Sunteti cu adevarat crestini?
 

Nu am sa continui postarile la topicul cu potopul. M-am cam lamurit cam ce si cum in ceea ce ii priveste pe diversi membri ai acestui forum. Deschid asadar un nou topic cu o intrebare capcana (asta ca sa nu mai fiu acuzat de viclenie, iata ca si recunosc ca e o intrebare capcana, dar nu cred ca veti descoperii si care e capcana, daca descoperiti va pierdeti credinta si va recastigati ratiunea).
Deci sunteti cu adevarat crestini? Fireste asta depinde de cum definim crestinismul, de altfel la cat de faramitat este cred ca s-ar putea aproape vorbi despre crestinisme. Dar sa incerc totusi o simplificare prin reducerea la cateva atribute de baza ale crestinismului ( aici sa ma corecteze cineva daca gresesc, dar nu cred totusi sa gresesc in ultimul hal) : credinta in Dumnezeu, credinta in viata vesnica si iubirea de aproape si de Dumnezeu.
Iar eu va spun ca voi nu aveti nici una din acestea. Da, ma puteti ataca acum cat vreti, asta nu va arata ca ati avea atributele enumerate.
Daca ati avea nu credinta cat un munte ci un dram de credinta in Dumnezeu, daca ati crede cu adevarat ca exista un Creator a tot ce exista in primul rand nu v-ati simtii atat de ofensati cand cineva spune ca nu exista. Si in loc sa il atacati cu inversunare unii din voi chiar l-ati compatimii ca el nu a descoperit un lucru atat de pretios precum cel descoperit fara putinta de tagada de voi. Ba mai mult, daca pe langa faptul ca ati crede in Dumnezeu,ati mai crede cu adevarat in viata vesnica si ati avea certitudinea existentei paradisului eu va intreb simplu : ce va mai retine in aceasta viata? Cum puteti sa cautati mereu sa va prelungiti viata aceasta atat de imperfecta, atat de efemera in fond, cand aveti posibilitatea de a avea acces cat mai rapid la o viata infinit mai buna, infinit mai valoroasa decat aceasta?Oare nu spune chiar Mantuitorul ca trebuie sa lasati in urma si frati si surori si sa va duceti crucea pentru a va mantuii?Oare nu spune tot Mantuitorul in atatea randuri ca trebuie sa va pierdeti pe voi insiva pentru a gasi Imparatia Cerurilor?
Si de ce cand moare cineva plangeti? Nu credeti ca exista viata vesnica, sau oare toti cunoscutii vostri sunt atei si ajung in mod sigur in iad?Chiar nu aveti nici un dram de credinta in ceea ce priveste mantuirea macar a unora din oameni. Mai ales voi ortodocsilor, doar faceti si pomeni pentru a fi cat mai siguri ca omul ajunge in rai. Dar tot voi si bociti. Omul ala nu e fericit acolo unde e? Chiar nu puteti sa mai rabdati un numar de ani pana veti ajunge si voi langa el?
Si daca mai adaugam si iubirea de Dumnezeu si de aproapele, atunci tabloul imi pare si mai absurd. Il iubiti voi pe aproapele si pe Dumnezeu? Pai daca L-ati iubii pe Dumnezeu, nu doar ca fiecare gand ar merge catre El, ba mai mult, ati cauta sa muriti cat mai curand pentru a ajunge alaturi de El. Si acum veti sarii toti pe mine ca va indemn la sinucidere. Dar cum puteti sa nu vedeti ca vi se ofera cel mai frumos, cel mai demn si inaltator, cel mai crestinesc mod de a murii mai curand?
Caci puteti oricand in numele iubirii de Dumnezeu sau de aproape sa fiti primii in frontul luptei contra tuturor bolilor, primii acolo unde sunt razboaiele civile, primii acolo unde exista oameni loviti si unde puteti sa fiti la randul vostru loviti. Sau celor carora le place sa propovaduiasca cuvantul Domnului le este mereu deschisa poarta cea stramta a martirajului in tarile islamice.Sau nu spune Biblia ca stramta este calea ce duce la viata vesnica?Iar ceea ce faceti voi nu face toata lumea? E asa o mare virtute crestina sa stai pe un forum sa mai pui cate o intrebare, sa mai dai un sfat, cand ati putea sa va dovediti in fata Celui Preanalt credinta ? Nu va mai ascundeti in spatele argumentelor de genul : Dumnezeu nu se va lasa inselat si va stii ca noi vrem defapt sa ne sinucidem si sinuciderea e un pacat. Asta e o scuza ieftina, oare martirii inceputurilor crestinismului nu si-au dat seama ca vor murii? Ce au facut ei nu seamana pentru mintiile necredincioase si slabe cu o sinucidere? Voi daca imi replicati ceva de genul asta nu faceti decat sa va bateti joc de moartea propriilor vostri martiri.
Unde este asadar trairea voastra, unde este autenticitatea voastra? Stati aici pe un forum, spuneti pilde, discutati daca Isus se scrie cu un i sau doi de i, daca e un pacat sa emigrezi si alte maruntisuri.Cand veti ajunge in fata celui Prea Inalt asta veti fi intrebati? Daca ati scris ortografic corect? Unde va este frica si cutremurul credintei? Sunteti voi capabili sa va aruncati la mii de leghe in adancuri pentru a-L gasii pe Dumnezeul cei Viu si Adevarat?
Si pe deasupra cum puteti sa ii dispretuiti pe atei? Macar noi ca nu credem, macar noi suntem onesti in necredinta noastra, pe cand voi ce scuza aveti? Doriti toti sa ajungeti in rai, dar nici macar unul nu isi doreste sa moara. Pe nici unul din voi gandul mortii fizice nu il bucura, nimeni nu o priveste cu adevarat ca pe o poarta spre lumini nevazute si lucruri ce nu pot fi simtite de inimiile noastre omenesti atat de lumesti.
Si fireste vor reancepe atacurile la persoana mea. Sunteti invitati,sunt sigur ca repertoriul de acuzatii nu a fost inca epuizat, de altfel mai e loc si de injurii, doar sunt ateu, nu va jenati, insa atacurile imi intaresc inzecit spusele :)

Dar lasand la o parte ''credinta'' voastra, revenind la ale mele, poate vreunul din voi intelege macar acum ce vreau sa spun cand afirm ca crestinismul este un nihilism. Nu, nu ca nu ar avea valori mai mult sau mai putin corecte. Ci pentru ca luat cu adevarat in serios el nu incurajeaza viata aceasta, propunand o alta viata, infinit superioara acesteia, nu face decat sa o devalorizeze pe cea prezenta. Este asadar nihilist in raport cu aceasta viata efemera ce o traim acum.Iar daca pariul pe cealalta viata se dovedeste fals nu e adevarat ca nu pierdeti nimic. Pierdeti totul : aceasta viata, unica de care putem fi siguri...

:78::78::78::78:

Esti comic sau iti place sa filozofezi pe teme care au un raspuns clar.Raspunsul ni la dat HRISTOS iubitiva aproapele asta arata adevaratul crestin.

Si totusi daca ar fi asa de simplu atunci nu aveti de ce sa va stresati atata sa va propovaduiti credinta :)
Ca sa nu mai zic ca totusi nu ai raspuns la unele chestii de pe acolo. Credeti defapt in viata de dupa moarte sau nu? Ca nu prea se vede credinta asta.
Si de iubit asa generic aproapele poate si un ateu pana la urma

Nu pot sa spun cred in viata dupa moarte ci stiu ca exista.
Un ateu nu poate iubi in sensul pe care la spus HRISTOS pentru ca ar trebui sa renunte la egoism ear atunci nu ar mai fi ateu.
Faptul ca vrei ca un om sa se vindece de o boala nu cred ca e un lucru rau asta inseamna propavaduirea credintei.
Referitor la ce ai scris nu am stat sa citesc tot doar ce mia sarit in ochiul meu ca ar fi mai important pentru mine.

"Capcana" ta nu e foarte eficienta, si isi pierde caracterul de "capcana" o data ce se poate vedea ca se intemeiaza pe niste premise total gresite.

Foarte pe scurt spus, existenta vietii de dupa moarte si faptul ca scopul ultim al vietii se raporteaza la aceasta viata de dupa moarte nu inseamna ca viata pamanteasca isi pierde orice valoare.

Tu incerci sa impui ca premisa a discutiei ideea ca "crestin adevarat = o persoana pentru care viata nu are valoare", ceea ce este un infantilism, ca sa nu spun mai mult...

Dimpotriva, viata pamanteasca are o valoare uriasa. Universul creat, spatiul si timpul, energia si materia in mijlocul carora ne desfasuram viata pamanteasca au fost create de Dumnezeu cu un anumit scop, ele au in mod implicit, prin insasi faptul creatiei, o anumita valoare; iar frumusetea si valoarea lor intrinseca este accesibila oricatui om care zaboveste cinci minute sa le contemple.

A, ca valoarea vietii pamantesti nu este suprema, asta-i cu totul alta discutie. Dar faptul ca scoala nu isi serveste siesi drept scop, ci ca exista pentru a te pregati pentru o cariera ulterioara, nu inseamna ca ar trebui sa ne inghesuim toti sa fim exmatriculati.

Dar lasand la o parte ''credinta'' voastra, revenind la ale mele, poate vreunul din voi intelege macar acum ce vreau sa spun cand afirm ca crestinismul este un nihilism. Nu, nu ca nu ar avea valori mai mult sau mai putin corecte. Ci pentru ca luat cu adevarat in serios el nu incurajeaza viata aceasta, propunand o alta viata, infinit superioara acesteia, nu face decat sa o devalorizeze pe cea prezenta.

Aceasta teza a ta este contrazisa cu brio de simplul fapt ca exista si au existat dintotdeauna credinciosi crestini, atat laici cat si clerici, cat si sfinti, care au inteles valoarea si frumusetea vietii pamantesti si au trait-o din plin. Crestinismul nu este, in esenta lui, o religie a ascezei, ci a bucuriei de a trai.

Cum sa nu ma bucur de viata aceasta, in mijlocul universului creat de Dumnezeu, in care am ocazia sa gust din frumusetile, cunostintele si bucuriile Sale, si in care am ocazia sa ma pregatesc, la fel ca un elev sau sstudent, pentru o cariera chiar mai frumoasa si o implinire finala a tuturor acestor promisiuni ?

Bravo, mai, Zarathustra, ai intrat pe un forum crestin sa acuzi crestinii ca nu sunt crestini si ca nu au dragoste in timp ce te plangi ca esti atacat. Probabil crestinismul pentru tine inseamna : "Da, Zarathustra, ai dreptate", "Sa traiti domnu` Zarathustra!". De fapt ce te framanta pe tine si ce-i in capsorul tau? In ce problema nu ai loc de crestini? Te-ar satisface sa afli ca tot forumul acest devine ateu din pricina contributiei tale nepretuite la luminarea oamenilor? Si care ar fi castigul, mai precis? Am deveni toti ca tine? Mmmmm...nu, merci... :18:

Zarathustra
Poate nu om fi noi crestini ,eu recunosc ca sunt departe de acest nume,dar tu cu siguranta pari a fi .Caci ai surprins foarte bine idealul de traire crestina,asa cum ar trebui sa fie.Daca am fi cu adevarat crestini ,am face intradevar cele ce zici tu.
De aceea ,nici concluzia ca uram viata asta nu ni se aplica,tocmai pentru ca iubim mai mult placerile acestei lumi,decat pe Hristos .
Dar cea mai mare invatatura a Ortodoxiei este tocmai semrenia.Aceasta e un dialog sincer cu Dumnezeu:-Doamne eu asa sunt,asa cum ma vezi si Tu,cu toate indoielile si neputintele mele,daca existi,ajuta-ma sa fiu dupa voia Ta .
Crestinul e doar un nihilist,caruia Dumnezeu ii raspunde .

Corect,este atat de simplu,pentru cine vrea sa vada,pentru cine nu ,va cauta intotdeauna nod in papura.

Este o intrebare la care numai Dumnezeu poate sti raspunsul:cat de crestini suntem fiecare in inima si cugetul sau.

Era o pilda, poate o posteaza cine si-o aduce aminte mai bine. Vine cineva la un monah si il ispiteste: "mai, tu nu esti calugar, nu te rogi cum trebuie." Calugarul: "asa e cum zici tu, nu sunt." "mai, tu esti foarte mandru." "asa este, sunt foarte mandru." "mai, tu nu il iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele tau." "asa e, nu Il iubesc pe Dumnezeu si pe aproape." "mai, tu nu esti crestin." La acest cuvant, calugarul a zis: "la asta nu pot sa iti mai raspund ca pana inainte, ca daca spun ca nu sunt crestin, ma lepad de Hristos si ma fac asemeni ereticilor."

Un crestin adevarat trebuie sa nadajduiasca si sa Il marturiseasca pe Hristos.

Cat mai pe scurt, imi pare rau dar ratati esenta a ceea ce am spus. Viata aceasta este daca vreti de doi bani in comparatie cu viata vesnica ce reprezinta ceva infinit mai bun. Faptul ca apreciati atat lucrurile lumesti nu va face crestin, caci si eu le apreciez, poate chiar mai mult decat dumneavoastra, si va dati seama ca nu sunt.
Premisa nu este infantila, premisa pleaca de la tot ce am citit despre crestinism. Este daca vreti o continuare a unor idei continute de Pelerinul rus. Recititi si incercati sa imi intelegeti punctul de vedere. Dumneavoastra in ochii mei nu sunteti crestin prin cele mai sus afirmate.
Ceea ce inteleg din ce spuneti dumneavoastra suna ca si cum dintre o chestie mica si amarata, efemera oricum, si una infinita si absolut buna, preferati chestia efemera cat mai mult iar chestia inifita o amanati ca sa contemplati ce e efemer si lumesc. Asta nu e crestinism, imi pare rau.

Acuzatiile nu va erau adresate, erau ceva preventiv lansat avand in vedere experientele mele cu ortodocsii, si mai ales cu un personaj ce practica masiv atacul la persoana pe acest forum. Si ironiile nu imi demonstreaza ca ati inteles ce am scris. Nu doresc sa devina nimeni ca mine. Ar fi chiar o prostie sa ma copiati. Fiecare doar isi are propria personalitate si propriile valori. Asta ati adaugat-o asa din burta pentru a ma lua peste picior.
Si nu imi dovediti ca cele afirmate mai sus nu ar fi corecte. Pana la proba contrarie nici dumneavoastra nu sunteti crestina. Imi pare rau, dar asa vad eu lucrurile.

caut nod in papura spuneti? Dar eu chiar spun ca lucrurile sunt simple in crestinism. Nu am complicat nimic, ci am simplificat chiar. Sa inteleg deci ca nici dumneavoastra nu credeti in viata de dupa moarte? Sa inteleg ca pretuiti atat de mult viata aceasta incat tot amanati momentul? Sa inteleg ca nu doriti sa va maximizati sansele de a ajunge in paradis?
Imi pare rau, dar in afara de o acuzatie nu imi spuneti concret nimic . Si din punctul meu de vedere nici dumneavoastra nu sunteti crestin.

Draguta pilda, dar ce are a face cu subiectul propus? Cum va place sa o intoarceti... Eu propun sa faceti tot ce este omeneste posibil pentru a va apropia de Dumnezeul vostru iar dumneavoastra veniti cu pilde sugerand eventual ca as fi trimis de diavol pentru a va face sa il renegati pe Hristos.Si de ce ma rog nu as fi trimis chiar de Dumnezeu? Oare nu lucreaza Dumnezeul vostru prin cine doreste El? Intortocheate sunt cararile ''credintei''. Ca daca ati avea cu adevarat credinta in Dumnezeu si in viata de dupa moarte cred ca ati face ceva mai mult decat sa postati cate o pilda. Cel putin asta e viziunea mea .
Deci din punctul meu de vedere nici dumneavoastra nu credeti cu adevarat.

Atunci sa incerc sa fiu simplist de clara : Dincolo de faptul ca ai demonstrat ca niciunul nu este crestin pe aici, ce doresti, de fapt? Care e scopul tau?

Nu sunt crestin domnule Iustin. Sunt doar un om printre oameni si nimic mai mult :)
Ma bucur ca dumneavoastra intelegeti ceva din ce spun. Ceilalti se eschiveaza, cauta scuze si acuze eventual. Raspunsul dumneavoastra are o calitate simpla : e sincer.
Iar in ceea ce priveste concluzia ca urati aceasta viata, cred ca trebuia sa detaliez putin. O urati pe masura ce incercati sa fiti cat mai crestini. Daca nu incercati sau nu prea reusiti, atunci nu o urati. De altfel eu spun despre crestinism ca este nihilist, nu neaparat despre cei ce se cred crestini.Ei sunt pe cale de a devenii nihilisti mai curand, sau sunt nihilisti in parte. Nihilismul dus pana la capat in raport cu aceasta viata inseamna sinuciderea.
Iar smerenia sper sa va dati seama ca se incadreaza si ea in portretul facut adevaratului crestin. Nu poti cu alte cuvinte sa fi dispus sa iti dai chiar viata pentru aproape fiind mandru de tine. Sau poate ca ar fi posibil, dar in cazul unor nebuni incoerenti mai curand decat al unor oameni ce se vor cat de cat in acord cu ei insisi.
Si nu va spune oare Mantuitorul ca cine va dori sa se mantuiasca sa isi ia crucea si sa il urmeze? Si nu va spune tot El chiar ca nu este dragoste mai mare decat sa isi dea viata cineva pentru prietenii sai?
Inca astept sa vad un adevarat crestin. Cu un astfel de om poate as avea ce vorbii despre crestinism. Restul va puteti continua linistiti ritualurile obisnuite, asteptand ceva ce nici voi nu sunteti atat de siguri ca va fi sa vie....

Pai macar sa va dati seama de impostura in care va aflati . Sau nu vi se pare un lucru important?

Sunt crestina. In fata celor de alte credinte nu ma smeresc. In fata lui Dumnezeu trebuie sa ma smeresc. In fata duhovnicului meu de asemenea. Cu el trebuie sa discut in ce masura sunt crestina: cu numele, cu vorba, cu fapta, cate putin din fiecare etc. De aceea, astfel de intrebari nu-si au rostul. Pur si simplu. E problema fiecaruia cat este de crestin.

Pe acest forum bine ar fi sa incercam sa ne intarim duhovniceste unii pe altii. Stie Dumnezeu cum suntem fiecare.

Judecand, incerci sa-I iei misiunea lui Dumnezeu, ceea ce denota, fara suparare, niste complexe de inferioritate si mandrie draceasca ...cat cuprinde!

Asa este, mare dreptate aveti,toate ispitele vin cu ingaduinta lui Dumnezeu. Nu am sugerat ca ati fi trimis de nimeni. Ehe, puteti sa propuneti dvs mult si bine, dar nu vedeti ca nu aveti cu cine? Pai noi nu Il ascultam pe Dumnezeul nostru si vreti sa va ascultam pe dvs sau pe vreun profet Zarathustra? In general, ca sa faci pe cineva sa te asculte, trebuie sa fii un model. Adica puteti spune dvs: ganditi-va, mai nebunilor, la viata de dupa moarte si nu faceti pacate, dar, daca spuneti apoi: eu nu sunt crestin, nu am nici o treaba, indemnul dvs, oricat de bine intentionat ar fi, nu are nici o credibilitate. E ca si cum i-as spune unui copil: "mananca mancare de post, ca asa trebuie", cand eu ma ghiftuiesc cu carnati.
Dar perseverati, perseverati, repetitia e mama invatarii! :)

Imi pare rau dar e destul de vag ce spuneti aici. Nu stiu daca ati citit mesajul cu care am deschis topicul.
Totusi cum adica astfel de intrebari nu isi au rostul?Cu alte cuvinte nu va intereseaza, raportat la ce spune Biblia daca sunteti sau nu in acord cu ea? Sau si mai exact, din faptul ca exista viata dupa moarte nu trageti nici o concluzie?
Imi pare rau, dar in afara de cateva ritualuri ortodoxe, pe care probabil le considerati foarte importante, nu lasati sa se inteleaga ca ati face ceva concret pentru a dovedii in fata Lui Dumnezeu ca chiar credeti.
Oare nu spune Biblia voastra foarte simplu ca credinta fara fapte este moarta? Deci de ce ma rog nu are sens aceasta intrebare? Chiar nu vedeti ca exista si lucruri pe baza carora se poate evalua destul de obiectiv daca chiar credeti sau nu?
Asa ca din nou imi pare rau, dar pentru mine nici dumneavoastra nu sunteti crestina.

Deci urmaresti sa ne constientizezi de postura in care ne aflam...Cu ce scop? Iti pasa de niste oameni pe care nu ii cunosti sau e doar un razboi ideologic pe care te simti dator sa-l duci...oare cu ce scop si manat de ce anume?

Esti sigur ca poti cunoaste un om stand in spatele monitorului si citind ce scrie?" Poate da copy-paste-uri, poate ii sufla cineva...

Imi pare rau, dar cam ocoliti subiectul. Dar daca tot aduceti vorba: eu cum as putea sa va iau macar putin in serios cand vad ca nu sunteti nici macar voi cu adevarat credinciosi?
Fireste ca am o multime de motive pentru a nu fi credincios, dar s-ar presupune ca voi sunteti.
Si nu pareti sa realizati ceva. Eu nu va cer nimic. Eu doar va spun ce zice propria voastra Biblie si trag cateva concluzii de bun simt in ceea ce priveste unele dogme. Chiar credeti ca eu, ateul Zarathustra va cer sa fiti crestin? Sau chiar credeti ca va cer defapt ceva propriu-zis?Adica sa urmati nu stiu ce lege morala, sau sa faceti cutare lucru? Unde ati vazut asa ceva? Tot ce vi se pare ca v-as cere a fost scris intr-o nota fundamental crestina, dar eu nu cred in crestinism, insa dumneavoastra inteleg ca ati crede. Insa totusi nu va cred ca si credeti in mod serios.Imi pare rau, dar asta e viziunea mea .

Inteleg ca nu am voie sa imi pese de niste oameni pe care nu ii cunosc daca sunt ateu? Adica exista o carte sfanta a ateismului in care scrie asa ceva? Sau de ce presupuneti ca nu mi-ar pasa?
Fie, sa zicem de dragul discutiei ca nu mi-ar pasa. Credeti ca mie imi e bine cand altora le este rau? Chiar puteti spune cu mana pe inima ca faptul ca majoritatea populatiei tarii se insala in ceea ce priveste niste lucruri pana la urma fundamentale nu ma afecteaza cumva, fie si indirect si pe mine? Credeti cumva ca traiesc intr-un turn de fildes unde ma pot izola de orice iluzie ce duce la tot felul de prostii? Caci am vazut deja chiar prea multe prostii facute intr-o logica crestina in aceasta tara. Si nu am chef sa vorbesc acum despre ele,as prefera pana una alta sa ramanem cat de cat ontopic.

Premisa este infantila, si ea pleaca de la ceea ce ati inteles dumneavoastra din tot ce ati citit despre crestinism, sau, si mai exact, de la ceea ce alegeti sa intelegeti.

Va repet, crestinismul este o religie a bucuriei. Crestinul adevarat se bucura de viata.

Acea "chestie mica si amarata", universul material si viata in acest univers, este creatia lui Dumnezeu. Omul este pus pe Pamant, sau in univers, pentru a-l cunoaste, stapani, pentru a se bucura de el etc.

Logica dumneavoastra se intemeiaza pe o eroare grosolana dpdv axiologic. Ceea ce confera valoare nu este durata sau dimensiunea (cu alte cuvinte viata pamanteasca nu este mai putin buna decat viata vesnica pentru ca este mai scurta sau mai limitata din anumite puncte de vedere).

Ceea ce confera valoare este prezenta atributelor lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu pentru mine da valoare vietii mele, atat direct, cat si reflectata in dragostea semenilor mei pentru mine si a mea pentru semenii mei, iar dragostea este la fel de prezenta aici in universul creat, material, cat si in "viata de apoi".

In sfarsit, comiteti o eroare din punct de vedere soteriologic. Va las sa o descoperiti singur.

Domnule draga, noi nu dorim sa reprezentam ceva in ochii dumitale sau sa va convingem de ceva. Noi spunem ca suntem crestini. Daca dumneata nu crezi asta, e dreptul dumitale, pe noi nu ne lezeaza cu nimic. Nu tinem sa iti facem pe plac. Daca om fi sau nu crestini, Dumnezeu stie. Cum se spune in pilda de astazi, ca multi de la rasarit si de la apus vor sta la masa lui Dumnezeu, iar fiii imparatiei (adica nu doar poporul ales, ci si noi, care ne zicem crestini, care am citit Evangheliile si am vazut Tainele) vor arde in gheena. Eu nu stiu in ce crezi dumneata sau in ce nu crezi, dar sa ne ajute Dumnezeu pe toti (si pe dvs, "ateul Zarathustra") sa ajungem in imparatia lui Dumnezeu!

Nu ti-a dat nimeni autoritatea morala sa judeci crestinii de pe acest forum. Pui intrebari pe care le pune duhovnicul ortodox la spovedanie. Chiar nu vezi ca devii penibil arogandu-ti un rol pe care nu ti-l propune nimeni? Am de la cine sa cer sfaturi si am cui sa-i destainui in ce masura sunt crestina.

Personal nu ma intereseaza daca esti ateu sau altceva. Indiferent de te declari a fi esti tot om ca si noi. Deci te rog sa nu consideri ca ma cunosti inainte de a spune cine sunt.

Ideea este urmatoarea: daca noi , cei 700 de utilizatori ai forumului, plus cei ce umplu bisericile, ne inselam, iar tu ai dreptate, inseamna ca esti mult mai informat ca noi, mai bun si mai intelept. Tu te consideri capabil sa ne scoti din intuneric, altfel nu ai mai incerca. Spuneai de noi ca avem o parere prea buna despre noi? :)

Prostiile acelea facute dintr-o logica crestina sunt de fapt in afara logicii crestine. Atunci cand mesajul Evangheliei se combina cu rautatea omului da nastere fanatismului sau razboiului cu suport religios...nici o legatura cu Dumnezeu.

Si mai am o intrebare: spuneai ca astepti sa gasesti un crestin adevarat ca sa discuti cu el. Ce ai discuta cu acel crestin? Ai dori sa afli mai multe despre crestinismul lui sau ai vrea sa-i demonstrezi ca e nefondat?
Apropo, daca tu cauti crestini adevarati inseamna ca tu crezi in crestinism si ce poate produce el. Altfel ai cauta oameni morali sau corecti sau...mai stiu eu ce...

Păi dacă creștinii sunt niște impostori, înseamnă că sunt atei și atunci ce le reproșezi, că nu recunosc că sunt atei?

Ce vroiai de fapt, ca ei, creștinii să trăiască cu adevărat creștinește? Asta te-ar fi determinat să devii și tu creștin sau tot ateu ai fi rămas? Dacă răspunsul e a prima variantă, atunci impostorul ești tu, că nu faci ceea ce știi că e bine. Dacă răspunsul e a doua variantă, atunci ești un ipocrit, care pretinzi altora ceea ce nu crezi că e necesar.

Sper că ai băut ceva, că dacă scrii chestiile ăstea în stare de luciditate e grav.

Cinstit va spun ca imi place ceea ce ati scris. Cred ca sunteti un bun catolic (daca nu ma insel), poate chiar un teolog, poate chiar un adept al anumitor rationamente, dar tot nu ma prea convingeti ca sunteti si crestin.
Dar in fond de ce credeti ca tot ce am scris eu se rezuma la ceea ce spuneti dumneavoastra? Sa mergem pe calea aleasa de dumneavoastra, pe care eu tot nu as sustine ca e si crestina, dar de dragul discutiei sa incercam deci : atat viata aceasta cat si viata de apoi sunt cumva nu neaparat egale ca valoare, mai cum spuneti prima este o ''scoala'' pentru ceea de a doua, evident si ea fiind importanta.Daca chiar sugerati ca ele sunt egale, atunci inteleg ca practic intre 1 leu si 1 milion veti alege leul. Sau si mai bine, dati cu banul ca doar sunt egale ca valoare si e chiar acelasi lucru.
Dar sa revenim la viata scoala pentru ceea viitoare. Mi se pare totusi cam nepotrivita metafora daca vreti sa sugerati ca cele doua vieti sunt egale. Poate necesare, dar atunci ceea ce v-am propus eu este un curs intensiv. Deci cred ca priviti cumva gresit problema, pe de o parte, rational vorbind nu puteti totusi sa puneti pe picior de egalitate cele doua vieti. Pe de alta parte insa daca propuneti o valorizare a acestei vieti in perspectiva celei urmatoare, ei bine, va felicit, exact asta propun si eu. Faceti tot posibilul sa absolviti aceasta scoala in regim intensiv si rapid. Si da, crestinul adevarat se poate bucura de viata stiind ca suferinta vietii actuale este efemera pana la urma, si de altfel ea il pregateste si il ridica pentru ceea viitoare.
Fireste ne putem pierde daca chiar doriti printre multe cuvinte. Dar totusi esentialul ramane. Nu puteti privi aceste doua vieti ca fiind egale ca valoare, pentru ca in acest caz va suspendati exact logica la care vreti sa faceti apel.

Pai nu cred in crestinism, crestin adevarat in sensul descris de mine la inceputul topicului. Nu stiu ce as discuta cu el, in primul rand nu prea cred ca exista asa ceva, cred ca e doar o utopie. Dar asta inteleg ca e crestinismul : o utopie (sau poate chiar distopie).
Si in ceea ce priveste faptul ca marea majoritate a populatiei tarii se insala, eu va propun sa trecem la majoritatea populatiei Iranului. 99.99% de oameni dintr-o tara nu se pot insela, nu?

Pai daca sunt impostori sunt impostori si cam atat. Isi imagineaza ca sunt altceva, ca nici atei nu sunt din moment ce afirma sus si tare ca ei cred si asa mai departe.
Si din nou sunt analizate motivele, persoana, ce m-a determinat, ce se intampla si asa mai departe. Intrebarea era totusi serioasa, vad ca nu se prea raspunde la ea.
Si reafirm ca cred ca crestinismul este o utopie, iar faptul ca crestinii NU POT de regula traii crestineste se datoreaza acestui lucru.

Aha. Deci lucrurile astea sunt tabu. De ce? Ca asa zice Biserica probabil. Sau Biblia. Sau cineva.
Nu vroiam totusi spovedanii, imi pare rau ca nu va dati seama. Vroiam sa va dati seama totusi de impostura in care va aflati pretinzand ca sunteti ceva ce nu sunteti si asa mai departe. Acum daca nu intelegeti ce vreau defapt, cum sa va mai explic sa intelegeti? Pentru mine un preot e un om ca oricare altul. Deci pot sa pun si astfel de intrebari. Si tocmai ca nu le pune nimeni, de aceea le si pun. Ca poate va dati seama de ceva. Daca nu, nu, asta e.

Sa rezumam: cauti un crestin adevarat, dar stii ca nu vei gasi...atunci de ce mai cauti?

Eu nu cred in adevarul majoritatii, dimpotriva, doar o minoritate cunoaste Adevarul. Ce voiam sa spun e ca tu te consideri mai bun ca noi in timp ce ne acuzi de mandrie. :3:

mie imi pare bine ca ai un asemenea discurs, ceea ce dovedeste credinta ta si nu ateismul disimulat !
retorica ta agnostica se bazaza pe revolta interioara,si trebuie sa recunosti ca ateismul este un non-sens,deoarece pentru om nu reprezinta nimica !
hai,sa lasam laoparte argumentatii diverse si greoaie ale valabilitatii crestinismului ,si sa ne raportam,si referim, in schimb la una singura si esentiala,foarta simpla si de foarte mult bun simt !

Tu crezi,ca daca Cristos nu ar fi inviat cu adevarat,acel grupuscul de ucenici,ar mai fi avut curajul sa pledeze cu viata lor garantie, pentru invierea lui cristos ?
In evanghelie se spune (ia-o ca marturie istoriografica ),ca dupa ce l-au ingropat, s-au refugiat realmente de frica, si cu inima cat un purice,si s-au incuiat in casa,de frica sa nu-i gaseasca iudeii si sa-i omoare !
in aceasta situatie psihologica de groaza erau acei apostoli,si ei nu mai credeau demult in cel mort !
insa...cristos li se arata, in carne si oase, viu...si asta schimba datele problemei radical !
daca nu li s-ar fi aratat,cum a promis, a treia zi, nciunul nu mai avea, nici macar gandul fugar sa mai prpovaduiasca...ce ? un mort ?

Da domnule, nici eu nu vrea sa reprezentati ceva in ochii mei. Dar din prisma unor lucruri pe care Biblia le afirma parca as astepta. Adica parca m-as astepta la ceva mai mult decat o eticheta de ''crestin''. La crestinism de duminica.
Pana acum cam reusiti sa evitati subiectul propus, cu cateva exceptii. Pentru voi e important se pare sa discutati despre persoana mea daca se poate, ca cu ce drept vin, ca ce autoritate am...
Ideile sa inteleg ca nu va intereseaza? Atunci o dupa amiaza placuta va doresc, eu pana una alta ma retrag de pe aici :)

Dincolo de toate discutiile, ne-ai dat niste sfaturi foarte utile si ai spus niste adevaruri mari pentru care eu iti multumesc:

1.Doua adaugiri as mai avea de facut: a fi crestin nu inseamna a fi desavarsit, ci a fi pe drumul spre desavarsire. Sunt unii care au ajuns la statura descrisa de tine, asta nu inseamna ca noi trebuie sa ne oprim din sfintire.

2. Viata frumoasa a crestinului incepe de pe acest pamant; nu e nevoie sa moara crestinul ca sa fie cu Dumnezeu. Dumnezeu umple cerul si pamantul si locuieste in sufletul credinciosului. Viata aceasta este pretioasa pentru ca El a hotarat sa ne nastem aici si are un plan pentru fiecare pe acest pamant. De aceea nu ne curmam viata inainte ca El sa considere ca trebuie sfarsita. Pentru crestin a trai inseamna hristos, a muri un castig, deci crestinului ii e bine oricum. :)

Daca am inteles eu bine, Zarathustra doreste sa spuna ca un crestin
adevarat face faptele celui de la care isi ia numele, adica faptele lui
Hristos. Hristos a fost smerit, a iubit pe toti oamenii indiferent cat
de pacatosi erau, a spalat picioarele ucenicilor, inclusiv ale celui ce-L
va vinde, n-a iubit "lumea", dar a murit pentru noi, etc, in schimb ce
vede la noi, cei ce ne credem crestini? Vede cu totul alte fapte, ne
certam intre noi, ne facem eretici unii pe altii, nu ne spalam picioarele
dar ne aruncam apa in fata, suntem egoisti si rai, ne numaram rugile,
ne mandrim cu inchinarile, ne duelam cu dogmele, sechestram chiar
si harul, ca doar la noi e tot harul, la voi nu, ereticilor, strambilor,
cocosatilor, inselatorilor,.......................
Eu recunosc ca nu sunt inca crestin adevarat, dar ca imi doresc sa fiu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Esenta crestinismului e :credinta, nadejdea, dragostea(nu neaparat in ordinea asta). Spunea cineva aici, pe forum, ca un crestin nu poate decat sa nadajduiasca in credinta si sa incerce sa ajunga la dragostea absoluta predicata de Iisus. Daca nu ai avea inima impietrita ti-ai da seama ca majoritatea contra-argumentelor care-ti sunt aduse sunt spre luminarea ta si nu spre inversunare. Unul din aforismele lui Montaigne spune asa(voi parafraza): Cel care este prea preocupat in a-si argumenta punctul de vedere nu mai are urechi catre celalat; se preface ca asculta(pentru a nu parea grosolan) dar de fapt se gandeste la cum sa distruga ceea ce i s-a spus.

Acum despre credinta. Credinta e contradictorie si misterioasa; cel mai bine rezumata in Marcu 9,24 :"Cred Doamne! Ajuta necredintei mele"( te rogi lui Dumnezeu deoarece crezi in El si in aceeasi rugaciune ceri sa ti se ierte necredinta). Recomand cu caldura cartea Jurnalul Fericirii a parintelui Nicolae Steinhardt, acolo explica mai mult din paradoxul asta.

Parintele Arsenie Boca spunea ca traim niste vremuri propice pentru increstinare; cred ca voia sa spuna ca nimeni nu te mai asupreste pentru credinta ta si nu mai presupune niciun risc(de genul aceluia la care erau expusi crestinii primelor veacuri) credinta in Iisus Hristos.

Acuma la intrebarea "De ce nu vrem sa murim cat mai curand?", sa stii ca am intalnit oameni care de la atatea necazuri isi doreau sa moara, au fost multi visatori care s-au sinucis pentru a scapa din absurdul vietii dar eu spun ca exista si o alta provocare, si anume: Traieste-ti viata la nivelul crezului tau!

Si mai era o intrebare cum ca de ce plangem la inmormantari ca doar exista raiul pentru oamenii aia, ca doar nu sunt toti atei sa ajunga in iad. Mie niciodata nu mi-au placut mentalitatea sofista si dialectica dar totusi, voi da un exemplu din Biblie: moare Lazar. Surorile lui il plang si Iisus(care stie ca Lazar ajunge in rai)...ei bine, Iisus plange cu ele pentru ca i se face mila...nu cred ca avea niciun sens sa le explice ca Lazar va ajunge in rai ca tot nu le consola in vreun fel si daca a vazut cat de mare e durerea si dorul femeilor, Iisus l-a inviat pe Lazar!

In ceea ce priveste zadarnicia vietii, citeste Ecleziastul.

Alta persoana care confunda oamenii cu religia.
Atatea pagini scrise pentru ce?
Hello...suntem oameni toti,nu suntem perfecti!
De asta ne aflam aici,la Scoala Pamant:ca sa invatam fiecare lectiile pe care le avem de invatat pentru a evolua spiritual.
Daca am fi imaculati am canta la harpa cu ingerasii pe un norisor!Glumesc...
Dar,poate esti tu perfect si noi muritorii nu ne-am prins.
Sa stii ca in locul tau mi-as pune singura intrebarea:ce mai caut sa umplu atatea randuri cu inversunare contrazicandu-ma cu niste oameni despre care am parerea ca sunt falsi,nerealisti etc.
PS:Mentionez ca gasesc interesant faptul ca scrii cu majuscula numele Lui.