Parintele Arsenie Boca
 

Părintele Arsenie Boca este un sfânt român, care a plecat la Domnul acum 21 de ani.
Deşi încă nu este canonizat, viaţa şi minunile săvârşite de el, dau mărturie despre sfinţenia lui.
A fost un martir, apărător al credinţei ortodoxe. A dus o viaţă de grele nevoinţe călugăreşti. Este un model de preot, de călugăr, de om.
Avea şi darul înaintevederii, cunoştea chiar gândurile multor oameni. Vedea trecutul lor şi le dădea sfaturi preţioase.
Mulţi creştini au dat mărturie despre minunile şi ajutorul primit.
Poate că există şi pe Forum persoane care l-au cunoscut, sau care au simţit prezenţa Sa, atunci când l-au chemat în rugăciune.

Doi la Rai unul printre noi inca..
 

Nu e timpul pierdut. Pe parintele Arsenie Papacioc inca il poti vedea. Uite aici il gasesti: http://www.google.ro/url?q=http://ww...8x0Fn7Dm_mW2SA

Cu ajutorul Lui Dumnezeu am fost ieri la Manastirea Prislop in Silvasu de Sus, din jud. Hunedoara, unde se odihneste in Domnul Parintele Arsenie Boca. Vreau sa va spun ca ce am simtit la mormantul lui nu se poate descrie in cuvinte. In netrebnicia mea pot sa va spun doar ca am simtit ca ma asculta de acolo de unde e el, si stiu ca ma va ajuta. Am venit mai "usoara" parca de pacate, de probleme, de griji.
De asemenea am fost si in "pestera" unde se nevoia Sfantul Ioan de la Prislop. Cu adevarat viatza de Sfant a dus, si a murit impuscat in pestera aceea pentru ca nu a vrut sa se lepede de Iisus Hristos.
Cei care aveti posibilitatea sa mergeti merita sa incercati!

staretul de la manastirea Simbata de Sus
 

Am fost odata (prin anul 97-98) la manastirea Simbata de sus cu citeva persoane. Nu il cunosteam inca pe acel "omusor" simplu si bland. Eu personal nu am vb cu dansul. Insa am ascultat ce au vorbit doua doamne cu el. L-au intrebat despre faptul ca mai este inca in viata .. ele stiau din ziare ca a fost inmormantat cu toate onorurile... el a stat putin si apoi a zis: "Bine, sa va spun si voua ce a fost, atunci inca ma mai prigonea un politist si pentru el trebuia sa mor, apoi cind a vazut ca nu eram mort a fost asa mirat incat credea ca sint o fantoma si atunci i-am spus 'Uite eu am murit si am inviat dar si tu vei muri in curand iar cind vei muri nu te vei mai trezi!" Si de atunci nu a mai pacatuit asa."
Apoi au vorbit despre Dumenzeu si despre inaltarea spirituala, despre credinta (una dintre doamne nu avea inca destula credinta) , despre treptele desavarsirii . Prima doamna stia multe lucruri si simtea prin harul ei asa incat i-a spus sfantului ca el are al doilea nivel al desavarsirii, (a doua doamna tot nu credea) , dinsul a povestit aratand ca cele doua trepte au fost oferite de Cer cam la o luna de zile una fata de alta si ca a stiut in acel moment ce se intampla. Apoi prima doamna i-a spus ca datorita desavarsirii primului nivel are la fel ca sfantul francisc si alti sfinti puterea de a levita intre alte protectii divine. El a raspuns.. da, lumea nu trebuie amagita, ar fi asa ca un pectacol .. simteam eu ca parca plutesc..(a doua tot nu credea).
Apoi au vorbit de ziua chemarii Duhului Sfant si a miresei , sfantul a zis ca el nu are inlesnire sa vorbeasca atunci de lucrurile pe care el nu le va apuca , doamna a spus ca inainte a zis altceva oamenilor.. da , a raspuns sfantul, atunci nu eram sfant, incercarea este pentru ei si nu pentru mine, eu nu am caderea ..
Apoi s-au rugat pentru Romania si pentru oameni sa aibe credinta si dezlegare in inima pentru a putea primi calauzirea si darurile sfinte viitoare.
Apoi si-au luat la revedere, Doamne ajuta cu pace..a doua doamana tot nu credea in sfintenie asa incat doamna sfanta s-a rugat deoparte cu palmele ridicate si apoi a multumit lui Dumnezeu dupa care a spus - acum stiu ce trebuie sa fac, o sa vezi cu ochii tai..a luat de la verisoara ei o sticla cu suc si a turnat putin in fata usii laterale pe unde iesea sfantul din biserica dupa care a chemat un calugar tinar din apropiere sa aduca o galeata cu apa sa spele acolo toata partea bine bine, calugarul deja avea pregatita galeata dinainte, apoi a spalat bine, toata partea din fata usii era acum uniform de uda. Intre timp cineva a vrut sa intre si a calcat cu piciorul facand doar o singura urma spre exterior, apoi ele au asteptat un pic si deindata iesit sfantul pe usa, in timp ce mergea a spus bland: Voi vreti sa ma dati in vileag...si a trecut mai departe calcand peste partea acoperita cu apa. Si apoi au privit amandoua ..vezi, sfantul nu a lasat nici o urma, cum iti explici? -abia atunci mi-a picat fisa de ce au stropit si de ce trebuia sa fie ud, intradevar nu era decat o singura urma de pas de la cel dinainte , sfantul de cate ori a calcat nu a lasat nici macar o urma de calcai..

Mihai

Frate, cu ce te mai ocupi tu in timpul liber?
Radiestezie?... Reiki? Yoga?

Ca miroase pana aici a invataturi orientale.

Eu consider că mesajul lui Mihai vrea să arate sfinţenia Părintelui şi darurile deosebite pe care le-a primit de la Dumnezeu.

Eu cred ca baga din top.

Si uite ce suna "ciudat":

1. Apoi au vorbit despre Dumenzeu si despre inaltarea spirituala, despre credinta (una dintre doamne nu avea inca destula credinta) , despre treptele desavarsirii . Ma lasi cu inaltarea spirituala? SMERENIE, SMERENIE, SMERENIE!

2. Prima doamna stia multe lucruri si simtea prin harul ei asa incat i-a spus sfantului ca el are al doilea nivel al desavarsirii (nivel, grade... hello?)

3. dinsul a povestit aratand ca cele doua trepte au fost oferite de Cer cam la o luna de zile una fata de alta (... ?!)

4. Apoi prima doamna i-a spus ca datorita desavarsirii primului nivel are la fel ca sfantul francisc si alti sfinti

5. El a raspuns.. da, lumea nu trebuie amagita, ar fi asa ca un pectacol .. simteam eu ca parca plutesc..(a doua tot nu credea).

6. da , a raspuns sfantul, atunci nu eram sfant

7. doamna sfanta s-a rugat deoparte cu palmele ridicate (am citit undeva ca Parintele Arsenie Boca nu recomanda deloc lucrul asta, spunand ca nici el nu se roaga asa..)

8. toata prostia aia cu apa si cu sucul, ispitindu-l deci..


Nu iti pute de la o posta a minciuna si a ceva ce nu poate avea legatura cu ortodoxia si cu Parintele Arsenie Boca?

Asta de mai sus e limbaj de fix ce am spus eu - ratacire orientala cu nivele, grade si alte aiureli. Nu de credincios dreptmaritor.

Cu ce ti-o fi gresit Arsenie Boca sa-l levitezi ca pe budistii din Himalaia ?

mare dreptate ai

Ce frumos citatul...ma laud in sinea mea ca stiu biblia (nt) dar stiu doar ce se citeste prin biserica...uite ca pasajul asta nu il stiam si e asa frumos.

Nu asta vrea sa spuna...pe noi Biserica ne invata ca daca suntem suparati cu Dzeu, mijloceste Iisus pt noi..daca suntem suparati cu Iisus..mojloceste Maica Domnului..daca suntem suparati si cu Maica Domnului..mai mijlocesc sfintii ,ceva de genul.Sau nu doar daca suntem suparati ci daca nu avem indraznire..sau o legatura directa.

Iisus spune in pasaj..pt apostoli probabil...ca ei se vor ruga direct lui Dumnezeu, cea mai directa legatura cu putinta.

Ba te poti ruga pt altii si pacatos fiind..nu te pui pe tine sau faptele tale mijlocitor ci apelezi la faptele celor pt care te rogi sau la mila lui Dumnezeu pt pacatosi.Plus carugaciunea la biserica pt cei adormiti se face de catre un preot..el poate mijloci in fata lui Dzeu.

Ceea ce spui tu ca spune biserica, este o mare erezie. Carturarii bisericilor, fiind incapabili sa priceapa sfintenia simplitatii si a iubirii sincere, neconditionate, au creat cu vorbe mestesugite un idol potrivit pornirilor lor dracesti. In felul acesta "pana a Dumnezeu te mananca sfintii". Dumnezeu a devenit inaccesibil pentru noi bietii muritori si sta si indiferent la rugamintile noastre. Din acest motiv trebuie sa apelam la intermediari. Si cine sunt intermediarii cei mai accesibili? Ai ghicit, preotii. Ca de n-am avea preoti si biserici, nimeni din Cei de sus nu s-ar uita la noi. Norocul nostru ca avem preoti! Mare noroc! In schimb ipocritii cu haine sfinte IL au la degetul mic, caci tot ce spun ei se va face intocmai. Cam asta e predania oricari organizatii piramidale idolatre, cu scop politic. Mie, raceala asta fata de muritori, a puterilor ceresti, imi suna foarte familiar. Despre Legendele Olimpului ati auzit?


Daca iti voi aduce mai multe citate din Sfanta Scriptura, precum cel dinainte, oare te vei lepada de idolatrie? Eu ma indoiesc, caci insusi Hristos ne invata despre cei ca tine:
"Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu."(Ioan 18,37) Deci cel ce nu recunoaste adevarul de la prima marturie, nu-l va recunoaste nici dupa 1000 de marturii.
Dar intr-o buna zi vei cunoaste ca Tatal indurarilor te iubeste mai mult decat iti poti imagina. Iar Cel ce ti-a numarat tot parul capului, stie si singur sa iti dea cele de trebuinta, mai-nainte de a le cere tu de la El. Uneori vei avea trebuinta de mustrari, alte ori iti va fi trebuinta de o mangaiere. Toate acestea El ti le-a randuit inca de la nastere. Numai tu sa nu le ignori!

Invataturi tipic protestante, si tu spui ca nu le ai deloc. Noi credem in preoti si sfinti, doar protestantii cred invers, erezie e ce spui tu, nu ce spune Alexandra sau Biserica.

Daca gresesc, arata unde am gresit! Iar daca am spus bine, pentru ce ma ... defaimi?
O fi sf. Evanghelie scrisa de protestanti? O fi cititul si citatul unui text din sf. Evanghelie pacat contra Duhului Sfant? O fi discernamantul de la diavol, iar supunerea orbeasca de la Hristos?

Noi credem in Dumnezeu.

Iar cei care vorbesc de rau dragostea noastra pentru preotii si sfintii Bisericii au parte, poate, de rugaciunile noastre pentru sanatatea lor sufleteasca si pentru mantuirea sufletelor lor, atunci cand ne rugam si pentru propria noastra sanatate si pentru mantuirea sufletelor noastre.

"Si ne iarta noua gresalele noastre
precum si noi iertam gresitilor nostri." AMIN+

Oricat te-ai supara Catalin are dreptate. Faptul ca citesti si citezi din Evanghelie nu te ajuta prea mult daca nu intelegi ca asa "cu porniri dracesti " cum erau ei, carturarii de demult au inteles exact ca "legatura personala " cu Dumnezeu conduce intotdeauna la erezie, la caderea in pacatul mandriei si la idolatrie ( iti creezi propriul zeu care te asculta intotdeauna si care iti spune exact ce vrei tu sa auzi ).
In schimb apelul la ajutorul sfintilor inseamna smerenie, inseamna recunoasterea faptului ca Hristos e viu, si inseamna participarea cu toata fiinta in Biserica, Biserica fiind atat Biserica luptatoare de pe pamant cat si Biserica biruitoare din cer, norul de martori despre care vorbeste Sf. Apostol Pavel in Epistola catre evrei cap 12.

Am dat si explicatiile in mesajul anterior. Tu spui povestea pe care o au si neoprotestantii, cu intermediarii, impotriva preotilor si chiar a sfintilor. Mai mult, spui ca e o mare erezie, ca invatatura Bisericii e pe baza unor porniri ale vrajmasului, si ceva de idolatrie. Un protestant nu prea ar avea curajul sa spuna asta pe forumul ortodox, dar tu spui si ca aceasta e invatatura ortodoxa. Si apoi tot tu te superi si nu intelegi. Acum ti-am explicat.

Un nou lăcaş de cult ocrotit de "Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare" În apropiere de Mănăstirea “Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, s-a aşezat piatra de temelie pentru un nou lăcaş de cult, în apropiere de izvorul părintelui Arsenie Boca. Aici va fi zidit un paraclis ce va avea hramul “Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” şi va ţine de Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus. Slujba religioasă prin care s-a aşezat piatra de temelie a fost oficiată luni, 4 februarie, de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, potrivit mitropolia-ardealului.ro. Din soborul de preoţi au făcut parte stareţul mănăstirii amintite, arhimandritul Ilarion Urs şi mulţi preoţi din satele învecinate mănăstirii. Au participat monahii din obştea de la Sâmbăta de Sus, mulţimi de credincioşi din Ţara Făgăraşului, iar răspunsurile liturgice au fost date de corul Parohiei Drăguş din apropiere, membrii acestuia participând la eveniment înveşmântaţi în frumoasele costumele populare specifice comunităţii lor din Ţara Făgăraşului.

Pelerinaj la izorul minunat

Locul în care se află izvorul cunoscut de oameni prin intermediul marelui duhovnic din Ardeal este în permanenţă vizitat de credincioşi din întreaga ţară. Pelerinii nu caută aici doar apa cristalină a izvorului, ci mai ales bogăţia duhovnicească ce izvorăşte din aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu.

“Acest izvor de lângă mănăstire a dat posibilitatea multora să se bucure de prospeţimea apei care vine ca binecuvântare de la Dumnezeu, dar şi posibilitatea de a medita spre mântuirea sufletului, de a ne reamintit de cuvintele pe care ni le-a lăsat ca învăţătură şi ca pildă părintele Arsenie atâta timp cât a fost aici, la Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus”, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

Terenul pe care va fi zidit paraclisul nu aparţine în prezent Mănăstirii “Brâncoveanu”, dar va fi donat aşezământului monahal în viitorul apropiat.

Izvorul de lângă mănăstire era locul unde adesea, părintele Arsenie Boca se întâlnea cu pelerinii pentru a le vorbi şi a se ruga împreună cu ei, iar până în zilele noastre acest loc a rămas un loc de popas duhovnicesc.

Da-mi te rog citatul cu spusa protestantilor! Eu nu o cunosc. Daca sunt protestant fara sa stiu, poate ar fi bine sa ma convertesc. Adica, macar sa fiu cu acte in regula si sa imi afisez la profil apartenta religioasa. Dar mai intai sa vad textul lor, la care tot faci referire de mai multe luni, dar fara sa dai vreun citat precis!

Ia sa mai citim o data!
1. Unde e textul de refrinta la care face referire Catalin?

2.
Acelasi capitol, versetul 33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.
Deci Hristos se refera doar la ucenici, cand spune "indrazniti! Eu am biruit lumea". Probabil ca si "Tatal nostru..." este tot pentru ucenici. In timp ce eu, ori de cate ori ma rog numindu-L TATA si ma adresez lui ca unui TATA, comit o blasfemie. Probabil ca am inteles eu gresit. Probabil ca interpretarea corecta este ca Dumnezeu Tatal este un nume si un prenume fel ca... Andreea Esca. Nu ca trebuie sa incep sa-L socotesc pe Dumnezeu chiar ca fiindu-mi Tata iubitor! Eu, la Tatal meu, ma duc indraznind si nu rog pe sormea s-o roage pe matusa sa-i spuie buncii s-o induplece pe mama ca sa-l roage pe tatal meu [cel trupesc] pentru mine.
Deci, cum sa fac? Mai spunem Tatal nostru... sau e doar pentru apostoli?
Dumnezeu Tatal e chiar ca un tata pentru mine, sau e coincidenta de nume, fara semnificatie paterna?

3. Cat despre faptul ca ma voi smeri eu vreodata, pentru ca ma rog la sf. Petru si nu direct la Tatal, Fiul si Duhul Sfant, asta e o utopie. Nu cred ca exista amagire de sine mai mare decat aceasta. Nu de alta, dar se va gasi cineva invidios pe evlavia mea catre apostol si ma va mustra zicandu-mi: "Dar noi tre sa ne rugam la... cuvioasa Parascheva, ca de asta a dat Dumnezeu aceasta mare sfanta, neamului nostru romanesc. Cine esti tu sa te rogi direct la sfantul Petru?"

Luati aminte ce va spun, din batrani vorba curata!
Din betie te trezesti, din prostie... niciodata.

Pai la chestia cu legatura directa si cu "intermediarii ". Am vazut ca in alt loc pe forum ai dat exemplul cu "noi trei voi trei..." in acelasi sens.Acestea sunt idei protestante si dovada ca nu functioneaza este numarul urias de grupari in care e spart protestantismul.
Cei trei au ajuns asa de mari tocmai pentru ca nu si-au dorit niciodata asta.Tot ce au dorit a fost mila Domnului. Ori tocmai aici este capcana "legaturii directe ". Eu imi propun din primul moment sa fiu mare. La fel cum Sola Scriptura inseamna ca sunt niste lucruri inauntrul Scripturii pe care nimeni nu le-a dibuit inca dar pe care eu desteptul o sa le descopar. E plina lumea protestanta de oameni care au un fir rosu cu Dumnezeu si care au " scos la lumina " ce era ascuns in biblie. Si se despart unii de altii iar si iar si iar.
Pe cand Biserica Ortodoxa imi spune ca trebuie sa ma bazez si pe intermediari si nu trebuie sa sper niciodata sa obtin mai mult decat mila Domnului. Apelul la sfinti este apelul la oameni in care a stralucit Lumina lui Hristos, inseamna recunoasterea faptului ca sunt neputincios si deci smerenie. In rezumat suna cam asa ( nu stiu citatul exact ) :"decat sa-ti doresti sa vezi ingeri mai bine sa-ti doresti sa-ti vezi pacatele "

Dragul meu frate! Eu nu am nevoie de smerenia asta prefacuta si formala, care imi pare ca se desprinde din apelul la intermediari.

1. Dumnezeu vrea sa am o legatura directa cu El, sau nu?
2. Rugaciunea "Tatal nostru..." este protestanta?
3. Exista sub Soare vreo relatie mai personala si mai directa, decat sa IL socotesti ca Tata, pe Cel ce este Ziditorul veacurilor?
4. Exista ceva mai mare si mai sfant pentru orice om, decat mila lui Dumnezeu?
5. Daca imi doresc cel mai sfant dar din Univers, adica mila Sfintei Treimi, asta inseamna ca sunt beat de mandrie sau ca sunt protestant?

Draga leonte, nu vreau sa-ti spun eu ce trebuie si ce nu trebuie sa faci, nu sunt eu in masura sa-i invat pe ceilalti, eu ti-am oferit doar niste exemple despre care oricine poate vedea ca nu functioneaza. Ar fi bine daca ar scrie Catalin, care sunt obiectiile lui la ce ai scris tu, eu ar trebui sa ma ocup mai mult de barna din ochiul meu decat sa tot socotesc paiele din ochii altora.

Pui de naparca ce sunteti! Fii ai vicleniei! Va bagati in subiecte care va depasesc, fara sa va fi facut datoria de a citi scripturile si pururea sunteti manati de aroganta mafaldei, iar cand trebuie sa raspundeti cu Da sau Nu, va ascundeti precum mustele de ploaie si va prefaceti smeriti, caci stiti ca toata dogma voastra este mincinoasa, dar mandria nu va lasa sa va caiti.

Pentru aceasta marsavie a voastra dar si pentru ca la tot ce am adus in fata din cuvantul Evangheliei mi-ati spus ca gandesc precum protestantii, doar pentru ca sunt mai iscusit si mai putin trandav decat voi in citirea scripturilor, iata ca am hotarat in acest ceas sa merg la protestanti sa ma interesez de dogmatica lor. Cine stie? Poate ca sunt protestant din firea inimii si a mintii mele fara sa fi stiut.

Deci va multumesc, Alin, Catalin si toti ceilalti care mi-ati adus la cunostinta adevarul despre mine. Ca de fapt, locul meu este langa cei asemeni mie, adica langa protestanti!
Daca stie cineva vreo biserica protestanta in Bacau, va rog sa imi dati niste date de contact. Vorbesc la modul cel mai serios ca sunt interesat sa discut cu un cleric protestant. Acesti stalpi ai BOR, mi-au starnit o curiozitate pe care nu o mai pot controla:
Daca Adevarul si Mila lui Dumnezeu s-au pogorat peste protestanti, scarbit fiind Domnul de comportamentul celor mai drepti dintre credinciosi? La urma urmei, de unde stiu eu ca nu este chiar asa?

Acum chiar pui de naparca nu-ti permit sa ma faci ca nu-mi aduc aminte sa fi iesit dintr-un ou, si nici maica-mea sa fi muscat pe nimeni.Masoara-ti cuvintele si lungul nasului.
Daca am zis ca ma retrag este pentru ca nu mai vreau sa insist, nu pentru ca nu ar exista raspuns. Cand ii inchizi usa in nas Martorului lui Iehova satul sa asculti aceleasi lucruri repetate la infinit nu inseamna ca te-a biruit, inseamna ca ai realizat ca iti pierzi timpul degeaba si ca, chiar daca te-ai certa o viata cu el tot ce vei obtine e sa te duci in iad langa el.Asa ca speri sa pice un fulger de sus si sa-l lumineze sau sa gaseasca pe cineva cu un pic de har care sa-i poata explica de ce "eu stiu " si "eu pot" nu sunt exact punctele de la care ar trebui sa plecam in calatoria noastra,
Fa ce vrei dar abtine-te sa mai jignesti oamenii.

Leonte, am discutat de mai multe ori, chiar si pe mesaje private. Ti-am dat si citate si tot ce e nevoie, dar tu spui ca nu le vezi pentru ca nu le poti vedea sau nu doresti. Si daca discuti cu un neoprotestant nu are efect sa ii dai argumente, el oricum crede ce vrea el.
Eu ti-am spus ca ceea ce scrii tine de ecumensimul radical, care are invataturile preluate in cea mai mare parte din protestantism. Nu trebuie sa fii protestant ca sa ai acele conceptii. Ti-am mai spus, toti avem mandrie, iar la tine e foarte mare, nu as face bine daca nu ti-as spune. Mai era cineva pe forum care avea conceptii ecumenist radicale, Adriana, si ea spunea ca pleaca de la ortodocsi, asta e se pare o regula. De aceea ecumensimul, si in special cel radical, e daunator.
Citeste vietile sfintilor, catehismul si in general scrieri ortodoxe, pentru ca Sfanta Scriptura nu o putem noi interpreta dupa cum vrem, si neoprotestantii fac exact asta.
Tu spui de preoti si sfinti, nu trebuie sa te duci la protestanti sa ii intrebi, gasesti mii de scrieri protestante pe net sau protestanti pe forumuri.
Preotul e important pentru ca face Sfintele Taine. Spunea un parinte ca niciun sfant care face minuni nu poate face ce face un preot, adica Sfintele Taine. Fara Botez, Mirungere, Impartasanie nu ai har si degeaba rugaciunea si nevointa. Inceputul conclucrarii cu harul este Botezul si Mirungerea, ele se pot face doar de catre preot.
Iar daca gasesti folos in citate din Sfanta Scriptura, e suficient pasajul cu cine nu Mananca Trupul si nu bea Sangele Mantuitorului nu ajunge in Imparatie.
Ortodoxia nu tine pe cineva cu forta, scopul nu e de a fi cat mai multi oameni in Biserica, doar cei ce cred invatatura ortodoxa, in primul rand.

Unde-i citatul frate? Poliloghia asta a ta se numeste sursa autentica? Da-mi frate, carte editie autor gilimele! Iar daca nu te intereseaza sa-mi aduci la cunostinta greseala mea, nu te mai baga in vorba aiurea. Nu uita ca l-ai facut protestant si pe sf. Siluan, mai de mult, in dorinta ta oarba de a-mi da peste nas!

Greu ii este omului cel rau sa-l jicneasca pe cel smerit cu inima. Insa pe cel trufas, chiar si o privire mai aspra il tulbura in toata fiinta sa.
Scopul meu nu a fost niciodata sa te jicnesc, ci sa iti arat cine esti, sa iti descriu comportamentul asa cum este, de sarpe veninos. Nu trupul tau ma intereseaza pe mine, de unde a iesit si cum s-a dezvoltat, ci gandurile si duhul tau sunt cele pe care le-am numit pui de naparca.
Macar atat lucru sa fi invatat din predania sf. parinti, ca lupta noastra nu este impotriva trupului, iar patria crestinilor drept maritori este intreg pamantul, nu doar cateva hectare razlete. Dar nici invatatura asta nu ti-ai insusit-o.

Vad ca nu te astamperi, la fel cum face orice crestin adevarat care are o "relatie personala ". Vine si intai isi arunca nada cu atacuri subtile la preoti si la sfinti, apoi cand vede ca nu are spor incepe si azvarle cu laturi in toti si in toate. Ca nu se simte bine lafaindu-se in baltoaca lui, unde i se pare lui ca l-a descoperit pe Dumnezeu daca altii nu-i impartasesc aiurelile.
Eu nu sunt smerit, nici nu am vrut sa crezi ca as fi smerit, am si eu atata minte ca sa inteleg ca pana si cel mai smerit om nu arata prea bine daca-si striga smerenia prin internet.
Tot ce am vrut sa-ti zic a fost ca ma retrag dintr-o discutie fara rost si ca degeaba incerc eu sa-ti arat ca esti afundat in noroi pana in gat daca eu sunt afundat pana peste cap. Pentru ca la teorie sunt bun dar practica ma omoara.
Asa ca ramai tu cu relatia ta cu Dumnezeu si astampara-te ca te iau de urechi. Daca unii socotesc ca apelul la ajutorul altora ii ajuta,( la fel cum au socotit Sfintii Bisericii timp de 2000 de ani incepand cu Pavel care cerea altora sa se roage pentru el, sau Iacob ruda Domnului care ne invata sa ne rugam unii pentru altii pentru ca rugaciunea unui drept ajuta mult ) atunci nu e treaba ta. Considera-te norocos ca ai sarit etapele si data viitoare cand imi mai raspunzi spune-mi cum e prin al 3 lea cer. Sau mai bine nu-mi mai raspunde si vezi-ti de treaba ta.

Cred că e cazul să vă potoliţi. Leonte, înceracă să te linişteşti...la ce folos toată pălăvrăgeala asta, dacă ţi-ai pierdut pacea? La ce folos toată ştiinţa?

Cata dreptate ai! Iti multumesc!

Dar cum pot sa imi gasesc pacea atata timp cat sunt indemnat la idolatrie? Cum pot sa imi fiu impacat cat timp mii de prunci nascuti ieri, incepand de maine vor fi invatati ca iadul e sub pamant, dracii sunt negrii si au coarne si cozi, iar ingerii sunt undeva, intre Luna si Soare? Vor fi invatati ca mormintele trebuiesc pecetluite pana la a doua venire, alfel le ia dracu pe acele suflete, ca pentru a castiga la loto trebuie sa iti cumperi un bilet la loterie si sa platesti zece pomelnice la biserica. Vor fi invatati ca mersul la biserica duce in rai, iar pocainta cu lacrimi sub o salcie dar fara haina monahala, este interzisa. Ca nu au dreptul sa nadajduiasca in mila lui Dumnezeu cum fac ecumenistii, sau protestantii, ci sa isi puna nadejdea in Sfanta Traditie ca numai de la Sfanta Traditie vine mantuirea...

Ai mare dreptate! Ce folos toata truda si toata stiinta daca imi pierd pacea?
Dar iata ca nu pot sa-mi intorc privirea de la minciuna, nci sa privesc zi de zi cum Adevarul este calcat in picioare. Timp de mai multi ani am cautat sa fac asta, gandindu-ma ca asa voi spori in smerenie, gandind ca cine sunt eu sa port altora de grija? Sau cine sunt eu sa vorbesc despre fatarnicia celor fatarnici? ... Dar cu cat m-am luptat mai tare cu gandul, cu atat am fost biruit si mai tare. Iar daca iti pare ca aici imi pierd linistea, n-as vrea sa iti descriu tulburarea launtrica si chinurile care ma cuprind atunci cand in loc sa scriu ceea ce gandesc, o fac pe smeritul; pe cand eu, in fapt, nu am nimic in comun cu smerenia. Pe cine pacalesc eu? Pe mine sau pe Cel ce stie toate?

Daca te mahnesti sau te tulburi in vreun fel vazand aceste mizerii intre mine si cei care defaima ceea ce eu marturisesc, rogu-te sa ma ierti, intr-o buna zi, cand vei putea! Dar nu pot fi altfel, nici nu pot savarsi alta lucrare decat aceasta.
Mi-ar fi placut sa raman in Athos, in acel loc stramt, intunecos, fara soba si fara pat, dar plin de binecuvantarea celor ce s-au nevoit acolo inainte de a ma naste eu. Caci nu au miliardarii pamantului bucuria si defatarea pe care le-am avut eu acolo si tanjesc dupa acelea. Dar daca duhovnicul si Pronia mi-au randuit altceva, ce puteam sa fac? Cum sa ma impotrivesc Lor?

Daca tu chiar crezi ca esti in noroi pana peste cap, in timp ce eu sunt numai pana la gat, pentru ce te-ai tulburat cand te-am numit naparca? Cum adica nu-mi permiti sa te numesc naparca? Cine esti tu sa-mi spui mie ce-mi permiti si ce nu-mi permiti?

Iar daca nu crezi ceea ce ai spus mai sus, pe cine crezi tu ca duci de nas? Pe un morman de moloz? Mormanele de moloz nu pot cuvanta. Deci pe cine duci de nas? Pe duhul care petrece intrupat in acest morman de moloz? Caci daca incerci sa duci de nas pe duhul ce vibreaza in acesta cusca pamanteasca, esti tu sigur ca vei putea? Nu te temi tu ca il defaimi pe Cel ce m-a "suflat" in narile acestui trup, ca si cum n-ar fi fost in stare sa creeze ceva mai iscusit decat tine?

Ia seama la ce spui si la ce cugeti! Ia seama si la inima care bate in pieptul tau, ca nu ai ajuns intru fiinta de la tine putere!

In rugaciunile de seara ne rugam catre Dumnezeu Tatal, catre Domnul Iisus Hristos, catre Sfantul Duh, catre Maica Domnului, catre Ingerul pazitor.
Ne inchinam Sfintei Treimi :

Ma inchin Tie, Preasfanta Treime, care esti o Fiinta, de viata facatoare si nedespartita: Parinte si Fiule si Duhule Sfinte; cred intru Tine si Te marturisesc si Te slavesc, multumescu-Ti si Te laud, cinstescu-Te, Te preainalt si Te rog: miluieste-ma pe mine, nevrednicul robul Tau, pentru numele Tau.

Si cerem tuturor puterilor ceresti, Sf, Ioan Botezatorul, tuturor Sfintilor lui Dumnezeu, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile, Sf.Grigore, sfintelor femei sa se roage pentru noi ca sa ne mantuim pentru rugaciunile lor.

Iata cum suntem invatati sa ne rugam.

Ideea lansata aici ca daca suntem suparati cu Dumnezeu ne rugam Maicii Domnului, daca suntem suparati cu Maica Domnului ne rugam sfintilor, si asa mai departe este o idee departe de invatatura ortodoxa. Pentru ca noi nu trebuie sa avem suparare pe nimeni in primul rand, nici nu incape vorba sa fim suparati pe Dumnezeu, pe Maica Domnului sau pe vreun sfant.
Ideea de smerenie fata de Dumnezeu prin rugaciunea la un sfant este prost inteleasa de multi oameni. Acest cuvant a fost spus de preotii nostri duhovnici aratand ca e o dovada de smerenie aceasta insa ne-excluzand rugaciunea in tot ceasul catre Dumnezeu. Este gresit sa abandobam rugaciunea catre Dumnezeu pe motiv ca ne rugam sfintilor din smerenie. Ca nu suntem catusi de putin smeriti. Sa nu credeti ca aceasta este calea care duce la smerenie. Nu. Doar ne inchipuim ca suntem smeriti.
Dumnezeu iubeste toti oamenii si primeste rugaciunea pacatosului daca acesta o spune cu smerenie. Daca ne rugam doar sfintilor si nu ne rugam si lui Dumnezeu sau Maicii Domnului nu aratam smerenie.

Adevarata smerenie ne face sa vedem toate curate. Atunci pe toti din jurul nostru ii vedem mai curati si mai buni ca noi. Atunci nu vom avea de spus niciodata nimic rau de nimeni pentru ca ne socotim mai pacatosi. Si cel mai pacatos poate sa certe pe cei mai buni?

Din smerenie nu va putea niciodata cel smerit sa certe pe nimeni si nici sa arate cu degetul.
Din smerenie cel smerit nu va fi niciodata suparat nici pe Dumnezeu ca sa se roage doar Maicii Domnului, nici pe Maica Domnului ca sa se roage doar sfintilor, nici pe anumiti sfinti ca sa se roage doar la un anume sfant. Asta e inselare sa nu te rogi la Dumnezeu, sau la Maica Domnului.

Adevaratul smerit se roaga si la Dumnezeu, si la Maica Domnului , si la sfinti pentru ca socotindu-se ultimul pacatos stie ca are nevoie de mila Domnului, de ajutorul Maicii Domnului si de rugaciunile sfintilor.

"- Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in acelasi cantar pe toti preotii !

- Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ?

- Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost la inchisoare, a fost un sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma, care se barbierese, care fumeaza, eu nu-i pot pune in acelasi cantar.

- Dar, cine ti-a dat voie sa-i pui in acelasi cantar dumneata si sa cantaresti preotii ? Ca n-ai voie sa cantaresti pe nimeni, ca zice asa Scriptura : Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu pe nimeni n-am voie sa judec, pentru ca judecatorul nostru este Hristos.

- Vreau sa va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti si eu cred ca n-au toti acelasi har.
- Rau ai gandit ! Dumneata trebuie sa stii e daca ar fi asa cum zici, n-ar mai fi preoti pe fata pamantului, fiindca toti gresesc. Dar nu-i asa. Zic Sfantul Ioan Gura de Aur : " A preotului este numai a deschide gura, si harul lucreaza ".

De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecata ia mai mare munca decat crestinii, ca cei tari, tare se vor cerca; caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga aceea care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ).

Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tau. Noi ne plecam harului lui Dumnezeu, ca ai auzit ce a spus Mantuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie sa-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac (Matei 23, 2-3).

Evanghelia iti da voie sa faci ce zice preotul, cand te invata de bine, iar daca vezi la el ceva ca nu-i bun, nu face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama inaintea lui Dumnezeu daca n-a facut, si eu am sa dau seama inaintea lui Dumnezeu, daca am auzit un cuvant bun si nu l-am facut.

Dar nu le-a dat voie sa judece, pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai daca ai auzit ca l-a caterisit. Si cand este caterisit, inca darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dansul sabie, are pusca, are pistol, dar n-are voie sa le foloseasca, ca i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, in ziua judecatii, tot ca preot se va judeca.

Ia sa va dau un exemplu : Pune dumneata intr-un castron de marmura un pumn de galbeni de aur si pune si cenusa. Ia o caldare de apa si toarna peste ei. Ce se intampla cu cenusa ? S-a amestecat aurul cu apa ? A intrat cenusa in aur ? N-a intrat. Aurul este alta fire si cenusa alta.

Dupa cum nu se amesteca aurul cu cenusa, asa nu se amesteca la preot pacatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, macar de ar fi el cat de pacatos." Par. Cleopa

textele astea le-ai invatat tot la Muntele Athos sau le-ai vazut la Pro TV ? Sau le-ai luat de pe Facebook ? Sau ai probleme in viata reala si intri seara pe net si jignesti toti oamenii care nu-s de acord cu tine ?
Pe internet toti sunt curajosi si sfinti. Tu ai intrecut masura sfinteniei. De unde te-ai suit nici duhul blandetii nu-l mai vezi, arunci cu laturi intr-una asa cum ai invatat de la ala cu care ai legatura directa.
Lasa-ma in pace ca ma plictisesti.

Iarta-mi laturile si tine-te departe de mine! Nu de alta, dar nu am nici un motiv pe care sa ma bazez ca nu voi repeta gestul.

Ori de cate ori imi vezi numele in dreptul unui mesaj, ti-ai face un mare bine sa il depasesti! Nu de alta, dar galeata cu laturi se va rasturna iar in cap la tine. Si poate nici nu e pregatita pentru tine. Dar daca iti place sa iesi in evidenta, eu ce sa iti fac? Atat ma duce mintea. Acum ca ai luat la cunostinta, ai ocazia sa mi te faci pilda vie de om treaz cu mintea.

Nu stiu la ce citat te referi, la importanta preotului? Asta e invatatura de baza in ortodoxie, toata Sfanta Scriptura si invatatura Bisericii din catehism despre asta vorbesc. Orice paragraf vei citi e si despre asta vorba, ce faceau Sfintii Apostoli dupa coborarea harului? Le spuneau crezi si gata? Nu, ii botezau, apoi le puneau mainile pe cap (Mirungerea), ei primeau harul si vorbeau in limbi (acum nu se mai vorbeste in limbi). Calugarii si chiar si pustnicii nu sunt rupti de Biserica, pentru ca ar fi schismatici. Se spovedesc si impartasesc si ei, participa la Sfintele Liturghii, etc. Iisus a spus ca lasa Biserica Sa, nu doar o invatatura. Nu am facut protestant pe vreun sfant.

Problema nu e rugaciunea catre un sfant pentru care ai multa evlavie. Fiecare manastire isi are un hram, fiecare om primeste un nume de la botez, fiecare calugar poarta numele unui mare predecesor. Este deci foarte firesc sa dezvolti o legatura mai puternica si sa capeti mai multa indrazneala in rugaciune catre cineva de care te simti mai apropiat. Si este foarte logic sa te simtim mai apropiati de cineva care este mai aproape de conditia noastra de oameni pacatosi. Si cine altcineva poate fi mai aproape de noi, decat tot cineva care a fost un om pacatos ca si noi, precum cuviosul Moise Arapul sau cuvioasa Maria Egipteanca?

Problema apare tocmai in ideea evidentiata mai jos

Problema apare cand cineva sugereaza ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, este mai milostiva decat Tatal indurarilor si Parintele milelor celor bogate. Gherondisa este mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita decat Serafimii. Dar intre Domnul Dumnezeu si oricare dintre fapturi, este o diferenta atat de mare cat intre ... cuvintele nu ma ajuta dar am sa risc o analogie. Diferenta este cam cat intre cea mai stralucitoare stea si intreg universul.

Aceasta neindrazneala in rugaciunea catre Domnul Hristos, sau catre Sfanta Treime, este iarasi fireasca, dupa cum bine ai zis, datorita murdariei. Dar nu pentru ca rautatea din mine ar fi mai mare decat mila lui Dumnezeu. Ci pentru ca eu nu am ajuns sa cunosc noianul de iubire pe care Domnul Dumnezeu il are pentru mine. Arsenie de la Prislop a spus : "Dumnezeu il iubeste pe cel mai rau dintre pacatosi, mult mai mult decat cel mai mare dintre sfinti IL iubeste pe Dumnezeu."

A doua panta de alunecare de la dreapta credinta, in discutia precedenta, a fost sugerearea faptului ca este interzis mireanului sa dezvolte o legatura directa cu Dumnezeu. De fapt intr-acolo tinteste atat Evanghelia cat si toata patristica ortodoxa; spre dezvoltarea unei legaturi directe si solide chiar cu Cel care dintru nefiinta ne-a zidit si cu chipul Sau cel Dumnezeiesc ne-a cinstit.

A treia problema pe care am criticat-o si am sa o tot critic, ori de cate ori se va ivi ocazia, este segregarea care se face intre monahi si fratii nostrii mireni. Fratele incepator, dupa ce i s-a turnat cu palnia in cap gandul ca monahii sunt pe jumatate sfinti si a fost silit de familie sa pupe mana preotului si calugarului, porneste la manastire gandind ca va deveni si el ca cei carora le-a pupat mana.

Daca noi, calugarii, am starui in a-i convinge pe oameni ca suntem cei mai pacatosi, nu doar sa o spunem ca sa ne dam smeriti, atunci si cei ce ar apuca-o pe cale monahala ar fi cei care au cu adevarat chemare. Eu insumi, in tineretile mele, cand am plecat de acasa, in ciuda conjuncturii in care ma regaseam, aveam ascuns in subconstient dorinta de o altfel de glorie si de slava; gloria duhovniceasca. Au urmat ani de chin si de tulburare; certuri cu fratii si cu parintii pe la strana; eu invidos pe unii, altii invidiosi pe mine sau tulburati de trufia mea... Faceam sute de matanii pe zi si purtandu-ma ca la "carte", dar intru nimic nu spoream. Am patimit multe, dar nu prentru ca eram un iubitor de nevointa, caci toata nevointa o faceam dintr-o ravna a mandriei; din dorinta de a arata atat celor de pe pamant, cat si Celor din ceruri, cat as fi eu de vrednic. Aproape toata nevointa mea calugareasca a fost o mare jerfa adusa mandriei. A fost nevoie de aproape 10 ani de la primul pas catre poarta unei manastiri, ca sa pricep ca nu litera legii si cantitatea nevointei sunt Calea, Adevarul si Viata. A fost nevoie sa fac multe nazbatii, sa amarasc multe inimi si sa dezamagesc multe cugete, ca sa pricep Mesajul si scopul Jerfei de pe Golgota. Si toate acestea si multe altele mai urate si mai rele decat acestea avutu-si-au radacinile intr-un entuziasm aproape inocent, neconstientizat atunci. Cel al goanei dupa glorie pe motiv duhovnicesc.

Nu exista oameni sub soare care sa fi fost mai aproape de adevar decat sfintii parinti ai ortodoxiei. Dar oameni mai departati de Dumnezeu si mai lucratori de rele, decat cei mai multi dintre fratii ortocsi nu am cunoscut. Ortodoxia reuneste un cumul al extremelor: cei mai mari sfinti cu cei mai indaratnici oameni. Invatatura sfintilor parinti si a sfintei scripturi, marturiseste Adevarul, iar mostenirea ortodoxa le are din belsug pe amandoua. Dar nu e sufient sa ai o biblioteca de 5*** ca sa te fi lepadat de patimi. A citi despre cei ce-si plangeau pacatele sau a predica despre ei, nu e tot una cu a-ti plange tu singur pacatele.

Ratiunea este puterea mintii de a opera cu palpabilul, dar pentru aceasta ratiune fireasca, Jerfa de pe Golgota este nebunie, este de neinteles. Pentru a patrunde aceasta taina, ratiunea trebuie sa paseasca spre o noua dimensiune a cunoasterii, adica suprafirescul sau firea ce innoita. Aceasta nu e tot una cu despatimirea, dar e o etapa foarte apropiata a despatimirii. Si nu e greu de loc a fi dobandita. Aici ma tulbura o alta idee care circula printre monahi si mai ales mi-e mila de saracii mireni care sunt dezarmati cu totul din pricina ei. Ca "e foaaarte greu sa sporesti duhovniceste! Nici sa nu-ti inchipui ca vei reusi vreodata! Se chinuie ei calugarii si abia cate unul daca izbuteste ceva." Dar cum sa fie greu cand ai atatea puteri ca ajutor. Pe langa darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, avem sprijinitorii cei din ceruri, rugatorii neobositi. Astfel de zvonuri, cum ca e de la greu spre imposibil, retoricile acelea fatarnice si dezarmante "eh! Dar cine poate asa cum puteau Antonie, Pahomie, Arsenie...?" aceastea sunt menite sa departeze pe om de lucrarea cea buna; sa deznadajduiasca omul. Caci izvorasc din inimile patimase ale celor ce, pentru a nu se confrunta cu mustrarea constiintei, isi generalizeaza pornirile patimase si ii socotesc, pe toti, asemeni lor. Paziti-va de astfel de oameni!

Aceeasi mantuire e si pentru mireni si pentru calugari, caci viata cea vesnica este "ca lumea sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu..." Ioan 17.
Si ce inseamna a cunoaste pe Dumnezeu? In primul rand inseamna a pricepe in inima ta, mai ales in pofida a tot ce ti se spune, ca Dumnezeu este iubire si ca ma iubeste si pe mine, te iubeste si pe tine, il iubeste si pe cel ce mi-a furat telefonul si pe cea care m-a inselat cu vecinul. Dupa ce am inteles ca ne iubeste urmeaza a pricepe cat de mult ne iubeste. Si tot asa, sporind in a cunoaste pe Dumnezeu si in a cunoaste milele Sale cele bogate, purcedem spre vesnicie si dobandim indrazneala catre Dumnezeu. Iar sfintii nu se supara, cand, in loc sa le compunem lor imnuri cantam doar "Sfinte Dumnezeule..." ci, dimpotriva. Se bucura si canta si dansii cu noi. Numai sa ajungem noi la masura aceea, mai nainte de a ne da ultima suflare! Este firesc sa nu ai indrazneala catre Cel pe care nu-L cunosti. Dar sa faci din nestiinta si din neindrazneala ta o dogma, eu asa ceava nu am gasit in toata patristica pe care am citit-o.

Sunt monahi invidiosi pe alti monahi, iar cand ii vad sporind duhovniceste indata cauta sa ii traga inapoi. Unii dintre acestia se mai caiesc, dar altii, sarmanii, si-au facut o profesie din treaba asta. Cat despre "sa nu faci ce face popa...!" vorba in sine nu e falsa. Insa ea devine demolatoare de biserica atunci cand e folosita pentru a ascunde adevarul sub pres. Iar adevarul este ca multi dintre candidatii la preotie din zilele noastre, nu doar ca n-ar trebui nici sa paseasca pe usile diaconesti, dar nici la strana n-ar trebui sa aiba blagoslovenie.

Fratii mei! Crestinismul nu e o dogma filosofica de predicat doar de profesionisti calificati profesional, spusa de la ratiune catre ratiune. Crestinismul, inca de la inceput, a fost o mare taina, pe care nici Apostolii n-au priceput-o pana la pogorarea Duhului Sfant. Ca dovada sunt cererile de fotolii imparatesti, cearta pentru intaietate, raspandirea din vinerea neagra, lepadarea lui Chefa, necredinta lui Toma, frica de farisei si furisarea de dupa ingropare... Caci pana la pogorarea Duhului Sfant peste ei, tot pe ratiunea aceasta neputincioasa si limitata se bazau si ei. Sub ale lor rugaciuni Domnul si Dumnezeul nostru sa ne pazeasca si sa ne miluieasca, in veci...

Primele sfaturi primite de la duhovnicul meu au fost: vorbiti cu Dumnezeu, neincetat, rugati-va Lui. Si l-am intrebat: cum parinte, eu cu atatea pacate, ultima amarata? da, dvs, vorbiti cu Dumnezeu , cereti-I iertare, mila, daruiti-I toate gandurile dvs, ca mare bucurie este in ceruri cand un pacatos se pocaieste.

Legat de aspectul monahii si mirenii cred ca problema pleaca , la cei care gandesc asa cum ati semnalat, deci pleaca dintr-un start gresit pe calea intelegerii credintei. Se prea poate eu sa nu fi intampinat dificultati in acest sens poate si prin faptul ca legatura mea cu Sfantul Munte a existat, Sfantul Munte facand minunea cu mine si deci si invatatura a fost oarecum corecta. Eu stiu ca monahii sunt si pacatosi, insa simt ca trebuie sa imi vad de pacatele mele si ca adevarata cale nu este ravnirea la pozitii duhovnicesti inalte din mandrie ci de fapt este despatimirea, dezradacinarea pacatelor, curatarea sufletului.
De fapt totul se rezuma la ascultare, curatarea sufletului prin nevointa si dorinta de a deveni ca mormantul dupa cum spunea Sf. Macarie Egipteanul, laudele sa nu te atinga, ocarile sa nu te tulbure. Nu e de mirare ca prima carte pe care m-a pus sa citesc duhovnicul a fost Sf. Macarie Egipteanul. De folos este de asemenea sa invatam de la Sfintii Parinti sa ne ferim de mandrie, iar cand vin ganduri de mandrie si slava desarta sa stim ce sa facem sa scapam de ele. Aici iata ce rol important are duhovnicul. deci cei fara duhovnic niciodata nu vor putea spori duhovniceste singuri.

Da , nu e suficient sa citesti, dupa cum bine spunea Sf. Ioan Gura de Aur: "nu avem nici un folos daca dogmele ne sunt drepte, daca viata ne este stricata; si iarasi nici nu putem castiga ceva de folos pentru mantuirea noastra daca avem viata curata dar nu tinem seama de dogme. Se cuvine dar sa ne impodobim cu amandoua, si cu invataturi drepte si cu viata curata, daca vrem sa scapam de iad si sa dobandim Imparatia."

Trebuie sa luam aminte la noi insine, la inlauntrul nostru. Cu timpul vom invata sa facem distinctia intre pacatele cu gandul , care izvorasc din mintea noastra si pacatele din fire, ce pleaca din inima ca ceva instinctiv. De cate ori, daca ne analizam facem cate un pacat cu o viteza uimitoare, din inima pornit, fara sa apuci sa mai gandesti. Noi oamenii spunem: m-a luat gura pe dinainte, nu am gandit, etc.
Cert este ca trebuie sa ne cunoastem pe noi insine, sa instituim paza mintii si sa aplicam toate invataturile ce le citim de la Sfintii Parinti. Si in acelasi timp rugaciunea continua la Dumnezeu, pe langa rugaciunea obisnuita de dimineata, de seara, acatiste, etc.
Are loc o schimbare a mintii, si treptat a sufletului. Mintea se obisnuieste sa gandeasca doar la Dumnezeu si la Cuvantul lui Dumnezeu. Mintea strabate pasaje din Biblie, pune intrebari si Dumnezeu prin Duhul Sfant iti raspunde. O continua convorbire cu Dumnezeu.

Despre iubirea lui Dumnezeu pentru pacatosi. Nu iti dai seama cat este de mare decat atunci cand dupa o cadere mai lunga sau mai scurta te intorci spasit la Dumnezeu si Il simti cum te primeste, Iti primeste pocainta cea noua. Si atunci iti dai seama cat de multa iubire are Dumnezeu pentru oameni deci si pentru tine sarmanul.

legat de cat e de greu sa sporesti duhovniceste. asa am crezut si eu la inceput. Mereu spuneam parintelui, nu se poate noi mirenii e aproape imposibil. Acesta imi spunea: nu, gresiti, e la fel, nu e deosebire intre curatirea sufleteasca a monahilor si cea a mirenilor. doar se traieste in locuri diferite, dar lucrarea e aceeasi. Pana cand intr-una din zile fiind la Manastirea Ormilia, maica stareta a intrebat pe sotul meu: care este numele tau? si el a raspuns, nu am nume de sfant. Atunci ea a zis: nu e nimic, nu te necaji, fii tu sfant si numele tau va fi de sfant. Cuvintele acestea mi-au ramas in urechi si astazi, asadar toti suntem chemati la desavarsire, absolut toti indiferent unde suntem si ce suntem monahi sau mireni.

Asta este partea de predica pe care as dori sa o aud mai des tasnind din sanul bisericii, iar nu defaiamare celor de alta credinta. Stii si tu si multi altii, ca degeaba "agitam steagul ortodoxiei", cat timp suntem fatarnici. Nu ne crede nimeni. Nu facem bine nimanui. Nici lor, nici noua.

Nu mai bine ne intoarcem noi la lacrima pocaintei intru nadejde, iar Domnul, vazand pocainta noastra precum a ninivenilor, va da de veste in intreaga lume despre cat de curati cu inima sunt romanii ortodocsi? Eu cred ca in felul acesta, ortodoxia ar putea ajunge mai ispititoare decat yoga, newage, ocultismul sau celelalte. Dar a insulta pe cei ce nu-s ca noi si a porni predicile multumind lui Dumnezeu ca noi nu suntem ca masonii, ca evreii ca protestantii si restul, ma tem ca ne departam de Hristos. Si noi si cei ce ne urmeaza si cei pe care ii insultam.

Despre asectul al doilea, cel al faptelor in afara dogmei ortodoxe, am mai mentionat si nu-mi pare rau ca repet. Poate asa voi fi inteles mai bine de cei pe care nu am reusit sa-i fac sa inteleaga de prima data.

Exista cazul sa nu cunoastem dogma, pentru ca ne-am nascut in afara ortodoxie. Brazilia a fost decimata de iezuiti, repopulata si indoctrinata. Pana sa puna in Brazilia piciorul ortodocsilor, ce fel de dogma aveau sa cunoasca.
Exista cazul sa cunoastem dogma, dar pentru ca nu ne-o predica niste traitori autentici, sa nu credem cuvintele lor. Treaba cu "noi ne-am nascut in adevar, noi suntem alesii lui Dumnezeu" o mai spun si alte popoare care nu sunt nici macar crestine. Deci nu prin astfel de abordari vom reusi sa izbandim.
Exista si al treilea caz, cel in care refuzam dogma. Iar refuzul fara o motivatie si o argumentatie sanatoasa si coerenta este dintr-un duh de razvratire. Pentru aceasta rzvratire, astfel de oameni nu vor vedea Fata lui Dumnezeu. Pentru ca sunt inlantuiti de impotrivire si de incremenirea in propriile crezuri. Daca un catolic ma iubeste pe mine ca pe fratele sau si vede ca eu, implinind poruncile ortodoxiei sporesc duhovniceste macar mai repede ca el, ce alt motiv ar avea sa nu primesca randuiala ortodoxa?
Dar cand dau buzna in viata lui, si-i explic ceva in genul ca pacatosenia sub ortodoxie te poate baga in rai prin dezlegare... pai cine sa ma creada? Si nu numai ca nu ma va crede, dar ma va intreba din bun simt, la ce folos nevointa pustnicilor daca preotia ortodoxa dezleaga orice? La ce folos jugul postirii si al suferintei, daca fiind caldicel ortodox sunt mai presus decat un catoic fierbinte? Si eu cum o mai dau la intors? Nu ma prinde in cuvant? Nu ma fac de ras? Si daca ar fi in joc doar onoarea mea, n-ar fi nimic. Dar se defaima toti cei ce sunt fierbinti, vii sau adormiti, prin fatarnicia mea. Pai cum, pustincii se nevoiesc prin muntii nostrii sau prin atos sau prin siberia, indura frig si nu dorm noaptea, ruganduse pentru pacea lumii si pentru impacarea cu Tatal, iar eu in buricul targului smintesc cate 10 suflete pe zi prin comportamentul meu? Cum vine asta? Si mai si dorm linistit sub acoperirea ca ei sunt prosti ca se smintesc nu ca eu sunt cel prin care vine sminteala...