Un articol ce merita citit cu toata atentia!
 

Suflet drag, cu cat vei iubi mai mult o persoana, cu atat ii vei ierta mai multe. Si aceasta este inca o masura omeneasca a iubirii. Cum poti sa te indoiesti ca Domnul, Care este Insasi Dragostea, nu te va ierta de fiecare data cand te vei intoarce la El cu inima zdrobita?


De ce atunci cand suferi faci aceeasi vesnica greseala? De ce mereu cersesti mangaiere de la oameni? Si mai ales, o ceri tocmai acelora care nu ti-o pot da, acelora care nu iti ofera decat insulte, jigniri, priviri pline de ura sau de indiferenta si reprosuri? De ce gresesti mereu?
Ai promis de nenumarate ori ca de fiecare data cand fie sufletul, fie trupul, te va durea, iti vei indrepta privirea catre Domnul si vei cere ajutor de la El.

Insa de fiecare data tu incalci promisiunea aceasta, suflete iubit, te indrepti catre oameni si ei, in loc de mangaiere, iti dau mai multe rani, in loc de un cuvant cald, arunca peste tine o ploaie de reprosuri, in loc de o privire blanda, te sageteaza cu ura lor. Nu ti-a ajuns suferinta de pana acum? Atata sange a curs din tine... inca simti ca mai ai putere sa mai induri si alte rani?


Poti sa-i iubesti pe toti oamenii cu aceeasi dragoste - si chiar trebuie sa-i iubesti - dar nu astepta niciodata nimic de la ei, fiindca in clipele tale cele mai grele vei fi mereu singur. Multi vor fi alaturi de tine la cele mai mari bucurii ale vietii tale si la cele mai impresionante succese, dar aproape nimeni nu va fi langa tine atunci cand vei suferi.


Toate aceste suferinte iti sunt trimise spre inteleptire, pentru a te lepada cu adevarat de lume si pentru a nu mai nadajdui deloc in oameni. E medicamentul amar, dar folositor, pe care Insusi Dumnezeu ti-l da pentru a te vindeca si pentru a simti din nou dulceata bucuriei de a fi alaturi de El si de a-I darui Lui toata fiinta ta. In afara Lui nu exista fericire. El este singura bucurie adevarata, singura hrana a ta, singura apa datatoare de viata care iti poate astampara setea; Hristos este Imparatul cerului si al pamantului, Prietenul Care niciodata nu te va parasi, Pastorul cel Bun care intotdeauna te cauta atunci cand pleci din staul sau te ratacesti. El este Calea, Adevatul si Viata .
Fii orb, surd si mut la cuvintele lingusitoare ale oamenilor, la armele cu care ei atat de des te ranesc sau se razbuna, la rautatile indreptate impotriva ta, dar sa nu fii niciodata orb la minunile pe care Domnul le-a facut si le face cu tine, sa nu fii niciodata surd la chemarile Sale gingase, pline de blandete si de milostivire, sa nu fii niciodata mut spre a-L lauda mereu, spre a-I multumi si spre a-I cere ajutor si indurare!


I-ai auzit glasul, I-ai inteles chemarea…ce mai astepti pentru a-I darui totul? Nu esti conditionat nici de timp, nici de loc si nici macar de alte imprejurari exterioare, cum ai putea crede! Suflete drag, ce mai astepti? Ce te mai tine inca departe de Dumnezeu ?
Tu nu ai ce sa-I dai fiindca toate sunt ale Lui, dar poti sa-I dai tot ceea ce esti !

Cu dragoste frateasca,
Teodor Ilas.

preluat de aici:
http://www.crestinortodox.ro/biseric...re-108121.html

Imi place foarte mult subiectul deschis de tine.......:)Iubeste-i pe oameni, dar nu mai astepta niciun fel de afectiune din partea lor! Nu te mai astepta sa te intrebe daca suferi sau daca esti bucuros, nu te mai astepta sa te mangaie atunci cand esti zdrobit, nu le mai cere ceea ce ei nu au – nu le mai cere dragoste…

Comentariu
 

Buna ziua. Am citit articolul postat.Si unica parere,desi cred ca este un subiect pe marginea caruia putem avea discutii lungi si interesante.
Cred in Dumnezeu,il iubesc pe Dumnezeu,am incredere in El. Si mai stiu ca oricat de multe greseli as fi facut,El,in toata bunatatea si splendoarea lui ,ma iarta.Asa cum nici un om nu ar reusi sa o faca vreodata.
Si da.Primul meu gand,cand trec prin momente grele,este la Dumnezeu.Cu El vorbesc,la El ma rog.Lui ii cer,Lui ii fac promisiuni. Dar, refuz sa cred ca Dumnezeu nu crede in prietenie adevarata.in oamenii care ne sunt apropiati si fac neconditionat gesturi sau lucruri pentru noi.Poate gresesc.Poate am receptionat eu eronat mesajul acestei scrieri. Stiu foarte bine cat de nemilosi,cruzi,fara nici o directie pot sa fie oamenii.dar,mai stiu foarte bine ca una din bucuriile cu care Dumnezeu m a binecuvantat sunt prietenii.Putini dar alesi.Si,pentru asta ii multumesc in fiecare zi.
Da!! In mod cert Dumnezeu este cel mai bun prieten al meu. Dar, tot el mi a dat bucuria unor prietenii adevarate si sincere.Oameni cu care am sa imi impartasesc durerile si bucuriile.Dupa ce le impartasesc cu Dumnezeul meu.
Dumnezeu sa va binecuvanteze.
Cristina.

Poti sa-i iubesti pe toti oamenii cu aceeasi dragoste - si chiar trebuie sa-i iubesti - dar nu astepta niciodata nimic de la ei, fiindca in clipele tale cele mai grele vei fi mereu singur. Multi vor fi alaturi de tine la cele mai mari bucurii ale vietii tale si la cele mai impresionante succese, dar aproape nimeni nu va fi langa tine atunci cand vei suferi.

Buna ziua. Am inteles ca este o porunca aceasta sa iti iubesti aproapele ...cand am aprofundat am inteles...porunca nu rugaminte...adica nu te joci acum iubesti acum urasti...si pentru asta trebuie muuulta rabdare si smerenie .Ce pacat ca am inteles atat de greu asta...cate praguri de sus am atins cu capul sa ma pot smeri sa-i pot intelege pe cei de langa mine....si sa incerc sa- iubesc ...de am putea sa ajungem si la dragostea de vrajmasi bine ar fi...lupta cu firea noastra inclinata spre pacat asta este ...Dar se poate!

Ce bine ar fi sa invat odata ptr totdeauna sa iubesc oamenii si sa sufar singura in tacere…..de fapt nu chiar singura …eu, bunul Dumnezeu, ingerul meu pazitor , Maica Domnului, Sfintii la care ma rog uneori…..acum insiruindu-i constat ca nu am fost si nu voi fi niciodata singura……

Eu m-am referit la oameni.Bineinceles ca Dumnezeu este si prietenul meu,El se bucura cand eu ma bucur ,plange cand eu plang si mai imi sterge si lacrima.:)Chiar de multe ori ma intreb Oare ce faceam si ce am fi fost fara El.

A dori să fii iubit de cineva, cred că este deja o dorinţă egoistă.
Ar trebui să nu urmărim să fim iubiţi de oameni, ci noi să-i iubim pe ei necondiţionat, să-i iertăm şi să-i ajutăm cât mai mult.
Deşi nu este uşor, dar cu sprijinul celui Atotputernic, putem reuşi.

De fapt Iisus a spus "sa va iubiti unii pe altii, asa cum va iubesc si eu..." (nu mai stiu formularea corecta".
Deci ar trebui sa facem cum ne spune si atunci am fi de fapt iubiti si de El.
Mai spune:
Daca hraniti un flamand, imi dati mie...
Daca ingrijiti un bolnav, ma ingrijiti pe mine...
stc.
Deci ar trebui sa vedem in fiecare om pe El.
Dar si invers. Si ceilalti trebuie sa ne iubeasca pe noi, in acelasi mod.
De ce sa fie egoist sa dorim sa fim iubiti?

De ce? Pentru ca pretinzi. Ori iubirea se da.
Daca o ceri si nu o primesti, nu mai poti iubi neconditionat.

Pai tocmai asta este: ar trebui s-o dam toti si atunci am si primi toti.
Si toti avem nevoie de iubire. Aici este problema: avem nevoie de iubire.
Suntem oameni, cu suflet, cu simtire.
Fara iubire ne distrugem, murim si mai rau, ajungem la pacatul...sinuciderii.
Si din pacate asa putina iubire se da, asa putina lume daruieste iubire...

sophia, crestinul are numai obligatii: el sa dea, el sa faca, fara sa pretinda.
Dar are si un drept: dreptul la dragoste, caci fara ea murim. Dragostea o primim de la Dumnezeu, si prin oameni. Insa nu avem voie sa o pretindem, ca si cand ni s-ar cuveni.
In perioadele din viata noastra, in care ne-am decis pentru credinta in Dumnezeu, nu mai simtim dragostea celorlalti aproape deloc, caci Dumnezeu ne curata de pacate si asta e dureros. Si cand e cel mai dureros, El ne duce pe brate, intelegi?

Am fost la mari duhovnici imbunatatiti. Pe nici unul nu l-am auzit cerand dragoste, dar au dat-o neconditionat pacatosilor, care se spovedeau.

Trebuie sa invatam sa vedem aceasta dragoste asa cum se manifesta ea: fie printr-o vorba blanda, sau printr-o certare binemeritata.

Ceea ce noi in mod obisnuit numim dragoste, fiind de natura fizica si dulceaga, aceea nu este dragoste. Poti s-o numesti cum vrei, dar nu dragoste. Cand simti dragostea, nu te sacrifici, ci te daruiesti cu bucurie; si nu te imputinezi, ci pe masura ce dai, izvorasti. Cand simti ca nu se mai termina ceea ce dai, atunci iubesti.

Mai Miha-Anca, daca tu nici nu stii ce este dragostea, nu mai am nimic de spus.
A dori sa fii iubit nu inseamna a pretinde. Sunt nuante diferite.
Crezi ca duhovnicii nu-si doresc sa fie iubiti de discipoli (sau cum s-or fi chemand)? Si chiar primesc aceasta dragoste probabil, chiar daca nu o cer.
Totul se intampla in suflet. Nu trebuie sa doresti, sau sa ceri in gura mare...
Of, chiar nu diferentiezi nimic, nu stiu, parca vorbesti din piatra tot timpul. Totul rece si absurd la tine.

Ba da, sophia, stiu si ce e dragostea carnala, dar credeam ca vrei sa stii ce e dragostea cu adevarat... Ca nu esti de acord cu cele de mai sus, nu e de mirare, caci cu multe nu esti de acord. Ai cumva impresia ca le-am inventat eu?!?
Dar am si eu o rugaminte: scrie si tu, ca si ceilalti useri apartenenta religioasa, ca sa stim cu cine discutam. Altfel se discuta cu un ateu sau cu un budist sau cu altul, care nu e ortodox. Eu raspund intotdeauna ca unui ortodox, dar la tine se nimereste ca nuca in perete. Fara suparare. Deci?

Într-o postare mai veche am mai spus dar repet oridecâteori esre nevoie.
Cunoaşterea cuiva pe net este FALSĂ!

Aceasta este valabilă şi în cazul tău Sofia.
Anca este o persoană sensibilă,cu un suflet larg şi milostiv,răspândind bunătate, dragoste şi este de o omenie aparte.
Vei fi uimită dar în smerenia ei pare chiar timidă.

Nu mai faceţi aprecieri la adresa cuiva doar din împresia pe care v-o lasă cele scrise de acesta.

1. Am mai spus si o repet si sta scrisa si in semnatura mea: sunt ortodoxa.
Am vorbit de atatea ori despre biserica la care merg si preotul meu, despre faptul ca sunt si la strana.
Acum vii si-mi spui ca nu stii ce sunt?
Este drept ca nu sunt de acord cu unele lucruri, ca nu le pot pricepe si accepta si mai depinde si cum mi se vorbeste.
Am senzatia intr-adevar ca tu inventezi niste lucruri in ortodoxie, ca exagerezi. Si nu numai tu.
Eu vad cum este la mine la biserica.

2. Legat de subiect
Ce numesti tu dragoste carnala? Eu o numesc pe cea intre barbat si femeie si nu despre asta discutam pe acest fir.
Discutam despre dragostea dintre oameni in general. Dragostea este un sentiment in general. Ca la un cuplu ea imbraca si forme trupesti, este altceva.
Vorbim aici despre sentimente, caldura, mangaiere, intelegere, ajutor.
Si mai exista dragostea din credinta: pentru Dumnezeu, Maica Sa si sfinti.
Asta este alt fel de dragoste, ceva ne-lumesc.
Nici despre asta nu se vorbea aici.

De aceea spun ca este f.normal sa iubim, sa fim iubiti, sa dorim sa fim iubiti, sa avem nevoie de iubire. Omul fara asta nu poate exista, exista doar exceptii.
Si nu vad ce este egoist in asta.
Este dorinta de a fi intre oameni, de a da si a primi iubire.

Poate ca unii nu pricep lucrurile astea, pentru ca deja le au in f.mare cantitate. Cei care nu au parte de asa ceva, inteleg f.bine acest subiect.
Sa ai nevoie de iubire si sa nu primesti este rau, f.rau. Si de aceea ajung unii la fapte necugetate: singuratate (de toate felurile) si lipsa de iubire, de Om.

Asta este valabil atunci si pentru mine, Dorina. Ma stie cineva cum sunt eu in realitate? Nu.
Si vezi ca nu esti consecventa, in unele postari critici oameni si te deranjeza, in altele aperi si perii aceiasi oameni. Nu e normal. Unde este adevarul?

Iar ca sa existe asa o mare deosebire intre mesaje si omul real se poate, dar de obicei la oameni cu probleme mari, care in mesaje lasa tot ce nu pot in realitate.

O cunosti personal pe Anca?

Doamne ajuta!
 

Foarte frumos articolul. Este explicatia detaliata a poruncii lui Dumnezeu, care cuprinde intreaga natura a iubirii curate: "Iubiti-va unii pe altii..."
Daca nu ar exista iubire, lumea ar fi un iad. Dumnezeu ne iubeste pe fiecare, oricat de mult am gresit fata de El, si ne iarta, daca ne rugam Lui cu credinta. Caci omul fara parinti poate sa traiasca, dar fara Dumnezeu, ii este imposibil acest lucru.

Esti un exemplu de smerenie , draga Georgiana ! Chiar daca viata de aici nu ti-a oferit prea multe , chiar daca suferinta te-a apasat inca de la de la nasterea ta , ai ramas neclintita in credinta ta . Dumnezeu sa te binecuvanteze , suflet bun !:53::53::53:

Cel mai mare adevar ,uita raul rabda mult si iarta mult .

Da Sofia o cunosc personal pe Anca.Am avut bucuria să ne întâlnim anul trecut şi să petrecem câteva zile prin locuri duhovniceşti.Până a ne cunoaşte între noi au mai fost schimburi de replici mai dure deoarece la fel ca şi tine vedeam doar duritatea şi dorinţa puţin exagerată (după a mea părere de atunci)de a nu greşi.
Sunt convinsă că eşti o persoană deosebită şi greu încercată de viaţă în căutare de răspunsuri la multele întrebări care(nu doar pe tine) te frământă.
Îmi cer scuze pentru of-topic.
În rest pace, bucurii iar postul să-ţi fie cu folos şi spre luminare.

Adevar ca adevar , dar :cati uita raul , cati rabda si mai ales cati stiu sa ierte cu ADEVARAT ? :76:

:41::41::53::53:exceptionale sfaturi

ai foarte mare dreptate, sophia. si nu e nimic egoist in a cauta dragostea, este chiar esenta crestinismului.

Razele soarelui, cu cât sunt mai aproape de soare, cu atât distanţa dintre ele este mai mică.
Aşa şi noi oamenii, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, care este iubire, cu atât vom fi şi noi mai legaţi sufleteşte unul de altul.
Am găsit această comparaţie scrisă de un sfânt părinte (nu îmi amintesc numele).