Pentru tine, pentru mine!...
 

Am experimentat deja de doua ori rugaciunea de grup. Nu stiu daca rezultatele la nivel national pot fi sesizabile. Cu atatea inundatii si nenorociri, as zice dimpotriva. Dar numai Dumnezeu stie care-i raul cel mai rau si cel mai putin rau. Datoria noastra este sa multumim pentru tot ce ne da El.
Peste exact o luna intram in postul Sfintei Marii. Daca aveti sufletul incarcat, daca aveti o dorinta pe care doar bunul Dumnezeu o poate implini, (si cine nu are?) sau pur si simplu va decideti sa faceti ceva pentru suflet, avand in vedere ca toate semnalele duc intr-o singura directie, va astept sa va alaturati celor deja existenti.
Ce trebuie sa faceti ? Sa va inarmati cu rabdare si ingaduinta si sa va alegeti unul din multele acatiste ale Maicii Domnului, sau chiar Paraclisul cel mult ajutator si sa il cititi zilnic, pe toata perioada postului, care este de doar doua saptamani. (Cine vrea sa citeasca 40 de zile, cu atat mai bine pentru el !) Se intelege ca, in masura in care ne ostenim sa tinem postul si sa mergem la Sf Liturghie, si rezultatele vor fi pe masura ostenelii. Dar, oricum ar fi, nimeni nu poate avea ceva de pierdut, chiar daca rezultatul de inceput este doar acela de "defrisare a balariilor sufletului". In orice trebuie sa fie un inceput. Traim timpuri sumbre. Daca dorim o sansa, cat de mica, e nevoie si de atitudinea noastra. Eu ma rog pentru tine, tu pentru mine, fiecare pentru toti si toti pentru fiecare. Avem la dispozitie o luna sa ne hotaram daca suntem dispusi sa ne nevoim macar un pic pentru inmultirea talantului pe care l-am primit la sfantul botez. Nu e o obligatie. Este libertatea fiecaruia de a decide ce face cu propria lui sansa. Scuze se gasesc. Carcoteli nu mai vorbim. Nu judecati de ce asa, de ce acum, de ce in grup… Cine vrea, il asteptam cu drag. Si… nu cerem socoteala nimanui, intrucat fiecare face pentru el in primul rand. Iar rezultatul dupa osteneala.

Doamne-ajuta !

Bravo Culai!
Să mergem mai departe împreună.Să cinstim pe Maica Domnului prin rugăciuni,acatiste şi paraclise şi chiar citind Psaltirea M.D care este nespus de fumnoasă,de pe 1 august în post şi până pe 8 septembrie la sărbătoarea Naşterii M.D.
Mă alătur cu drag.

Si eu sunt cu voi!
"Cel ce se alipeste de Domnul este un singur duh cu El"(ICor.6,17)
Sufletul nostru sa fie unit cu Dumnezeu printr-o credinta profunda si totul va fi cu putinta.Dusmani puternici, nevazuti, mereu in alerta , incearca sa ne impiedice.Ii vom invinge.Cu credinta putem invinge tot raul ce se abate asupra noastra.Rugaciunea facuta cu credinta nestramutata ne uneste cu Dumnezeu.Doamne ajuta!

Ca de obicei, neobosita, Dorina cea saritoare. Alaturi de ea, o alta ostenitoare intru Hristos, deasemenea pensionara. Va multumesc voua si celor care sunteti deja pe lista. Pana la 1 August mai e vreme de analiza si gandire, dar tare ma tem ca barbatii se vor ascunde ca de obicei si chiar daca nu se vor impotrivi, vor prefera sa mearga altii la biserica pentru ei, sa se roage altii pentru ei, sa posteasca altii pentru ei... Asta in conditiile in care barbatul este considerat capul familiei, iar femeia supusa barbatului din coasta caruia a fost facuta.
Oare e o rusine sa recunoastem ca ne rugam? Ni se pare ca e o umilinta daca afla si altii ca ne implicam? Ni se pare ca avem deja prea multe pe cap astfel incat Dumnezeu sa nu merite jumatate de ora pe zi din timpul nostru? E foarte usor sa ne pierdem timpul cu filozofii intortochiate despre mantuire, dar cand sa trecem la fapte, sa-i lasam pe altii... Nu eu judec, dar sunt convins ca intr-o zi, fiecare dintre noi va fi supus unei judecati!
Sper din suflet sa ne dea Dumnezeu gandul cel bun si sa indraznim sa privim in adancul sufletului nostru unde, ascuns in cel mai intunecat ungher, se afla Mantuitorul care tot asteapta sa fie scos la Lumina.

PS - O perioada voi lipsi, dupa care nu stiu cat timp imi va mai ramane pentru forum. Spuneam undeva de o modificare in viata mea, care va avea loc pe 1 Iulie. Oricum, cu sufletul sunt aproape de voi si incerc sa nu dezamagesc pe nimeni si sa intru pe-aici, fie si numai pentru acest nou proiect.

Doamne-ajuta si bun spor!

Adevarul este ca nu ne rugam. Daca spunem un "Tatal nostru" cam pe fuga si ne aruncam in pat, nu e mare lucru, desi noi avem impresia ca este fata de altii, care nu fac nici atat. Avem mereu tendinta de a ne compara cu altii. Dar cand aflam ca acelora li se intampla ceva rau, ni se pare firesc si de asteptat. Pai atunci de ce ne comparam cu cei ce fac mai putin si nu cu cei ce fac mai mult?
De fapt ne cuibarim intr-o comoditate bolnava si egoista, avem tabieturi la care nu vrem sa renuntam si parca am vrea sa ne mantuim, dar dupa propriile noastre reguli. "Dumnezeu ma ierte, parinte, dar eu nu pot tine post." Oare daca te-ai imbolnavi si nu mai ai voie carne, ce zici? Atunci poti? "Eu ma inchin in fata bisericilor si cred foarte mult in Dumnezeu, dar la slujba nu rezist ca mi se pune lesin la stomac. Nu mai zic ca nu inteleg nimic din cantarile acelea si ma apuca un somn de imi vine sa ma culc in mijlocul bisericii." Tu du-te o data, de doua ori si Dumnezeu iti va vedea osteneala si te va intari. "E adevarat ca rugaciunea este foarte buna, dar eu n-am timp sa ma rog, parinte. Toata ziua alerg, iar seara cad mort de ostenit. Hai sa zic ca niste matanii le fac eu taras-grapis, dar nu-mi da canon sa citesc acatistul cutare ca raman corigent." La Dumnezeu nu e ca la piata. Este in puterea ta sa "ramai corigent" sau sa ajungi "laureat". Si in viata e la fel: poti fi sclav sau imparat.

Cu voia Lui Dumnezeu si bunavointa voastra, considerati-ma unul dintre cei inscrisi. Amin!

Multumesc tuturor celor ce se ostenesc si in acest post sa faca ceva pentru sine, iar daca la final, vor mai adauga si un gand bun pentru Biserica noastra, pentru cei de pe forum si chiar pentru cei ce ne conduc politic, Dumnezeu sa-i binecuvinteze si sa le dea insutit rabdarii si ostenelii!
Nu am o lista, dar Dumnezeu nu elibereaza certificate si diplome si nu cred ca are nevoie de nume. Imi inchipui ca... se descurca El si fara lista noastra...
Doamne-ajuta!

Ma alatur grupului!

Ma alatur si eu desi la gandindu-ma asa fugitiv nu o fac pentru ca am momentan nevoie de ceva anume sa cer de la Dumnezeu ci pentru ca poate e timpul sa facem si noi ceva sa-i aratam recunostiinta si iubirea. Parca ma roade pe interior cand aud sau cand se intampla sa spun "lasa ca tin post ca asa o sa iau examenu/o iasa treaba/ o sa scap de probleme etc"...Dumnezeu sa fie cu noi.

Cu toata dragostea ma alatur si eu si multumesc Ombun pentru initiativa,Maica Domnului sa-ti ajute in toate.

Si fratele Ion se alatura.Toate cele bune tuturor!

Am o intrebare.
Madularele Bisericii - adica aceia care se duc la Biserica, se spovedesc, se impartasesc si isi fac canoanele de rugaciune (care oricum includ pomelnice pentru toti viii si adormitiii, paraclisul Maicii Domnului si eventual catisme din psaltire) nu sunt automat in comuniune si nu fac ei deja parte dintr-un grup care deja se roaga pentru toate ale lor, ale tarii, ale lumii, ale viilor si mortiilor?
Cand un crestin ortodox isi face canonul de rugaciune, nu este el deja in "grup" si cu mireni si cu monahi care se roaga la randul lor in acelasi duh si pentru aceleasi lucruri? Nu inmulteste el deja talantul de la botez, cu binecuvantarea Bisericii si fiind impreuna (nevazut, ci in duh) cu ceilalti?

Nu am nimic impotriva ideii acesteia cu grupul insa nu o inteleg, pentru ca "grupul" exista deja si e compus din cei pe care i-am descris mai sus si oricine a deschis in viata lui o carte de rugaciuni stie ca ele nu sunt doar pentru mantuirea lui si doar pentru bunul mers al casei lui.

Ar trebui poate sa-ti raspund: "Ferice de tine care faci toate cate spui ca le faci si ca nu tie (sau celor ca tine) ii este adresata invitatia spre rugaciune, ci celorlalti." Dar nu vreau sa fie inteleasa ca o ironie si nu cred ca se cade sa "tulburam apele", numai fiindca gestul unora nu e pe intelesul nostru, sau mesajul cuiva nu "cade" tocmai bine celor care au ales sa se implice.
Nu stiu despre ce "canon" vorbesti. Faptul ca mergi regulat la biserica, nu stiu daca poate fi numit neaparat canon si poate nici indatorire, ci o chemare fireasca spre Cel ce ne promite viata vesnica. Pomelnicele obisnuite, la fel; le dam pentru ca ne pasa de noi si-ai nostri, de cei ce sunt, cei ce-au fost sau cei ce vor (de)veni.
Totusi, pentru perioada posturilor, nu e un secret ca e nevoie de mai multa rugacine si smerenie. Sunt perioadele in care sufletele noastre au ocazia sa se mai curate de incarcaturile pacatelor de fiecare zi. Nimeni nu e fara de pacat si fiecare gand al nostru, fiecare privire, fiecare gest, poate fi o mica povara de care bine-ar fi sa ne putem debarasa. Eu, aici, nu vorbesc de canonul dat de parintele-duhovnic pentru pacatele noastre, ci de o rugaciune voluntara, pentru aproapele nostru pe care nu-l cunoastem si care eventual ne-a facut mult rau prin slabiciunile lui...
Sper sa nu fi deranjat pe nimeni cu raspunsul meu! Daca totusi am facut-o, imi cer iertare!

Iertare, intelesesem eu gresit.

vreau si eu sa incerc. in ultima vreme mi-am pierdut nadejdea. Dumnezeu nu ma mai asculta. imi e teama sa mai rog. daca ii cer ceva, primesc exact pe dos. imi e teama de El.

Doresc sa ma alatur si eu grupului.

M-am luat cu altele si am uitat sa multumesc din suflet celor care ni s-au alaturat. Ma simt coplesit, desi... nu pentru mine o faceti... Dumnezeu sa va lumineze pasii spre desavarsire!

De ce spui ca Dumnezeu nu te mai asculta? Sa nu mai spui asta si mai ales, sa nu deznadajduiesti.
Stiu ce simti. Am avut ocazia sa vad cu ochii mei pe cineva care, daca incerca sa se roage sau sa intre in biserica, avea de suportat o adevarata tornada de necazuri. Dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu te asculta, ci ca este un semn ca te primeste, dar nu oricum, ci curatat de vicii si toate cate le-ai facut de-a lungul timpului.
Nu trebuie sa te temi de Dumnezeu, ci de eventualitatea in care, intr-un fel sau altul, nu vei putea sa te achiti aici, pe pamant de incercarile si datoriile pe care ti le-ai facut prin propria ta vointa si slabiciune.
Trebuie sa ai incredere ca Dumnezeu POATE sa te ierte, trebuie sa intelegi ca numai acceptand ce-ti da El, vei reusi sa iesi la lumina, trebuie sa stii ca fara un duhovnic bun care sa te povatuiasca, nu e de-ajuns sa "te luminezi" si mai ales trebuie sa urmezi canonul pe care-l vei primi cu toata seriozitatea si responsabilitatea.
Iata, tocmai am intrat intr-un post care nici nu inseamna mare lucru: e mic si avem la indemana toata gama de fructe si legume proaspete si sanatoase. Cauta-ti urgent duhovnic, spune-i cu rabdare tot, dar TOT ce ai pe suflet, ca sa nu ramana ceva de care sa te rusinezi si care sa te traga dupa aceea mai jos decat esti acum de fapt, dupa care pune-te pe treaba. Daca ai vointa, nici nu-ti inchipui cat e de simplu, oricat te-ar mai sicana gandurile si obiceiurile rele!... Omul poate sa obtina orice daca vrea, iar un barbat cu atat mai mult. Declara razboi diavolului si fii invingator. Dumnezeu te ajuta, dar mai intai trebuie sa vrei sa te indrepti cu toata fiinta ta. Vad ca primul pas deja l-ai facut. De-aici incolo e doar o chestiune de vointa!
Alege Paraclisul Maicii Domnului. Si nu uita: tu esti singurul care te faci vinovat pentru tot ceea ce esti, iar asta nu e un motiv de mandrie, ci de smerenie!
Dumnezeu sa te intelepteasca si sa-ti dea tarie in credinta si rabdare sa treci peste toate cate le vei avea de trecut!

Multumesc pentru vorbele de incurajare. dar tot ce a-ti recomandat am facut in postul pastelui: post adevarat, spovedanie, rugaciune neincetata, alaturi de lacrimi, smerenie, mers la slujbe, am invatat toata teologia in cateva luni, am citit, am reusit sa ies dintr-o depresie grava, dar totusi nu ma asculta. pur si simplu imi merge mai rau, ma loveste unde ma doare mai tare, ma face sa sufar tot mai mult, desi nu am facut nici un rau. de aceea uneori ma cert cu El, nu-L mai simt cu mine ca inainte, o singura dorinta am, nu vreau bani, nu vreau nimic material. dar imi da doar lacrimi. mereu ma cert cu El, dar a doua zi o iau de la capat cu rugaciunea. am ajuns chiar sa-i zic ca il urasc. nici sfantul meu nectarie nu ma mai aude. daca il rog ceva tot pe dos imi da. pana si fecioara Maria m-a dezamagit. nu vreau sa credeti ca ma plang. am doar 20 de ani... mai am putina nadejde. speranta mea este inca vie. imi repet obsesiv in minte ce a zis Mantuitorul: cereti si vi se va da, sau daca aveti putina credinta puteti muta muntii din loc. Dumnezeu m-a catadicsit cu un intelect peste masura, care mereu imi da batai de cap si imi "spune" ca biblia nu e adevarata. stiu ca nu fac bine, dar diavolul ma indeamna sa pacatuiesc mereu. cand o sa-mi pierd nadejdea total o sa dispara credinta. o sa raman gol, o sa raman singur intre atatia prieteni, rude, parinti. o sa fiu orfan, nu o sa mai am tata, mama, o sa fiu complet singur, doar eu si unica mea placere, cititul.

Doamne , cat esti de tanar!!!

Un singur sfat vreau sa-ti dau : supara-te pe diavol! nu-i fa jocul ! e disperat fiindca simte ca te pierde!!! continua-ti rugaciunile, plangi, dar nu deznadajdui, bunul Dumnezeu e langa tine, Maica Domnului te acopera cu Sfantul ei Acoperamant iar Sfantul Nectarie, este unul dintre sfintii grabnic ajutatori cand il strigam, cand ii cerem ajutorul.

canon de rugaciune nu este neaparat canonul stabilit de duhovnic ci, si grupul de rugaciunii pe care le citesti zilnic, pe care ti-le alegi singur, in ordinea si numarul lor, stabilit de tine.

Multumesc mult pentru sfat. multi oameni de pe forum au sarit in ajutorul meu, neconditionat. va multumesc mult. trebuie sa fiu tare, sunt suparat pe diavol, sunt suparat pe toti. nadejdea ma paraseste putin cate putin. inainte petreceam zile si nopti intregi in rugaciune si in discutii cu El. dar nici macar unu la suta din rugaminti nu au fost ascultate. mi-e teama sa nu devin unul din intelectualii aceia atei, suparati iremediabil pe El, care nu-si educa nici copii in spiritul ortodoxiei.

Imi pare rau, dragul meu Cristi, dar in mintea ta e un mare amalgam si dezordine, si nici nu ma mir ca ti se intampla ce ti se intampla. Spui:
Aici sunt doua lucruri total opuse ce nu pot merge mana in mana: nu poti spune ca ai invatat toata teologia in cateva luni si in acelasi timp ca esti smerit. Teologia nu o poti invata intr-o viata de om si nimeni nu se poate lauda ca a invatat-o si o cunoaste.

Apoi continui:
Iarasi o contradictie. Poate ar fi fost mai bine sa ramai cu depresia, ca sa constati ca... nu te asculta...

,

Daca ai facut sau nu rau, deocamdata nici nu-ti dai seama. Raspunsul se afla in interiorul tau, in atitudinea ta, in credinta ta!

Nu stiu care este, si nici nu tin s-o aflu, dar s-ar putea sa te inflacarezi mult prea mult pentru nivelul de intelepciune la care ai ajuns. Nu uita ca Mantuitorul a asteptat 30 de ani pana sa se desavarseasca in credinta, iar singura care stia de ce este in stare era Sfanta Fecioara, care Il si roaga la nunta din Cana sa ii ajute pe oamenii ramasi fara vin, cu o... minune, spunandu-le: "Sa faceti tot ce va va zice El!"

Daca tu crezi ca Mantuitorul este dispus sa te suporte ca pe un copil capricios, te inseli. Pe El Il iubesti pentru ca stie mai bine ce-ti trebuie si cum sa te intelepteasca. Multumeste-I pentru tot, si nu te mai intoarce cu spatele!!!

.

Ei, da! Asta da smerenie si proba de rabdare!...

Sfantul Nectarie (ca toti sfintii de altfel) a trecut prin mult mai multe incercari decat tine, dar n-a deznadajduit si nu I-a zis niciodata Mantuitorului ca Il uraste. Nici nu ma mir ca iti face pe dos, la cat il stiu de shugubatz!

Pai tu esti intr-un adevarat razboi cu cei de la care ceri... ceva. Te-a dezamagit, ai? Deschide ochii, copile, priveste-te in oglinda si intreaba-te cine esti si care-i sensul tau pe aceasta lume? Nu cauta sa ti-l croiesti tu prin gandirea subiectiva, ci prin rugaciune adanca, smerenie si rabdare cat cuprinde, sa intelegi care-ti este locul fata de semenii tai, si mai ales fata de Dumnezeu. Cu toti ne mai razvratim din cand in cand, dar ca sa ajungem sa gandim ca cea mai buna mijlocitoare a tuturor oamenilor, ( fie ei chiar necrestini) dezamageste, mi se pare o mare ratacire. Ai grija ca nici nu stii cui faci jocul cu adevarat!!!

E singura ta scuza, dar nu poate dura la nesfarsit.

Ia vezi tu unde gresesti! Nu te supraestima. Fii sincer cu tine ca si cum ai privi catre unul strain

Iata greseala capitala: INDOIALA! Daca esti cu adevarat dotat cu un IQ atat de ridicat, atunci iarasi te contrazici. Nici nu trebuie sa fii prea destept ca sa intelegi tot ce a facut Mantuitorul pentru noi si sa versi lacrimi amare atunci cand te imaginezi in preajma Lui in acele timpuri, chiar cu mult inainte sa fie vandut. Sa mergi si sa propavaduiesti Cuvantul Lui Dumnezeu, iar "credinciosii" sa arunce cu pietre dupa tine, mi se pare o dezamagire ce te goleste in toata fiinta ta, mai ales cand ei se numeau "popor ales".

Esti inca tanar si mai ai multe de invatat. Ridica-te, fa-ti ordine in idei, inarmeaza-te cu rabdare, nu te mai umple de marire de sine cu intelectul tau, ci modeleaza-l pe directia buna, si-ai sa vezi si ce e in stare sa faca Sf. Nectarie si Sf. Fecioara... Cat despre Mantuitor, stai linistit... A vazut El altele mult mai grave. Pe tine te-a iertat, oricum, iar acum lucreaza in felul Lui, ca sa-ti arate Calea!

"Omubun", acum vad de unde acest supranume. poate sunteti un inger. tot ce am relatat despre tot ce am facut in postul pastelui, a fost dupa ce am citit viata si invataturile parintelui cleopa. m-ati impresionat pana la lacrimi. de obicei eu ajut foarte multi tineri, ii calauzesc pe drumul cel bun. mereu ma intreb de ce imi multumesc atat, pt ca mi se pare un lucru normal sa ajuti. acum inteleg. o sa printez postul dumneavoastra ca sa ma intareasca mereu. o sa redevin acel cristi care atunci cand se aseza in genunchi sa se roage simtea o caldura in inima inexplicabila, caldura dupa care tanjesc mereu, caldura care imi dadea nadejde. aveam mare nevoie de aceasta dojeana. Dumnezeu o sa fie mandru de mine. in ultima vreme nu ii mai ceream decat suferinta, pentru a putea sa ma rog mai intens, doar ca am luat-o in partea opusa. de 3 luni sfantului nectarie i-am cerut doar credinta si nadejde. de fapt lucrul asta eu trebuie sa-l ofer. o fetita mi-a spus azi-noapte ca de fapt nu Dumnezeu ne da suferinta, ci omul si-o provoaca singur. a-ti scris ca Mantuitorul m-a iertat si incearca sa ma indrepte. este adevarat si face asta prin intermediul oamenilor din jurul meu. Dumnezeu sa va ajute. de mult nu m-am mai simtit asa. simt nevoia din nou sa ma rog, vreau sa merg in biserica. nadejdea ma inconjoara. inima reinvie. va multumesc.

Nu te lua dupa aparente. Nu e vorba de nici un "supranume", dar, acum 10 ani cand mi l-am ales, n-am gasit ceva mai sugestiv in conjunctura in care ma aflam (printre nickuri gen badboy, theevilone, badman, strigoi, etc). Nu vreau sa demonstrez nimic, dar sunt constient ca aceasta alegere ma obliga la mult control si intelegere fata de ceilalti. Totusi, nu sunt mai bun decat altii si ca atare mi-am atasat un avatar prin care sa nu se inteleaga ca as fi "bun" cu oamenii, ci cu catelusii!...
Nu trebuie sa spui nimic, desi stiu ca simti aceasta nevoie. Chiar daca iti propui ca Dumnezeu sa fie mandru de tine, pastreaza asta in stadiu de proiect, fiindca cu cat vorbim mai mult despre lucrarile noastre duhovnicesti, cu atat diavolul va chema o intreaga legiune sa ne dea planurile peste cap.
Trebuie sa fii puternic sa rezisti tuturor incercarilor. Spune multumesc ca Dumnezeu te-a ales si ca te incearca, dar sa te fereasca de deznadejde, disperare si impietrirea inimii, spre care vad ca ai anumite tendinte. Cand iti spun sa fii puternic, inseamna ca trebuie sa fii EXACT asa cum le ceri tu altora sa faca, pentru a primi dragostea Lui Dumnezeu.
Am inteles ca ai citit despre viata si invataturile Parintelui Cleopa. Foarte bine; e un inceput. Poate intr-o zi vei ajunge la mormantul lui de la Sihastrie, si-o sa treci si pe la Parintele Ciprian, ca sa te ajute sa te intelegi mai bine!
Si daca tot ai avut timp sa citesti tot ce spui ca ai citit, fa un efort de vointa si dupa ce (re)citesti Sf Evanghelie dupa Ioan , citeste cu mare atentie Faramiturile Ospatului . Daca reusesti sa faci asta, vei deveni cu totul alt om! Crede-ma!

Bunul Dumnezeu sa te intareasca in toate cele placute Lui!