Exista reguli unice in B.C, sau tot la latitudinea preotului?
 

Vroiam sa aflu cum este in B.C, inclusiv la greco-catolici.
Exista reguli unice, clare, sau tot asa, dupa cum spune preotul/duhovnicul?
Le stie toata lumea, are de unde sa le afle, sau trebuie sa intrebe pe fiecare preot?
Am inteles ca face si face si biserica (institutie) legile ei, la voi.
Mi se pare cumva mai clar.
Dar nu stiu sigur.

Glumiti ? Cand toata lumea (sau, ma rog, doar o parte din lume :) ) ne acuza de exacerbarea rationalismului si legalismului, cum sa n-avem legi ?

Exista, pe de o parte, catehismul catolic, pe de alta parte, Codul Canonic: http://www.newadvent.org/cathen/09056a.htm

Pentru Bisericile Unite a fost promulgat in 1990 Codul Canonic al Bisericilor Rasaritene: http://www.intratext.com/X/LAT0758.HTM

Cred ca nu m-am exprimat bine, nu m-ai inteles.
Vroiam sa stiu asa:
Exista reguli valabile pentru toata lumea, sau lucrurile sunt la latidunea preotului.
De ex. la noi exista urmatoarea problema:
Fiecaruia ii spune duhovnicul sau preotul un anumit lucru. Parerile difera.
Unul ii spune unei femei, nu veni la biserica in zilele tale biologice, altul zice dimpotriva. Si tot asa si in alte situatii.
Si este derutant.
Din cate aud, la voi nu este asa, exista reguli unice.

Depinde la ce chestiuni ne raportam. Acele chestiuni care tin de codul canonic (de cate ori trebuie se ne impartasim - minim o data pe an, maxim de doua ori pe zi, etc.) nu raman la interpretarea preotului.

In ce priveste chestiunile de natura spirituala, evident ca fiecare duhovnic va avea pareri diferite.

Intrebarea asta nu imi suna bine.Sugerezi ca in celelalte biserici lucrurile sunt mai clare.Mai departe? Ti-am mai spus odata sa te duci la catolici,ca acolo e mai usor,si m-ai admonestat spunand ce fel de sfat iti dau eu,pe un forum ortodox.Dar ce intrebare pui tu ,pe un forum ortodox?! As vrea ca totusi,sa nu treci la catolici...

Regulile fundamentale ale vieţii de credinţă (şi, bineînţeles, regulile privind credinţa însăşi) sunt aceleaşi în Biserica Universală. În rest, fiecare Biserică Particulară sui iuris (=cu drept propriu) are propriile reguli privind ritul şi ritmul vieţii de credinţă, ca şi normele de disciplină. Una este postul la romano-catolici, altul la greco-catolici, la melkiţi, etc. Alte sinaxare, alte norme canonice. Altă ierarhie.
Comparând cu ce am observat la ortodocşi, "spaţiul de manevră" al duhovnicului este (cu puţin) mai îngust. Aceasta înseamnă că duhovnicul (noi îi spunem "spiritual" de obicei) nu poate da îndrumări contrare canoanelor în vigoare. Aceasta nu înseamnă că nu există direcţiune spirituală, ci că există o mai mare conştientizare a faptului că autoritatea în Biserică vine pe verticală. Magisteriul este format din papa şi episcopii în comuniune cu el. Ei, şi numai ei au preoţie deplină. Faţă de preoţia lor, cea a preotului este delegată: preoţii sunt colaboratori ai episcopilor. La hirotonie, episcopul consacrator, aflat pe tron, întreabă: "promiţi ascultare şi respect mie şi urmaşilor mei ?", iar noul preot spune: "promit", după care episcopul spune: "să binecuvânteze Dumnezeu lucrarea astfel începută!"
Orice grup de laici sau de preoţi îşi poate elabora reguli, mergând până la reguli de viaţă personală (am şi eu una), dar acestea trebuie să aibă aprobarea nivelului imediat superior şi nu pot fi contrare regulei generale. Ca laic, aprobarea preotului meu e suficientă. Ca preot, aş avea nevoie de aprobarea episcopului.

@Mihnea
Multumesc mult.
Am inteles si mi se pare cel putin partial bine cum este la voi.

Vroiam sa aflu cum este la ei. Decizia asta asupra confesiunii nu-mi apartine din pacate. Numai Dumnezeu imi stie calea viitoare.
Deocamdata imi da mari incercari in ortdoxie...

Poate ai sa razi , dar si prin asta Ortodoxia este unica in felul ei . . . o Cale dreapta , bine batatorita , dar pe atat de "grea" si mai ales frumoasa !:53::53::53:

Eram atat de "pornit"asupra ta si mai ales pornit impotriva celor sugerate pentru Sofia , dar m-ai dezarmat complet cand am citit mesajul de fata scris de un suflet de copil ( precum trebuie sa fie un suflet adevarat ):1:

Daca zabovim putin asupra acestor intrebari si a intentiilor sale din spate putem concluziona ca suntem fericiti. Adica ceea ce pare de neinteles , contrariant sau chiar paradoxal se poate desvalui, decripta intr-un mod lejer si frumos bucurindu-ne .
Adica, acest paradox existent la preoti sau duhovnici este f. asemanator cu cel existent la medici. Desi acestia invata aceiasi carte , asa ca si preotii, aceleasi boli, aceleasi medicamente si metode teraspeutice atunci cind trebuie sa aplice in practica fiecare are tratamentul lui , combinatia lui , cu doza lui si pe un timp al lui ca si cum ar diferi stinta medicalas de la facultate la facultate sau de la medic la medic . Difera insa pacientii care fiecare isi face boala in felul sau, cu paricularitatile lui tratindu-se astfel oameni si nu boli. Adica exact asa cum fac duhovnicii : indrumind persoane si nu fiinte; mintuirea este numai individuala. Dar exista si o asemanare rea intre medici si duhovnici de care trebuie sa ne ferim destul de mult. Medicii spun astazi cu multa usurinta pacientilor: ,,te-ai dus la ala ca sa te nenoroceasca, de ce nu ai venit la mine bre ca te fac bine imediat ...adica cam cum fac astazi mai toti popii : te-a legat ala, pt. ce ? aiurea , nu este adevarat , te desleg eu , nu-ti fa probleme, nu se pricepe la nimic !
Un alt exemplu : desi aceiasi toti profesori de matematica (de exemplu) invata aceiasi carte, matematica, atunci cind este sa o predea sau sa mediteze, aplica metodele individuale care se pliaza cel mai bine pe elevul respectiv deoarece capacitatea de intelegere, retinere si persistenta in timp a cunostintelor este diferita de la elev la elev... desi ei toti invata aceiasi meserie de predat o predau duiferit .
Si asa pot fi insirate o serie de profesii (cele mai multe !)care de invatat se invata identic si unitar dar care de aplicat practic se aplica diferit , dar in cadrul acelorari reguli generale, deoarece este vorba de oameni care sunt diferiti . ,, Asa e oamenii, e diferiti ! "
Deci sa retinem : desi medicamentele sunt tipizate si standardizate international , bolile la fel de cunoscute in toata lumea, terapia este strict individualizata. In acest context ,,medicamentele" cred ca sunt intelese lesne ca sens, la fel si bolile precum si toate celelalte ,,elemente componente" ale explicatiei.

Si atunci ce nu este de inteles ? Unde era marea filosofie de nepatruns ? Ce era ne necrezut cind realitatea se intimpla sub ochii nostri iar noi ii suntem partasi ? Lipseste insa altceva. Ne lipseste credinta adevarata prin care sa putem vedea lucrarea si existenta lui D.zeu in fiecare clipa sub ochii nostri. De unde pina unde aceasta deductie cu lucrarea si existenta lui D.zeu sub ochii nostri ? Tocmai de la faptul ca neindoielnic prin gura si atitudinea duhovnicului ne vorbeste si ne indruma insusi Hristos . Daca nu traim real acest adevar ... geaba tot zelul nostru deoarece toata vietuirea noastra ca ortodoxi incepe cu duhovnicul ! Credeti ca degeaba a spus Hristos a 10-a fericire lui Toma necredinciosul : ,,... ferice de cei ce nu au vazut si au crezut " ca de vezi, ce folos mai ai sa-ti pui problema credintei ! Dar sa nu uitam , in cele din urma Toma insusi a sfirsit prin a spune : ,, domnul meu si Dumnezeu !" ceea ce nu se intimpla intotdeauna cu noi chiar si dupa ce vedem , auzim, simtim sau traim !
Ii rog pe toti fratii care sunt dornici si amatori de telegrafie (mesaje telegrafice, scurte si plina de incarcatura duhovniceasca !!) sa-mi ierte aceasta incapacitate... de a fi telegrafist postal. Numai respiratia este simpla dar tot restul omenesc care incepe de aici incolo se complica atit de mult ca nu putem face telegrafie de fiecare data !

oare asa spunea SF.Ap.Pavel.....nu putem face telegrafie de fiecare data......INTR-UN RABDAREA VOASTRA.......!

O Intrebare daca se poate..
 

Exista o pregatire anume,dpdv spiritual,a credinciosului inainte sa mearga la duhovnic?Se pot aborda teme variate de discutie(cum ar fi neclaritati ale credinciosului in raport de situatii din prezent)?Este un dialog sau un monolog al duhovnicului?Cat de des se merge?Exista o regula in acest sens?Sorry..am abuzat>a fost 1 intrebare +4.. :)

Multumiri anticipate pt info.

Termenul de "duhovnic" are două accepţiuni:
-cel la care ne spovedim, care trebuie să fie preot şi formal rânduit pentru această slujire de episcopul locului (se cheamă "hirotesire", în rânduiala bizantină).
-cel care ne dă direcţiunea spirituală: poate fi şi un laic mai înaintat în credinţă.
Deci, cele două accepţiuni se pot suprapune pe aceeaşi persoană, caz în care preotul face atât oficiul de confesor, cât şi pe cel de director spiritual.


Dacă merge ca să se spovedească, atunci pregătirea constă în examenul de conştiinţă. Penitentul trebuie să aibă certitudinea căinţei şi hotărârea de a nu mai păcătui, în caz contrar spovada este invalidă, chiar dacă primeşte absolvirea.

Dacă merge pentru o "discuţie sufletească" în afara cadrului sacramental al spovezii, nu este nevoie de o pregătire specială, cu excepţia "temelor făcute" referitoare la întâlnirea anterioară. La rândul său, directorul spiritual trebuie să aibă pregătit un răspuns, în cazul în care a cerut răgaz de reflecţie, informare sau rugăciune.

Nu, nu există reguli formale. Desigur că se poate discuta orice subiect, mai ales privind situaţii din prezent, situaţii concrete de care ne lovim. Pentru celelalte, avem răspunsuri în cărţi.

Spre exemplu, Asociaţia Medicilor Catolici are un spiritual, primit de la episcop, când a mers să ceară binecuvântarea arhierească. Este preot (deşi, cum spuneam, nu este absolut obligatoriu acest lucru). Cu timpul, aceşti spirituali ai diferitelor organizaţii şi grupuri laice se "specializează" oarecum, adică dobândesc, tot practicând direcţiunea spirituală, o competenţă într-un domeniu particular (morala medicală şi chestii conexe, în cazul acesta). Încât până la urmă se ajunge că îi cheamă şi episcopul, dacă are nevoie de un sfat bun în asemenea domeniu.

Multumesc frumos dl.Dragomir.
 

Foarte interesant si clar postul dvs.Mi-am clarificat anumite aspecte.Mi s-a parut extrem de interesanta posibilitatea ca directorul spiritual sa aiba un ragaz la dispozitie pt a se informa/a se ruga/a medita.Mi-se pare corecta acesta posibilitate pt ca nimeni nu poate detine orice raspuns in orice moment si atunci te poti ruga,poti cerceta,te poti informa pt un raspuns cat mai util/clar pt cel care simte nevoia unei indrumari/sprijin/clarificari.Nu stiam de acesta posibilitate(ma refer la modul cum este stabilita).

Va multumesc pt amabilitate.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti.

Chiar te rog sa nu-ti schimbi stilul intr-unul telegrafic, caci multi iti citesc mesajele cu mare bucurie. Te rog nu ne lua aceasta bucurie, caci rabdarea mea si a altora, se termina doar la citirea unor neadevaruri despre credinta noastra.

Am mai gasit titulatura aceasta de "director spiritual". Eu Ii multumesc lui Dumnezeu, ca ma trimite la duhovnic, nu la director, fie el si spiritual, pentru a-mi spune pacatele si a primi sfat si canon de indreptare.

Probabil cuvantul director suna putin in afara contextului in limba romana din cauza ca a capatat sense de manager de fabrica, dar in fapt un director da directie, indruma spiritual, sau duhovniceste, daca slavona suna mai bine decat latina unei urechi romanesti.

in Crestinism (de orice fel) exista unele aspecte fixe, clare si fara echivoc si altele interpretabile


in relatia dintre credincios si duhovnic sunt implicate ambele tipuri de reflectii

daca sunt credinciosi care primesc indrumari diferite (uneori total diferite) este in primul rand pentru ca acesti credinciosi sunt diferiti (uneori total diferiti)
si este vorba atat de diferentele dintre diferiti credinciosi, cat si dintre diferitele momente din viata aceleiasi persoane

Ai dreptate tu.
Mai rau este insa ca exista multi credinciosi care nu au indrumare si atunci acestia nu stiu incotro s-o apuce, ce sa faca. Sau: fac asa cum cred ei.
Si este in primul rand greu sa faci diferenta: care aspect este fix si care interpretabil. Ca pana la urma toate sunt interpretabile.
Si se ajunge sa se piarda legea initiala (daca ea a existat), din cauza interpretarilor.

@Mihnea si Scotianul

Corect ce spuneti voi.
Exista o diferenta intre confesiuni si nu stiu in avantajul careia dintre ele:
In ortodoxie exista numai spovedania si predica. Atat face un preot/duhovnic.
La predica este un monolog. La spovedanie, depinde...
In rest nu este spatiu organizat si timp afectat in mod oficial pentru discutii de suflet, sau indrumari. Numar si timp insuficient, poate pregatire insuficienta.

La celelalte confesiuni am inteles ca exista in mod organizat aceasta posibilitate. Se numesc in traducere libera: indrumatori sau ingrijitori sufletesti.
Ei colaboreaza si cu institutii sociale, medici, etc.
Ajuta oamenii in spitale: atat pe bolnavi (mai ales cei gravi sau terminali), cat si pe familiile lor.
De asemenea asigura consultatii, un fel de terapii. Nu stiu daca nu cumva in acest caz nu colaboreaza cu psihoterapeutii. Asa ar fi bine.

Acum si in ortodoxie depinde de preoti. Sunt unii la care poti apela si nu te refuza, ii poti cauta si acasa.

Am intrebat si eu cu ceva vreme in urma daca la spovedanie mai poti discuta si altele, sau cere sfat, sau cand poti face asta si mi s-a spus ca la spovedanie nu poti, dar cand poti nu mi s-a spus.
De unde deduc eu ca nu este nimic reglementat in acest sens.

Pt Sofia
 

Cred ca trebuie sa existe o distinctie intre spovedanie si indrumari.Pt spovedanie te pregatesti inainte(am citit cum fac ortodocsi acest lucru)si cand te duci cred ca este normal ca preotul sa aiba rolul de a-ti vorbi fie si printr-un monolog pt ca pozitia ta este una smerita,de marturisire a pacatelor,de cautare a iertarii,de a primi povatuire dreapta din partea preotului.Sper ca am inteles bine(scuze anticipate daca spun ceva gresit) cateva notiuni din ortodoxism.In schimb daca ma duc pt o discutie pe subiecte care ma framinta si care nu sunt neaparat obiectul unui pacat al meu ci pot fi simple neclaritati din perspectiva crestina>atunci cred ca trebuie sa fie un dialog pt ca preotul sa inteleaga punctul meu de vedere si sa ma poata indruma corect.Este posibil ca pt acesta sa aiba la rindul lui nevoie de timp pt a se ruga/medita/informa(cum spunea dl.Dragomir).
Cred ca este echitabil>nimeni nu poate avea un raspuns in orice moment pt orice si decat sa ma duc la ,,vizionari" care sa-mi dea un raspuns pe sistem,,oasele de peste si bilutele colorate spun ca vei avea bogatie la drum de seara" :) mai bine il las pe acel preot/pastor sa mediteze la neclaritatea mea,sa se roage pt indrumare la rindul lui la Cel de Sus,sa verifice si sa mediteze la cele cuprinse in Biblie si revin cand imi spune.Daca chiar sunt presat de un raspuns atunci cu siguranta imi poate da o linie generala iar pt detalii ne intalnim cand are si dinsul un raspuns mai detaliat.

@Scotianul - da, asa este, numai ca la noi, in ortodoxie, nu mai ai timp sau ocazie sa-l prinzi pe preot/duhovnic pentru discutie spirituala.
De aceea spun ca la noi sfatuirea se rezuma de fapt la spovedanie (adica la a-ti spune pacatele).
Si te scapi de pacate acolo, dar ramai in suflet cu intrebari, nelamuriri, lacrimi si le tot duci cu tine, ca n-ai cu cine si cand sa vorbesti (in cadrul bisericii).

E bine ca preotii nostri ortodocsi merg prin spitale si tin slujbe Duminica,in Sarbatori,Sf.Maslu,etc.Totusi,cred ca s-ar putea face mai mult,ar putea fi o mult mai mare implicare si in ceea ce priveste si trupul,nu numai sufletul.E adevarat,alte confesiuni crestine au o cultura mult mai dezvoltata in ceea ce priveste atentia catre omul bolnav,catolicii au chiar centre de ingrijiri paleative pentru cei aflati in anumite stari avansate a diferitelor boli,chiar vizite si ingrijiri la domiciliu facute de calugaritele lor,repartizate pe parohii si zone.Avand in vedere ca sunt multi care nu prea au nici un sprijin concret,astfel de initiative sunt binevenite.
Cred ca este un subiect extrem de important si ca Biserica Ortodoxa,in totalitatea ei,impreuna cu calugari,calugarite,voluntari,asistenti sociali,medici,asistenti medicali,ar putea face mult mai mult.
Bani ar putea veni din donatiile enoriasilor,care,daca ar aparae astfel de initiative cu siguranta ca ar contribui,impreuna cu luarea in evidenta a tuturor cazurilor disperate din parohia respectiva.

Nu pot da o parere avizata in materie de ortodoxism dar va pot spune ca eu am stat de vorba preoti ortodocsi cu privire la mai multe probleme care imi erau neclare.Am adus in discutie si probleme de care ma loveam eu zilnic.Nu a fost o spovedanie(nici nu era posibil asa ceva in aceste circumstante)dar a fost un dialog,trebuie sa recunosc,foarte frumos.Am aflat lucruri foarte interesante.Va mai pot spune ca am stabilit intalnirea din timp precum si subiectul ei>,,discutii generale".Eu sunt convins ca puteti gasi preoti in ortodoxism care sa va ajute in ambele situatii si cred ca pt a lamuri acesta situatie a dvs>cel mai bine este sa vorbiti cu un,yep,preot ortodox caruia sa-i spuneti tot ce va framinta.Sunt multi ortodocsi pe acest forum si cu siguranta va pot ajuta mai bine decat un protestant picat pe aici :)

@sophia: când mai mergeţi la spovadă, după ce preotul rosteşte formula de dezlegare sacramentală, întrebaţi-l: "părinte, aş avea nevoie şi de alte sfaturi, dar în afara cadrului spovezii. Când mă puteţi primi ?". Îmi place să cred că nu vă va refuza, cu atât mai mult cu cât înţeleg că aveţi o slujire în biserică.

Un sfat prietenesc
 

Nu e de mirare ca nu ai cu cine discuta acele nelamuriri...
Sophia, din cate am inteles, din cele scrise de tine de-a lungul timpului, tu vrei sa impui punctul tau de vedere, nu sa primesti cunoastere. Deci, pe de o parte esti plina de intrebari, iar pe de alta parte nu accepti ceea ce spun Parintii, caci parerea ta este formata. Tu ai o idee despre tot - nu stiu de unde, din ce alte lecturi (ai pomenit de ele undeva), care te-au convins - care insa difera f mult de invatatura ortodoxa.

Pe aceasta o gasesti de exemplu la Pr. Cleopa, pe care tu il respingi din motive personale, care nu au nici o legatura cu credinta ortodoxa. In plus, modul patratos de a privi lucrurile, constituie o alta piedica, avand in vedere ca ortodoxia este vie, deci nu poate fi redusa la o schema si la doua reguli fixe. Iarta-ma ca iti spun, dar ne aduci de multe ori la exasperare cu acest mod de a privi lucrurile.

Ar fi bine sa incerci sa intelegi si sa accepti si ceea ce spune unul ca Pr. Cleopa, caci el este ortodox, care a trait ortodoxia, nu doar a citit-o. Si la aceasta traire suntem chemati cu totii, pentru a ajunge sa ne mantuim.

Cred ca mai multa rugaciune, precum si tinerea posturilor de peste an te vor ajuta la deschiderea inimii; ceea ce va aduce si mai multa intelegere.

Cine si-a dedicat/pierdut timpul cu lectura unor carti New-Age-iste, precum ale lui Scarlat Demetrescu, nu a acumulat decat o falsa stiinta despre Dumnezeu si univers; chiar daca universul intocmit de acesti autori se prezinta ca pe un intreg, cu solutii clare si usor de imaginat; niste hap-uri usor de inghitit, nimic altceva.

Dumnezeu este infinit; iar omul este incapabil sa isi reprezinte infinitul, iar sa-l inteleaga... nici atata. De aceea solutiile facile prezentate de altii ar trebui sa ne pun doar in garda, si sa ne spuna, ca Dumnezeu (si implicit lumea creata de El) nu poate fi redus la teorii asa simple, pe care noi cu usurinta le putem intelege. Te sfatuiesc prieteneste sa mai stergi din cele in care crezi acum, caci iti stau doar in cale si te impiedica sa primesti invatatura adevarata, care se soldeaza si cu credinta adevarata.

intre spovada si discutie spirituala sunt cateva difernete mari


la spovada te prezinti in fata lui Dumnezeu, prin intermediul preotului, recunoscand-ti pacatele si exprimandu-ti parerea de rau ca le-ai facut si hotararea de a nu le mai face, primind iertare si dezlegare
la discutia spirituala vorbesti cu preotul despre nedumeririle, durerile, intrebarile tale, primind indrumari, raspunsuri...

la spovada nu ar trebui sa ajungi cu nedumeriri, de exemplu
nedumeririle se rezolva inainte, si apoi, daca e cazul, mergi la spovada