate trai in lipsa sensului decat daca
baga capul in nisip ca strutul. Iar sensurile relative nu-l multumesc.
In toate cazurile nu poti fara idol sau fara divin. Nu vedeti ce usor se
fabrica idolii astazi?
Cele bune.

Imi suna foarte cunoscut acest mod de a gandi, este de altfel ceva asemanator cu ceea ce gandeam si eu atunci cand eram crestin.
Dar va rog sa observati in primul rand un lucru : acesta nu este un argument ca ar exista dumnezeu, e mai curand o justificare utilitarista a religiei si credintei in divinitate, este adica util omului sa creada ca exista cineva acolo sus ca sa aibe un sens viata lui. Ceea ce nu inseamna implicit ca si exista cineva acolo sus.
Dar mergand mai departe, va spun ca nu sunt de acord cu dumneavoastra in acest punct. Ceea ce spuneti dumneavoastra imi suna a ceva de genul : daca nu exista ceva etern in afara vietii, ceva care sa garanteze viata si sa ii confere un sens superior, atunci viata nu are sens, putem doar sa construim idoli.
Eu va spun ca viata are sens, mai exact are sensurile pe care i le dam fiecare din noi. Iar in firul gandurilor dumneavoastra gasesc mai curand un rationament nihilist in raport cu viata. Devalorizati viata, o reduceti la nimic pentru simplul motiv ca nu e asa cum doriti sa fie, in cazul de fata pentru simplul motiv ca nu exista acel sens superior pe care l-ar conferii divinitatea.
E un noroc pur ca ne-am nascut, nu e scris nicaieri ca ar fi trebuit sa ne nastem, sunt probabil miliarde de altii care nu s-au nascut si nimeni nu isi va putea pune vreo intrebare in ceea ce ii priveste. Viata este inapreciabila, dar nu un dar divin, ci un rod al intamplarii, intamplare ale carui mecanisme si profunzimi raman insondabile pentru mintea omeneasca.
Iar a devaloriza viata aceasta, singura de care putem fi siguri, singura pe care putem paria, a o devaloriza in favoarea unei presupuse vieti viitoare inseamna in viziunea mea a nu traii in masura propriilor posibilitati, inseamna a traii doar pe jumatate.

"Mai bine era pentru ei sa nu fi cunoscut calea dreptatii,
decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se întoarca de la porunca sfanta, data lor." (2 Petru 2, 21)

Domnule Windorin sa inteleg ca nu puteti folosi cuvinte proprii ci doar citate dintr-o carte scrisa de un trib primitiv de acum 2000 de ani. Argumente nu mai vorbim, cred ca as cere chiar prea mult...

Chiar, de ce ne-a mai creat Dumnezeu daca stia dinainte ca vom fi condamnati la suferinta? Sau de ce i-a mai creat pe atei, cu tot cu personalitatea lor, nu era mai bine sa nu-i mai creeze deloc decat sa ii condamne la suferinta vesnica?

Postul dvs
 

a fost ,,raportat"de catre subsemnatul administratorilor acestui site.Motivul nu este crasa incultura(desi as avea motive)>Windorin v-a dat un citat din Noul Testament care,spre surprinderea dvs,nu a fost scris de un trib.Daca intentionati sa faceti o observatie cu privire la originea Vechiului Testament>va recomand literatura de specialitate unde diferiti oameni,cu o logica superioara unor infantilisme precum cele din postul dvs,va pot lumina in vesnica ignoranta a celor care comenteaza fara sa citeasca.De inteles nu se pune problema.PS>fiind protestant nu sunt(precum ortodocsii)amabil cu cei care jignesc in mod direct Biblia.Nu exista jumatati de masura in acest sens iar scopul posturilor dvs a fost evident de la primul.

Best regards

Dumnezeu este Fiinta, a te intreba daca exista Fiinta, e ca si cum as intreba daca tu existi. Dumnezeu nu este o idee, de aceea El nu poate fi creat, El este Fiinta in sensul abolut, iar ceva creat nu poate da nastere la ceva necreat.

Referitor la tema topicului, raspunsul e ca Dumnezeu a creat lumea din bunatate, nu din necesitate.

Calitatea unui om se vede in raportarea lui la lucrurile pe care nu le crede, ori de care nu este interesat.
Niciodata nu trebuie batjocorit ceva ce nu ne place, nu ne priveste, ori nu intelegem. Asa cred eu de cuviinta.

Acelui "trib" i s'a alaturat multime nespusa de minti luminate. Dintre ele, unele au schimbat lumi, popoare si tari.

Ai pace si... ai grija, sa nu ramai cu argumentele.

Faptul ca veti reusii poate chiar sa ma banati nu schimba continutul imoral si primitv al Bibliei. Versetele ce indeamna la crima, la omorarea pentru adulter, vrajitorie, sacrificiile umane si animale prezente in Vechiul Testament descalifica cel putin anumite carti ale Bibliei de la pretentia de a fi fost scrise de o minte luminata.
Fireste ma pot insela, atunci probabil crima poate fi chiar sacra, de altfel si cenzura pe care o doreste domnul scotian este probabil tot sacra.
Pretentia de a fi considerata sfanta o carte plina de atata violenta, de atatea contradictii si absurditati nu pot sa o gasesc decat deplasata.
Reactiile exagerate ale domnului Scotian in special sugereaza ca poate ar fi de dorit chiar o inchizitie care sa le mai bage putin mintiile in cap ateilor astora teribilisti. Doar metode pentru a baga mintiile in cap cat mai eficient gasiti destule in biblie.
In fine, nu astept nimic de la nimeni. Puteti sa va considerati indreptatiti si sa va savurati o eventuala mareata victorie obtinuta prin banarea unui ateu pe un forum majoritar crestin. Asta da victorie crestina, fara argumente, prin cenzura si ignoranta. Pe cand un nou ev mediu? ca parca prea se cere pe aici...

Evenimentele consemnate in cartile Sfintei Scripturi, fie ele violente si pline de contradictii, nu fac din Biblie o carte mai putin sfanta. Biblia surprinde istoria mantuirii omului. Ori insasi calea omului care a cunoscut pacatul, este una plina de violenta, contradictii si absurditati. Minunea insa consta in faptul ca acest om, in Hristos, poate deveni sfant si prin urmare il putem numi astfel.

Gresit domnule
 

Sa nu aruncam discutia la nivelul rigolei.Dvs provocati si atat.Nu oferiti ,,argumente" precum ofereau ateii anilor 60-70 cand discutile vizau analize intre discursul crestin si socialism cu trimitere la teoria ,,comunismului crestin".Baietii lui ,,Che"erau mai destupati la minte decat epigonii lor.O vizita prin diverse cafenele din Cartierul Latin(Paris)si veti auzi discutii interesante pe acesta tema.Elevate,in contradictoriu, dar cu argumente capabile sa stimuleze activitatea intelectuala.Cu argumente si confuzii precum cele scrise de dvs veti reusi cel mult sa obtintei nota de plata pt cafeaua consumata.Mereu m-am intrebat de ce ateii nu studiaza nici macar teoriile predecesorilor lor.Va spun sincer ca teoriile din prezent sunt patetice in comparatie cu discursurile din perioada amintita.Cat despre banarea dvs>faceti iar o confuzie>eu am semnalat postul dvs dar nu am solicitat masura.Acestea intra in competenta admin acestui site.S-ar putea sa va lase sa postati in continuare desi logica unei asemenea decizii ma depaseste dar o pot accepta in virtutea unei masuri care nu intra in sfera mea decizionala.Si cu asta veti cunoastea si frumoasa cenzura de a putea posta orice va trece prin cap fara a utiliza filtrul bunei-cuvinte daca studiul biblic nu este o solutie viabila pt dvs.
PS>am corectat in citatul dvs si am scris Biblia cu ,,B" mare.Asta ca o concluzie la faza cu politetea.

Ateii nu au fost creati astfel ci au devenit prin directionarea potentialului propriu in aceasta directie. Este o stare care tine de perspectiva asupra divinitatii si sunt atei deveniti crestini sau ma rog, care au devenit membrii unei religii, si oameni religiosi care au devenit atei.
O intrebare ar fi de ce Dumnezeu le-a permis sa devina astfel?Liberul arbitru, cred.

Vezi tu, este o chestiune de bun simt si de politete elementara. Din moment ce ai ales sa discuti pe un forum crestin, trebuie sa pleci de la prezumtia ca pentru preopinentii tai anumite lucruri - de exemplu Biblia - au o anumita valoare.

Desi nu esti obligat de nimeni sa impartasesti judecatile lor de valoare - adica nu esti obligat nici sa consideri Biblia o colectie de scrieri inspirate, nici sa-ti calauzesti viata dupa ele - nu este politicos sau dezirabil sa-ti exprimi in gura mare toate indoielile.

Ca sa dau un exemplu tangibil - sa zicem ca eu am anumite indoieli despre moralitatea mamei lui X. Desi este, categoric, dreptul meu sa am aceste indoieli, cu atat mai mult cu cat am convingerea (care poate fi reala sau nu) ca am si niscaiva dovezi, totusi este o dovada de maxima mitocanie sa merg in vizita la familia lui X, sa ma asez la masa cu familia X si pe la mijlocul discutiei sa exclam cu convingere si sinceritate: "X, mata-i curva!".

Intrebarea este: De ce Dumnezeu, care este bun si misecordios, ne lasa sa suferim? Daca Dumnezeu este atotputernic si bun, de ce nu invinge raul? Nu vrea? Atunci nu este bun. Nu poate? Nu este atotputernic. Se joaca cu noi ca sa vada cine resista mai mult?
Oricum ar fii, nu este Dumnezeul la care vreau sa ma inchin.

Dar Dumnezeu a invins raul.

Probabil ca ceea ce iti doresti tu este un Dumnezeu care sa te scuteasca de toate dificultatile, de toate durerile, chiar si de acelea naturale si normale, chiar si de acelea care sunt intrinsec necesare pentru a putea percepe si aprecia opusul lor - binele si fericirea.

Tu esti copilul care il acuza pe parinte de lipsa de iubire pentru ca ii face o injectie care doare putin.

Ceea ce iti doresti tu este o divinitate care sa:

1. anuleze orice durere, orice suferinta, orice nevoie, de orice natura ar fi acestea;
2. anuleze liberul tau arbitru;
3 impuna o stare de "fericire" artificiala, in lipsa oricarui merit sau chiar a oricarei acceptari.

Te informez ca aceasta divinitate a fost dscoperita si este relativ accesibila; ea se numeste "doze dese si masive de heroina".

Ok, deci dupa tine trebuie sa tacem si sa lasam cei care sunt in majoranta sa vorbeasca. Sa stii ca metodul asta a functionat pana cand omul a avut dreptul de a avea o parere.
In plus exemplul nu are nici o legatura cu cea ce se intampla aici: este o acuza, o jignire si o prostie.
Totusi ateul se occupa de a nega un fapt religios (Biblia, Dumnezeu) si sa le puna in discutie incat este "munca" lui. Si trebuie sa te obisnuesti cu idea, deoarece nu este unica oara de vei intalni astfel de posturi.

Nu ai inteles.
Nu vreau sa-mi elimine duerea mea de la cap, vreau sa elimine foamea din lume, razboaiele, Satana (care este sursa raului).
Oricum nici voi nu stiti cum functioneaza intr-adevar Dumnezeu si Satana. Unul imi zice ca el sta numai in iad, altul ca pamantul este iadul, altcineva ca Satana face sa se intample raul ca sa te puna la incercare. Deci fiecare are o punct de vedere a lui, divers de fiecare. De asta unul care vine aici nu intelege ce este crestinismul si in ce consista deoarece i se povesteste varianti toate diverse intre ele. (de exemplu eu)

Nu nu-mi trebuie heroina ca sa ma simt bine. Voi aveti deja opiul credintei.

Nu cred ca ai prins ideea. Este dreptul oricui sa aiba o parere, si sa o exprime.

In ipoteza in care o exprima in mod nepoliticos, este dreptul familiei X sa-l pofteasca afara din casa.

Mai mult, exista ceva care se numeste self-respect, iar din punct de vedere intelectual, acesta ar pretinde ca inainte sa dai cu barda la modul "carte scrisa de niste primitivi", sa te informezi, macar la modul minimalist. De exemplu, am dubii serioase ca amicul Z. stia din ce carte a Bibliei era citatul care l-a scos din pepeni, cine a scris cartea si cand.

A afirma ca Biblia este "o carte", scrisa "acum 2000 de ani", de "un trib" primitiv este atat de ridicol incat self-respectul intelectual al autorului afirmatiei poate fi pus la indoiala cu bun temei.

Cu ideea ateismului si a manifestarilor sale sunt FOARTE obisnuit, deoarece am fost eu insumi ateu timp de mai mult de 30 de ani.

1.Dreptul de a avea o parerea este mai vechi decat credeti.Serios.La studiu domnilor/doamnelor/domnisoarelor.Se rasuceste in groapa Socrate cu tot cu maieutica.
2.Mi-a placut faza cu ,,a nega un fapt religios".Conform Dex>fapt - FAPT, fapte>Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate.Sesizati momentul cand ati dat cu capul de peretele logicii?Nu este vorba de religie ci de logica elementara.PS>orice scop distructiv poate avea 2 finalitati:inlocuirea elementului contestat cu unul mai bun sau b).contestam pe sistem nihilist si atunci Dumnezeu cu mila.Daca ati fi incheiat postul dvs pe stil Tristan Tzara v-as fi inteles.
3.Nu confundati politetea cu altceva.

De ce Dumnezeu ne-a creat ?
 

Este o intrebare la care nu stiu daca vei primi un raspuns -Cred ca numai Dumnezeu stie de ce ne-a creat-

Dar tu ce bai ai ? Razboaiele si foametea sunt produsul acelei propensitati pentru raul moral pe care am invocat-o in alt post, numita de crestini pacat originar. Nu ti se pare cam exagerat sa-i pretinzi lui Dumnezeu sa ascunda sub faras toate produsele greselilor facute de oameni, iar oamenilor sa la negi astfel orice responsabilitate ?

Eu nu vreau sa inlature Dumnezeu razboaiele, eu vreau sa o faca oamenii.

In ce priveste dogmele Bisericii, acestea sunt relativ lesne accesibile, google is your friend.. E adevarat, Bisericile difera in interpretarea pe care o dau unor adevaruri de credinta. Nu-ti ramane decat sa-ti pui la lucru inteligenta, eventual sa te rogi, sa meditezi, si fii sigura ca Dumnezeu te va ajuta sa discerni adevarul, cu conditia sa-l cauti cu sinceritate.

[quote=Erethorn;259219]Dar tu ce bai ai ? Razboaiele si foametea sunt produsul acelei propensitati pentru raul moral pe care am invocat-o in alt post, numita de crestini pacat originar. Nu ti se pare cam exagerat sa-i pretinzi lui Dumnezeu sa ascunda sub faras toate produsele greselilor facute de oameni, iar oamenilor sa la negi astfel orice responsabilitate ?
QUOTE]

pai si e moral sa plateasca atata omenire greselile a 2 prosti?
oamenii de atunci nu sunt oamenii de azi, asa cum evreii de acum 2000 de ani nu sunt evreii de azi. nici nazistii de acum 70 de ani nu sunt germanii de azi.

Blue cat, nimeni nu plateste greselile altuia. Tu te consideri cumva perfect, fara pata ? Dintre problemele si dificultatile din viata ta, nici una nu ti se datoreaza tie ?

Oricum, consecinta pacatului originar nu este responsabilitatea mediata, ci concupiscenta.

De la regula "platii nedatorate" exista o singura exceptie: Isus Christos, cel care a platit in intregime pentru greselile altora - inclusiv ale tale.

Pt Blue Cat
 

Ai mai jos un text spre analiza.Daca doresti putem continua discutia si pe coordonatele lui Nae Ionescu(vezi link mai jos).
http://www.crestinortodox.ro/religie...tei-88733.html

Sper ca cele 2 texte sa fie macar o lectura placuta despre ce s-a intamplat cu cei ,,2 prosti" care au avut tupeul sa ne lase numai probleme pe cap.

,,Creştinismul bine înţeles nu interzice cunoaşterea şi nici nu aduce atingere cunoaşterii, ci din contra trimite la cunoaştere, din moment ce Sfânta Scriptură, cartea fundamentală a Bisericii, ne spune că Însuşi Dumnezeu l-a îndemnat pe Adam, strămoşul omenirii să dea nume făpturii (Facerea 2, 19). Dar îndemnându-l pe Adam să dea nume, Dumnezeu l-a îndemnat de fapt la cunoaştere pentru simplul motiv că entităţile făpturii, respectiv entităţile creaţiei, nu puteau fi denumite fără a fi corect definite prin cunoaşterea din ce în ce mai aprofundată şi mai cuprinzătoare. De la spic, la bob, de la bob la embrion, de la embrion la celulă, de la celulă la moleculă şi aşa mai departe, sau în perspectivă spaţială: de la pământ la lună şi la stele, de la stele la galaxii.

Într-un univers fără de margini, de la microcosmos la macrocosmos, nici cunoaşterea nu poate fi limitată din moment ce omului i-a fost dat să atribuie mereu noi nume, noilor entităţi identificate şi definite prin perfecţionarea continuă a instrumentelor şi a metodelor de investigare. De fapt, Dumnezeu după ce l-a făcut pe om „bărbat şi femeie” l-a binecuvântat şi i-a spus: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” (Facerea 1, 28). Dar a spune: „supuneţi” şi „stăpâniţi” echivalează cu a spune cunoaşteţi, cunoaşteţi şi iar cunoaşteţi, căci nu poţi să supui şi să stăpâneşti fără a cuprinde cu pricepere şi cu responsabilitate de profesionist toată creaţia în rosturile ei. A stăpâni, adică a administra înseamnă a c u n o a ş t e. Iar aceasta este prima poruncă, dar şi prima binecuvântare pe care Dumnezeu a dat-o omului.

Chiar şi în grădina Edenului, Adam a fost pus ca să o lucreze şi să o păzească. Dar a lucra însemna a avea ştiinţa a ceea ce era de făcut, iar a păzi însemna a cunoaşte în mod obligatoriu obiectivul de păzit cu detaliile lui ca şi pe cei în contra cărora trebuia păzit Edenul. Toate poruncile date de Dumnezeu omului, prin Adam, se adresau şi se adresează libertăţii sale de acţiune şi implicit capacităţii sale de a distinge şi de a înţelege, aptitudini ce pot exista numai şi numai prin cunoaştere temeinică .

Teocentrism sau antropocentrismul deviant?

Celebra interdicţie primită de Adam: „Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” nu s-a referit şi nu se referă la cunoaşterea tehnico-ştiinţifică a nemărginitei creaţii, ci la sistemul de criterii, imaginat ca un pom, pe baza cărora se stabileşte ce este bine şi ce este rău să creadă şi să facă omul în viaţă, fiindcă Dumnezeu în desăvârşita Sa înţelepciune a stabilit aceste criterii odată pentru totdeauna.

Şarpele, unealta lui Satan, adică cel care iubindu-se doar pe sine însuşi nu putea decât să se târască fără a fi capabil de idealuri mai presus de jalnica-i persoană, ştia bine sensul interdicţiei. Acesta chiar spune: „Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” (Facerea 3,5). Deci nu despre cunoaştere este vorba, ci despre distincţia dintre bine şi rău, distincţie pe care o ştie face numai Dumnezeu, Cel Care Îşi iubeşte creaţia în întregul ei, până la sfârşitul veacurilor, şi nu sărmanul om, această efemeridă limitată şi egoistă pentru care lumea se termină odată cu el. Aşa după cum arăta la vremea sa Nae Ionescu, Dumnezeu a exprimat prin această interdicţie însăşi condiţia umană ca şi când ar fi spus: „Măi omule, tu trebuie să ştii că asta nu este natura ta. Dacă tu faci asta calci nu legea Mea, calci legea ta. Vrei să treci peste condiţia ta?

Dumnezeu a stabilit această lege nu fiindcă s-ar fi temut de noul statut al omului, ci tocmai fiindcă ştia că omul, ca fiinţă imperfectă dar perfectibilă, nu avea aptitudini pentru un asemenea statut. Înzestrat cu inteligenţă şi cu voinţă, dar fără a putea fi Dumnezeu, omul s-a vrut a „fi ca un Dumnezeu” şi de aici toate erorile voluntarismului antropocentric.

Păcatul păcatelor

Prin neascultare, adică prin contestarea sau pervertirea, sub orice formă, a criteriilor de bine şi de rău, aşa cum sunt ele date omului de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, dar şi în Sfânta Tradiţie, omul a comis, de fapt, păcatul păcatelor, adică păcatul pervertirii normelor divine de conduită, care ne-a deviat evoluţia spre o existenţă dominată de legităţile ciclurilor trofice specifice biologiei, adică spre acea zonă în care natura afectelor noastre nu depăşeşte ternul afect al necuvântătoarelor, care şi ele au viaţă socială îngrijindu-se de hrană, de vizuină, de tandreţea nupţială, dar şi de joc, de comunicare sau de recunoaşterea liderului.
Pierzând desăvârşitul etalon dumnezeiesc, singurul care ne permite trăirea sacrului, specific umană, omul a pierdut şansa de a se îndumnezei, pierzând astfel şi şansa de a realiza progresul real pe termen lung prin armonizarea diversităţii lumii în viziunea unitară dată nouă de Unicul Ziditor, urmând o scară unică de valori, care să aibă în vedere inclusiv păstrarea creaţiei”

Bye

Si pe langa asta ti se pare ca omul de astazi e desavarsit,ca stie ce e aia iubirea neconditionata?Noi platim in primul rand greselile noastre personale,fiecare pe masura lui si suntem incercati in functie de ceea ce avem de reparat fiecare la noi,viata in trup fiind o scoala spirituala si nimic mai mult.
In momentul in care noi vom evolua spiritual,vor inceta si toate atrocitatile care exista asupra oamenilor,animalelor si intregii Creatii,atrociti facute de si datorita omului,nu lui Dumnezeu.

Atunci nu ai fost un ateu adevarat.

Ok poate am gresit exemplu: De ce Dumnezeu permite cutremure si eruptii vulcanice si uragani, omorad si cei care cred in el? Dumnezeu este atotputernic, pamantul este sub controlul lui, deci el provoaca cutremure, persoanele mor si ajung in spitale si se rog la Domnul sa vindece rani care le a provocat El. Nu ti se pare cam ciudat modul in care lucreaza Dumnezeu?

Pentru un crestin, daca Dumnezeu este cauza existentei, tot Dumnezeu este si tinta existentei.
Pentru ateu, omul vine de nicaieri si se indreapta spre nicaieri.
Cunoastem aceasta teorie omul fara scop pentru ca nu are cauza.

"Oricum ar fii" nu cumva arata ca decizia a fost luata aprioric?
Atunci de ce atata vorbarie?

Acest mod de a gandi ascunde necredinta in viata vesnica de dupa moarte. Daca ne limitam la viata acesta vom considera nedreapta disproportia dintre fapta si rasplata, insa daca avem in vedere viata vesnica vom intelege viata aceasta cu toate incercarile ei ca o pregatire pentru vesnicie. Sfintii nu au fost fericiti in lumea aceasta, au fost incercati dar au depasit incercarile tocmai prin credinta in viata de dupa moarte.

Cum poti sa fii asa de sigur ca exista viata dupa moarte?
De ce sa traim viata asta in suferinta cand sunt posibilitati ca dupa viata nu este nimic si ca asta este unica noastra?

Kitty, m-am gandit si eu daca mai este ceva dincolo de groapa. Mi-am imaginat ca as duce o viata plina de impliniri: financiare, materiale, sentimentale, etc. Mi-am dat sema ca daca le-as avea pe toate astea, tot as fi foarte nemultumit. Nu pot fi fericit (in toata puterea cuvantului), cand stiu bine ca pe acest pamant, la fiecare cateva secunde moare un om de foame sau la alte suferinte care umplu pamantul.

Concluzia mea a fost: daca totul mi-ar merge perfect pe acest pamant, si nu ar mai exista nimic dupa moarte, se cheama ca am luat o mare teapa. Daca Dumnezeu m-a creat numai pentru o viata in lumea asta nenorocita, inseamna ca si-a batut joc de mine. Si, eu stiu ca nu este deloc asa.

Viata asta, asa cum o ducem, este urmarea alegerilor si actiunilor noastre. Dumnezeu altceva a creat si tot El va restaura ceea ce noi am stricat.

Nu traim in suferinta continua, suferinta e impletita cu bucuria, la fel cum sunt impletite ziua cu noaptea.
Suntem calatori pe acest pamant, cu un scop, sa ne intoarcem de la cine am plecat. Sutem liberi, vrem sa facem asta, e alegera noastra, nu vrem sa facem asta e tot alegerea noastra numai sa nu ne trezim dupa aia ca de fapt am fi vrut sa facem cealalta alegere.

Blaise Pascal spunea ca daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul.